3ra-594/19 — contestarea actelor administrative

3ra-594/19 — contestarea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-594/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud. V. Ciumac)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, V. Mihaila, V. Sîrbu)

ÎNCHEIERE

29 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea cererii de recurs depusă de către Societatea cu

răspundere limitată „Beauty Trade”,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă

de către Societatea cu răspundere limitată „Beauty Trade” împotriva Serviciului

Fiscal de Stat cu privire la contestarea actelor administrative,

împotriva deciziei din 31 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost admis apelul declarat de către Serviciul Fiscal de Stat, a fost casată parțial

hotărârea din 07 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și a fost emisă în

această parte o nouă hotărâre,

constată:

La data de 21 septembrie 2019 SRL „Beauty Trade” a depus cerere de

chemare în judecată împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la contestarea

actelor administrative.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, în perioada 26 aprilie 2017-07

iunie 2017 inspectorii principali ai Direcției control fiscal din cadrul Serviciului

Fiscal de Stat au efectuat controlul fiscal la fața locului prin metoda verificării totale

la SRL „Beauty Trade”, fiind întocmite actul de control nr. 5-682162, prelungit pe

formularele nr. 3-566171, 3-566172, 3-566173 și 3-566174 din 07 iunie 2017.

A menționat că, la data de 13 iunie 2017 Serviciul Fiscal de Stat a emis

hotărârea nr. 01 cu privire la asigurarea stingerii obligației fiscale, prin care au fost

sechestrate bunurile SRL „Beauty Trade” pentru asigurarea stingerii obligațiilor

fiscale, iar la data de 15 iunie 2017 a întocmit act de sechestru ca măsură de

asigurare a stingerii obligației fiscale.

A susținut că, la data de 02 august 2017 Serviciul Fiscal de Stat a emis decizia

nr. 142 asupra cazului de încălcare a legislației, prin care au fost calculate și încasate

suplimentar la buget impozite, taxe și contribuții în sumă totală de 247699 de lei,

1

majorări de întârziere pentru neachitare a impozitelor și taxelor în sumă totală de

18191 lei și a fost aplicată amenda în sumă de 291107 lei.

A relevat că, la data de 04 august 2017 a depus cererea prealabilă nr. 01

privind anularea deciziei pârâtului nr. 142 din 02 august 2017, iar la data de 24

august 2017 Serviciul Fiscal de Stat a emis decizia nr. 139, prin care a respins

cererea prealabilă ca neîntemeiată.

A declarat că, în urma controlului efectuat au fost invocate pretinse încălcări

și, anume, încălcarea prevederilor art. 8 alin. (2) lit. c) și d) din Codul fiscal și ale

Instrucțiunii privind evidența, elaborarea, păstrarea și utilizarea formularelor

tipizate de documente primare cu regim special, aprobată prin Hotărârea Guvernului

RM nr. 294 din 17 martie 1998, prin nerespectarea regulilor de utilizare și de

evidență a blanchetelor de strictă evidență, neasigurarea păstrării formularelor

facturilor în număr de 45 de unități fără publicare în Monitorul Oficial al RM și

documentarea dublă a tranzacțiilor de livrare în baza aceleiași facturi sau livrări în

baza facturilor care au fost constatate lipsă, fără a fi înregistrată în evidența contabilă

valoarea livrărilor.

A invocat că, pârâtul, contrar art. 247 din Codul fiscal, nu a

clarificat/argumentat încălcarea fiscală prin probe pertinente și concludente, precum

și nu a clarificat circumstanțele de fapt și de drept pentru soluționarea justă a cazului.

A notat că, în urma studierii materialelor întocmite de către pârât s-a constatat

că, conform procesului-verbal de ridicare a documentelor din 27 aprilie 2017, toate

documentele de evidență și dările de seamă fiscale ale SRL „Beauty Trade” au fost

transmise funcționarilor publici pentru efectuarea controlului fiscal; conform

scrisorii nr. 26-23-08/561 din 26 aprilie 2017, SRL „Beauty Trade” a fost înștiințată

despre inițierea procedurii de inventariere, iar în baza listei de inventariere a

stocurilor din 26 aprilie 2017 marfa a fost numărată la depozitul întreprinderii de

către funcționarii publici.

