3ra-991/19 — contestarea actului administrativ

3ra-991/19 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-991/19

prima instanță: Judecătoria Comrat, sediul Ceadîr-Lunga (N. Lazareva)

instanța de apel: Curtea de Apel Comrat (G. Colev, Ș. Starciuc, A. Curdov)

ÎNCHEIERE

11 septembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ion Druță

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea cererii de recurs depusă de Oficiul Teritorial Comrat al

Cancelariei de Stat,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Oficiul Teritorial Comrat al Cancelariei de Stat împotriva Primarului satului Gaidar și

Consiliului local Gaidar cu privire la contestarea actului administrativ și anularea

contractului de arendă,

împotriva deciziei din 04 martie 2019 a Curții de Apel Comrat, prin care a fost

respins apelul declarat de Oficiul Teritorial Comrat al Cancelariei de Stat, și a fost

menținută hotărârea din 28 martie 2018 a Judecătoriei Comrat, sediul Ciadîr-Lunga,

prin care acțiunea a fost respinsă,

c o n s t a t ă:

La data de 25 octombrie 2016 Oficiul Teritorial Comrat al Cancelariei de Stat a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Primarului satului Gaidar și Consiliului

local Gaidar cu privire la contestarea actului administrativ și anularea contractului de

arendă.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, în baza art. 64 din Legea privind

administrația publică locală nr. 436 din 28 decembrie 2006 a efectuat controlul de

legalitate a deciziei Consiliului local Gaidar nr. 12/8.2 din 08 iulie 2016 „Cu privire la

examinarea cererilor și demersurilor parvenite” prin care s-a dispus anularea deciziei

Consiliului local nr. 11/4.4 din 30 mai 2016 „Cu privire la examinarea notificărilor ale

Cancelariei de Stat” și a fost menținută decizia Consiliului local nr. 9/14.2 din 11

februarie 2016 „Cu privire la examinarea cererilor și demersurilor parvenite”.

A invocat că această decizie a fost adoptată cu încălcarea prevederilor legislației în

vigoare. Prin notificarea nr. 1304OT5-291 din 05 septembrie 2016, Oficiul Teritorial

1

Comrat al Cancelariei de Stat a solicitat Consiliului local Gaidar anularea deciziei

notificate ca fiind emisă contrar legislației, însă, prin răspunsul din 23 septembrie 2016

Consiliul local al satului Gaidar a informat că a emis decizie de a menține decizia a

cărei anulare a fost solicitată.

A menționat reclamantul că în conformitate cu art. 68 alin. (4) din Legea nr. 436

din 28 decembrie 2006 privind administrația publică locală, în cazul în care, în termenul

stabilit la alin.(3), autoritatea locală emitentă și-a menținut poziția sau nu a reexaminat

actul contestat, oficiul teritorial al Cancelariei de Stat poate sesiza instanța de

contencios administrativ în termen de 30 de zile de la data primirii notificării refuzului

de a modifica sau de a abroga actul contestat sau în cazul tăcerii autorității locale

emitente în termen de 60 de zile de la data notificării cererii de modificare sau de

abrogare a actului în cauză.

A susținut reclamantul că, art. 77 alin. (5) din Legea nr. 436 din 28 decembrie 2006

privind administrația publică locală (în vigoare la data efectuării controlului), prevede

că, înstrăinarea, concesionarea, darea în arendă ori în locațiune a bunurilor proprietate a

unității administrativ-teritoriale se fac prin licitație publică, organizată în condițiile legii,

cu excepția cazurilor stabilite expres prin lege.

Astfel, a considerat că obiectele proprietate publică se dau în arendă după

expunerea acestora la licitație publică cu încheierea ulterioară a contractului de arendă și

indicare termenului concret.

Conform art. 4 alin. (6) din Legea apelor nr. 272 din 23 decembrie 2011, terenul

fondului de apă este un bun indivizibil, iar în cadrul studierii acestei chestiuni,

reclamantul a stabilit că acest corp de apă este situat pe teritoriul a două sate Gaidar și

Tomai.

A invocat reclamantul că, pentru darea în arendă a lacului dat, sau prelungirea

contractului de arendă este necesar acordul consiliilor locale a ambelor localități,

deoarece corpul de apă este unitar și indivizibil. Adoptarea deciziei de către Consiliul

local Gaidar privind prelungirea contractului de arendă în mod direct afectează

drepturile colectivității locale a satului Tomai.

