3r-123/19 — contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3r-123/19

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (V. Gîrleanu )

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău ( A.Minciuna, A.Bostan, V.Mihaila )

DECIZIE

05 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Mariana Pitic

examinând recursul depus de Uniunea Avocaților din Republica Moldova,

în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Severin Viorica împotriva Uniunii Avocaților din Republica

Moldova, Comisia de licențiere a profesiei de avocat, intervenient accesoriu

Ministerul Justiției cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva încheierii din 20 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

constată:

La 10 august 2016 Severin Viorica a depus cerere de chemare în judecată în

ordinea contenciosului administrativ împotriva Uniunii Avocaților din Republica

Moldova, Comisiei de licențiere a profesiei de avocat, intervenient accesoriu

Ministerul Justiției, solicitînd:

- anularea pct.4 din hotărîrea Comisiei de licențiere a profesiei de avocat din

24 mai 2016 prin care nu s-a dat curs cererii depusă de dânsa;

-anularea pct.3 subpunct.34 și pct.6 din hotărîrea Comisiei de licențiere a

profesiei de avocat din 08 iulie 2016 prin care s-a respins cererea prealabilă

depusă de dânsa și s-a restituit fără examinare cererea și înscrisurile anexate;

-anularea pct.2 subpunct.8 din hotărîrea Comisiei de licențiere a profesiei

de avocat din 02 septembrie 2016 prin care s-a respins cererea prealabilă depusă

de dânsa.

Prin hotărârea din 18 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani acțiunea a fost admisă.

S-a anulat pct.4 din hotărîrea Comisiei de licențiere a profesiei de avocat din

24 mai 2016 prin care nu s-a dat curs cererii depusă de Severin Viorica.

S-a anulat pct.3 subpunct.34 și pct.6 din hotărîrea Comisiei de licențiere a

profesiei de avocat din 08 iulie 2016 prin care s-a respins cererea prealabilă

depusă și s-a restituit fără examinare cererea și înscrisurile anexate ale reclamantei

Severin Viorica.

S-a anulat pct.2 subpunct.8 din hotărîrea Comisiei de licențiere a profesiei

de avocat din 02 septembrie 2016 prin care s-a respins cererea prealabilă a

reclamantei Severin Viorica.

1

La 11 februarie 2019 Uniunea Avocaților din Republica Moldova a depus

cerere de apel împotriva hotărîrii din 18 decembrie 2018 a Judecătorii Chișinău,

sediul Rîșcani.

Prin încheierea din 20 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost restituită

cererea de apel, ca fiind depusă în afara termenului legal.

La 04 aprilie 2019 Uniunea Avocaților din Republica Moldova a declarat

recurs împotriva încheierii din 20 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitînd

admiterea recursului, casarea încheierii instanței de apel, cu restituirea cauzei

spre rejudecare.

În motivarea recursului a invocat că, a recepționat copia dispozitivului

hotărîrii primei instanțe la 25 ianuarie 2019, astfel, consideră, că apelul a fost

depus în termen.

Examinând recursul în raport cu materialele cauzei, Completul specializat în

examinarea cauzelor de contencios administrativ al Colegiului civil comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul

urmează să fie respins din următoarele motive.

Colegiul consideră oportun de a învedera că, la 01 aprilie 2019 a intrat în

vigoare Codul administrativ al Republicii Moldova, aprobat prin Legea nr. 116 din

19 iulie 2018, fapt ce rezultă din articolul 257 alin. (1) al acesteia.

În această consecvență este notabil că, potrivit articolului 258 alin. (3) din

Codul administrativ, procedurile de contencios administrativ inițiate până la

intrarea în vigoare a prezentului cod se vor examina în continuare, după intrarea în

vigoare a prezentului cod, conform prevederilor prezentului cod. Prin derogare,

admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul administrativ se va face

conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a prezentului cod.

Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru procedurile de

apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Astfel, procedura de contencios administrativ dedusă judecății în prezenta

speță urmează a fi judecată prin prisma dispozițiilor Codului administrativ al

Republicii Moldova, aprobat prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018. Or, din înțelesul

logico-juridic al articolului 258 alin. (3) din Codul administrativ rezultă cert că,

procedurile de contencios administrativ care au fost inițiate până la intrarea în

vigoare a Codului administrativ se vor examina în continuare, după intrarea în

vigoare a acestui cod, conform prevederilor Legii nr. 116 din 19 iulie 2018.

