2ra-1453/19 — încasarea prejudiciului material și moral

2ra-1453/19 — încasarea prejudiciului material și moral (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-1453/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. D. Sîrbu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Simciuc, G. Dașchevici, Iu. Cotruță)

DECIZIE

18 septembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Nina Vascan

Dumitru Mardari

Victor Burduh

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de Ciubotaru Andrei, reprezentat de avocatul

Victor Panțîru,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Ciubotaru Andrei

împotriva Inspectoratului General al Poliției, intervenienți accesorii Inspectoratul

Național de Patrulare, Ministerul Finanțelor și agentul constatator Pascari Radu cu

privire la repararea prejudiciului material și moral, compensarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 17 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 02 mai 2018, Ciubotaru Andrei, reprezentat de avocatul Victor Panțîru, a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului General al Poliției,

intervenienți accesorii Inspectoratul Național de Patrulare, Ministerul Finanțelor și

agentul constatator Pascari Radu solicitând încasarea sumei de 5 000 de lei cu titlu

de prejudiciu material, 20 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral și încasarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că la 05 iulie 2017, Inspectoratul

de Poliție Hîncești a remis Judecătoriei Hîncești, procesul-verbal cu privire la

contravenție din 12 iunie 2017 întocmit pe numele lui Ciubotaru Andrei împreună

cu toate anexele privind aplicarea sancțiunii potrivit art. 233 alin.(l) Cod

contravențional.

La 20 iunie 2017, Ciubotaru Andrei a depus contestație împotriva procesului-

verbal cu privire la contravenție nr. MAI03 772518 din 12 iunie 2017.

Prin hotărârea din 01 noiembrie 2017 a Judecătoriei Hîncești, procesul

contravențional intentat în privința lui Ciubotaru Andrei a fost încetat și s-a clasat

procesul contravențional, pe motivul lipsei faptei contravenționale.

1

A arătat că prin încetarea procesului contravențional pe lipsa faptei

contravenționale, reclamantul a fost eliberat de răspundere contravențională și

achitat complet.

A susținut că procesul contravențional intentat în privința lui Ciubotaru Andrei

a durat mai bine de jumătate de an, perioadă în care, acesta a avut calitatea de

contravenient potrivit art. 233 alin. (1) Cod contravențional. De asemenea, a

susținut că, a fost înlăturat de la conducerea automobilului său, pe motiv că, agentul

constatator a considerat în mod eronat că Ciubotaru Andrei a consumat alcool, fiind

demonstrat contrariu de instanța de judecată prin hotărârea din 01 noiembrie 2017.

A susținut că, contravenția în care a fost bănuit Ciubotaru Andrei prevede pe

lângă sancțiunea pecuniară, și sancțiunea privării de dreptul de a conduce vehicule

pe un termen de la 2 la 3 ani, ceea ce reprezintă o sancțiune dură pentru un șofer, în

special, pentru o persoană care are ca activitate de bază conducerea automobilelor

și își întreține familia fiind șofer.

Reclamantul a indicat că, sancționarea persoanei conform Codului

contravențional, este apreciată de CEDO ca tragere la răspundere penală, or, în

hotărârea Ziliberberg contra Moldovei din 01 februarie 2005, Curtea a notat

preeminența actelor care sugerează că acuzațiile aduse reclamantului au fost de

natură penală. Deși, nici una din ele nu este decisivă, cumulativ ele determină

caracterul penal al acuzațiilor aduse reclamantului în sensul articolului 6 paragraful

1 al Convenției.

A menționat că urmare a acțiunilor agentului constatator din cadrul

Inspectoratului Național de Patrulare, care s-au demonstrat a fi ilegale,

reclamantului i-a fost cauzat și un prejudiciu moral, în măsura în care reclamantul

s-a simțit blamat pe parcursul a cel puțin 6 luni.

În cadrul procesului contravențional, Ciubotaru Andrei a suportat mai multe

cheltuieli, și anume, cheltuieli pentru testarea suplimentară la Dispensarul

Narcologic, cheltuieli de transport pentru deplasarea la ședințele de judecată,

cheltuieli pentru asistență juridică.

