2ra-944/19 — constatarea faptelor care au valoare juridică
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- constatarea faptelor care au valoare juridică
- Temei legal
- temeiurile declararii recursului
2ra-944/19 — constatarea faptelor care au valoare juridică (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 2ra-944/19
Prima instanță: Judecătoria Cimișlia, sediul Leova (S. Gurițanu)
Instanța de apel: Curtea de Apel Comrat (Ș.Starciuc, A. Curdov, L.Caraianu)
ÎNCHEIERE
29 mai 2019 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală
judecătorii Victor Burduh
Galina Stratulat
examinând admisibilitatea recursului declarat de Casa Națională de Asigurări
Sociale,
în cauza civilă, la cererea depusă de Nicolae Mumji, persoană interesată
Casa Națională de Asigurări Sociale cu privire la constatarea faptelor care au
valoare juridică,
împotriva deciziei din 24 ianuarie 2019 a Curții de Apel Comrat prin care a
fost respins apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și a fost
menținută hotărârea din 25 aprilie 2018 a Judecătoriei Cimișlia, sediul Leova,
c o n s t a t ă :
La 02 noiembrie 2017 petiționarul Nicolae Mumji, persoană interesată Casa
Națională de Asigurări Sociale a depus cerere cu privire la constatarea faptelor
care au valoare juridică.
În motivarea cererii petiționarul a invocat că are un stagiu complet de
cotizare mai mare de 34 de ani, iar în luna mai 2017 s-a adresat CTAS Leova cu
cerere privind stabilirea pensiei anticipate pentru limită de vârstă.
Prin decizia CNAS, Oficiul Teritorial Leova din 02 august 2017 i-a fost
refuzată stabilirea pensiei pentru limita de vârstă, din motiv că din documentele
prezentate s-a confirmat un stagiu de cotizare de 27 de ani, 7 luni și o zi, fapt ce
nu permite stabilirea pensiei anticipate pentru limita de vârstă. Totodată a fost
indicat că o parte din mențiunile din carnetul de muncă și anume perioada 31
ianuarie 1980 – 03 iunie 1999 nu au fost confirmate prin ștampila umedă a
angajatorului.
A relatat Nicolae Mumji că a fost angajat în câmpul muncii și a lucrat
conform înscrisurilor din carnetul de muncă, fapt ce poate fi confirmat de către
martori și prin răspunsul Serviciului Arhivă din 30 mai 2017.
Petiționarul a mai indicat că este în imposibilitate de a obține documentele
confirmatoare sau de a le reconstitui pe cele pierdute.
A solicitat constatarea faptului că înscrisurile din carnetul de muncă din 07
septembrie 1974 pe numele lui Nicolae Mumji pentru perioada 31 ianuarie 1980 –
03 iunie 1999 și anume – poziția nr.12 din 1980.01.31 „Sovhozul Tehnic de
Mecanizare Agricolă Leova, angajat la lucru ca electrician categoria a 4-a la
1
ferma de porci – Ordinul nr.19-k din 30.01.1980”; poziția nr. 13 din 1987.10.26
„În legătură cu lichidarea Sovhoz-Tehnicumului de Mecanizare Agricolă Leova
este transferat în Sovhozul – 50 let Octiabria” ca electrician categoria a 3-a - Odin
nr.220-k”; poziția nr.14 din 1988.07.26 „Transferat ca șef al Centralei Termice-
Ordin nr.149-k”; poziția nr.15 din 1989.01.02 „Transferat ca inspector-electrician
al Sovhozului – Ordin nr.02-k din 02.01.1989”; poziția nr.16 din 1993.03.24 „În
legătură cu redenumirea gospodăriei este transferat în Sovhozul „Sărata Nouă” ca
inginer-electrician al Sovhozului – Ordin nr.13-k din 24.03.1993”; poziția nr.17
din 1996.05.06 „În legătură cu redenumirea Sovhozului „Sărata Nouă” de
transferat în SA „Sepotca” ca inginer-electrician – Ordin nr.34-k din 06.05.1996”;
poziția nr.18 din 1996.06.03 „În legătură cu lichidarea SA „Sepotca” (proces nr.2
din 29.05.1999) de transferat în SRL „Ocrus-SN”-Ordinnr.25-k din 03.06.1999”-
are valoare juridică.
Prin hotărârea din 25 aprilie 2018 a Judecătoriei Cimișlia, sediul Leova s-a
admis cererea petiționarului Nicolae Mumji cu privire la constatarea faptelor care
au valoare juridică; s-a constat faptul că, înscrisul din carnetul de muncă din 07
septembrie 1975 pe numele lui Nicolae Mumji pentru perioada 31 ianuarie 1980 –
03 iunie 1999 și anume – poziția nr.12 din 1980.01.31 „Sovhozul Tehnic de
Mecanizare Agricolă Leova, angajat la lucru ca electrician categoria a 4-a la
ferma de porci – Ordinul nr.19-k din 30.01.1980”; poziția nr. 13 din 1987.10.26
„În legătură cu lichidarea Sovhoz-Tehnicumului de Mecanizare Agricolă Leova
este transferat în Sovhozul – 50 let Octiabria” ca electrician categoria a 3-a- Odin
nr.220-k”; poziția nr.14 din 1988.07.26 „Transferat ca șef al Centralei Termice-
Ordin nr.149-k”; poziția nr.15 din 1989.01.02 „Transferat ca inspector-electrician
al Sovhozului – Ordin nr.02-k din 02.01.1989”; poziția nr.16 din 1993.03.24 „În
legătură cu redenumirea gospodăriei este transferat în Sovhozul „Sărata Nouă” ca
inginer-electrician al Sovhozului – Ordin nr.13-k din 24.03.1993”; poziția nr.17
din 1996.05.06 „În legătură cu redenumirea Sovhozului „Sărata Nouă” de
transferat în SA „Sepotca” ca inginer-electrician – Ordin nr.34-k din 06.05.1996”;
poziția nr.18 din 1996.06.03 „În legătură cu lichidarea SA „Sepotca” (proces nr.2
din 29.05.1999) de transferat în SRL „Ocrus-SN”-Ordinnr.25-k din 03.06.1999”-
are valoare juridică, pentru stabilirea pensiei pentru vechimea în muncă.
