3ra-1204/19 — contestarea actului administrativ

3ra-1204/19 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.3ra-1204/19

prima instanță: Judecătoria Cimișlia, sediul Leova (S.Gurițanu)

instanța de apel: Curtea de Apel Comrat (D.Fujenco, Șt.Starciuc, L.Caraianu)

Î N C H E I E R E

09 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată

depusă de Tanasachi Dumitru împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu

privire la anularea deciziei privind refuzul acordării dreptului la pensie, obligarea

acordării dreptului la pensie și repararea prejudiciului cauzat,

împotriva deciziei din 08 iulie 2019 a Curții de Apel Comrat prin care a fost

respins apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și a fost menținută

hotărârea din 14 martie 2019 a Judecătoriei Cimișlia sediul Leova,

c o n s t a t ă

La 28 noiembrie 2018 Tanasachi Dumitru a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la anularea

deciziei privind refuzul acordării dreptul la pensie, obligarea acordării dreptului la

pensie și repararea prejudiciului cauzat.

În motivarea acțiunii a indicat că a depus la 05 septembrie 2018 cerere

împotriva Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Leova (CTAS Leova) din cadrul

Casei Naționale de Asigurări Sociale a Republicii Moldova privind stabilirea

pensiei pentru vechimea în muncă.

A menționat că, a activat din anul 1995 în cadrul IP Leova (anterior CPR

Leova), inclusiv în funcții legate de paza, escortarea și deținerea persoanelor

reținute și arestate în izolatoarele de urmărire penală (izolatoarele de detenție

provizorie). Conform certificatului nr.301 din 17.08.2018 emis de șeful IP Leova,

Andrei Sîrbu, a fost constatat că vechimea în muncă a reclamantului, pentru

stabilirea pensiei în conformitate cu art.13 lit. a) al Legii asigurării cu pensii a

militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele Organelor

Afacerilor Interne nr.1544 din23.06.1993, la data de 03.08.2018, a constituit 38 ani

și 02 zile. În temeiul ordinului MAI al RM nr.96 din 20.03.2018, a fost stabilit că se

acordă înlesniri două luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu militarilor

care au îndeplinit serviciul prin contract, persoanelor din corpul de comandă și din

trupele organelor afacerilor interne, corpului de ofițeri și subofițeri din cadrul

subdiviziunilor, autorităților administrative și instituțiilor din subordinea MAI pe

perioada activității în cadrul subdiviziunilor de pază, escortare și deținere a

persoanelor reținute și arestate în izolatoarele de urmărire penală (izolatoarele de

detenție provizorie).

A menționat că, în pofida prevederilor legale, pe data de 17.10.2018, acesta a

primit decizia cu nr.36 din 16.10.2018, semnată de șeful CTAS Leova din cadrul

CNAS, prin care s-a decis că nu este temei de stabilire a pensiei pentru vechimea în

muncă reclamantului.

Astfel, în dezacord cu această decizie reclamantul a contestat-o la CNAS (în

condițiile art.14 al Legii contenciosului administrativ) prin cererea prealabilă din

19.10.2018, primită de destinatar pe data de 23.10.2018, solicitând anularea acestei

decizii cu stabilirea dreptului la pensie vizat supra. Soluționând cererea vizată,

reclamantul a primit pe data 09.11.2018 răspunsul la cererea prealabilă vizată,

semnată de vicepreședintele CNAS, Alexei Sîci prin care cererea prealabilă a fost

respinsă.

A susținut reclamantul că CNAS a interpretat eronat legea și i-a încălcat dreptul

la pensie pentru vechimea în muncă al polițistului care este garantat de lege. I-a fost

cauzat stres și anxietate, cauzate de neîncrederea în ziua de mâine, prin privarea

acestuia de sursa de existență, fapt prin care familia sa a fost pusă la limita

existenței. Reclamantul a suportat un șoc emoțional puternic, care se manifestă până

în prezent, fiind extrem de indignat de faptul că după mulți ani de muncă

ireproșabilă în funcția de colaborator al poliției a fost lipsit de dreptul său

fundamental la pensie pentru vechimea în muncă.

