3ra-512/19 — cu privire la anularea actului administrativ si inlaturarea incalcarilor admise

3ra-512/19 — cu privire la anularea actului administrativ si inlaturarea incalcarilor admise (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-512/19

Prima instanță: Judecătoria Comrat, sediul Ciadîr-Lunga – A. Peni

Instanța de apel: Curtea de Apel Comrat – L. Caraianu, Ș. Starciuc, G. Colev

DECIZIE

22 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

judecători Tamara Chișca-Doneva

Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

Maria Ghervas

examinând recursul declarat de către Instituția Publică Oficiul Național al

Viei și Vinului,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă

de către Întreprinderea cu Capital Străin Fabrica de vinuri și divinuri

„Молдавский стандарт ” Societate cu Răspundere Limitată și Întreprinderea cu

Capital Străin Fabrica de vinuri și coniacuri „Золотой Аист” Societate cu

Răspundere Limitată împotriva Instituției Publice Oficiul Național al Viei și

Vinului cu privire la anularea actului administrativ și înlăturarea încălcărilor

admise, prin constatarea faptului că nu urmează să achite contribuțiile în Fondul

Viei și Vinului în perioada 11.02.2013-11.02.2023,

împotriva deciziei din 18 octombrie 2018 a Curții de Apel Comrat, prin care

s-a admis apelul declarat de către Instituția Publică Oficiul Național al Viei și

Vinului, s-a casat în parte hotărârea din 15 iunie 2018 a Judecătoriei Comrat, sediul

Ciadîr-Lunga și în această parte s-a emis o nouă hotărâre,

constată :

La 07 decembrie 2017 ÎCS Fabrica de vinuri și divinuri „Молдавский

стандарт ” SRL și ÎCS Fabrica de vinuri și coniacuri „Золотой Аист” SRL au

depus cerere de chemare în judecată împotriva IP Oficiul Național al Viei și

Vinului, prin care au solicitat anularea răspunsului nr. 374/03 din 22 noiembrie

2017 și înlăturarea încălcărilor admise, prin constatarea faptului că nu urmează să

achite contribuțiile în Fondul Viei și Vinului în perioada 11.02.2013-11.02.2023.

În motivarea cererii reclamanții au invocat că din anul 2005 sunt rezidenți ai

Zonei Antreprenoriatului Liber „Tvardița”, în baza Legii nr. 626-XIII din

1

03.11.1995 privind Zona Antreprenoriatului Liber „Tvardița” și a certificatelor

corespunzătoare, până în anul 2025 inclusiv.

Au menționat că activitatea principală a fabricilor este producerea, păstrarea

și realizarea angro a producției alcoolice.

Articolul 5 din Legea nr. 626-XIII din 03.11.1995 privind Zona

Antreprenoriatului Liber „Tvardița” indică că în cazul în care sunt adoptate noi

acte legislative care înrăutățesc condițiile de activitate a rezidenților zonei libere, în

ce privește regimul vamal și cel fiscal prevăzute de prezenta lege, rezidenții sunt în

drept să se conducă, în decurs de 10 ani de la data intrării în vigoare a acestor acte

legislative, de legislația Republicii Moldova în vigoare la data intrării lor în zona

liberă.

Reclamanții au menționat că prin Legea nr. 262 din 16.11.2012 privind

modificarea și completarea unor acte legislative s-a modificat și s-a completat

Legea viei și vinului nr. 57-XVI din 10.03.2006, a fost creat Fondul Viei și Vinului

și stabilite contribuții obligatorii ale producătorilor de produse vitivinicole.

La data de 02 noiembrie 2017 s-au adresat cu o scrisoare IP Oficiul Național

al Viei și Vinului, care este gestionarul Fondului, prin care au solicitat să li se

explice, dacă sunt obligați să achite contribuții în Fondul creat în termen de 10 ani

după intrarea în vigoare a prezentei legi, și anume, în perioada 11.02.2013-

11.02.2023.

