3ra-431/19 — anularea in parte a hotaririi Comisiei de licentiere a profesiei de avocat.

3ra-431/19 — anularea in parte a hotaririi Comisiei de licentiere a profesiei de avocat. (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-431/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central (M. Țurcan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (S. Procopciuc, N. Chircu, E. Grumeza)

Î N C H E I E R E

10 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Mariana Pitic

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Uniunea Avocaților din

Republica Moldova,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în judecată

depusă de către Ciugureanu Mihail împotriva Uniunii Avocaților din Republica Moldova

cu privire la anularea în parte a hotărârii Comisiei de licențiere a profesiei de avocat,

împotriva deciziei din 27 noiembrie 2018 a Curții de Apel Bălți, prin care s-a admis

apelul declarat de către Ciugureanu Mihail, s-a casat integral hotărârea din 12 iulie 2018

a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, și s-a emis o hotărâre nouă de admitere a acțiunii

c o n s t a t ă:

La 25 aprilie 2018, Ciugureanu Mihail a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Uniunii Avocaților din Republica Moldova cu privire la anularea în parte a

hotărârii Comisiei de licențiere a profesiei de avocat.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 20 iunie 1982 a fost ales în funcția

de judecător al Judecătoriei raionale Telenești.

Prin Decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 125-VIII din 06 aprilie 2017,

publicat în Monitorul Oficial al RM nr. 119-126 (6042-6049) din 14 aprilie 2017, a fost

eliberat din funcția de judecător al Curții de Apel Chișinău în baza cererii de demisie.

A susținut că conform art. 10 din Legea cu privire la avocatură nr. 1260 din 19 iulie

2002, sânt scutite de efectuarea stagiului profesional și de examenul de calificare

persoanele care dețin titlul de doctor, precum și cele care au cel puțin 10 ani vechime în

muncă în funcția de judecător sau procuror dacă, în termen de 6 luni după demisia din

funcțiile respective, au solicitat eliberarea licenței pentru exercitarea profesiei de avocat.

De aceleași drepturi și în aceleași condiții beneficiază și persoanele care, după demisia

din funcția de judecător și procuror, au continuat să activeze în domeniul dreptului.

A notat că având un stagiu de peste 35 de ani de activitate în funcția de judecător, la

data de 29 noiembrie 2017 a depus la Comisia de licențiere a profesiei de avocat a

Uniunii Avocaților din Republica Moldova, cerere privind admiterea lui în profesia de

1

avocat, însă prin hotărârea din 29 ianuarie 2018 a Comisiei de licențiere a profesiei de

avocat, aceasta a fost respinsă.

La 28 februarie 2018, s-a adresat cu cerere prealabilă către Comisia de licențiere a

profesiei de avocat, solicitând anularea hotărârii din 29 ianuarie 2018 în partea pct. 4.2 ce

vizează respingerea cererii sale de accedere în profesia de avocat, cu emiterea în această

parte a unei hotărâri noi de admitere a cererii sale, dar nu a primit niciun răspuns.

A menționat reclamantul că având un stagiu profesional de peste 35 de ani în funcția

de judecător, întrunește pe deplin toate condițiile de admitere în profesia de avocat

prevăzute de art. 10 alin. (2) din Legea cu privire la avocatură.

Mai mult ca atât, pe parcursul întregii activități profesionale nu i-a fost aplicată

nicio sancțiune disciplinară, ba dimpotrivă, periodic a fost menționat cu diplome de

onoare din partea Consiliului Superior al Magistraturii.

Cu atât mai mult, prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 745.29 din

13 octombrie 2015, i-a fost conferit titlul onorific de „Decan al autorității judecătorești”,

iar prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 242/9 din 12 iulie 2007, i-a

fost conferit titlul de „Veteran al sistemului judiciar”.

Consideră reclamantul că hotărârea din 29 ianuarie 2018 a Comisiei de licențiere a

profesiei de avocat, nu conține niciun motiv de fapt și de drept, care ar justifica

respingerea cererii sale de admiterea în profesia de avocat.