A menționat că, în actul de control nu s-a constatat faptul lipsei de

contabilitate ori ținerii ei neconforme, astfel, nu exista motiv pentru aplicarea

prevederilor art. 189 alin. (2) din Codul fiscal.

A susținut că, în urma controlului efectuat s-a constatat că, ținând cont de

fondul de salarizare pentru lunile ianuarie-martie 2017, determinat pentru activitatea

desfășurată de către Maria Sivațcaia în cadrul întreprinderii, agentul economic a

diminuat fondul de retribuire a muncii, din care urmau să fie calculate prime de

asigurare obligatorie de asistență medicală pentru tr. I al anului 2017 cu 6300 de lei,

ca urmare a diminuării sumei primelor pentru perioada respectivă cu 567 de lei și a

tăinuit fondul de retribuire a muncii, din care urmau să fie calculate contribuțiile de

asigurări sociale de stat pentru lunile ianuarie-martie 2017 cu 6300 de lei, fapt care

a dus la micșorarea sumei contribuțiilor de asigurări sociale de stat obligatorii cu

1449 de lei și a sumei contribuțiilor individuale de asigurări sociale de stat

obligatorii cu 378 de lei, precum și a diminuat taxa pentru amenajarea teritoriului

cu 220 de lei (nereflectarea în evidența întreprinderii a Mariei Sivațcaia).

A afirmat că, nu se confirmă prin careva documente faptul că, Maria Sivațcaia

activează în cadrul SRL „Beauty Trade” în funcția de contabil-șef.

A afirmat că, prevederile Hotărârii Guvernului RM nr. 165 din 09 martie 2010

cu privire la cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real se aplică

2

salariului calculat și achitat, care este și baza de calcul pentru contribuțiile de

asigurări sociale și medicale aferente plăților efectuate în folosul angajaților, care

activează la întreprindere conform contractelor individuale de muncă, în baza fișelor

de calcul a salariului, a tabelelor de evidență a folosirii timpului de muncă, listei

statelor de personal, cartelelor contului 531 „Datorii față de personal privind

retribuirea muncii”.

A relatat că, în cadrul controlului fiscal a fost efectuată inventarierea

stocurilor de marfă la subdiviziunea - depozitul întreprinderii „Beauty Trade” SRL,

situat în mun. Chișinău, bd. Renașterii Naționale,2 și au fost invocate divergențe

dintre stocul de marfă înregistrat în contabilitatea întreprinderii la contul 217 -

Mărfuri și stocul efectiv și, anume, lipsuri de marfă în cantitate de 9572 de unități

evaluate la preț de cost în valoare de 687421 de lei și surplusuri de marfă în cantitate

de 495 de unități, din care 340 de unități au fost evaluate la preț de cost de 28977 de

lei și 155 de unități neevaluate.

A declarat că, nu este de acord cu cele constatate în actul de control, deoarece

luând în considerare lipsurile de marfă în cantitate de 9572 de unități, care au fost

importate începând cu luna noiembrie 2015, în cadrul controlului lipsuri au fost

constate ca marfă comercializată la preturile de vânzare aplicate de către

întreprindere pentru mărfuri similare livrate cumpărătorilor prin facturile de

expediție înregistrate în evidența contabilă.

A invocat că, colaboratorii Serviciului Fiscal de Stat au apreciat că, suma

venitului din vânzări, estimată pentru mărfurile constatate ca lipsuri în cantitate de

9572 de unități, constituie 2291265 de lei și au repartizat venitul estimat pentru anul

2015 în sumă de 20171 de lei, pentru anul 2016 în sumă de 1140994 de lei și pentru

lunile ianuarie - martie 2017 în sumă de 1130102 lei.

