2ra-825/19 — repararea prejudiciului material și moral

2ra-825/19 — repararea prejudiciului material și moral (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-825/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (A. Cucerescu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (V. Clima, A. Malîi, E. Palanciuc)

DECIZIE

05 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Ala Cobăneanu

Svetlana Filincova

Victor Burduh

Galina Stratulat

examinând recursurile declarate de către Ministerul Justiției, Inspectoratul

General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne și Inspectoratul Național de

Patrulare,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Eugen Cartac

împotriva Ministerului Justiției, Ministerului Afacerilor Interne, Inspectoratului

General de Poliție, intervenienți accesorii Ministerul Finanțelor, Inspectoratul

Național de Patrulare cu privire la repararea prejudiciului material, moral și

încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 23 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău prin care

au fost admise apelurile declarate de Ministerul Justiției, Inspectoratului General

de Poliție și Inspectoratul Național de Patrulare,

c o n s t a t ă :

La 30 august 2017 Eugen Cartac a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Ministerul Finanțelor cu

privire la repararea prejudiciului material, moral și încasarea cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că la 13 februarie 2016 de către

agentul constatator, inspector al Inspectoratului Național de Patrulare al IGP

MAI, Alexandru Fedorenco a fost întocmit proces-verbal cu privire la

contravenție seria nr.MA103 290365 în privința lui Eugen Cartac, în baza art.240

al.(1) Cod contravențional, pentru faptul că la data de 13 februarie 2016, ora

14.30, conducând automobilul de model „Nissan Primastar” cu n/î XXXXX, pe

str. G.Vieru - Ierusalim mun. Chișinău, a neglijat cerințele indicatorului rutier

4.1.2. al Regulamentului de Circulație Rutiere – „direcție obligatorie de deplasare

la dreaptă”.

1

Prin decizia agentului constatator din 13 februarie 2016 a fost sancționat

conform art. 240 al.(1) Cod Contravențional cu amendă în mărime de 20 unități

contravenționale, ce constituie 400 lei și 3 puncte de penalizare.

A relatat reclamantul că, nefiind de acord cu procesul-verbal și decizia de

sancționare, a depus contestație, care prin hotărârea din 31 martie 2016 a

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău a fost respinsă ca neîntemeiată, iar prin

decizia din 19 mai 2016 a Curții de Apel Chișinău recursul declarat de către

dânsul a fost admis cu remiterea cauzei spre rejudecare.

Prin hotărârea din 01 martie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani

contestația depusă de Eugen Cartac a fost admisă parțial, fiind anulat proces-

verbal seria nr. MAI03 290365 din 13 februarie 2016 cu privire la sancționarea

reclamantului și respinse pretențiile privind compensarea prejudiciului și

cheltuielilor de judecată. Hotărârea din 01 martie 2017 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani nu a fost contestată de către agentul constatator.

A mai declarat reclamantul că în urma întocmirii procesului-verbal, tragerii

la răspundere contravenționale, fără vinovăție, a fost nevoit să-și apere interesele

și drepturile sale. Mai mult, reprezentantul agentului constatator a continuat să

afirme că procesul-verbal întocmit față de Eugen Cartac a fost corect și în

corespundere cu prevederile legii.

Astfel, pentru a-și apăra drepturile în instanța de judecată a fost nevoit să

suporte cheltuieli pentru acordarea asistenței juridice în mărime de 4 200 de lei.

Totodată, a indicat că pe parcursul examinării cauzei a procurat „Regulament

GOST-52289” pentru a demonstra în instanță faptul că semnul rutier 4.1.2.

„direcție obligatorie de deplasare la dreapta” instalat pe partea stângă a

carosabilului ca semnul de dublare și lipsa semnului rutier pe partea dreaptă a

carosabilului este o încălcare din partea persoanelor și organelor responsabile

pentru siguranța la traficului rutier, suportând cheltuielile pentru procurarea

acestuia în mărime de 277,30 lei, ceea ce este confirmat prin bonul de plată

nr.176.

Deci a suportat un prejudiciu material în sumă de 4 477, 30 de lei.