Astfel, a cerut Ciugureanu Mihail admiterea acțiunii și anularea hotărârii Comisiei

de licențiere a profesiei de avocat a Uniunii Avocaților din Republica Moldova din 29

ianuarie 2018, în partea pct. 4.2 ce vizează respingerea cererii sale de accedere în

profesia de avocat.

Prin hotărârea din 12 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, acțiunea a

fost respinsă ca neîntemeiată.

Prima instanță a considerat drept legală și întemeiată hotărârea din 29 ianuarie 2018

a Comisiei de licențiere a profesiei de avocat, nefiind stabilite careva încălcări de

procedură la adoptarea acesteia, or, de către Mihail Ciugureanu nu a fost întrunită

condiția prevăzută de art. 10 alin. (1) din Legea cu privire la avocatură, și anume lipsa

reputației ireproșabile, deoarece prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii nr. 496/23 din 18 iulie 2017, a fost eliberat acordul Procurorului General

pentru pornirea urmăririi penale, perchiziționare, aducerea silită, reținerea și arestarea

fostului judecător de la Curtea de Apel Chișinău, Mihail Ciugureanu, conform art. 307

alin. (1), art. 327 alin. (2) lit. b), b1) și c) din Codul penal.

A mai concluzionat prima instanță că aprecierea făcută de către Comisia de

licențiere a profesiei de avocat ce ține de încadrarea indicată, nu poate constitui obiect de

examinare a instanței de judecată, deoarece conform art. 28 alin. (2) din Statutul profesiei

de avocat nr. 302 din 29 ianuarie 2011, toate cazurile de admitere în profesie cu scutire

de examen, în condițiile Legii, sunt soluționate individual de Comisia de licențiere.

La 18 iulie 2018, Mihail Ciugureanu a declarat apel împotriva hotărârii din 12 iulie

2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central.

Prin încheierea din 19 septembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție, prezenta cauză

civilă a fost strămutată spre examinare în ordine de apel la Curtea de Apel Bălți.

Prin decizia din 27 noiembrie 2018 a Curții de Apel Bălți, s-a admis apelul declarat

de către Mihail Ciugureanu, s-a casat integral hotărârea din 12 iulie 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Central și s-a emis o hotărâre nouă de admitere a acțiunii, prin care a fost

2

anulată hotărârea Comisiei de licențiere a profesiei de avocat din 29 ianuarie 2018, în

partea pct. 4.2 ce vizează respingerea cererii lui Mihail Ciugureanu de accedere în

profesia de avocat.

Instanța de apel și-a motivat decizia prin faptul că prima instanță eronat a ajuns la

concluzia de a respinge acțiunea lui Mihail Ciugureanu pe motivul neîntrunirii condiției

prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea cu privire la avocatură, adică lipsa reputației

ireproșabile, or, potrivit informației nr. 3065 m/i din 27 octombrie 2017, eliberată de

către Președintele Consiliului Superior al Magistraturii, pe parcursul activității sale în

funcția de judecător, de mai bine de 35 de ani, Mihail Ciugureanu nu a avut nicio

sancțiune disciplinară.

La fel, a indicat instanța de apel că plecarea lui Mihail Ciugureanu în demisie

onorabilă din funcția de judecător, denotă faptul a unei conduite integre și ireproșabile

din partea acestuia.

A constatat instanța de apel că deși în timpul exercitării funcției de judecător, Mihail

Ciugureanu a fost supus unor proceduri de verificare a activității sale sub aspectul

răspunderii disciplinare și penale, totuși nu s-au soldat în consecință cu pronunțarea unor

hotărâri definitive și irevocabile de sancționare disciplinară sau penală în privința

reclamantului.

Pe lângă acestea, a reținut instanța de apel că din suportul juridic probatoriu prezent

la actele cauzei rezultă că reclamantului pe parcursul activității sale i-au fost oferite mai

multe titluri onorifice și diplome, și anume prin Hotărârea Consiliului Superior al

Magistraturii nr. 745.29 din 13 octombrie 2015, i-a fost conferit titlul onorific de „Decan

al autorității judecătorești”, iar prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.