Conform art. 243 alin.(1) lit.b) din Codul administrativ, examinînd recursul

împotriva încheierii judecătorești, instanța respinge recursul

.

Sub acest aspect, Colegiul consideră necesar de a reitera că, în speță, cererea

de recurs a fost depusă până la intrarea în vigoare a Codului administrativ, iar drept

consecință, prin prisma articolului 258 alin. (3) din Codul administrativ,

admisibilitatea cererii de recurs urmează a fi verificată conform prevederilor în

vigoare la data depunerii acesteia.

Articolul 195 din Codul administrativ prevede că, procedura acțiunii în

contenciosul administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod.

Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu

excepția art.169–171.

În aceste condiții, articolul 423 alin. (1) din Codul de procedură civilă

statuează că, încheierea dată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, separat

de hotărâre, de către părți și de ceilalți participanți la proces în cazurile prevăzute

2

de prezentul cod și de alte legi, precum și în cazurile în care încheierea face

imposibilă desfășurarea de mai departe a procesului. Ea se examinează în recurs

conform regulilor stabilite de prezentul capitol.

Prin urmare, se ajunge la concluzia că încheierea din 20 martie 2019 a

Curții de Apel Chișinău intră în categoria de acte specificate în articolul 423 din

Codul de procedură civilă, iar drept consecință pot constitui obiectul în procedura

de recurs.

La fel, este imperios faptul că, în cazul în care, dreptul de acces la justiție

este limitat fie de lege, fie de fapte, instanțele naționale trebuie să verifice dacă

aceste restricții au redus esența dreptului și, în special, dacă ele urmăresc un scop

legitim și dacă există o legătură rezonabilă de proporționalitate între mijloacele

utilizate și scopul care trebuie îndeplinit (a se vedea cauzele Levages Prestations

Servicii vs Franța, 23 octombrie 1996, § 40; Tricard vs Franta, 10 iulie 2001, §§

29, 33; Freitag vs Germania, 19 iulie 2007, § 37; Marc Brauer, 1 septembrie

2016, § 34).

La capitolul dat, articolul 425 din Codul de procedură civilă consemnează

că, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la

comunicarea încheierii.

În conformitate cu articolul 111 alin. (3) din Codul de procedură civilă,

termenul de procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat

următoare datei calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură

sau producerii evenimentului ori momentului care a condiționat începutul lui.

Instanța de recurs consideră că, în speță, calea de atac este demarată în

interiorul termenului legal, recursul fiind depus la 04 aprilie 2019 (f.d.78).

Verificând legalitatea încheierii din 20 martie 2019 a Curții de Apel

Chișinău, prin prisma argumentelor invocate în recurs și a materialelor cauzei,

Colegiul ajunge la concluzia că aceasta urmează să fie menținută din

următoarele motive.

Primordial, instanța de recurs consideră oportun de a învedera că, în

sensul alin. (1), art. 369 din Codul de procedură civilă, instanța de apel restituie,

printr-o încheiere, cererea dacă:

a) apelantul nu a îndeplinit în termen indicațiile instanței de apel din

încheierea emisă în conformitate cu art.368 alin.(1);

b) apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită

repunerea în termen sau instanța de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen;

c) apelantul a înaintat o nouă pretenție, neexaminată în primă instanță;

d) cererea de apel a fost depusă de o persoană care nu este în drept să declare

apel, cu excepția cazului în care cererea depusă de persoana asupra căreia a fost

instituită o măsură de ocrotire judiciară se referă la contestarea hotărîrii privind

instituirea măsurii de ocrotire judiciare;

e) apelantul solicită restituirea apelului pînă la începerea dezbaterii cauzei în

fond în instanța de apel;

f) în virtutea legii, hotărîrea nu poate fi atacată în apel.

În conformitate cu art. 362 alin. (1), (3) din Codul de procedură civilă,

termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării

dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel. Repunerea în termen de apel

se face de către instanța de apel în cazurile și în ordinea prevăzute de art.116.

Conform prevederilor art. 116 alin. (1) din Codul de procedură civilă,

persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act

3

de procedură pot fi repuse în termen de către instanță.

Alineatul (3) al aceluiași articol statuează, că la cererea de repunere în

termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului.

Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în

termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc).

