2rac-169/19 — incasarea prejudiciului material si a penalitatilor contractuale

2rac-169/19 — incasarea prejudiciului material si a penalitatilor contractuale (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.2rac-169/2019

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (R. Pascari)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (I. Țurcan, Iu. Cotruță, N. Simciuc)

Î N C H E I E R E

22 mai 2019 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Educației,

Culturii și Cercetării al Republicii Moldova,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ministerul

Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova împotriva FPC „Sanrado”

Societate cu Răspundere Limitată, intervenient accesoriu Teatrul Dramatic de Stat

pentru Tineret „С улицы Роз” privind încasarea prejudiciului material și a

penalității contractuale,

împotriva deciziei din 05 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 07 iulie 2017, Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii

Moldova a depus cerere de chemare în judecată împotriva FPC „Sanrado”

Societate cu Răspundere Limitată (în continuare FPC „Sanrado” SRL),

intervenient accesoriu Teatrul dramatic de Stat pentru Tineret „С улицы Роз”

privind încasarea prejudiciului material în sumă de 252 884,28 de lei, penalității

contractuale în mărime de 45519,17 lei, cît și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că la 13 noiembrie 2014, între părți a fost

semnat contractul de antrepriză nr. 239/14 privind achiziția prin licitație publică a

lucrărilor de reconstrucție a clădirii din bd.Cuza-Vodă, mun.Chișinău pentru

Teatrul Dramatic de Stat pentru Tineret „C улицы Роз”. Potrivit prevederilor

pct.2.1 al acestui contract, FPC „Sanrado” SRL s-a obligat să execute lucrările de

reconstrucție în conformitate cu prevederile proiectului tehnic, cu detaliile de

execuție și prescripțiile tehnice în vigoare.

Durata și graficul de executare a lucrărilor contractante au fost convenite în

specificația anexei nr.1 al contractului și acordul adițional nr. 239/14, conform

cărora în anul 2014 urmau a fi demarate următoarele lucrări: executarea și

montarea ferestrelor; executarea și montarea vitraliilor; executarea lucrărilor

1

suplimentare la carcasă și pereți; executarea lucrărilor suplimentare ale

acoperișului.

A menționat că potrivit prevederilor contractuale la 26 noiembrie 2014 a

achitat un avans în sumă de 252 884,28 de lei pîrîtului, pentru inițierea lucrărilor

specificate supra. Contrar prevederilor contractuale și înțelegerii avute între părți,

pîrîtul nu și-a onorat obligațiile contractuale și nu a executat lucrările de

construcție corespunzător specificațiilor.

A susținut că în vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă, a înaintat către

pîrît la 17 martie 2017 reclamația cu nr. 09-09/272, prin care a solicitat executarea

lucrărilor de reconstrucție a clădirii sau restituirea sumelor de bani avansate. Dar

pînă în prezent lucrările solicitate nu au fost executate și nici nu au fost rambursate

sumele bănești achitate cu titlu de avans.

La data de 03 mai 2017 în conformitate cu prevederile pct.13.2 lit.b) al

contractului de antrepriză, a înaintat către pîrît un aviz de reziliere a contractului, în

legătură cu faptul că ultimul nu a început lucrările fără un motiv nejustificat. A

susținut că a mai solicitat repetat restituirea sumei bănești avansate în mărime de

252 884,28 de lei, dar aceasta n-a fost restituită. În aceste circumstanțe, avînd în

vedere că potrivit prevederilor contractuale pîrîtul urma să execute o serie de

lucrări, obligație ce în opinia sa nu a fost îndeplinită în modul corespunzător,

consideră că este în drept să calculeze pentru această perioadă penalități

contractule.

Prin hotărârea din 05 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, s-a

respins cererea de chemare în judecată depusă de Ministerul Educației, Culturii și

Cercetării al Republicii Moldova împotriva FPC „Sanrado” Societate cu

Răspundere Limitată, intervenient accesoriu Teatrul Dramatic de Stat pentru

Tineret „С улицы Роз” privind încasarea prejudiciului material și a penalității

contractuale, ca neîntemeiată.

Prin decizia din 05 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

apelul declarat de Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii

Moldova și s-a menținut hotărârea din 05 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Biucani.

Pentru a decide astfel, Colegiul civil al Curții de Apel Chișinău a stabilit ca

fiind neîntemeiate pretențiile Ministerului Educației, Culturii și Cercetării privind

încasarea de la FPC „Sanrado” SRL a sumei de 252 884,28 de lei achitate cu titlu

de avans, ca motiv al neexecutării obligațiilor contractuale, or, precum a fost

stabilit din materialele cauzei, demararea defectuoasă și necorespunzătoare a

procesului de executare a lucrărilor de construcție, se datorează în mare parte

inacțiunilor Ministerului Educației, Culturii și Cercetării ce ține de finanțarea

lucrărilor conform contractului de antrepriză nr. 239/14 din 13 noiembrie 2014, și

nu pot fi puse pe seama FPC „Sanrado” SRL. Mai mult, faptul că Ministerul

Educației, Culturii și Cercetării a solicitat rezilierea contractului, nu constituie

temei de rambursare a sumelor achitate or, conform art. 747 alin. (1) Cod civil

rezilierea produce efecte numai pentru viitor și nu desființează efectele ce s-au

produs anterior ei.