IP Oficiul Național al Viei și Vinului, prin răspunsul nr. 374/03 din

22.11.2017 le-a comunicat că ÎCS Fabrica de vinuri și divinuri „Молдавский

стандарт” SRL și ÎCS Fabrica de vinuri și coniacuri „Золотой Аист” SRL, fiind

producători de produse vitivinicole, urmează să achite contribuțiile obligatorii în

Fond în condițiile Legii viei și vinului nr. 57-XVI din 01.03.2006 și

Regulamentului Fondului Viei și Vinului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.

726 din 16.09.2013.

Cu răspunsul primit nu au fost de acord, considerând că prin Legea nr. 262

din 16.11.2012 privind modificarea și completarea unor acte legislative li s-a

înrăutățit condițiile de activitate, fiind rezidenți ai zonei libere.

Prin hotărârea din 15 iunie 2018 a Judecătoriei Comrat, sediul Ciadîr-Lunga

s-a admis integral cererea de chemare în judecată depusă de către ÎCS Fabrica de

vinuri și divinuri „Молдавский стандарт” SRL și ÎCS Fabrica de vinuri și

coniacuri „Золотой Аист” SRL. S-a declarat nul actul administrativ nr. 374/03 din

22 noiembrie 2017. S-a înlăturat încălcările comise de către IP Oficiul Național al

Viei și Vinului, prin eliberarea ÎCS Fabrica de vinuri și divinuri „Молдавский

стандарт” SRL și ÎCS Fabrica de vinuri și coniacuri „Золотой Аист” SRL de

achitarea contribuțiilor obligatorii ale producătorilor de produse vitivinicole în

Fondul Viei și Vinului în perioada 11 februarie 2013-11 februarie 2023. (f.d. 118,

126-132, vol. I)

La 25 iunie 2018 IP Oficiul Național al Viei și Vinului a declarat apel, prin

care a solicitat casarea hotărârii din 15 iunie 2018 a Judecătoriei Comrat, sediul

Ciadîr-Lunga, cu emiterea unei noi hotărâri, prin care a respinge integral cerințele

indicate în acțiune. (f.d. 124, 145-152, vol. I)

Prin decizia din 18 octombrie 2018 a Curții de Apel Comrat s-a admis apelul

declarat de către IP Oficiul Național al Viei și Vinului, s-a casat hotărârea din 15

2

iunie 2018 a Judecătoriei Comrat, sediul Ciadîr-Lunga emisă în cauza de

contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de către ÎCS

Fabrica de vinuri și divinuri „Молдавский стандарт” SRL și ÎCS Fabrica de

vinuri și coniacuri „Золотой Аист” SRL împotriva IP Oficiul Național al Viei și

Vinului cu privire la anularea actului administrativ și înlăturarea încălcărilor

admise, prin constatarea faptului că nu urmează să achite contribuțiile în Fondul

Viei și Vinului în perioada 11.02.2013-11.02.2023, în partea înlăturării încălcărilor

admise, prin constatarea faptului că nu urmează să achite contribuțiile în Fondul

Viei și Vinului în perioada 11.02.2013-11.02.2023 și în această parte a emis o nouă

hotărâre, sub formă de decizie. S-a înlăturat încălcările admise, prin constatarea că

ÎCS Fabrica de vinuri și divinuri „Молдавский стандарт” SRL și ÎCS Fabrica de

vinuri și coniacuri „Золотой Аист” SRL nu sunt obligate să achite contribuțiile în

Fontul Viei și Vinului, gestionat de către IP Oficiul Național al Viei și Vinului, în

perioada 11.02.2013-11.02.2023. În rest hotărârea s-a menținut. (f.d. 164, 165-174,

vol. I)

La 25 ianuarie 2019 IP Oficiul Național al Viei și Vinului a declarat recurs,

prin care a solicitat casarea deciziei din 18 octombrie 2018 a Curții de Apel

Comrat în partea menținerii hotărârii din 15 iunie 2018 a Judecătoriei Comrat,

sediul Ciadîr-Lunga, precum și hotărârii din 15 iunie 2018 a Judecătoriei Comrat,

sediul Ciadîr-Lunga în partea menținută de către instanța de apel, cu dispunerea

scoaterii de pe rol a acțiunii în contencios administrativ, în temeiul art. 267 lit. a)

