2ra-585/19 — constatarea incalcarii dreptului la judecare in termen rezonabil a cauzei, repararea prejudiciului material si moral cauzat prin actiunile ilicite ale instantelor de judecata

Dosarul nr.2ra-585/2019

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (M. Murguleț)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (L. Bulgac, S. Gîrbu, G. Dașchevici)

Î N C H E I E R E

15 mai 2019 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Feodor Prodan,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Feodor Prodan

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova privind constatarea

încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei, repararea prejudiciului

material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale instanțelor de judecată,

împotriva deciziei din 25 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 27 noiembrie 2017 Feodor Prodan s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova privind constatarea

încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei, repararea prejudiciului

material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale instanțelor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 01 martie 2010 a fost

nelegitim concediat din funcția ocupată de către SA „Cariera de Granit și Pietriș”

din Soroca, iar la 15 martie 2010 s-a adresat cu cerere de chemare în judecată în

Judecătoria Soroca, însă instanța nu a examinat deplin cerințele înaintate, fiind

folosite acte și documente false prezentate de către pîrît, pînă în prezent fiind lipsit

de informațiile cuvenite.

A menționat că la 23 septembrie 2015 a înaintat cerere de revizuire, în cadrul

examinării căreia la fel nu au fost analizate circumstanțele invocate, totodată fiind

ignorate de către Judecătoria Soroca prevederile Codului de procedură civilă și

prevederile Legii nr. 178 din 25 iulie 2014, fiind emisă o încheiere neobiectivă și

manipulată, motiv pentru care la 06 ianuarie 2016 a contestat încheierea cu recurs

la Curtea de Apel Bălți, care a confirmat ilegalitatea comisă de prima instanță și a

fost redirecționată cauza către Curtea Supremă de Justiției conform competenței.

A susținut că Curtea Supremă de Justiție a întreprins un șir de manipulări de la

momentele obiective ale cauzei, ignorând aprecierea instanței de apel, emițând la

1

11 mai 2016 o încheiere greșită pe marginea cauzei nr.2rh-102, motiv pentru care

s-a adresat Plenului Curții Supreme de Justiție cu o plîngere, dar care la fel a fost

respinsă.

A solicitat reclamantul constatarea încălcării dreptului de judecare a cauzei în

termen rezonabil și repararea prejudiciului material și moral în mărime de

372633,20 de lei și a prejudiciului material cauzat de justiția Republicii Moldova

prin încălcările comise de către instanțele de judecată.

Prin hotărîrea din 10 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, s-a

respins integral cererea de chemare în judecată depusă de Feodor Prodan împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova privind constatarea încălcării dreptului

la judecare în termen rezonabil a cauzei, repararea prejudiciului material și moral

cauzat prin acțiunile ilicite ale instanțelor de judecată.

Prin decizia din 25 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

cererea de apel declarată de Prodan Feodor și s-a menținut hotărîrea din 10 mai

2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

Pentru a decide astfel, instanța de apel, a stabilit că prima instanță corect a

stabilit că în cauză nu sunt întrunite temeiurile legale pentru constatarea faptului

încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei or, instituțiile abilitate

au acționat prompt, reacționînd la solicitările formulate de către reclamant, oferind

răspunsuri în termenul stabilit de lege, respectând în acest sens dispozițiile legale.

A menționat că cererea de chemare în judecată în cadrul cauzei civile Prodan

Fiodor împotriva SA „Cariera de granit și pietriș Soroca” a fost depusă la 15 martie

2010, hotărîrea instanței de fond fiind emisă la data de 10 mai 2010, iar prin

decizia Curții de Apel Chișinău din 12 octombrie 2010 a fost verificată legalitatea

și temeinicia acestei hotărîri și prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 06

aprilie 2011, recursul înaintat de Prodan Feodor împotriva deciziei Curții de Apel

Chișinău din 12 octombrie 2010 a fost declarat inadmisibil, ca fiind depus cu

omiterea termenului legal.