A mai invocat că, luând ca bază indicii menționați, adică venitul din vânzări

estimat în suma de 2291265 de lei, pe marfa constatată ca lipsuri în cantitate de 9572

de unități, inspectorii fiscali în cadrul controlul fiscal au constatat că, la SRL

„Beauty Trade” au fost comise următoarele încălcări: au fost micșorate veniturile

din vânzarea mărfurilor pentru anul 2015 cu 20171 de lei, respectiv, diminuând

impozitul pe venit din activitate operaționala cu 605 lei; au fost micșorate veniturile

din vânzarea mărfurilor pentru ianuarie-mai ale anului 2016 cu 139775 de lei,

respectiv, diminuând impozitul pe venit din activitate operațională cu 605 lei; au

fost micșorate veniturile din vânzarea mărfurilor pentru lunile iunie-decembrie 2016

cu 725943 de lei, respectiv, diminuarea impozitului pe venit din activitate de

întreprinzător în sumă de 48252 lei; nu au fost respectate prevederile art. 112 alin.(l)

din Codul fiscal și nu a fost depusă cerere de înregistrare în calitate de plătitor al

TVA până la data de 31 mai 2016.

A considerat că, inspectorii fiscali incorect au apreciat valoarea impozabilă a

livrărilor efectuate pentru lunile iunie 2016 - martie 2017 în sumă de 1779603 lei,

au invocat că, SRL „Beauty Trade” nu a calculat TVA în sumă de 355921 de lei,

care a fost micșorată cu TVA achitată la procurarea mărfurilor în sumă de 165773

de lei și au apreciat eschivarea de la calculul și achitarea taxei pe valoarea adăugată

la buget în sumă de 190148 de lei (355921-165773).

De asemenea, a considerat că, în evidența contabilă marfa se reflectă la preț

de cost la contul bilanțier 2017 „marfa”.

3

A notat că, conform pct. 81 alin. 2) din ordinul Ministerului Finanțelor nr.60

din 29 mai 2012 cu privire la aprobarea Regulamentului privind inventarierea,

evaluarea și înregistrarea rezultatelor inventarierii se efectuează la valoarea de bilanț

(cost efectiv, valoare de intrare, valoarea realizabilă netă). Astfel, lipsurile

constatate urmau a fi reflectate la prețul de cost, care constituie 687421 de lei.

A menționat că, la data de 12 iunie 2017, prin ordinul conducătorului, a fost

luată decizia de a casa la prețul de cost mărfurile constatate ca lipsuri în urma

inventarierii în sumă de 68721 de lei (9572 de articole) și surplusuri în cantitate de

495 de articole în sumă de 28977 de lei, evaluate la preț de cost la data constatării,

adică lipsurile au fost evaluate de către pârât în actul de control la prețul de realizare

în sumă de 2291265 de lei, ceea ce contravine prevederilor Regulamentului enunțat.

A afirmat că, genul de activitate al SRL „Beauty Trade” este format în baza

contractului de distribuție exclusivă din 01 octombrie 2015 și constă din promovarea

și realizarea produselor cosmetice pe teritoriului Republicii Moldova firmei

„Landoll” SRL importate din Italia.

A specificat că, comercializarea produselor cosmetice presupune promovarea

lor pe teritoriului Republicii Moldova, iar pe parcursul activității, SRL „Beauty

Trade” a efectuat campanie promoțională cu acordarea de cadouri, consultarea

privind calitatea produselor cosmetice și efectul de folosirea lor în lucru cu

distribuirea mostrelor importate.

A declarat că, în dezacordul la actul de control a fost invocat că, mărfurile

folosite ca mostre la aceste acțiuni n-au fost casate în evidența contabilă și n-au fost

informate prin careva documente, deoarece întreprinderea a calculat și a achitat

impozitul pe venit din activitatea operațională, reieșind din vânzările efectuate.

A mai declarat că, cheltuielile suportate nu influențează la mărimea venitului

operațional apreciat pentru impozitarea cu impozitul pe venit din activitatea

operațională.

A invocat că, pârâtul a considerat că, lipsurile de marfă constatate în cadrul

inventarierii confirmă livrarea lor și în urma depășirii plafonului de 600000 de lei

agentul economic automat a fost înregistrat ca plătitor de TVA (art. 112 CF

înregistrarea subiectului impozabil) pentru calcularea taxei spre plată la buget din

marfa apreciată ca vândută.