A afirmat că norma materială care garantează dreptul reclamantului de a

solicita repararea prejudiciul cauzat de către reprezentanții statului, în speță, agentul

constatator, prin acțiunile sale ilegale, este art. 384 alin. (2) lit. u) Cod

contravențional.

Astfel, atât timp cât nu s-a constatat că Ciubotaru Andrei a comis o

contravenție, sau a încălcat prevederile legislației contravenționale, nu ar trebui să

fie aplicată sancțiunea contravențională și să fie atras într-un proces

contravențional, pentru a-și demonstra nevinovăția, provocându-i astfel prejudicii

materiale cât și suferințe psihice și morale.

A atras atenția asupra faptului că, procesul contravențional nu a fost încetat ca

motiv al anulării procesului-verbal pe motiv de procedură sau nerespectarea

prevederilor art. 443 Cod Contravențional, dar, a fost încetat procesul

contravențional pe faptul lipsei elementelor constitutive ale contravenției.

Așadar, a invocat că, întocmirea procesului-verbal cu privire la contravenție,

atragerea reclamantului într-un proces contravențional, care s-a desfășurat mai bine

de 6 luni, stresul și frica suportate la întocmirea procesului-verbal, înlăturarea

2

reclamantului de la conducerea mijlocului de transport, reținerea reclamantului în

incinta unei benzinării, absența de la locul de muncă, irosirea timpului liber pentru

participarea în ședințele de judecată, deplasarea la Dispensarul Narcologic și starea

de tensiune din sânul familiei că acesta poate fi amendat, sau mai rău, privat de

dreptul de a conduce automobilul pe un termen de 2 - 3 ani, stresul și tensiunea

concubinei care se afla în automobil cu reclamantul la momentul stopării,

explicațiile care au urmat a fi date familiei precum că, reclamantul ar fi consumat

alcool la volan, i-au creat de-a dreptul un șir de retrăiri, presiuni, situații de

disconfort și iroseală de timp și bani.

Urmare a celor invocate, reclamantul a considerat că repararea prejudiciului

moral săvârșit prin atentarea la drepturile reclamantului personal nepatrimoniale

este posibilă prin acordarea unei compensații bănești în sumă de 20 000 de lei.

Prin hotărârea din 30 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

cererea lui Ciubotaru Andrei a fost admisă parțial.

S-a încasat din contul Inspectoratului General al Poliției, în beneficiul lui

Ciubotaru Andrei, suma de 5 000 de lei cu titlu de prejudiciu material, suma de 500

de lei cu titlu de prejudiciu moral și suma de 1000 de lei cu titlu de cheltuieli legate

de asistență juridică, iar în total suma de 6 500 de lei.

Pretențiile înaintate de Ciubotaru Andrei privind încasarea prejudiciului moral

și cheltuielile de asistență juridică, în partea ce excede sumele adjudecate, au fost

respinse ca neîntemeiate.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 05 decembrie 2018, în termen

legal, Inspectoratul General al Poliției și Inspectoratul Național de patrulare au

declarat apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii din 30 noiembrie 2018

a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și emiterea unei noi hotărâri de respingere a

acțiunii.

La fel, nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 05 decembrie 2018, în

termen legal, Ciubotaru Andrei, a declarat apel, solicitând admiterea acestuia,

casarea hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, emisă la 30 noiembrie 2018

și emiterea unei noi hotărâri privind admiterea acțiunii integral.

Prin decizia din 17 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Ciubotaru Andrei, reprezentat de avocatul Victor Panțîru, s-a admis

apelul declarat de Inspectoratul General al Poliției și Inspectoratul Național de

patrulare, s-a casat hotărârea din 30 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru și s-a emis o hotărâre nouă prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea de

chemare în judecată depusă de Ciubotaru Andrei împotriva Inspectoratului General

al Poliției, intervenienți accesorii Inspectoratul Național de Patrulare, Ministerul

Finanțelor și agentul constatator Pascari Radu cu privire la repararea prejudiciului

material și moral și compensarea cheltuielilor de judecată.