Cod de procedură civilă, sau pronunțarea unei noi hotărâri, prin care a respinge

integral acțiunea înaintată de către ÎCS Fabrica de vinuri și divinuri „Молдавский

стандарт” SRL și ÎCS Fabrica de vinuri și coniacuri „Золотой Аист” SRL ca fiind

nefondată. (f.d. 2-11, vol. II)

În motivarea cererii de recurs recurenta a invocat că hotărârile instanțelor

inferioare sunt neîntemeiate și ilegale.

Consideră că instanța de apel eronat a respins argumentele apelantei cu privire

la încălcarea drepturilor fundamentale ale apelantei, principiul egalității, precum și

drepturile procedurale ale apelantei, prezentarea actelor procedurale și a actelor

judecătorești în limba de stat.

A menționat că instanțele inferioare au concluzionat eronat faptul respectării

procedurii prealabile, în contradicție cu circumstanțele cauzei, acțiunea urmând a fi

scoasă de pe rol în temeiul art. 267 lit. a) Cod de procedură civilă, or, scrisoarea

din 22 noiembrie 2017 cu nr. 374/03 nu reprezintă un act administrativ și nu poate

fi obiect al unui litigiu în procedura de contencios administrativ.

De asemenea, consideră că instanțele au interpretat eronat normele Legii viei

și vinului nr. 57-XVI din 10 martie 2006 în coraborare cu Legea nr. 626-XIII din

03.11.1995 privind Zona Antreprenoriatului Liber „Tvardița”, Legea cu privire la

zonele economice libere nr. 440-XV din 27.07.2001, Codul vamal și Codul fiscal.

Totodată, a menționat că instanțele și-au depășit împuternicirile atribuite

instanței de contencios administrativ, stabilite de art. 25 alin. (1) lit. b) și alin. (3)

al Legii contenciosului administrativ nr. 793 din 10.02.2000, prin decizia de a

elibera intimații de la plata contribuțiilor obligatorii în Fondul viei și vinului pentru

perioada 11.02.2013-11.02.2023, uzurpând puterea legislativă și eliberându-i de la

o obligație stabilită prin lege.

3

După cum rezultă din speță litigiul a fost soluționat în baza Legii

contenciosului administrativ nr. 793-XIV din data de 10 februarie 2000.

Prin Legea nr. 116 din data de 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul

administrativ al Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) al Codului administrativ, prezentul cod

intră în vigoare la 01 aprilie 2019, iar potrivit alin. (2), la data intrării în vigoare a

prezentului cod se abrogă Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din data

de 10 februarie 2000.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) al Codului administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în

contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la

intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Prin urmare, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție va judeca recursul în conformitate cu prevederile art.

258 alin. (3) Cod administrativ, adică conform reglementărilor anterioare intrării în

vigoare a Codului administrativ.

În conformitate cu art. 434, alin. (1) Cod de procedură civilă recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Materialele dosarului atestă că decizia integrală a instanței de apel a fost

expediată participanților la proces la 20 noiembrie 2018 (f.d. 175, vol. I),

recepționată la data de 26 noiembrie 2018, recursul a fost depus la 25 ianuarie

2019, în termen.

Articolul 194 alin. (2) Cod administrativ indică că în procedura de examinare

a cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate se examinează din oficiu în

privința existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte a dreptului material.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. c) Cod administrativ examinând

recursul, Curtea Supremă de Justiție casează integral decizia instanței de apel și

emite o nouă decizie.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție, examinând recursul declarat de către IP Oficiul Național al

Viei și Vinului a considerat că este admisibil.

Verificând cele invocate în recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și

care urmează să fie admis, cu casarea deciziei instanței de apel, a hotărârii instanței

de fond și emiterii unei noi decizii din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 118 alin. (3) Cod de procedură civilă, circumstanțele

care au importanță pentru soluționarea justă a cauzei sunt determinate definitiv de

instanța judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor

4

participanți la proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce

urmează a fi aplicate.

