3ra-929/18 — obligarea de a examina cererea prealabilă si de a oferi un răspuns, recunoasterea ca fiind ilicite actiunile în partea neprezentării răspunsului despre rezultatele examinării cererii prealabile, anularea deciziei

Dosarul nr. 3ra-929/18

Prima instanță: Jud. Comrat, sediul Ceadîr-Lunga (N. Lazareva)

Instanța de apel: Curtea de Apel Comrat (A. Cudrov, L. Caraianu, G. Colev)

Î N C H E I E R E

1 august 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul: Tatiana Vieru

judecătorii: Maria Ghervas

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere Limitată

„Aydar-Merasî”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Aydar-Merasî” împotriva Consiliului satului Gaidar, intervenienți

accesorii Topal Piotr Nicolai, Topal Piotr Piotr, Societatea cu Răspundere Limitată

„Varmeyva”, Societatea cu Răspundere Limitată „Uzvig Com”, Gospodăria Țărănească

„Gagauz I.N.” cu privire la obligarea examinării cererii prealabile și acordarea unui

răspuns, recunoașterea ca fiind ilegale acțiunile în partea neacordării răspunsului

referitor la rezultatele examinării cererii prealabile și anularea deciziei,

împotriva deciziei din 15 martie 2018 a Curții de Apel Comrat, prin care a fost

respinsă cererea de apel declarată de Societatea cu Răspundere Limitată „Aydar-

Merasî” și s-a menținut hotărârea din 13 octombrie 2017 a Judecătoriei Comrat, sediul

Ceadîr-Lunga,

c o n s t a t ă :

La 30 ianaurie 2017 Societatea cu Răspundere Limitată „Aydar-Merasî” a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului satului Gaidar, intervenienți

accesorii Topal Petru Nicolae, Topal Petru Petru, Societatea cu Răspundere Limitată

„Varmeyva”, Societatea cu Răspundere Limitată „Uzvig Com”, Gospodăria Țărănească

„Gagauz I.N.” cu privire la obligarea examinării cererii prealabile și acordarea unui

răspuns, recunoașterea ca fiind ilegale acțiunile în partea neacordării răspunsului

referitor la rezultatele examinării cererii prealabile și anularea deciziei.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 30 noiembrie 2016 a înregistrat cu

nr. 000-125 cererea prealabilă nr. 194 din 29 noiembrie 2016 privind anularea deciziei

Consiliului satului Gaidar nr. 15/7 din 2 noiembrie 2016. Însă, răspuns la cererea sus

numită nu a primit.

1

A menționat că, prin acțiunile pârâtului a fost încălcat art. 8 alin.(1) din Legea cu

privire la petiționare nr. 190 din 19 iulie 1994, adică neprezentarea răspunsului.

Totodată, pârâtul a încălcat și prevederile art. 8 alin.(2) din aceeași Lege, și anume

termenul examinării cererii prealabile a Societății cu Răspundere Limitată „Aydar-

Merasî” nu a fost prelungit.

A comunicat că, consideră ilegală și neîntemeiată decizia pârâtului nr. 15/7

„Aprobarea proceselor-verbale al ședinței comisiei funciare nr. 8 din 24 octombrie 2016

și nr. 9 din 2 noiembrie 2016.

A explicat că, nu s-a făcut referire la legislația Republicii Moldova, ceea ce

contravine pct. 2.1 și pct. 2.3 din Instrucțiunea privind ținerea lucrărilor de secretariat în

organele administrației publice locale, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 115 din

28 februarie 1996.

A specificat că, a fost încălcat art. 14 din Legea cu privire la administrația publică

locală nr. 436 din 28 decembrie 2006, care nu prevede acordarea împuternicirilor

pârâtului pentru aprobarea proceselor-verbale ale comisiei funciare. Totodată, pârâtul a

aprobat procesele-verbale ale comisiei funciare contrar pct. 9, 10 din Regulamentul

privind formarea și funcționarea Consiliului satului Gaidar, aprobat prin decizia

Consiliului nr. 37/3 din 27 octombrie 2010.

Reclamantul a precizat că, s-a încălcat ordinea de prioritate de repartizare a

câmpurilor fără consimțământul scris al proprietarilor cotelor-părți de terenuri din satul

Gaidar și fără întocmirea de către Institutul de proiecte a planului-schemă nou de

repartizare a terenurilor.