La 03 iunie 2019, Ciubotaru Andrei, reprezentat de avocatul Victor Panțîru, a

declarat recurs împotriva deciziei din 17 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea recursului, casarea parțială a hotărârii primei instanțe, casarea

deciziei instanței de apel și pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a

acțiunii.

3

În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel nu a aplicat legea care

trebuia să fie aplicată, a interpretat în mod eronat legea, a dat o apreciere arbitrară

probelor și erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Totodată, a indicat că instanțele ierarhic inferioare nu au apreciat în mod

rezonabil cuantumul prejudiciului moral cauzat recurentului, deoarece nu au ținut

cont de faptul că acesta a fost subiectul unei proceduri contravenționale și nici nu

au apreciat rezonabil faptul că acesta a fost supus unor presiuni psihice o perioadă

destul de îndelungată, timp în care s-a examinat contestația sa.

Recurentul a afirmat că instanțele de judecată nu au elucidat circumstanțele

importante ale cauzei și nu au determinat normele juridice aplicabile speței. Or,

acestea urmau să verifice dacă acțiunile agentului constatator pot fi apreciate ca

acțiuni ilicite în sensul art. 2 al Legii nr.1545 din 25 februarie 1998 și în baza cărei

norme juridice acesta putea fi despăgubit, în situația în care există o hotărâre

judecătorească irevocabilă de anulare a procesului-verbal cu privire la contravenție.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 17 aprilie 2019, iar Ciubotaru

Andrei, reprezentat de avocatul Victor Panțîru, a declarat recurs la 03 iunie 2019.

Astfel, recursul declarat este în termen.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Prin încheierea din 24 iulie 2019 a Curții Supreme de Justiție completul din 3

judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în fond de

un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără

a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și

procedural aplicabile la soluționarea speței date, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite recursul

declarat de Ciubotaru Andrei, reprezentat de avocatul Victor Panțîru și va casa

decizia instanței de apel și va menține hotărârea primei instanțe, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanței

de apel și să mențină hotărârea primei instanțe.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) Cod de procedură civilă, se consideră că

normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care

4

instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; c) a

interpretat în mod eronat legea.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, săvârșirea altor

încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului

doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile

comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Colegiul relevă că prima instanță prin aplicarea și interpretarea corectă a

normelor de drept pertinente litigiului dedus judecății corect a constatat temeinicia

acțiunii, însă instanța de apel ca urmare a aplicării și interpretării eronate a normelor

de drept material a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Colegiul precizează că Ciubotaru Andrei, prin cererea de chemare în judecată

depusă împotriva Inspectoratului General al Poliției, intervenienți accesorii

Inspectoratul Național de Patrulare, Ministerul Finanțelor și agentul constatator

Pascari Radu a solicitat în temeiul art. 338 alin. (3), art. 384 alin. (1) și (2) lit. u)

Cod contravențional, art. 11 lit. g), i), art. 616, art. 1442 și art. 1423 Cod civil

încasarea sumei de 5 000 de lei cu titlu de prejudiciu material, 20 000 de lei cu titlu

de prejudiciu moral și încasarea cheltuielilor de judecată ( f.d.2-4).

Conform materialelor cauzei, fapt constatat, în esență, de prima instanță, la

data de 12 iunie 2017, de către agentul constatator Pascari Radu, a fost întocmit

procesul-verbal cu privire la contravenție nr. MAI03 772518 în privința lui

Ciubotaru Andrei, conform căruia, Ciubotaru Andrei a fost învinuit în aceea că, la

data de 12 iunie 2017, ora 13:41, în or. Hîncești R-3, conducea vehiculul în stare de

ebrietate alcoolică ce depășea gradul maxim admisibil.