A mai specificat că, lucrează ca șofer în organizația internațională EUBAM

din anul 2010, transportînd, zilnic, persoane străine, ce se află în Republica

Moldova la lucru din această organizația. EUBAM stabilește cerințe stricte față de

șoferii care lucrează și anume: cunoașterea limbii engleze, disciplină, exactitatea

în îndeplinirea ordinelor și indicațiilor, respectarea regulilor de trafic rutier,

garanția siguranței pasagerilor transportați, haine și îmbrăcăminte elegante,

cunoașterea perfectă a regulilor din traficul rutier, fiind considerat un factor

negativ sancționarea șoferului cu pedepse contravenționale și puncte de

penalizare.

Prin urmare, întocmirea procesului verbal și aplicarea sancțiunii, i-a cauzat

suferințe morale și psihice, ținând cont că încălcarea în realitate nu a avut loc,

fiind demonstrată nevinovăția sa pe parcurs a unui an, având și un impact asupra

calității îndeplinirii obligațiunilor de muncă.

A solicitat reclamantul repararea prejudiciului material în mărime de

4477,30 de lei, a prejudiciul moral în mărime de 5 000 lei și a cheltuielilor de

judecată.

2

Ulterior, la 03 martie 2018 Eugen Cartac a depus o cerere de concretizare a

pretențiilor, înaintundu-le și împotriva Ministerului Afacerilor Interne și

Inspectoratului General al Poliției, invocând în calitate de intervenient accesoriu

Inspectoratul Național de Patrulare.

Prin hotărârea din 28 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a fost

admisă parțial acțiunea și încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerului

Finanțelor al RM în beneficiul lui Eugen Cartac prejudiciul moral în sumă de

1000 de lei și prejudiciul material în mărime de 4477, 30 de lei; în rest acțiunea a

fost respinsă.

Prin decizia din 23 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău au fost admise

apelurile declarate de către Ministerul Justiției, Inspectoratul General al Poliției al

MAI și Inspectoratul Național de Patrulare, casată hotărârea din 28 iunie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și emisă o nouă hotărâre de admitere parțială

a acțiunii; a fost încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției

al RM în beneficiul lui Eugen Cartac prejudiciul moral în mărime de 1000 de lei

și prejudiciul material în sumă de 4477, 30 de lei; în rest pretențiile au fost

respinse.

La 01 martie 2019 Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva deciziei din

23 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea

deciziei instanței de apel cu emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a

acțiunii.

În motivarea recursului a invocat că instanța de apel la emiterea deciziei a

încălcat și aplicat eronat normele de drept material, iar aprecierea probelor a fost

arbitrară.

În acest sens a relatat că, dreptul persoanei la repararea prejudiciului cauzat

prin acțiunile ilicite ale organului de urmărire penală, procuraturii și instanței de

judecată apare în cazurile stabilite expres prin dispozițiile art.6 al Legii nr.1545-

XIII din 25 februarie 1998, însă nici o condiție din cele prevăzute la norma dată

nu se regăsește în justificarea pretențiilor lui Eugen Cartac.

Recurentul a menționat că Eugen Cartac nu a fost supus ilegal arestului

contravențional, reținerii contravenționale ilegale, precum și nu i-a fost aplicată

ilegal amenda contravențională de către instanța de judecată, or, ultimul nu a fost

tras la răspundere contravențională pentru a solicita repararea prejudiciului din

bugetul de stat.

Totodată a indicat că Eugen Cartac nu a prezentat probe care să ateste

cauzarea frustrărilor, stresului și a neliniștii, ponegririi onoarei, demnității și

reputației sale, astfel încât să constituie temei de despăgubire din partea statului.

La 18 aprilie 2019 Inspectoratul General al Poliției al MAI și Inspectoratul

Național de Patrulare au depus cerere de recurs împotriva deciziei din 23 ianuarie

2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acesteia, casarea deciziei

instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri prin care

acțiunea depusă de Eugen Cartac să fie respinsă integral.