De asemene a invocat că anterior împreună cu decizia contestată în adresa

Oficiului Teritorial Comrat al Cancelariei de Stat a fost expediată copia de pe contractul

nr. 6 de arendă a lacului din 10 iulie 2001. Prin pct. 7.2 al contractului indicat, părțile au

stabilit; dacă arendașul continuă să se folosească de lac după expirarea termenului

contractului prezent, în lipsa obiecțiilor din partea „Persoanei care dă în arendă,

contractul se consideră reluat în baza aceleiași condiții pe un termen nedeterminat. Însă,

conform pct. 2.1 din contractul sus-indicat, termenul de arendă a corpului de apă a

expirat încă în anul 2006.

Astfel, pct. 7.2 din contractul de arendă este ilegal reieșind din următoarele.

Conform art. 7 din Legea cu privire la arendă nr. 861 din 04 ianuarie 1992,

abrogată la data de 20 aprilie 2007, contractul de arendă se încheie în scris pe un termen

anumit.

Conform art. 7 alin. (1) din aceiași Lege, dreptul de arendă asupra bunului imobil

pe un termen mai mare de 3 ani este supus înregistrării obligatorii în registrul bunurilor

2

imobile în termen de 3 luni de la data încheierii contractului de arendă. Nerespectarea

termenului duce la nulitatea contractului.

În conformitate cu art. 16 alin. (4) din legea menționată, efectul contractului

încetează odată cu expirarea termenului acestuia.

A considerat reclamantul că odată cu expirarea termenului , darea în arendă a

bunului imobil poate fi efectuată doar prin licitație.

Respectiv, a menționat că contractul nr. 6 din 10 iulie 2001 a expirat încă în anul

2006 și corpul de apă urma să fie expus încă în anul 2006 cu dreptul de arendă prin

licitație publică în baza deciziilor comune ale organelor administrației publice locale

ale satului Tomai și ale satului Gaidar.

Conform art. 22 alin. (1) din Legea privind administrația publică locală nr. 436 din

28 decembrie 2006, problemele de pe ordinea de zi a ședinței consiliului local se

examinează de către acesta dacă sunt însoțite de avizul sau raportul comisiei de

specialitate a consiliului. Or, după cum a stabilit reclamantul, comisia specializată a

consiliului nu a adoptat o decizie corespunzătoare.

A solicitat reclamantul anularea deciziei Consiliului local Gaidar nr. 12/8.2 din 08

iulie 2016 „Cu privire la examinarea cererilor și demersurilor” și anularea pct. 7.2 din

contractul de arendă nr. 6 din 10 iulie 2001.

La data de 11 noiembrie 2016 Judecătoria Ceadîr-Lunga a emis încheierea

protocolară privind întocmirea delegației judecătorești internaționale instanței

competente din Federația Rusă privind înmînarea intervenientului accesoriu de partea

pîrîtului Gagauz P.N. a copiei cererii de chemare în judecată și a documentelor anexate

la aceasta, înștiințărilor privind datele ședinței de judecată și propunerile de a comunica

dacă acesta recunoaște cerințele acțiunii, și dacă acesta are obiecții, cu obligarea de a

prezenta referință în scris și de a propune să indice adresa în Republica Moldova, pe care

acestuia îi vor putea fi expediate scrisorile privind procesul.

Prin încheierea din 11 noiembrie 2016 a Judecătoriei Ceadîr-Lunga, procesul în

cauză a fost suspendat până la prezentarea de către instanța de judecată străină a

delegației privind acordarea asistenței juridice.

Prin încheierea din 30 octombrie 2017 a Judecătoriei Comrat, sediul Ceadîr-Lunga,

procesul în cauză a fost reluat în legătură cu parvenirea la data de 27 octombrie 2017 în

instanța de judecată a confirmărilor privind recepționarea de către Judecătoria raionul

Cuzminki or. Moscova, Federația Rusă a documentelor judiciare și privind audierea

intervenienților accesorii de partea pîrîtului Gagauz P.N. (f.d. 112, vol. I).