La 22 mai 2018 Casa Națională de Asigurări Sociale a depus cerere de apel
împotriva hotărârii din 25 aprilie 2018 a Judecătoriei Cimișlia, sediul Leova,
solicitând admiterea acesteia, casarea hotărârii primei instanțe cu emiterea unei
noi hotărâri prin care cererea depusă de Nicolae Mumji să fie respinsă.
Prin decizia din 24 ianuarie 2019 a Curții de Apel Comrat a fost respins
apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și a fost menținută
hotărârea din 25 aprilie 2018 a Judecătoriei Cimișlia, sediul Leova.
În acest sens, instanța de apel a considerat că sunt confirmate înscrierile în
cartea de muncă a lui Nicolae Mumji referitor la activitatea lui de muncă în
perioada 31.01.1980 – 03.06.1999, or, există acte care confirmă acest fapt și
corectarea acestor omisiuni din carnetul de muncă este imposibilă, iar
întreprinderile în care a activat Nicolae Mumji la moment sunt desființate, astfel
că ținerea și evidența carnetelor de muncă reprezintă obligația angajatorului.
2
Drept urmare, instanța de apel a conchis că instanța de fond a examinat
cauza sub toate aspectele, a verificat și apreciat corect probele prezentate, având
la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare.
La 14 martie 2019 Casa Națională de Asigurări Sociale a depus cerere de
recurs împotriva deciziei din 24 ianuarie 2019 a Curții de Apel Comrat, solicitând
admiterea acesteia, casarea deciziei instanței de apel cu dispunerea încetării
procesului ori scoaterea cererii de pe rol.
În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârile instanțelor de
judecată ierarhic inferioare, menționând că cererea petiționarului privind
constatarea faptului care are valoare juridică nu poate fi obiectul examinării în
procedură specială, deoarece constatarea faptului este legată de soluționarea unui
litigiu de drept ce ține de competența instanțelor de judecată.
Astfel, a relatat că la data de 02 aprilie 2017 Casa Națională de Asigurări
Sociale a emis decizia privind refuzul de stabilire a pensiei. În decizia dată sunt
reflectate toate perioadele de activitate care au fost incluse la stabilirea pensiei.
Or, toate înscrisurile din carnetul de muncă ce reflectă perioada de activitate
din 01.01.1985 – 03.06.1999 nu au fost confirmate cu ștampila și semnătura
persoanei responsabile și până în prezent intimatul nu a prezentat acte ce ar
confirma înscrierile date (ordine, certificat de salariu), iar această perioadă nu
poate fi inclusă în stagiul de cotizare pentru calcularea pensiei.
La 08 mai 2019 Nicolae Mumji a depus referință împotriva recursului Casei
Naționale de Asigurări Sociale, prin care a solicitat declararea acestuia ca fiind
inadmisibil.
În contextul prevederilor art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul
se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei
integrale, dacă legea nu prevede altfel.
Curtea de Apel Comrat a pronunțat decizia contestată la data de 24 ianuarie
2019.
Materialele cauzei atestă faptul că decizia contestată a fost expediată părților
la data de 27 februarie 2019, fiind recepționată de către Casa Națională de
Asigurări Sociale la 01 martie 2019, fapt confirmat prin avizul de recepție
(f.d.131).
Astfel, recursul declarat la data de 14 martie 2019, este în termen.
Examinând temeiurile recursului declarat de Casa Națională de Asigurări
Sociale, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele
considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sânt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate
sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele
indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în
măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei
sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către
3
instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus
la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Casa Națională de Asigurări
Sociale, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod
de procedură civilă.
Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul
recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv
nu constituie temei de casare a deciziei contestate.
Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform
secțiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și
procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității
constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în
cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul
normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură
civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către
instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul
dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în
afara controlului instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate
interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se
invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod
flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură
civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea
flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în
jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției
Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că
nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,
întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva
sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes
(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25
februarie 1995, nr.26561/1995).
În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
recunoaște recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale, ca fiind
inadmisibil.
4
În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție
d i s p u n e :
Se consideră inadmisibil recursul declarat de Casa Națională de Asigurări
Sociale împotriva deciziei din 24 ianuarie 2019 a Curții de Apel Comrat.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Oleg Sternioală
judecătorii Victor Burduh
Galina Stratulat
5