A considerat că, concluziile privind calcularea venitului la preț de realizare

pentru perioadele precedente sunt ilegale și lipsite de temei.

A relevat că, marfa a fost considerată de către pârât ca vândută în perioadele

calendaristice când a fost importată, însă lipsa mărfurilor a avut loc în luna aprilie

2017 și nicidecum în anii 2015-2016, fapt ce demonstrează aplicarea incorectă a

prevederilor art. 189 alin. (2) din Codul fiscal pentru aprecierea venitului estimat în

suma de 2291265 de lei ca venitul obținut din vânzarea mărfurilor, care, de fapt,

sunt constatate ca lipsuri de marfă în urma inventarierii și nu este bază pentru

calcularea impozitului pe venit si taxei pe valoarea adăugată spre plată la buget. Cu

atât mai mult că, pentru perioada supusă controlului SRL „Beauty Trade” a activat

sub regimul fiscal al agenților economici subiecți ai sectorului întreprinderilor mici

și mijlocii, respectând prevederile capitolului menționat și nu a avut temei pentru

înregistrarea sa în calitate de plătitor al TVA.

4

A solicitat recunoașterea ca fiind ilegal a răspunsului Serviciului Fiscal de

Stat, exprimat prin decizia nr. 139 din 24 august 2017 pe marginea contestației

împotriva deciziei nr. 142 din 02 august 2017 emisă de Serviciul Fiscal de Stat și

anularea deciziei Serviciului Fiscal de Stat nr. 142 din 02 august 2017 asupra cazului

de încălcare a legislației comisă de către SRL „Beauty Trade”, a hotărârii Serviciului

Fiscal de Stat nr. 01 din 13 iunie 2017 cu privire la asigurarea stingerii obligației

fiscale și a actului de sechestru ca măsură de asigurare a stingerii obligației fiscale

din 15 iunie 2017.

Ulterior, SRL „Beauty Trade” a depus cerere de majorare a cuantumului

pretențiilor, solicitând recunoașterea ca fiind ilegal a răspunsul Serviciului Fiscal de

Stat, exprimat prin decizia nr. 139 din 24 august 2017 pe marginea contestației

împotriva deciziei nr. 142 din 02 august 2017 emisă de Serviciul Fiscal de Stat

anularea deciziei Serviciului Fiscal de Stat nr. 142 din 02 august 2017 asupra cazului

de încălcare a legislației comisă de către SRL „Beauty Trade”, a hotărârii Serviciului

Fiscal de Stat nr. 01 din 13 iunie 2017 cu privire la asigurarea stingerii obligației

fiscale, a actului de sechestru ca măsură de asigurare a stingerii obligației fiscale din

15 iunie 2017 și a hotărârii Direcției generale administrare Centru a Inspectoratului

Fiscal de Stat pe mun. Chișinău nr. 0159239 din 17 octombrie 2017 cu privire la

executarea silită a obligației fiscale a contribuabilului.

Pe parcursul examinării cauzai SRL „Beauty Trade” a depus cerere de

concretizare a pretențiilor, solicitând anularea deciziei Serviciul Fiscal de Stat

nr.142 din 02 august 2017 asupra cazului de încălcare a legislației comisă de către

SRL „Beauty Trade”, anularea hotărârii Serviciul Fiscal de Stat nr. 01 din 13 iunie

2017 cu privire la asigurarea stingerii obligației fiscale, anularea hotărârii Direcției

generale administrare Centru a Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chișinău nr.

0159239 din 17 octombrie 2017 cu privire la executarea silită a obligației fiscale a

contribuabilului și a actului de sechestru nr. 0016453 din 17 octombrie 2017 și,

repunerea în termen a cerințelor cu privire la anularea hotărârii Direcției generale

administrare Centru a Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chișinău nr. 0159239

din 17 octombrie 2017 cu privire la executarea silită a obligației fiscale a

contribuabilului și a actului de sechestru nr. 0016453 din 17 octombrie 2017.