A solicitat anularea deciziei de refuz cu nr.36 din 16.10.2018, semnată de șeful

CTAS Leova din cadrul CNAS, Silvia Caimacan prin care a fost respinsă cererea

reclamantului cu nr.695 din 05.09.2018, cu privire la stabilirea pensiei pentru

vechimea de muncă, obligarea CNAS de a stabili reclamantului pensia pentru

vechimea de muncă conform cererii nr.695 din 05.09.2018; încasarea din contul

CNAS în beneficiul reclamantului a sumei de 30 000 de lei în scopul reparării

prejudiciului moral cauzat prin decizia contestată; încasarea din contul CNAS în

beneficiul reclamantului a tuturor cheltuielilor de judecată suportate de reclamant în

legătură cu prezenta cauză civilă.

Prin hotărârea din 14 martie 2019 a Judecătoriei Cimișlia, sediul Leova a fost

admisă parțial acțiunea. S-a anulat decizia nr.36 din 16 octombrie 2018 emisă de

către șeful Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Leova din cadrul Casei Naționale

de Asigurări Sociale, Silvia Caimacan, prin care a fost respinsă cererea lui

Tanasachi Dumitru cu nr.695 din 05 septembrie 2018 cu privire la stabilirea pensiei

în baza vechimii în muncă. S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale de a-i

stabili lui Tanasachi Dumitru, pensia pentru vechimea în muncă conform cererii

nr.695 din 05 septembrie 2018. S-a încasat de la Casa Națională de Asigurări

Sociale, în beneficiul lui Tanasachi Dumitru, prejudiciul moral în sumă de 10 000

de lei și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 3 000 de lei, iar în total suma de

13 000 de lei. În rest acțiunea s-a respins, ca neîntemeiată.

Prin decizia din 08 iulie 2019 a Curții de Apel Comrat s-a respins apelul

declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și a fost menținută hotărârea din 14

martie 2019 a Judecătoriei Cimișlia sediul Leova.

2

La adoptarea soluției instanța de apel a invocat că instanța de fond la emiterea

hotărârii legal și întemeiat a admis parțial acțiunea, or, conform prevederilor art.8

din Hotărîrea Guvernului nr.78 din 21.02.1994 cu privire la modul de calculare a

vechimii în muncă, stabilire și plată a pensiilor și indemnizațiilor militarilor,

persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne,

colaboratorilor Centrului Național Anticorupție și funcționarilor publici cu statut

special din cadrul sistemului administrației penitenciare, la calcularea vechimii în

muncă pentru stabilirea pensiei militarilor care au îndeplinit serviciul prin contract,

persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne,

corpului de ofițeri și subofițeri ai Poliției de Frontieră, colaboratorilor Centrului

Național Anticorupție și a funcționarilor publici cu statut special din cadrul

sistemului administrației penitenciare, se acordă următoarele înlesniri: d) două luni

vechime în muncă pentru o lună de serviciu: în instituții penitenciare de tip închis,

izolatoarele de urmărire penală, casele de arest și instituțiile destinate pentru

deținerea și tratarea bolnavilor contagioși și bolnavilor psihici, precum și la lucrări

de subteran.

Conform prevederilor pct.10) al anexei nr.1 la Hotărîrea Guvernului nr.583 din

26 mai 2006, deținerea preveniților se efectuează în izolatoarele de urmărire

penală...preveniții - în izolatoare de urmărire penală sau secții cu statut de izolatoare

de urmărire penală din cadrul penitenciarelor nespecializate”.

Legea cu privire la Poliție și statutul polițistului nr.320 din 27.12.2012, art.21

alin.(1) lit. k), prevede că, în domeniul de menținere, asigurare și restabilire a

ordinii și securității publice, al protecției drepturilor și intereselor legitime ale

persoanei și comunității, poliția are următoarele atribuții, și anume asigură deținerea

persoanelor reținute în izolatoarele de detenție provizorie, precum și escortarea

acestora.