Procesul-verbal cu privire la contravenție și actele întocmite de agentul

constatator Pascari Radu, au fost expediate spre examinare conform competenței în

Judecătoria Hîncești la data de 05 iulie 2017.

Colegiul reține că, prin hotărârea Judecătoriei Hîncești din 01 noiembrie 2017,

s-a admis contestația depusă de Ciubotaru Andrei, și s-a încetat procesul

contravențional intentat în privința lui Ciubotaru Andrei, pe faptul comiterii

contravenției prevăzută de art. 233 alin. (1) Cod Contravențional, pe motiv că nu

există faptul contravenției (f. d. 5 - 7).

Nefiind de acord cu această hotărâre, agentul constatator Radu Pascari a

declarat recurs împotriva hotărârii Judecătoriei Hâncești din 01 noiembrie 2017, iar

prin decizia Curții de Apel Chișinău din 04 decembrie 2017, s-a respins ca nefondat

recursul declarat de agentul constatator, inspector de patrulare al Batalionului nr.

III, Hîncești - Cimișlia - Leova și s-a menținut fără modificări hotărârea Judecătoriei

Hîncești, sediul Central din 01 noiembrie 2017 (f. d. 8).

Aici Colegiul precizează că, în cadrul cauzei contravenționale intentate în

privința lui Ciubotaru Andrei, interesele contravenientului au fost reprezentate de

avocatul Victor Panțîru, iar pentru serviciile prestate de avocat, Ciubotaru Andrei a

achitat suma de 5 025 de lei, fapt confirmat prin ordinul de plată nr. 1001 din 18

iulie 2017 (f d. 9).

5

Colegiul reliefă că în asemenea circumstanțe Ciubotaru Andrei dispune de

dreptul de a pretinde repararea prejudiciului material cauzat prin atragerea

neîntemeiată la răspundere contravențională, așa cum printr-o hotărâre

judecătorească irevocabilă s-a stabilit că, în acțiunile sale lipsesc elementele

constitutive ale componenței de contravenție prevăzută de art. 233 alin. (1) Cod

Contravențional.

Colegiul reiterează că conform art. 10 Cod civil (în vigoare până la 01 martie

2019), apărarea drepturilor civile încălcate se face pe cale judiciară. Modul de

aplanare a litigiului dintre părți până la adresare în instanță de judecată poate fi

prevăzut prin lege sau contract. Apărarea drepturilor civile pe cale administrativă

se face doar în cazurile prevăzute de lege. Hotărârea emisă pe cale administrativă

poate fi atacată în instanță de judecată.

Conform art. 11 lit. g) și i) Cod civil (în vigoare până la 01 martie 2019),

apărarea dreptului civil se face prin: g) repararea prejudiciilor; i) repararea

prejudiciului moral.

Conform art. 384 alin. (2) lit. u, alin. (3), (31) Cod contravențional (în redacția

în vigoare până la 09 decembrie 2018), persoana în a cărei privință a fost pornit

proces contravențional are dreptul: să ceară și să primească despăgubiri pentru

prejudiciul cauzat prin acțiunile sau inacțiunile ilicite ale autorității competente să

constate contravenția sau să soluționeze cauza contravențională. Realizarea de către

persoana în a cărei privință a fost pornit proces contravențional a drepturilor sale

ori renunțarea la realizarea acestor drepturi nu poate fi interpretată în detrimentul

persoanei și nu poate avea consecințe nefavorabile pentru ea. Dreptul prevăzut la

alin. (2) lit. u) se oferă doar în cazul în care prin hotărâre judecătorească definitivă

s-a constatat caracterul ilicit al acțiunilor sau al inacțiunilor autorității competente

să constate contravenția sau să soluționeze cauza contravențională.

În temeiul art. 441 alin. (1) Cod contravențional, încetarea procesului

contravențional determină repunerea în drepturi a persoanei în a cărei privință a fost

pornit.