242/9 din 12 iulie 2007, i-a fost conferit titlul de „Veteran al sistemului judiciar”.

La 01 februarie 2019, Uniunea Avocaților din Republica Moldova a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acerstuia, casarea deciziei din

27 noiembrie 2018 a Curții de Apel Bălți, cu menținerea hotărârii din 12 iulie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Central.

În susținerea recursului Uniunea Avocaților din Republica Moldova a invocat

ilegalitatea și netemeinicia deciziei instanței de apel, declarând că Curtea de Apel Bălți a

examinat superficial prezenta speță, cu interpretarea și aplicarea eronată a normelor de

drept material.

La 25 februarie 2019, în adresa lui Ciugureanu Mihail a fost expediată copia

recursului declarat de către Uniunea Avocaților din Republica Moldova, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii referinței.

La 12 martie 2019, Ciugureanu Mihail a depus referință, solicitând să fie considerat

ca inadmisibil recursul declarat de către Uniunea Avocaților din Republica Moldova, cu

menținerea deciziei din 27 noiembrie 2018 a Curții de Apel Bălți, pe care o consideră

legală și întemeiată, invocând că instanța de apel a verificat minuțios toate

circumstanțele, care au importanță pentru soluționarea justă a prezentei spețe, dând o

apreciere corectă suportului probatoriu al cauzei.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile și obiecțiile

din referința depusă, completul de admisibilitate al Colegiului civil comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de

către Uniunea Avocaților din Republica Moldova este inadmisibil, din motivele ce

succed.

3

În debut, Colegiul învederează că, în data de 01 aprilie 2019 a intrat în vigoare

Codul administrativ al Republicii Moldova, aprobat prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018,

fapt ce rezultă din art. 257 alin. (1) al acesteia.

Conform art. 195 din Codul administrativ, procedura acțiunii în contenciosul

administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică

corespunzător prevederile Codului de procedură civilă, cu excepția art. 169-171.

Potrivit art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de contencios

administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor examina în

continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor prezentului

cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosului administrativ

se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a prezentului cod.

Prevederile prezentului aliniat se vor aplica corespunzător pentru procedurile de apel, de

recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Prin urmare, condițiile de admisibilitate a recursurilor declarate împotriva deciziilor

pronunțate de curțile de apel, în calitate de instanțe de apel, cât și hotărârile pronunțate de

curțile de apel, vor fi verificate prin prisma normelor în vigoare până la intrarea in

vigoare a Codului administrativ, și respectiv încă valabile la momentul depunerii cererii

de recurs.

Astfel, conform art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copiile deciziei din 27 noiembrie 2018 a Curții

de Apel Bălți au fost expediate la 18 ianuarie 2019 atât în adresa Uniunii Avocaților din

Republica Moldova, cât și reprezentantului acesteia – avocatul Vlas Gheorghe (f.d. 123),

recepționate de către aceștia la 23 ianuarie 2019 și respectiv 24 ianuarie 2019 (f.d. 124,

126).

În această ordine de idei, se constată, că în speță, calea de atac a fost demarată în

interiorul termenului legal, deoarece cererea de recurs a fost depusă la 01 februarie 2019.

Totodată, în conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

4

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționata problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce

la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

Conform art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4).

In concreto motivelor inserate în cererea de recurs, completul de admisibilitate le

apreciază ca fiind lipsite de substanță și care nu pot fi acceptate.

Or, conform prevederilor art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă,

cererea de recurs trebuie să fie dactilografiată și trebuie să cuprindă esența și temeiurile

recursului, argumentul ilegalității deciziei atacate, solicitările recurentului, propunerile

respective.

Analizând cuprinsul cererii de recurs depusă de către Uniunea Avocaților din

Republica Moldova, completul de admisibilitate evocă faptul că argumentele invocate în

recurs, în esență, sunt similare alegațiilor inserate în referințele depuse la cererea de

chemare în judecată și cererea de apel ale lui Ciugureanu Mihail, asupra cărora Curtea de

Apel Bălți s-a pronunțat deja în modul corespunzător (f.d. 61-63, 99-100).