Prin urmare, în cazul în care durata examinării cauzei civile, la care face

referire apelantul, nu a depășit 13 luni, iar în interiorul acestui termen acțiunea a

trecut toate căile ordinare de atac, nu poate fi invocată încălcarea dreptului la

judecare în termen rezonabil a cauzei, inclusiv în contextul în care pretențiile în

privința acestor etape ale procesului civil nominalizat a fost depus cu depășirea

termenului de 6 luni, instituit de art. 3 alin. (2) al Legii sus-indicate.

Referitor la etapa revizuirilor instituite de Prodan Feodor, instanța a relevat că

revizuirea reprezintă o cale extraordinară de atac, pe cînd scopul Legii nr. 87 din

21.04.2011 prin intermediul căruia reclamantul întemeiază acțiunea și pretinde la

încasarea prejudiciului moral, este apărarea dreptului la judecarea în termen

rezonabil a cauzelor civile examinate de către instanțele de judecată incluzând

numai căile ordinare de atac. Prin urmare, examinarea cererii de revizuire nu poate

fi luată în considerare la stabilirea existenței încălcării dreptului justițiabilului la

examinare în termen rezonabil a unei cauze, inclusiv în contextul respingerii

acestora ca fiind respinse ca inadmisibile.

A constatat că dispozițiile Legii sus menționate, invocate de apelant ca temei

de înaintare a pretențiilor cu privire la repararea prejudiciului material și moral

cauzat prin acțiunile ilicite ale instanțelor de judecată, sunt inaplicabile speței,

deoarece în situația apelantului nu se întrunește nici unul din temeiurile exhaustive

expuse în textul Legii respective. Astfel încălcarea termenului rezonabil de

2

judecare a cauzei nu a fost admis și astfel nu se întrunesc nici condițiile instituite

de norma menționată pentru a dispune repararea prejudiciului material și moral

pretinse de apelant.

Hotărîrea pronunțată este întemeiată și legală, argumentele contrare ale

apelantului fiind neîntemeiate și combătute integral prin constatările expuse supra.

La 30 ianuarie 2019 Feodor Prodan, a declarat recurs împotriva deciziei din 25

octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea integrală a deciziei

instanței de apel și a hotărîrii instanței de fond cu adoptarea unei hotărîri noi.

În susținerea recursului a invocat dezacordul cu hotărîrile adoptate de

instanțele ierarhic inferioare și a menționat că prin acțiunile instanțelor de judecată

s-au lezat considerabil drepturile sale constituționale.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului atestă faptul că decizia din 25 octombrie 2018 a Curții

de Apel Chișinău a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces la 30

noiembrie 2018 (f.d. 109), însă la dosar lipsește dovada recepționării acesteia.

Astfel, recursul declarat la 30 ianuarie 2019 de către Feodor Prodan, se consideră a

fi depus în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2), (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin.(2).

Examinând admisibilitatea recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Feodor Prodan, este

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți

la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

3

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Feodor Prodan, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu

soluția pronunțată de către instanțele ierarhic inferioare și nu redă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept

procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a

fi respins.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a

are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei se precizează că, în contextul normelor procedurale

din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură

civilă, însă din recursurile declarate nu rezultă încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

Cît privește dreptul justițiabilului „de a fi auzit de o instanță”, garantat de art.

6 § 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, instanța notează că obligația

4

de a motiva o hotărîre judecătorească poate varia în funcție de natura deciziei în

cauză (a se vedea inter alia, Helle vs Finlanda, 19 decembrie 1997, parag.55;

Latourniere vs Franța, 10 decembrie 2002, parag.2; Hansen vs Norvegia, 2

octombrie 2014, parag.71-74). De fapt în concepția instanței europene, articolul 6 §

1 nu impune motivarea detaliată a deciziei unei instanțe de recurs, care întemeindu-

se pe dispozițiile legale specificate, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de

succes”, ceea ce s-a constatat în cazul de față (a se vedea, mutatis mutandis,

Kukkonen vs Finlanda (nr.2), 13 ianuarie 2009, parag.24; Papaioannou vs Grecia,

2 iunie 2016, parag.45 sau Baydar vs Olanda, 24 aprilie 2018, parag.46).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Feodor Prodan.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Feodor Prodan.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

5