În acest sens, Colegiul învederează că Ciubotaru Andrei dispune de dreptul de

a pretinde repararea prejudiciului material cauzat prin atragerea neîntemeiată la

răspundere contravențională, așa cum printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă

s-a stabilit că, în acțiunile sale lipsesc elementele constitutive ale componenței de

contravenție prevăzută de art. 233 alin. (1) Cod Contravențional.

În acest sens se atestă că normele care stabilesc drepturile de recuperare a

prejudiciului cauzat sunt aplicabile nu doar în cadrul proceselor contravenționale,

ci pot fi aplicabile și în cadrul unui proces civil distinct care în speță a și fost inițiat

de către reclamant.

Deci, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție constată că Ciubotaru Andrei avea dreptul în cadrul procesului

contravențional să solicite repararea prejudiciului material și moral, însă primul

nefăcând uz de acest drept are posibilitatea de a se adresa cu o astfel de cerere în

procedură civilă, atât timp cât prin hotărâre definitivă a fost repus în drepturi, sau,

art. 383 alin. (3) din Codul contravențional nu prevede expres că persoana în a cărei

privință a fost pornit proces contravențional și care a fost repusă în drepturi prin

6

hotărâre definitivă i se repară cheltuielile suportate în proces doar în cadrul

procesului contravențional.

Sub acest aspect, Colegiul apreciază ca fiind relevante argumentele

recurentului precum că în speță sunt întrunite temeiurile de acordare a prejudiciilor

materiale stabilite de Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998.

În confirmarea poziției date, Colegiul reține și că CtEDO în jurisprudența sa

constantă în materie [a se vedea, printre altele, Ezeh și Connors împotriva Regatului

Unit al Marii Britanii (GC), nr. 39665/98 și 40086/98, pct.120, CEDO 2003-X],

consideră că, în ciuda naturii pecuniare a sancțiunii aplicate efectiv reclamantului,

a cuantumului redus al acesteia și a naturii civile a legii care sancționează

contravenția respectivă, procedura în cauză poate fi asimilată unei proceduri

penale(cauza Anghel vs România, hotărârea din 04 octombrie 2007). Analizând

caracterul „penal” al contravenției, Curtea a statuat că o eventuala distincție între

contravenții și infracțiuni în legislația internă a statelor semnatare ale Convenției,

nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a art. 6

din CEDO care garantează dreptul unui individ la un proces echitabil. În cauza

Kadubec vs Slovacia, hotărârea din 02 septembrie 1998, Curtea reține că și dacă o

contravenție nu este reglementată în domeniul dreptului intern al unui stat semnatar,

ca fiind de natura „penala”, totuși, reglementările dreptului intern ale statului în

cauza, au o valoare relativă, iar nu absolută. În cauza Salabiaku vs Franțe, hotărârea

din 16 iulie 1987 și Telfner vs Austria hotărârea din 20 martie 2001, Curtea

Europeana se pronunța și cu privire la aplicarea unor prezumții relative (cum este

cea conferita procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției), în

sensul ca nu contravin exigențelor Convenției, cu condiția ca aceste prezumții să nu

impună o sarcină excesivă în privința apărării celui acuzat. În acest sens, Colegiul

decelează că, este necesar de a se conduce de aprecierea dată de CtEDO prin

echivalarea faptelor contravenționale cu faptele penale și de a aplica și prevederile

Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, fără anumite diferențieri, având în vedere

că aceasta este legea specială internă instituită pentru repararea eventualelor

prejudicii cauzate prin lezarea drepturilor garantate de Convenția Europeană a

Drepturilor Omului.

Astfel, conform art. 3 al Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 este

reparabil prejudiciul material și moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma:

reținerii ilegale, aplicării ilegalea măsurilor preventive sub formă de arest, de

declarație de a nu părăsi localitatea sau țara, tragerii ilegale la răspundere penală;

condamnării ilegale, confiscării ilegale a averii, supunerii ilegale la muncă

neremunerată în folosul comunității; efectuării ilegale, în cazul urmăririi penale ori

judecării cauzei, a percheziției, ridicării, punerii ilegale sub sechestru a averii,

eliberării suspendării ilegale din lucru (funcție), precum și în urma altor acțiuni de

procedură care limitează drepturile persoanelor fizice sau juridice; supunerii ilegale

la arest administrativ, reținerii ilegale sau aplicării ilegale a amenzii administrative

de către instanța de judecată; efectuării măsurilor operative de investigații cu

încălcarea prevederilor legislației; ridicării ilegale a documentelor contabile, a

documente, a banilor, a ștampilelor, precum și în urma blocării conturilor bancare.