Prevederile alin. (4) al aceluiași articol ne indică, că repunerea în termen nu

poate fi dispusă decât în cazul în care partea și-a exercitat dreptul la acțiune înainte

de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau

trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea termenului de

procedură.

La caz, se constată că prin hotărârea din 18 decembrie 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani acțiunea a fost admisă.

S-a anulat pct.4 din hotărîrea Comisiei de licențiere a profesiei de avocat din

24 mai 2016 prin care nu s-a dat curs cererii depuse de Severin Viorica.

S-a anulat pct.3 subpunct.34 și pct.6 din hotărîrea Comisiei de licențiere a

profesiei de avocat din 08 iulie 2016 prin care s-a respins cererea prealabilă

depuse și s-a restituit fără examinare cererea și înscrisurile anexate ale reclamantei

Severin Viorica.

S-a anulat pct.2 subpunct.8 din hotărîrea Comisiei de licențiere a profesiei

de avocat din 02 septembrie 2016 prin care s-a respins cererea prealabilă a

reclamantei Severin Viorica.

Conform materialelor dosarului se confirmă citarea legală a recurentului.

Astfel, recurentul, reprezentantul Uniunii Avocaților din Republica Moldova,

Comisia de licențiere a profesiei de avocat, Drăguță Petru a fost prezent în

ședința de judecată a primei instanțe din 31 iulie 2017 (f.d.111 vol.1).

La 29 noiembrie 2017 reprezentantul Uniunii Avocaților din Republica

Moldova, Comisia de licențiere a profesiei de avocat, Drăguță Petru a depus

referință (f.d.123 vol.1).

În ședințele din 30 noiembrie 2017, 26 decembrie 2017 și 31 ianuarie 2018

recurentul nu s-a prezentat (f.d.207 – 208, vol.1).

În ședințele de judecată din 19 februarie 2018 și 26 aprilie 2018 recurentul a

fost prezent (f.d.209, vol.1).

Ulterior, reprezentantul Uniunii Avocațlor din Republica Moldova, Comisia

de licențiere a profesiei de avocat, Drăguță Petru a depus cereri de examinare a

cauzei în lipsa sa (f.d. 148, 219 vol.1).

Argumentele recurentului precum că, apelul a fost depus în termen nu pot fi

reținute, deoarece cererea de apel împotriva hotărîrii din 18 decembrie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani a fost depusă la 11 februarie 2019, și

recurentul nu a solicitat repunerea în termen (f.d.55 vol.2).

Articolul 56 alin.(3) din Codul de procedură civilă prevede că, participanții la

proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale.

În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor procedurale, se

aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă.

La caz, relevantă este și practica CtEDO în cauza Ponomaryov vs Ucraina,

unde Curtea a statuat că, deși în speță nu este vorba despre desființarea unei

hotărîri judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii unei căi

extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe nou descoperite, ci de

redeschiderea unui proces după un interval considerabil de timp prin repunerea în

termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuși reînnoirea acestui termen

4

după o perioadă îndelungată și pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie

care ar putea înfrânge principiul securității raporturilor juridice într-un mod similar

cu o cale extraordinară de atac.

Curtea a admis că, revine in primul rând instanțelor interne să decidă asupra

repunerii în termenul de introducere a căii ordinare de atac, dar ele nu se bucură de

o marjă de apreciere nelimitată. Instanțele sunt obligate să indice motivele pentru

care au acceptat repunerea în termen. Un asemenea motiv ar putea fi, spre

exemplu, necomunicarea hotărîrii luate în proces de către autoritățile competente

ale statului. Chiar și atunci, totuși, posibilitatea repunerii în termen nu ar fi

nelimitată, dată fiind obligația părților de a se interesa, la intervale rezonabile, de

stadiul procesului de care ele au cunoștintă. În toate cazurile, instanțele interne ar

trebui să verifice dacă motivele de repunere în termen ar putea justifica o ingerință

în principiul autorității de lucru judecat, în special atunci cînd, ca în cazul de față,

legea internă nu limiteaza în niciun fel marja de apreciere a instanțelor naționale fie

cu privire la interval, fie cu privire la motivele de repunere in termen.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că, încheierea din 20

martie 2019 a Curții de Apel Chișinău este întemeiată, Completul specializat

pentru examinarea cauzelor de contencios administrativ din cadrul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a respinge recursul

În conformitate cu art. 243 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se respinge recursul depus de Uniunea Avocaților din Republica Moldova.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Mariana Pitic

5