În motivarea cererii de recurs au indicat dezacordul cu hotărârile contestate,

considerându-le lipsite de suport juridic și neargumentate.

Astfel, au relatat că instanța de apel în mod eronat a concluzionat asupra

faptului aplicării prevederilor Legii nr.1545 din 25 februarie 1998, prin prisma

3

prevederilor art. 2 din lege, or, instanțele ierarhic inferioare urmau să analizeze

existența acțiunilor ilicite ale organului constatator și respectiv constatarea

caracterului intenționat al acestor acțiuni, ceea ce nu a fost.

Totodată, consideră recurenții că dreptul persoanei de recuperare a

prejudiciului cauzat survine numai în cazul și perioada procesului contravențional,

iar procesul contravențional a fost finalizat, fapt demonstrat prin hotărârile emise

pe cauza contravențională, astfel că intimatul avea dreptul de a solicita repararea

prejudiciului în cadrul procesului contravențional, însă acesta din motive

necunoscute nu a făcut-o.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată

la 23 ianuarie 2019, și a fost expediată părților la 12 februarie 2019, dar date care

ar confirma recepționarea acesteia de către recurenți la dosar lipsesc.

Astfel, recursurile declarate la 01 martie 2019 și 18 aprilie 2019, sunt în

termen.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului.

Prin încheierea din 15 mai 2019 a Curții Supreme de Justiție completul din 3

judecători a considerat recursurile declarate de către Ministerul Justiției,

Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne și Inspectoratul

Național de Patrulare admisibile și a decis examinarea acestora în fond de un

complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Codul de procedură civilă, judecând

recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele

invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii

atacate, fără a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma

argumentelor invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept

material și procedural aplicabile la soluționarea speței date, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va

admite recursurile declarate de Ministerul Justiției, Inspectoratul General al

Poliției al Ministerului Afacerilor Interne și Inspectoratul Național de Patrulare și

va casa integral decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe cu

pronunțarea unei noi hotărâri de admitere parțială a acțiunii, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau

parțial decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă

hotărâre.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) lit. c) Cod de procedură civilă, se

consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

4

cazul în care instanța judecătorească a interpretat în mod eronat legea.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, săvârșirea altor

încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului

doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la

soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale

ale omului.

Art. 118 alin. (3) Cod de procedură civilă, stabilește că circumstanțele care

au importanță pentru soluționarea justă a cauzei sunt determinate definitiv de

instanța judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor

participanți la proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce

urmează a fi aplicate.

Înaintând acțiunea în judecată împotriva Ministerului Justiției, Ministerului

Afacerilor Interne, Inspectoratului General de Poliție, intervenienți accesorii

Ministerul Finanțelor, Inspectoratul Național de Patrulare, Eugen Cartac a

solicitat încasarea prejudiciului material în sumă de 4477,30 de lei, a prejudiciului

moral în mărime de 5000 de lei și a cheltuielilor de judecată.

Fiind învestită cu judecarea acțiunii în cauză prima instanță a ajuns la

concluzia admiterii parțiale a acesteia și încasării din bugetul de stat prin

intermediul Ministerului Finanțelor în beneficiul lui Eugen Cartac a prejudiciului

moral în sumă de 1000 de lei și a prejudiciului material în mărime de 4477,30 de

lei.

Judecând apelurile declarate de către Ministerul Justiției, Inspectoratul

General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne și Inspectoratul Național de

Patrulare, instanța de apel le-a admis, a casat hotărârea din 28 iunie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și a emis o nouă hotărâre de admitere parțială

a acțiunii prin care a fost încasat de la bugetul de stat prin intermediul

Ministerului Justiției în beneficiul lui Eugen Cartac prejudiciul moral în mărime

de 1000 de lei și prejudiciul material în sumă de 4477,30 de lei, în rest pretențiile

au fost respinse.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție, constată, însă că, instanțele de judecată ierarhic inferioare la

adoptarea hotărârilor sale au interpretat eronat normele de drept material și au dat

o apreciere eronată materialului probator anexat la dosar, fapt ce a dus la

soluționarea greșită a cauzei.