Respectiv, prin prisma art. 3 al Legii menționate este reparabil prejudiciul material

7

și moral cauzat în urma acțiunilor de procedură care limitează drepturile persoanelor

fizice, or, în privința lui Ciubotaru Andrei a fost întocmit proces-verbal cu privire

la contravenție în baza art. 233 alin. 1 Cod contravențional, însă prin hotărârea din

01 noiembrie 2017 a Judecătoriei Hâncești, sediul central, menținută prin decizia

din 04 decembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău a fost încetat procesul

contravențional intentat în privința lui Ciubotaru Andrei din motiv că nu există

faptul contravenției (f.d. 5-8).

Aici Colegiul consideră necesar a cita prevederile art. 13 alin. (1) din Legea nr.

1545-XIII din 25 februarie 1998, repararea prejudiciului specificat la art. 7 lit. a),

c)-g) și în capitolul III se efectuează din contul bugetului de stat, iar în cazul cînd

prejudiciul a fost cauzat de organul de urmărire penală întreținut din bugetul local -

din contul acestui buget. Prejudiciul material și moral cauzat prin aplicarea ilicită a

amenzilor contravenționale de către alte organe decît instanța de judecată se repară

de către aceste organe.

Or, hotărârea Judecătoriei Hîncești din 01 noiembrie 2017, prin care a fost

încetat procesul contravențional intentat în privința lui Ciubotaru Andrei, reprezintă

acele premise faptice și legale în temeiul cărora recurentul este îndreptățit să solicite

repararea prejudiciilor materiale și morale cauzate de agentul constatator din cadrul

Inspectoratului Național de Patrulare.

Astfel, este irelevantă constatarea instanței de apel precum că decizia de

aplicare a sancțiunii aparține instanței de judecată, or, faptul ilicit al agentului

constatator rezultă din acțiunea acestuia de constatarea a contravenției.

Colegiul consideră eronată concluzia instanței de apel precum că Ciubotaru

Andrei avea dreptul să solicite repararea prejudiciului suportat doar în cadrul

procesului contravențional, iar în cazul în care nu a beneficiat de aceste drepturi în

cadrul procesului contravențional, în speță fiind emise hotărâri definitive asupra

cazului, nefiind constatat caracterul ilicit al acțiunilor sau al inacțiunilor autorității

competente să constate contravenția sau să soluționeze cauza contravențională,

acesta decade din dreptul de a-l solicita în cadrul procesului civil. Or, acesta nu

poate fi reținut ca întemeiat și urmează a fi respins, deoarece, art. 383 al Codului

Contravențional nu stabilește expres că cheltuielile suportate în cadrul procesului

contravențional pot fi solicitate doar în cadrul acestuia și nu în procedură civilă. În

acest sens, sunt pertinente prevederile art. 5 alin. (1), (2) Cod de procedură civilă,

care statuează că orice persoană interesată este în drept să se adreseze în instanță

judecătorească, în modul stabilit de lege, pentru a-și apăra drepturile încălcate sau

contestate, libertățile și interesele legitime. Nici unei persoane nu i se va refuza

apărarea judiciară din motiv de inexistență a legislației, de imperfecțiune, coliziune

sau obscuritate a legislației în vigoare. Totodată, Colegiul accentuează că este de

prioritatea instanței de judecată, la emiterea hotărârii, de a determina legea în

vigoare aplicabilă la soluționarea cauzei.