Reclamantul și-a întemeiat acțiunea conform pct. 2.1, 2.3 din Instrucțiunea privind

ținerea lucrărilor de secretariat în organele administrației publice locale, art. 14 din

Legea cu privire la administrația publică locală nr. 436 din 28 decembrie 2006, art. 28,

32 din Codul de procedură civilă, art. 25 alin.(1) lit. c) din Legea contenciosului

administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000.

În urma concretizării cerințelor, reclamantul a mai invocat temeiuri suplimentare

privind ilegalitatea deciziei pârâtului nr. 15/7 din 2 noiembrie 2016, și anume au fost

încălcate prevederile art. 29 alin.(1) lit. a) din Legea nr. 436 din 28 decembrie 2006, art.

4 alin.(1) din Legea cu privire la arenda în agricultură nr. 198 din 15 mai 2001, art. 26

alin.(1) lit. a), c) din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000.

Reclamantul a solicitat obligarea pârâtului de a examina cererea prealabilă nr. 194

din 29 noiembrie 2016 și de a acorda un răspuns conform Legii cu privire la petiționare

nr. 190 din 19 iulie 1994, recunoașterea ca fiind ilegale acțiunile în partea neacordării

răspunsului referitor la rezultatele examinării cererii prealabile nr. 194 din 29 noiembrie

2016 și anularea deciziei Consiliului satului Gaidar nr. 15/7 din 2 noiembrie 2016 ca

fiind ilegală și neîntemeiată.

Prin încheierea protocolară din 5 aprilie 2017 a Judecătoriei Comrat, sediul Ceadîr-

Lunga, au fost atrași în proces în calitate de intervenienți accesorii de partea pârâtului

Topal Piotr Nicolai, Topal Piotr Piotr, Societatea cu Răspundere Limitată „Varmeyva”,

Societatea cu Răspundere Limitată „Uzvig Com” și Gospodăria Țărănească „Gagauz

I.N.”.

2

Prin hotărârea din 13 octombrie 2017 a Judecătoriei Comrat, sediul Ceadîr-Lunga,

acțiunea depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Aydar-Merasî” a fost respinsă

ca neîntemeiată.

Prin decizia din 15 martie 2018 a Curții de Apel Comrat, a fost respinsă cererea de

apel declarată de Societatea cu Răspundere Limitată „Aydar-Merasî” și s-a menținut

hotărârea din 13 octombrie 2017 a Judecătoriei Comrat, sediul Ceadîr-Lunga.

La data de 24 aprilie 2018, Societatea cu Răspundere Limitată „Aydar-Merasî” a

declarat recurs împotriva deciziei din 15 martie 2018 a Curții de Apel Comrat.

În motivarea recursului a indicat că, consideră decizia instanței de apel ilegală și

neîntemeiată din considerentele ce urmează.

A menționat că instanța de apel nu a elucidat pe deplin circumstanțele care au

importanță întru soluționarea justă a cauzei. Totodată, au fost încălcate și aplicate eronat

normele de drept material.

Recurentul și-a întemeiat recursul în baza prevederilor art. 429, 430, 445 alin.(1) lit.

b) din Codul de procedură civilă.

A solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii

instanței de fond cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă integral.

Prin referința depusă la data de 3 iulie 2018, Consiliul satului Gaidar a solicitat

respingerea recursului declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Aydar-Merasî”.

Prin referințele depuse la 5 iulie 2018, Topal Piotr Nicolai, Topal Piotr Piotr și

Gagauz Ivan Nicolai au solicitat respingerea recursului cu menținerea deciziei instanței

de apel.

La 6 iulie 2018, Societatea cu Răspundere Limitată „Uzvig Com” a depus referință

la cererea de recurs, solicitând respingerea recursului declarat de Societatea cu

Răspundere Limitată „Aydar-Merasî”.

Conform art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Curtea de Apel Comrat a pronunțat decizia contestată la data de 15 martie 2018.

Recurentul a recepționat decizia instanței de apel la data de 13 aprilie 2018.

Astfel, recursul declarat la data de 24 aprilie 2018, este în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Societatea cu Răspundere Limitată

„Aydar-Merasî”, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră recursul inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

3

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin.(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată

„Aydar-Merasî”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul recurentului

cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în

art. 432. alin.(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul normelor

procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța

de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin.(4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa

constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu

a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca

fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

inadmisibil recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Aydar-

Merasî”.

4

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Societatea cu Răspundere

Limitată „Aydar-Merasî”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Maria Ghervas

Nicolae Craiu

5