În conformitate cu art. 130 alin. (1-3) Cod de procedură civilă, instanța

judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea

multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar

în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. Nici un fel de probe nu

au pentru instanța judecătorească o forță probantă prestabilită fără aprecierea lor.

Fiecare probă se apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea,

veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și

suficiența pentru soluționarea cauzei.

În speță, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție reține că la data de 02 noiembrie 2017 ÎCS Fabrica de

vinuri și divinuri „Молдавский стандарт” SRL și ÎCS Fabrica de vinuri și

coniacuri „Золотой Аист” SRL s-au adresat cu o scrisoare IP Oficiul Național al

Viei și Vinului, care este gestionatul Fondului Viei și Vinului, prin care au solicitat

să li se explice, dacă sunt obligați să achite contribuții în Fondul creat în termen de

10 ani după intrarea în vigoare a Legii nr. 262 din 16.11.2012 privind modificarea

și completarea unor acte legislative, și anume, în perioada 11.02.2013-11.02.2023.

IP Oficiul Național al Viei și Vinului, prin răspunsul nr. 374/03 din

22.11.2017 le-a comunicat că ÎCS Fabrica de vinuri și divinuri „Молдавский

стандарт” SRL și ÎCS Fabrica de vinuri și coniacuri „Золотой Аист” SRL, fiind

producători de produse vitivinicole urmează să achite contribuțiile obligatorii în

Fondul Viei și Vinului în condițiile Legii viei și vinului nr. 57-XVI din 01.03.2006

și Regulamentului Fondului Viei și Vinului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.

726 din 16.09.2013.

ÎCS Fabrica de vinuri și divinuri „Молдавский стандарт” SRL și ÎCS

Fabrica de vinuri și coniacuri „Золотой Аист” SRL, nefiind de acord cu răspunsul

primit, au depus cerere în continsios administrativ, prin care au solicitat anularea

răspunsului nr. 374/03 din 22 noiembrie 2017 și înlăturarea încălcărilor admise,

prin constatarea faptului că nu urmează să achite contribuțiile în Fondul Viei și

Vinului în perioada 11.02.2013-11.02.2023.

Instanța de fond, fiind învestită cu judecarea cauzei, a admis pretențiile

înaintate de către ÎCS Fabrica de vinuri și divinuri „Молдавский стандарт” SRL

și ÎCS Fabrica de vinuri și coniacuri „Золотой Аист” SRL și a declarat nul

răspunsul nr. 374/03 din 22 noiembrie 2017, a înlăturat încălcările comise de către

IP Oficiul Național al Viei și Vinului, prin eliberarea ÎCS Fabrica de vinuri și

divinuri „Молдавский стандарт” SRL și ÎCS Fabrica de vinuri și coniacuri

„Золотой Аист” SRL de achitarea contribuțiilor obligatorii ale producătorilor de

produse vitivinicole în Fondul Viei și Vinului în perioada 11 februarie 2013-11

februarie 2023.

Soluția instanței de fond a fost casată de către instanța de apel în partea

înlăturării încălcărilor admise, prin constatarea faptului că nu urmează să achite

contribuțiile în Fondul Viei și Vinului în perioada 11.02.2013-11.02.2023 și în

această parte a emis o nouă hotărâre, sub formă de decizie, prin care a dispus de

înlăturat încălcările admise, prin constatarea că ÎCS Fabrica de vinuri și divinuri

„Молдавский стандарт” SRL și ÎCS Fabrica de vinuri și coniacuri „Золотой

5

Аист” SRL nu sunt obligate să achite contribuțiile în Fontul Viei și Vinului, care

este gestionat de către IP Oficiul Național al Viei și Vinului, în perioada

11.02.2013-11.02.2023.

Verificând legalitatea și temeinicia hotărârilor instanțelor inferioare, în raport

cu criticile formulate în recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că concluziile

instanțelor judecătorești sunt greșite, rezultată din aprecierea incorectă a

materialului probator propus de părți în raport cu prevederile legale aplicabile

raportului juridic în litigiu.