Prin hotărârea din 07 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani

acțiunea depusă de către SRL „Beauty Trade” a fost admisă parțial și au fost anulate

decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. 142 din 02 august 2017 asupra cazului de

încălcare a legislației comisă de SRL „Beauty Trade” și hotărârea Serviciului Fiscal

de Stat nr. 01 din 13 iunie 2017 cu privire la asigurarea stingerii obligației fiscale.

Cererea de repunere în termenul de anulare a hotărârii nr. 0159239 din 17 octombrie

2017 și a actului de sechestru nr. 0016453 din 17 octombrie 2017 a fost respinsă ca

neîntemeiată, iar pretențiile enunțate au fost respinse ca fiind depuse cu încălcarea

termenului de prescripție.

Prin decizia din 31 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost admis

apelul declarat de către Serviciul Fiscal de Stat, a fost casată hotărârea primei

instanțe în partea admiterii pretențiilor cu privire la anularea deciziei Serviciului

Fiscal de Stat nr. 142 din 02 august 2017 asupra cazului de încălcare a legislației

comisă de SRL „Beauty Trade” și a hotărârii Serviciului Fiscal de Stat nr. 01 din 13

5

iunie 2017 cu privire la asigurarea stingerii obligației fiscale și a fost emisă în

această parte o nouă hotărâre, prin care pretențiile enunțate au fost respinse ca fiind

neîntemeiate. În rest hotărârea primei instanțe a fost menținută.

Instanța de apel a reținut că, decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. 142 din 02

august 2017 asupra cazului de încălcare a legislației comisă de SRL „Beauty Trade”

este legală, deoarece pe parcursul examinării cauzei s-a stabilit cu certitudine că,

SRL „Beauty Trade” a comis încălcările stabilite de către Serviciul Fiscal de Stat în

cadrul controlului fiscal efectuat în perioada 26 aprilie 2017-07 iunie 2017.

Totodată, instanța de apel a considerat că, prima instanță neîntemeiat s-a

pronunțat și în privința ilegalității hotărârii Serviciului Fiscal de Stat nr. 01 din 13

iunie 2017 și a dispus anularea acesteia, odată ce instanța de apel apreciază acest act

perfect legal.

Reieșind din prevederile art. 194, 200 alin. (1) și (7), 227 alin. (1) și 230 din

Codul fiscal, instanța de apel a considerat că, prima instanță nejustificat a stabilit că,

până la data emiterii deciziei nr. 142 și, anume, până la data de 02 august 2017,

Serviciul Fiscal de Stat nu a avut dreptul de a aplica sechestru pe bunurile, or,

legiuitorul nu limitează dreptul Serviciului Fiscal de Stat la aplicarea măsurilor de

asigurare în conformitate cu prevederile art. 227 din Codul fiscal.

La data de 14 martie 2019 SRL „Beauty Trade” a depus recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de

apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a indicat că, decizia instanței de apel este

neîntemeiată, deoarece instanța de apel a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată.

A menționat că, instanța de apel a apreciat eronat probele și circumstanțele

cauzei și a aplicat eronat art. 189 alin. (2) din Codul fiscal.

A susținut că, instanța de apel formal a apreciat critic hotărârea primei

instanțe, fără a ține cont de prevederile legale, care reglementează drepturile și

obligațiile contribuabililor. Or, în cadrul controlului fiscal, organul de control fiscal

era obligat în temeiul art. 8 din Codul fiscal de a avea o atitudine corectă față de

recurentă, fiind obligat să se conducă strict de reglementările legislației fiscale

(art.10 din Codul fiscal) și de a interpreta toate îndoielile apărute la aplicarea

legislației în favoarea recurentei (art. 11 alin. (1) din Codul fiscal).

A afirmat că, în timpul controlului inspectorii fiscali nu au respectat normele

de drept enunțate și drept urmare, au emis actele administrative contestate contrar

legislației fiscale.

A relevat că, atât intimatul, cît și instanța de apel nu au constatat prin actele

contestate lipsa de contabilitate la SRL „Beauty Trade”.