În același timp, prin încheierea din 31 octombrie 2017 a Curții de Apel Comrat, a

fost casată încheierea din 11 noiembrie 2016 a Judecătoriei Ceadîr-Lunga și emisă o

nouă încheiere prin care s-a dispus expedierea dosarului la Judecătoria Comrat, sediul

Ceadîr-Lunga pentru continuarea examinării cauzei în fond (f.d. 92-95, vol. I).

Prin hotărârea din 28 martie 2018 a Judecătoriei Comrat, sediul Ceadîr-Lunga

acțiunea depusă de Oficiul Teritorial Comrat al Cancelariei de Stat a fost respinsă ca

fiind neîntemeiată.

La data de 24 aprilie 2018, Oficiul Teritorial Comrat al Cancelariei de Stat a depus

cerere de apel nemotivată, iar la data de 05 iulie 2018 a depus apel motivat, prin care a

3

solicitat, admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi

hotărâri de admitere a acțiunii.

Prin decizia din 04 martie 2019 a Curții de Apel Comrat a fost respins apelul

declarat de Oficiul Teritorial Comrat al Cancelariei de Stat și a fost menținută

hotărârea primei instanțe.

Instanța de apel și-a întemeiat soluția adoptată pe dispozițiile art. 7 alin. (1), 14

alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, art. 9 alin. (2) lit. g) din Regulamentul

cu privire la organizarea și funcționarea oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat,

aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 845 din 18 decembrie 2009 și a stabilit că prima

instanță întemeiat a ajuns la concluzia respingerii acțiunii ca fiind neîntemeiată,

deoarece nu există temei legal pentru anularea deciziei Consiliului local Gaidar nr.

12/8.2 din 08 iulie 2016, precum și de obligare a Primarului satului Gaidar să anuleze

punctul 7.2 din contractul de arendă a lacului nr. 6 din 10 iulie 2001.

La data de 15 mai 2019, prin intermediul oficiului poștal, Oficiul Teritorial Comrat

al Cancelariei de Stat, a depus cerere de recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea

deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu adoptarea unei noi hotărâri de

admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu hotărârea primei instanțe și

decizia instanței de apel, deoarece instanțele judecătorești au încălcat normelor de drept

material, invocând aceleași motive de fapt și de drept ca și în cererea de chemare în

judecată.

Examinând admisibilitatea cererii de recurs, completul specializat în cauze de

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

După cum rezultă din speță litigiul a fost soluționat în baza Legii contenciosului

administrativ nr. 793-XIV din data de 10 februarie 2000.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod intră în

vigoare la 01 aprilie 2019, iar potrivit alin. (2), la data intrării în vigoare a prezentului

cod se abrogă Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din data de 10 februarie

2000.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor

prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul

administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a

prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru

procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Prin urmare, completul specializat în cauze de contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

4

va aprecia condițiile de admisibilitate a recursului în conformitate cu prevederile art. 258

alin. (3) din Codul administrativ, adică conform reglementărilor anterioare intrării în

vigoare a Codului administrativ.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Curtea de Apel Comrat a emis decizia contestată la 04 martie 2019, care a fost

recepționată de recurent la data de 04 aprilie 2019 (f.d. 282, vol. I).

Astfel, cererea de recurs depusă la data de 15 mai 2019, prin intermediul oficiului

poștal, este în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2, 3) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării

referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în

recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin.(2).

Examinând temeiurile recursului, completul specializat în cauze de contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2,3) și (4) al

Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost

arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul specializat în cauze de contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursul depus de Oficiul Teritorial Comrat al Cancelariei de Stat, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă.

5

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul specializat în cauze de contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că

recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor

de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și

temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul specializat în cauze de contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă

motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4)

Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul specializat în cauze de contencios administrativ

al Colegiului precizează că, în contextul normelor procedurale din Secțiunea a II-a,

Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul

declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa

constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu

a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind

lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 și nu conține nicio referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, completul specializat în cauze de contencios

administrativ al Colegiului consideră că recursul depus de Oficiul Teritorial Comrat al

Cancelariei de Stat, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2,3,4) al

Codului de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

6

În conformitate cu art. 193, 195, 230, 258 alin. (3) ale Codului administrativ și art.

433 lit. a) al Cod de procedură civilă, completul specializat în cauze de contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Oficiul Teritorial Comrat al Cancelariei de Stat se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ion Druță

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Iurie Bejenaru

7