În susținerea opiniei enunțate, instanța de recurs reține că IP Oficiul Național

al Viei și Vinului examinând scrisoarea ÎCS Fabrica de vinuri și divinuri

„Молдавский стандарт” SRL și ÎCS Fabrica de vinuri și coniacuri „Золотой

Аист” SRL nr. 199, nr. 273 din 02.11.2017 cu privire la stabilirea circumstanțelor

de drept care condiționează obligativitatea achitării contribuțiilor obligatorii în

Fondul Viei și Vinului de către producătorii de produse vitivinicole rezidenți ai

zonelor economice libere, a comunicat că contribuțiile obligatorii care urmează a fi

achitate în Fondul Viei și Vinului nu sunt părți componente al regimului vamal (nu

cad sub incidența regimurilor vamale), fiscale (nu au statut de taxe sau impozite în

sensul art. 6 din Codul Fiscal, respectiv nu țin de sistemul de impunere fiscală și nu

sunt vărsate în bugetul public național) și cele ce vizează exclusiv activitatea

zonelor economice libere. Prin urmare, prevederile art. 5 al Legii nr. 626-XIII din

03.11.1995 privind Zona Antreprenoriatului Liber „Tvardița” și art. 13 alin. (2) al

Legii cu privire la zonele economice libere nr. 440-XV din 27.07.2001 nu sunt

aplicabile contribuțiilor obligatorii în Fond.

Astfel, ÎCS Fabrica de vinuri și divinuri „Молдавский стандарт” SRL și ÎCS

Fabrica de vinuri și coniacuri „Золотой Аист” SRL, în calitate de producători de

produse vitivinicole urmează să achite contribuțiile obligatorii în Fondul Viei și

Vinului în condițiile Legii viei și vinului nr. 57-XVI din 10.03.2006 și

Regulamentului Fondului Viei și Vinului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.

726 din 16.09.2013.

Colegiul lărgit reține că scrisoare nr. 374/03 din 22 noiembrie 2017 a IP

Oficiul Național al Viei și Vinului nu constituie act administrativ, deoarece nu

afectează în mod direct drepturile, libertățile și interesele ÎCS Fabrica de vinuri și

divinuri „Молдавский стандарт” SRL și ÎCS Fabrica de vinuri și coniacuri

„Золотой Аист” SRL.

Conform art. 323 alin. (6) din Legea viei și vinului nr. 57-XVI din 10.03.2006

obligativitatea plății contribuțiilor intervine din data de eliberare a facturii fiscale.

Plata contribuției prevăzute la alin. (5) lit. b) se efectuează de unitatea vinicolă care

a achiziționat strugurii destinați vinificării.

Conform art. 53 alin. (1) din Constituția Republicii Moldova persoana

vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau

prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptățită să obțină

recunoașterea dreptului pretins, anularea actului și repararea pagubei.

În speță prezintă relevanță și dispozițiile art. 1 alin. (2) din Legea

contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000, în vigoare la data

emiterii răspunsului IP Oficiul Național al Viei și Vinului nr. 374/03 din 22

6

noiembrie 2017, care indică că orice persoană care se consideră vătămată într-un

drept al său, recunoscut de lege, de către o autoritate publică, printr-un act

administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate

adresa instanței de contencios administrativ competente pentru a obține anularea

actului, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Prevederile art. 3 alin. (1) lit. a) al Legii nominalizate supra stipulează că

obiect al acțiunii în contenciosul administrativ îl constituie actele administrative,

cu caracter normativ și individual, prin care este vătămat un drept recunoscut de

lege al unei persoane, inclusiv al unui terț, emise de autoritățile publice și

autoritățile asimilate acestora în sensul prezentei legi.

Art. 5 lit. a) al aceleiași Legi stipulează că subiecți cu drept de sesizare în

contenciosul administrativ sunt persoana, inclusiv funcționarul public, militarul,

persoana cu statut militar, care se consideră vătămată într-un drept al său,

recunoscut de lege, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau

prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri în condițiile art. 14 al prezentei

legi.