Astfel, materialele cauzei denotă că la 13 februarie 2016, în privința lui

Eugen Cartac a fost întocmit de către agentul constatator, inspector al

Inspectoratului Național de Patrulare al IGP MAI, Alexandru Fedorenco proces-

verbal cu privire la contravenție, în baza art.240 al.(1) Cod contravențional, pe

faptul că la data de 13 februarie 2016, ora 14.30, conducând automobilul de

model „Nissan Primastar” cu n/î XXXXX, pe str. G.Vieru - Ierusalim mun.

Chișinău, a neglijat cerințele indicatorului rutier 4.1.2. al Regulamentului de

Circulație Rutiere – „direcție obligatorie de deplasare la dreapta”.

5

Prin decizia agentului constatator din 13 februarie 2016 a fost sancționat

conform art. 240 al.(1) Cod Contravențional cu amendă în mărime de 20 unități

contravenționale, ce constituie 400 lei și 3 puncte de penalizare.

S-a mai constat că nefiind de acord cu procesul-verbal cu privire la

contravenție și cu decizia de sancționare, Eugen Cartac le-a contestat, iar prin

hotărârea din 01 martie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani contestația

depusă de Eugen Cartac a fost admisă parțial, fiind anulat proces-verbal seria nr.

MAI03 290365 din 13 februarie 2016 și respinse pretențiile privind compensarea

prejudiciului și cheltuielilor de judecată. Hotărârea din 01 martie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani a fost menținută prin decizia din 23 martie

2017 a Curții de Apel Chișinău.

Conform art.383 alin. (3) din Codul contravențional (în redacția în vigoare

până la 09 decembrie 2018) persoana în a cărei privință a fost pornit proces

contravențional se repune în dreptul de care a fost privată și ei i se repară

cheltuielile suportate în proces dacă, prin hotărâre definitivă, este declarată

nevinovată sau răspunderea sa contravențională este înlăturată, cu excepția

cazului de amnistie.

În temeiul art.441 alin. (1) Cod contravențional, încetarea procesului

contravențional determină repunerea în drepturi a persoanei în a cărei privință a

fost pornit.

Reieșind din cele menționate, instanța de recurs conchide că Eugen Cartac

dispune de dreptul de a solicita repararea prejudiciului suportat în cadrul

procesului contravențional, or, acesta prin hotărârea din 01 martie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, menținută prin decizia din 23 martie 2017 a

Curții de Apel Chișinău a fost repus în drepturi.

În acest sens se atestă că normele care stabilesc drepturile de recuperare a

prejudiciului cauzat sunt aplicabile nu doar în cadrul proceselor contravenționale,

ci pot fi aplicabile și în cadrul unui proces civil distinct care în speță a și fost

inițiat de către reclamant.

Aici, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție ține să menționeze că CtEDO în jurisprudența sa constantă în

materie [a se vedea, printre altele, Ezeh și Connors împotriva Regatului Unit al

Marii Britanii (GC), nr. 39665/98 și 40086/98, pct.120, CEDO 2003-X],

consideră că, în ciuda naturii pecuniare a sancțiunii aplicate efectiv reclamantului,

a cuantumului redus al acesteia și a naturii civile a legii care sancționează

contravenția respectivă, procedura în cauză poate fi asimilată unei proceduri

penale (cauza Anghel vs România, hotărârea din 04 octombrie 2007).

Analizând caracterul „penal” al contravenției, Curtea a statuat că o eventuala

distincție între contravenții și infracțiuni în legislația internă a statelor semnatare

ale Convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera

de aplicare a art. 6 din CEDO care garantează dreptul unui individ la un proces

echitabil.

În cauza Kadubec vs Slovacia, hotărârea din 02 septembrie 1998, Curtea

reține că și dacă o contravenție nu este reglementată în domeniul dreptului intern

al unui stat semnatar, ca fiind de natura „penala”, totuși, reglementările dreptului

intern ale statului în cauza, au o valoare relativă, iar nu absolută.