Cu toate acestea, precum a fost stabilit din materialele cauzei, executarea

necorespunzătoare, în volum deplin a lucrărilor de construcție, se datorează lipsei

finanțării acestor lucrări, de către partea care le-a contractat – Ministerul Educației,

Culturii și Cercetării, motiv pentru care, prima instanță legal și întemeiat a respins

2

solicitarea privind încasarea penalităților.

A constatat că, pe lîngă faptul că argumentele apelantului nu se referă la

încălcarea esențială de către prima instanță a unor prevederi legale, apelul declarat

nu conține careva argumente noi și întemeiate, în urma cărora s-ar constata

netemeinicia hotărîrii primei instanțe în raport cu împrejurările cauzei, în apel fiind

indicate aceleași argumente care se referă la circumstanțele de fapt și normele de

drept care au fost invocate în prima instanță și cărora prima instanță le-a dat

apreciere corectă.

A menționat că prima instanță a examinat pricina, în coroborare cu prevederile

legislației în vigoare, desfășurând examinarea litigiului pe principiul

contradictorialității și egalității părților în drepturile procedurale.

La 14 februarie 2019 Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii

Moldova, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel din 05 decembrie

2018 a Curții de Apel Chișinău și a hotărîrii din 05 iulie 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani, solicitând casarea integrală a actelor judecătorești

contestate cu pronunțarea unei hotărîri noi prin care cererea de chemare în judecată

să fie admisă integral.

În motivarea recursului a indicat dezacordul cu soluția instanțelor ierarhic

inferioare și a menționat că la adoptarea deciziei instanța de apel nu a aplicat legea

care urma a fi aplicată și a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată.

A susținut că instanțele judecătorești inferioare nu au dat apreciere cuvenită

înscrisurilor. Astfel, examinînd superficial cauza nu au adus o motivare suficientă

fapt pentru care a încălcat dreptul recurentei la o hotărîre motivată or, dreptul la un

proces echitabil al justițiabilului presupune inclusiv dreptul acestuia de a fi auzit și

de a primi o hotărîre motivată.

A indicat că la emiterea hotărîrii, instanța de fond și de apel nu au expus în

motivare răspunsul la argumentele formulate în cererea de chemare în judecată și

de apel, încălcînd în acest sens legea și principiile de bază ale unui proces

echitabil.

A menționat că în cadrul examinării cauzei de către recurent au fost aduse o

serie de argumente ce țin de încălcările admise de către FPC „Sanrado” SRL în

procesul executării contractului de antrepriză, momente ce au fost lăsate fără

atenție de către instanțele de judecată.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului atestă faptul că decizia din 05 decembrie 2018 a Curții

de Apel Chișinău a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces

conform scrisorii de însoțire la 09 ianuarie 2019 (f.d. 189).

Astfel, recursul declarat de Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al

Republicii Moldova la 14 februarie 2019 se consideră a fi depus în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2), (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

3

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin.(2).

Examinând admisibilitatea recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ministerul Educației, Culturii

și Cercetării al Republicii Moldova, este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți

la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ministerul Educației, Culturii

și Cercetării al Republicii Moldova, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu

soluția pronunțată de către instanțele ierarhic inferioare și nu redă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept

procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a

fi respinse.

4

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a

are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei se precizează că, în contextul normelor procedurale

din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură

civilă, însă din recursurile declarate nu rezultă încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

Cît privește dreptul justițiabilului „de a fi auzit de o instanță”, garantat de art.

6 § 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, instanța notează că obligația

de a motiva o hotărîre judecătorească poate varia în funcție de natura deciziei în

cauză (a se vedea inter alia, Helle vs Finlanda, 19 decembrie 1997, parag.55;

Hansen vs Norvegia, 2 octombrie 2014, parag.71-74). De fapt în concepția

instanței europene, articolul 6 § 1 nu impune motivarea detaliată a deciziei unei

instanțe de recurs, care întemeindu-se pe dispozițiile legale specificate, respinge un

recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes”, ceea ce s-a constatat în cazul de față (a

se vedea, mutatis mutandis, Papaioannou vs Grecia, 2 iunie 2016, parag.45 sau

Baydar vs Olanda, 24 aprilie 2018, parag.46).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Ministerul Educației, Culturii și

Cercetării al Republicii Moldova.

În conformitate cu art.art. 270, 433 lit.a), 440 alin. (1) Cod de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Ministerul Educației, Culturii și

Cercetării al Republicii Moldova.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

5