Instanța de apel a relatat că Izolatorul de detenție Provizorie din cadrul

Comisariatului de Poliție Leova și ulterior Inspectoratul de Poliție Leova constituie

„izolator de urmărire penală” în sensul dreptului autohton, astfel subdiviziune în

cadrul căreia persoanele reținute (arestate) în cadrul dosarelor penale ori

contravenționale, sunt plasate în detenție.

Astfel, instanța de apel a susținut poziția instanței de fond referitor la faptul că,

detenția persoanei în Izolatoarele de Detenție Provizorie ale Inspectoratelor de

poliție constituie veritabile forme de „privațiune de libertate” și careva temeiuri de a

considera că aceste izolatoare nu ar constitui „izolatoare de urmărire penală” nu

poate fi sub nici o formă acceptat. Deci, în perioada îndeplinirii funcțiilor sale,

Tanasachi Dumitru a îndeplinit funcții legate de paza, escortarea și deținerea

persoanelor reținute și arestate în izolatoarele de urmărire penală în sensul dreptului

intern relevant.

Instanța de apel a menționat că, Tanasachi Dumitru activând în funcția

deținută, se expunea unui nivel înalt de pericol, datorat specificului activităților

legate de supravegherea persoanelor aflate în detenție care implică un risc real și

rezonabil pentru sănătatea și chiar viața colaboratorului de poliție, deoarece

persoanele plasate în detenție pot manifesta o conduită agresivă față de colaboratorii

de poliție care asigură paza acestora, putând fi bolnavi de boli contagioase, precum

și faptul că supravegherea deținuților implică un efort fizic și psiho-emoțional sporit

3

din partea colaboratorilor de poliție, determinat de stresul permanent care este

inerent unei astfel de activități și nivelului sporit de atenție.

La 16 august 2019 Casa Națională de Asigurări Sociale a depus recurs

împotriva deciziei din 08 iulie 2019 a Curții de Apel Comrat, solicitând casarea

deciziei instanței de apel cu emiterea unei noi hotărâri.

În motivarea recursului Casa Națională de Asigurări Sociale și-a manifestat

dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând că a fost adoptată pripit, nefiind

studiate actele normative în vigoare ce guvernează raportul material-litigios,

instanța ignorând argumentele apelantului.

Examinând admisibilitatea cererii de recurs, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

După cum rezultă din speță litigiul a fost inițiat în baza Legii contenciosului

administrativ nr. 793-XIV din data de 10 februarie 2000.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod

intră în vigoare la 01 aprilie 2019, iar potrivit alin. (2), la data intrării în vigoare a

prezentului cod se abrogă Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din data

de 10 februarie 2000.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în

contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la

intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Prin urmare, completul specializat în cauze de contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție va aprecia condițiile de admisibilitate a recursului în conformitate cu

prevederile art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, adică conform

reglementărilor anterioare intrării în vigoare a Codului administrativ.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat

Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Curtea de Apel Comrat a emis decizia contestată la 08 iulie 2019 și a fost

recepționată de Casa Națională de Asigurări Sociale la 07 august 2019, conform

avizului de recepție.

Astfel, cererea de recurs depusă la data de 16 august 2019, este în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2, 3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

4

acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în

prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața

completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2).

Examinând temeiurile recursului, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2,3) și (4)

al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se

doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului precizează că, în contextul normelor

procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă,

instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de

5

fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 și nu

conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contenciosul administrativ al Colegiului consideră că recursul depus de

Casa Națională de Asigurări Sociale, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3), (4) al Codului de procedură civilă și, drept urmare, este

inadmisibil.

În conformitate cu art.193, 195, 230 și 258 alin. (3) ale Codului administrativ

și art. 270, 433 lit. a) și 440 alin. (1) ale Codului de procedură civilă, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecător Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Iurie Bejenaru

6