6

În cauza Salabiaku vs Franței, hotărârea din 16 iulie 1987 și Telfner vs

Austria hotărârea din 20 martie 2001, Curtea Europeana se pronunța și cu privire

la aplicarea unor prezumții relative (cum este cea conferita procesului-verbal de

constatare și sancționare a contravenției), în sensul ca nu contravin exigențelor

Convenției, cu condiția ca aceste prezumții să nu impună o sarcină excesivă in

privința apărării celui acuzat

În acest sens, Colegiul decelează că, este necesar de a se conduce de

aprecierea dată de CEDO prin echivalarea faptelor contravenționale cu faptele

penale și de a aplica prevederile Legii privind modul de reparare a prejudiciului

cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, fără anumite

diferențieri, având în vedere că aceasta este legea specială internă instituită pentru

repararea eventualelor prejudicii cauzate prin lezarea drepturilor garantate de

Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, conform art.3 al Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 este

reparabil prejudiciul material și moral cauzat persoanei fizice sau juridice în

urma: reținerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest,

de declarație de a nu părăsi localitatea sau țara, tragerii ilegale la răspundere

penală; condamnării ilegale, confiscării ilegale a averii, supunerii ilegale la muncă

neremunerată în folosul comunității; efectuării ilegale, în cazul urmăririi penale

ori judecării cauzei, a percheziției, ridicării, punerii ilegale sub sechestru a averii,

eliberării suspendării ilegale din lucru (funcție), precum și în urma altor acțiuni de

procedură care limitează drepturile persoanelor fizice sau juridice; supunerii

ilegale la arest administrativ, reținerii ilegale sau aplicării ilegale a amenzii

administrative de către instanța de judecată; efectuării măsurilor operative de

investigații cu încălcarea prevederilor legislației; ridicării ilegale a documentelor

contabile, a documente, a banilor, a ștampilelor, precum și în urma blocării

conturilor bancare.

Respectiv, prin prisma art. 3 al Legii menționate este reparabil prejudiciul

material și moral cauzat în urma tragerii ilegale la răspundere contravențională,

or, în privința lui Eugen Cartac a fost întocmit proces-verbal și decizie de

sancționare cu privire la contravenție în baza art.240 alin. (1) Cod

contravențional, însă prin hotărârea din 01 martie 2017 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani, menținută prin decizia din 23 martie 2017 a Curții de Apel

Chișinău a fost încetat procesul contravențional intentat în privința lui Eugen

Cartac din motiv că nu există faptul contravenției (f.d.5-8).

Colegiul relevă că Eugen Cartac a solicita cu titlu de prejudiciu material

suma de 4477, 30 de lei, constituită din 4200 de lei cheltuieli de asistență juridică

suportate la examinarea cauzei contravenționale confirmate prin bonurile de plată

seria nr.379190 din 27 mai 2016, seria nr.3799195 din 14 septembrie 2016 și

seria nr. 379197 din 01 decembrie 2016 (f.d.70-72), suma de 277, 30 de lei cu

titlu de cheltuieli suportate pentru procurarea „Regulament GOST-52289”,

confirmat prin factura fiscală nr.479 din 18 mai 2016 (f.d.73-74) și prejudiciul

moral în mărime de 5000 de lei.

Instanța de recurs consideră că cerința cu privire la încasarea prejudiciului

material în sumă de 4477,30 de lei este întemeiată și urmează a fi admisă integral,

7

având în vedere că la materialele cauzei sunt probe confirmative, iar pretenția cu

privire la încasarea prejudiciului moral în sumă de 5000 de lei este exagerată,

urmând a fi admisă doar parțial prin încasarea sumei de 1000 de lei, care

reprezintă o satisfacție echitabilă și rezonabilă.