Astfel, se deduce că cererea de recurs de facto este o transpunere a motivelor din

cererea de apel.

Prin urmare, acestea nu pot fi reținute de către completul de admisibilitate, deoarece

recursul împotriva deciziei instanței de apel este o cale de atac de drept, vizând în

exclusivitate legalitatea actului de dispoziție contestat.

La acest capitol, instanța de recurs atestă că recurenta nu a evidențiat în cererea de

recurs formulată memoriul ilegalități și netemeiniciei deciziei recurate, limitându-se doar

la reiterarea unor circumstanțe care au fost supuse examinării în ordine de apel.

În acest sens, urmează a se evidenția faptul că nu este suficientă simpla expunere a

circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea

motivelor de ilegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea

recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție

pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al

părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la

o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs

implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează.

Astfel, este de menționat că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare

corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind

motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a învedera ilegalitatea hotărârii.

5

În această ordine de idei, instanța de recurs constată că, argumentele invocate în

cererea de recurs, după esența lor, pot fi încadrate în temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1)

lit. b) din Codul de procedură civilă, aplicabil doar procedurii de apel și nu se regăsesc în

art. 432 din Codul de procedură civilă, aplicabil recursului.

Mai mult ca atât, acestea au fost deja supuse examinării și aprecierii de către

instanța de apel prin prisma art. 130 din Codul de procedură civilă, fiindu-le oferite

concluziile de rigoare și, prin urmare, nu urmează a fi reiterate în ordine de recurs.

Ipotezele relevate certifică în mod clar caracterul lipsit de substanță al recursului

declarat, deoarece Uniunea Avocaților din Republica Moldova nu a invocat niciun

argument plauzibil în vederea justificării ilegalități deciziei instanței de apel.

Astfel, se evidențiază caracterul declarativ al recursului, deoarece este lipsit de

conținut și desprinde simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de către

instanța de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului.

În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea Europeană a

precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs efectiv sunt în

primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în principiu, competența

instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei cereri de acest tip (cauza

Doorson împotriva Olandei, 26 martie 1996, §67).

La acest capitol instanță de recurs reține că recursul declarat de către Uniunea

Avocaților din Republica Moldova nu s-a bazat exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar

cuprinde încălcări esențiale sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural, iar ca urmare nu corespunde cerinței de a fi „efectiv”, fiind

lipsit de șanse de succes și nu este capabil să ofere îndreptarea situației din decizia

recurată.

Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că prezenta cerere de recurs a fost

depusă după ce Uniunea Avocaților din Republica Moldova a avut posibilitatea de a fi

auzită de o instanță de fond și de o instanță de apel, fiecare dintre care a avut deplină

jurisdicție (a se vedea mutatis mutandis „Levages Prestations Services” împotriva

Franței, cererea nr.21920/93 din 23 octombrie 1996, §48-50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că recurentei i-a fost asigurat dreptul de

acces la o instanță și dreptul de a fi auzită combinat cu dreptul la un recurs efectiv.

De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea echitații procedurii din

perspectiva art. 6 §1 din CEDO, rezultă că participanții au reușit să pună în discuție în

fața instanțelor toate observațiile și raționamentele pe care le considerau necesare în

vederea apărării punctului său de vedere (Blücher împotriva Cehiei, cererea nr.58580/00

din 11 aprilie 2005, §65-67)

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanțele de judecată

ierarhic inferioare au examinat cauza sub toate aspectele, au verificat și au apreciat corect

probele prezentate, au aplicat și au interpretat elocvent normele de drept material și

procedural, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de

art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul de admisibilitate al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în

unanimitate, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Uniunea

Avocaților din Republica Moldova împotriva deciziei din 27 noiembrie 2018 a Curții de

Apel Bălți în baza art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, ca fiind inadmisibil.

6

În conformitate cu art. 195 și 258 alin. (3) din Codul administrativ, art. 433 lit. a) și

art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Uniunea Avocaților din Republica Moldova împotriva

deciziei din 27 noiembrie 2018 a Curții de Apel Bălți, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Mariana Pitic

7