A mai relevat că, prin sine însuși lipsa unor formulare de facturi nu constituie

lipsa contabilității. Or, contabilitatea este un sistem complex și nu unitar de

colectare, identificare, grupare, prelucrare, înregistrare, generalizare a elementelor

contabile și nu doar a unui element contabil. Mai mult ca atât, în actul contestat a

fost indicat că, în evidența întreprinderii sunt prezente facturile SF nr. 0521337 din

06 noiembrie 2014 și SF nr. 0574245 din 28 iulie 2015, prin care au fost procurate

de către recurentă 350 de formulare de facturi, valoarea acestor 350 de facturi fiind

înregistrată corespunzător în evidență. Astfel, constatarea lipsei contabilității sub

acest aspect, la fel, este nefondată.

6

A declarat că, intimatul nu a constatat nici ținerea neconformă a contabilității

la SRL „Beauty Trade”.

A invocat că, constatarea pierderii a 45 de formulare de facturi nu poate fi

apreciată ca ținere neconformă a contabilității.

A notat că, la examinarea procesului-verbal de ridicare a documentelor SRL

„Beauty Trade” din 27 aprilie 2017, întocmit de către inspectorii fiscali s-a constatat

că, nu a fost întocmită o listă a documentelor ridicate, fapt ce confirmă primirea de

către inspectorii fiscali a întregului volum de documente contabile ale recurentei

pentru întreaga perioadă de verificare. Or, art. 145 alin. (4) lit. d) din Codul fiscal

prevede obligativitatea indicării în procesul-verbal de ridicare a listei documentelor

ridicate.

A specificat că, neîntocmirea de către inspectorii fiscali a listei documentelor

ridicate prin procesul-verbal de ridicare din 27 aprilie 2017 confirmă neidentificarea

de către inspectorii fiscali a cărorva lipsuri de documente contabile în contabilitatea

SRL „Beaty Trade” la momentul ridicării acestora de la ultima, precum și

prezentarea în totalitate a documentelor de evidență și a dărilor de seamă fiscale

pentru întreaga perioadă de verificare în adresa inspectorilor fiscali.

A relatat că, atît în actul de control, cît și în decizia Serviciului Fiscal de Stat

nr. 142 din 02 august 2017 nu s-a constatat faptul lipsei de contabilitate ori sau

ținerea neconformă a acesteia. Or, conform deciziei enunțate, nu a fost stabilită

obligația recurentei de a restabili evidența contabilă, intimatul fiind obligat, conform

art. 189 alin. (2) din Codul fiscal, de a face recalculul doar după restabilirea evidenței

de către contribuabil sau după prezentarea documentelor respective, deci în cazul

lipsei evidenței.

A menționat că, conform pct. 81 alin. 2) din ordinul Ministerului Finanțelor

nr. 60 din 29 mai 2012 cu privire la aprobare Regulamentului privind inventarierea,

evaluarea și înregistrarea rezultatelor inventarierii se efectuiază la valoarea de bilanț

(cost efectiv, valoare de intrare, valoare realizabilă netă) și nicidecum la valoarea de

piață, după cum a constatat intimatul.

A susținut că, lipsurile constatate urmau a fi reflectate la prețul de cost, unica

metodă de evaluare curentă aplicată de către recurentă în perioada de gestiune și care

constituie 687421 de lei.

A afirmat că, recurenta nu utiliza în politica de evidență a stocurilor valoarea

realizabilă netă.

A considerat că, este abuzivă și eronată metoda aplicată de inspector la

evaluarea stocurilor, instanța de apel nemotivând respingerea acestei concluzii.

A relevat că, instanța de apel eronat și nemotivat a reținut că, lipsurile de

marfă, constatate în urma inventarierii, sunt confirmarea pentru venitul în sumă de

2291265 de lei obținut din vânzarea mărfurilor, care a și servit la fel eronat ca bază

pentru calcularea impozitului pe venit din activitatea de întreprinzător din venitul în

mărime de 2291265 de lei, bază pentru înregistrarea întreprinderii în calitate de

plătitor a TVA și bază pentru calcularea sumelor TVA.