Or, conform art.11 alin. (1) și (3) din Legea nr.1545 din 25 februarie 1998,

mărimea compensației pentru repararea prejudiciului moral se stabilește de

instanța de judecată în modul prevăzut de prezenta lege. Mărimea concretă a

compensației se determină luîndu-se în considerare: a) gravitatea infracțiunii de a

cărei săvîrșire a fost învinuită persoana respectivă; b) caracterul și gravitatea

încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală și la examinarea cauzei penale

în instanța de judecată; c) rezonanța pe care a avut-o în societate informația

despre învinuirea persoanei; d) durata urmăririi penale, precum și durata

examinării cauzei penale în instanța de judecată; e) natura dreptului personal lezat

și locul lui în sistemul de valori al persoanei; f) suferințele fizice, caracterul și

gradul suferințelor psihice; g) măsura în care compensația bănească poate atenua

suferințele fizice și psihice cauzate; h) durata aflării nelegitime a persoanei în

detenție.

De asemenea, prin prisma Convenție CEDO, cuantumul despăgubirii trebuie

astfel stabilit, încât aceasta să aibă efect compensatoriu și nu trebuie să constituie

nici sume excesive pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificate pentru

victimile daunelor.

La caz, instanța de recurs decelează că instanța de apel eronat a dispus

încasarea prejudiciului material și moral de la Ministerul Justiției, deși art. 5

alin.(1) al Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, stabilește că organul care

reprezintă statul în instanța de judecată pe această categorie de cauze este

Ministerul Justiției, prezintă importanță că în cazul prejudiciului pretins de către

Eugen Cartac urmează a fi recuperat de către organele care au aplicat ilicit

amenda contravențională și anume Inspectoratul General al Poliției al

Ministerului Afacerilor Interne.

Or, art. 13 alin. (1) al Legii nr. 1545- XIII din 25 februarie 1998, statuează

expres că repararea prejudiciului specificat la art.7 lit.a), c)-g) și în capitolul III se

efectuează din contul bugetului de stat, iar în cazul când prejudiciul a fost cauzat

de organul de urmărire penală întreținut din bugetul local – din contul acestui

buget. Prejudiciul material și moral cauzat prin aplicarea ilicită a amenzilor

contravenționale de către alte organe decât instanța de judecată se repară de către

aceste organe.

De altfel, procesul-verbal cu privire la contravenție întocmit în privința lui

Eugen Cartac s-a finalizat prin sancționarea acestuia de către agentul constatator

cu amendă contravențională în mărime de 20 unități contravenționale.

Din considerentele menționate și având în vedere că prima instanță și

instanța de apel au interpretat eronat normele de drept material, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va

admite recursurile declarate de Ministerul Justiției, Inspectoratul General al

Poliției al MAI și Inspectoratul Național de Patrulare și va casa decizia instanței

de apel și hotărârea primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere

parțială a cererii de chemare în judecată depusă de Eugen Cartac.

8

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b), alin. (3) Cod de procedură civilă,

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție,

d e c i d e:

Se admit recursurile declarate de către Ministerul Justiției, Inspectoratul

General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne și Inspectoratul Național de

Patrulare.

Se casează decizia din 23 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău și

hotărârea din 28 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în cauza civilă,

la cererea de chemare în judecată depusă de Eugen Cartac împotriva Ministerului

Justiției, Ministerului Afacerilor Interne, Inspectoratului General de Poliție,

intervenienți accesorii Ministerul Finanțelor, Inspectoratul Național de Patrulare

cu privire la repararea prejudiciului material, moral și încasarea cheltuielilor de

judecată și se emite o nouă hotărâre prin care:

Se admite parțial cererea de chemare în judecată depusă de Eugen Cartac

împotriva Ministerului Justiției, Ministerului Afacerilor Interne, Inspectoratului

General de Poliție, intervenienți accesorii Ministerul Finanțelor, Inspectoratul

Național de Patrulare cu privire la repararea prejudiciului material, moral și

încasarea cheltuielilor de judecată.

Se încasează de la Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor

Interne în beneficiul lui Eugen Cartac prejudiciul material suportat în cadrul

procesului contravențional în sumă de 4477, 30 (patru mii patru sute șaptezeci și

șapte, 30) de lei și prejudiciul moral în mărime de 1000 (una mie) de lei.

În rest acțiunea se respinge.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Ala Cobăneanu

Svetlana Filincova

Victor Burduh

Galina Stratulat

9