În corolar, Colegiul apreciază ca fiind întemeiată constatarea primei instanțe

precum că Ciubotaru Andrei poate pretinde la repararea prejudiciului material

cauzat, cerința cu privire la încasarea sumei de 5 000 de lei, cu titlu de cheltuieli de

asistență juridică suportate de reclamant în cadrul cauzei contravenționale, fiind

admisă.

8

În acest sens sunt pertinente și prevederile art. 1422 alin. (1) și (2) Cod Civil

(în redacția în vigoare până la 01 martie 2019) conform cărora în cazul în care

persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferințe psihice sau fizice) prin fapte ce

atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum și în alte cazuri

prevăzute de legislație, instanța de judecată are dreptul să oblige persoana

responsabilă la reparația prejudiciului prin echivalent bănesc. Prejudiciul moral se

repară indiferent de existența și întinderea prejudiciului patrimonial.

Conform art. 1423 din Codul civil (în vigoare la data de referință) mărimea

compensației pentru prejudiciu moral se determină de către instanța de judecată în

funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei

vătămate, de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o

condiție a răspunderii, și de măsura în care această compensare poate aduce

satisfacție persoanei vătămate. Caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau

fizice le apreciază instanța de judecată, luînd în considerare circumstanțele în care

a fost cauzat prejudiciul, precum și statutul social al persoanei vătămate.

La determinarea despăgubirii, instanța de judecată va tinde să acorde o

despăgubire care, pe de o parte, are o mărime comparabilă cu cea acordată în mod

obișnuit în împrejurări similare și, pe de altă parte, ia în cont particularitățile cazului.

Prin prisma normelor de drept citate, Colegiul decelează că prima instanță

corect a constat că suma de 500 de lei cu titlu de prejudiciu moral este una echitabilă,

având în vedere că prin acțiunile agentului constatator lui Ciubotaru Andrei i-a fost

adusă o ingerință în dreptul fundamental al acestuia de a nu fi învinuit neîntemeiat,

fiind impus să apeleze la instanțele de judecată pentru restabilirea încălcării comise

în privința sa, fapt ce a generat lui Ciubotaru Andrei o stare de neliniște, emoții

negative, stres.

În consecință, Colegiul consideră că prima instanță corect au concluzionat

asupra temeiniciei parțiale a pretențiilor din cererea de chemare în judecată depusă

de Cibotaru Andrei rezultând din probele administrate la speță în raport cu

circumstanțele cauzei și normele de drept material și procedural aplicabile litigiului

dedus judecății.

Colegiul precizează că nu doar norma de drept material poate fi reținută în

sensul confirmării pretențiilor, urmează ca situația de fapt să fie confirmată de

probele administrate în cauză.

Referitor la cheltuielile de judecată pretinse conform acțiunii înaintate de către

Ciubotaru Andrei, pornind de la prevederile art. 94 alin.(1) Cod de procedură civilă,

prima instanță corect le-a pus pe seama pârâtului.

Din considerentele expuse supra și având în vedere că decizia instanței de apel

a fost adoptată cu aplicarea și interpretarea eronată a normelor de drept material în

raport cu circumstanțele cauzei, iar prima instanță prin aplicarea corectă a normelor

de drept pertinente litigiului dedus judecății a constatat temeinicia parțială a acțiunii

inițiale, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție va admite recursul declarat, va casa decizia instanței de apel și

va menține hotărârea primei instanțe.

9

În conformitate cu art.442, art. 444, art. 445 alin. (1) lit. f), alin. (3) Cod de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Ciubotaru Andrei, reprezentat de avocatul

Victor Panțîru.

Se casează decizia din 17 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Ciubotaru Andrei împotriva

Inspectoratului General al Poliției, intervenienți accesorii Inspectoratul Național de

Patrulare, Ministerul Finanțelor și agentul constatator Pascari Radu cu privire la

repararea prejudiciului material și moral, compensarea cheltuielilor de judecată,

Se menține hotărârea din 30 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Nina Vascan

Dumitru Mardari

Victor Burduh

Galina Stratulat

10