A invocat că, instanța de apel nu a ținut cont de argumentele invocate de către

recurentă în dezacordul la actul de control nr. 5-682162 din 07 iunie 2017, prezentat

de către SRL „Beauty Trade”.

7

A mai invocat că, lipsurile de marfă stabilite în cadrul controlului în cantitate

de 9572 de articole, care au fost importate începând din luna noiembrie 2015, au fost

apreciate abuziv după analogie ca marfă comercializată la prețurile de vânzare,

aplicate de către întreprindere pentru mărfuri similare livrate cumpărătorilor prin

facturile de expediție înregistrate în evidența contabilă și nicidecum în baza cărorva

documente concrete de livrare, deoarece livrarea în realitate nu a avut loc.

A declarat că, la data de 12 iunie 2017, prin ordinul conducătorului SRL

„Beauty Trade”, a fost luată decizia de a casa la prețul de cost mărfurile constatate

ca lipsuri în urma inventarierii în sumă de 687421 de lei (9572 de articole) și de a

reflecta în evidență surplusuri în cantitate de 495 de articole în sumă de 28977 de lei

la data constatării.

A notat că, art. 227 din Codul fiscal nu este aplicabil situației de fapt la data

de 13 iunie 2017, cînd a fost emisă hotărârea nr. 01 cu privire la asigurarea stingerii

obligației fiscale. Or, în temeiul art. 227 din Codul fiscal, măsurile de asigurare pot

fi aplicate doar în cazul existenței obligației fiscale, care în speță apare abia la data

pronunțării deciziei și, anume, la data de 02 august 2017.

A specificat că, la data de 07 iunie 2017 nu exista careva obligație fiscală a

SRL „Beauty Trade”, fiind prezent la acel moment doar actul de control nr. 5-

682162, întocmit în urma controlului fiscal efectuat, față de care urma a fi prezentat

în termen de 15 zile dezacordul, iar ulterior, cazurile de încălcare fiscală constatate

în urma examinării acestui act de control și a dezacordului urmau a fi examinate în

termen de 15 zile (conform art. 246 din Codul fiscal) de conducerea Serviciului

Fiscal de Stat (art. 241 din Codul fiscal), care era în drept de a decide în temeiul

art.249 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal în privința aplicării sancțiunii fiscale și/sau

încasării de impozite, taxe calculate suplimentar, sau suspendării cazului, cu

dispunerea unui control repetat, sau clasării cazului.

A menționat că, valoarea bunurilor sechestrate prin actul de sechestru din 15

iunie 2017a fost constatată eronat. Or, în temeiul art. 200 alin. (8) din Codul fiscal,

în momentul sechestrării se stabilește prețul de sechestru al bunurilor după valoarea

lor contabilă, iar în evidența contabilă nu există prețuri indicate de către inspectori

în actul contestat.

A susținut că, instanța de apel nefundat a constatat existența rapoartelor de

muncă nedeclarate și, în consecință, a constatat nefundat diminuarea fondului de

retribuire a muncii.

A afirmat că, Maria Savațcaia a negat existența cărorva rapoarte de muncă.

Maria Savațcaia nu a invocat încălcarea dreptului său la muncă, precum și nu a

invocat încălcarea drepturilor de bază ale salariatului prevăzute de art. 9 din Codul

muncii.

Examinând admisibilitatea cererii de recurs, Completul specializat în cauze

de contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod

intră în vigoare la 01 aprilie 2019.

8

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni de

acțiuni în contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până

la intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Prin urmare, Completul specializat în cauze de contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție va aprecia condițiile de admisibilitate a recursului în conformitate cu

prevederile art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, adică conform reglementărilor

anterioare intrării în vigoare a Codului administrativ.

Examinând admisibilitatea cererii de recurs, Completul specializat în cauze

de contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil

din următoarele motive.

În conformitate cu art. 433 lit. b) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului de declarare

prevăzut la art.434.