Conform art. 16 alin. (1) al Legii contenciosului administrativ, persoana care

se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act

administrativ și nu este mulțumită de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu a

primit nici un răspuns în termenul prevăzut de lege, este în drept să sesizeze

instanța de contencios administrativ competentă pentru anularea, în tot sau în parte

a actului respectiv și repararea pagubei cauzate.

În consecință, Colegiul lărgit constată că răspunsul unei autorități publice care

cuprinde punctul de vedere cu privire la interpretarea unei legi sau a unui act

administrativ normativ nu poate fi considerat drept un act administrativ, deoarece

răspunsul în cauză nu produce nici un efect juridic față de persoana care l-a

solicitat.

Răspunsul autorității publice care atestă date evidente în existența unei

autorități publice, de asemenea, nu constituie un act administrativ producător de

efecte juridice.

Totodată, în temeiul Legii, instanța nu poate discuta conținutul unui răspuns

la o cerere adresată unei autorități publice, deoarece petiționarul nu poate să

pretindă ca răspunsul la cerere să fie dat conform propriei sale formulări sau într-

un anumit sens, după dorința personală, stabilirea răspunsului fiind atributul

exclusiv al autorității publice competente.

Cele relatate în ansamblu atestă temeinicia recursului declarat de către IP

Oficiul Național al Viei și Vinului și impune casarea deciziei instanței de apel și a

hotărârii instanței de fond și respingerea cererii depuse de către ÎCS Fabrica de

vinuri și divinuri „Молдавский стандарт” SRL și ÎCS Fabrica de vinuri și

coniacuri „Золотой Аист” SRL ca fiind neîntemeiată.

Față de cele ce preced și având în vedere faptul că circumstanțele cauzei au

fost stabilite de către instanțele de judecată ierarhic inferioare și nu este necesară

verificarea suplimentară a cărorva dovezi, însă normele de drept material au fost

interpretate eronat, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a casa integral decizia instanței

de apel și hotărârea instanței de fond și de a emite o nouă decizie, prin care cererea

7

de chemare în judecată depusă de către ÎCS Fabrica de vinuri și divinuri

„Молдавский стандарт” SRL și ÎCS Fabrica de vinuri și coniacuri „Золотой

Аист” SRL împotriva IP Oficiul Național al Viei și Vinului cu privire la anularea

actului administrativ și înlăturarea încălcărilor admise, prin constatarea faptului că

nu urmează să achite contribuțiile în Fondul Viei și Vinului în perioada

11.02.2013-11.02.2023 de respins ca fiind neîntemeiată.

În conformitate cu art. 224, alin. (1) lit. f), art. 248 alin. (1) lit. c) Cod

administrativ, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

decide:

Se casează decizia din 18 octombrie 2018 a Curții de Apel Comrat și

hotărârea din 15 iunie 2018 a Judecătoriei Comrat, sediul Ciadîr-Lunga în cauza de

contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de către ÎCS

Fabrica de vinuri și divinuri „Молдавский стандарт” SRL și ÎCS Fabrica de

vinuri și coniacuri „Золотой Аист” SRL împotriva Instituției Publice Oficiul

Național al Viei și Vinului cu privire la anularea actului administrativ și înlăturarea

încălcărilor admise, prin constatarea faptului că nu urmează să achite contribuțiile

în Fondul Viei și Vinului în perioada 11.02.2013-11.02.2023 și se emite o nouă

decizie, prin care:

Se respinge cererea de chemare în judecată depusă de către ÎCS Fabrica de

vinuri și divinuri „Молдавский стандарт” SRL și ÎCS Fabrica de vinuri și

coniacuri „Золотой Аист” SRL împotriva Instituției Publice Oficiul Național al

Viei și Vinului cu privire la anularea actului administrativ și înlăturarea încălcărilor

admise, prin constatarea faptului că nu urmează să achite contribuțiile în Fondul

Viei și Vinului în perioada 11.02.2013-11.02.2023.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Valeriu Doagă

judecători Tamara Chișca-Doneva

Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

Maria Ghervas

8