În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Din materialele dosarului rezultă că, pe parcursul examinării cauzei în instanța

de apel, recurenta SRL „Beauty Trade” a beneficiat de serviciile avocatului Vadim

Oltu.

De asemenea, din materialele dosarului rezultă că, reprezentantul SRL

„Beauty Trade”, avocatul Vadim Oltu a fost prezent în ședința de judecată a instanței

de apel din 24 octombrie 2018, în cadrul căreia președintele ședinței a anunțat

întrerupere pentru deliberare și pronunțarea deciziei pentru data de 31 octombrie

2018.

La data de 16 noiembrie 2018 decizia din 31 octombrie 2018 a Curții de Apel

Chișinău a fost expediată participanților la proces (f. d. 48, vol. II), iar la data de 20

noiembrie 2018 decizia enunțată a fost publicată pe pagina web „Portalul instanțelor

naționale de judecată”.

Cu toate acestea, recurenta SRL „Beauty Trade” a depus cererea de recurs

tocmai la data de 14 martie 2019.

Prin urmare, Completul specializat în cauze de contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție constată că, recursul a fost depus de către SRL „Beauty Trade” cu omiterea

termenului de declarare prevăzut la art. 434 CPC.

Totodată, Completul specializat în cauze de contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

9

Justiție notează că, conform explicațiilor SRL „Beauty Trade”, aceasta a recepționat

decizia integrală a instanței de apel la data de 14 ianuarie 2019 și la data de 14 martie

2019 a depus cererea de recurs.

La caz, se reține că, în hotărârea Gurzhyy versus Ucraina (01 aprilie 2008), în

care reclamantul nu a primit copii ale hotărârilor judecătorești care i-au fost

transmise de instanța locală prin poștă obișnuită, Curtea Europeană a Drepturilor

Omului a considerat că, a fost chemată să examineze nu numai ce măsuri au fost

luate de autoritățile judiciare pentru a se asigura că reclamantului i-au fost

comunicate cu promptitudine deciziile, dar și acțiunile pe care reclamantul le-a luat

pentru a se informa cu privire la evoluția procedurilor sale.

Actele cauzei, însă, denotă faptul că, recurenta nu a întreprins careva acțiuni

concrete de a afla soarta dosarului mai înainte de data de 14 ianuarie 2019 și să

conteste decizia instanței de apel în termenul legal.

În această ordine de idei, Completul apreciază cu certitudine că, contestarea

actului judecătoresc cu depășirea intervalului de timp menționat demonstrează

atitudinea neglijentă a recurentului față de drepturile procedurale conferite de

legislația națională.

Pe cale de consecință, examinarea unui recurs tardiv declarat împotriva unei

hotărâri definitive ar avea un efect incompatibil cu principiul securității

raporturilor juridice, garantat de art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale și ar încălca dreptul intimatului la un proces

echitabil.

Relevantă în acest aspect este hotărârea pronunțată în cauza Ponomaryov

versus Ucraina (cererea nr. 3236/03, 03 aprilie 2008), în conținutul căreia Curtea

Europeană a Drepturilor Omului a notat că, deși, în speță nu era vorba despre

desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii

unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe nou descoperite, ci de

redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi

ordinare de atac, totuși, reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare

reprezintă o decizie, care ar putea înfrânge principiul securității raporturilor juridice

într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.

Reglementări similare au fost statuate de către Înalta Curte și în cauzele

Ceachir contra Moldovei, Popov contra Moldovei și Melnic contra Moldovei, în care

s-a menționat că, prin neaducerea vreunui motiv pentru prelungirea termenului de

depunere de către pârâți a unui act procedural, instanțele judecătorești naționale au

încălcat drepturile reclamanților la un proces echitabil.

Astfel, din considerentele menționate, Completul specializat în cauze de

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara recursul depus de către

SRL „Beauty Trade” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 193, 195, 230 și 258 alin. (3) din Codul administrativ

și art. 270 din Codul de procedură civilă, Completul specializat în cauze de

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

10

dispune:

Recursul depus de către Societatea cu răspundere limitată „Beauty Trade” se

declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

11