2ra-758/19 — repararea prejudiciului material si moral

2ra-758/19 — repararea prejudiciului material si moral (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.2ra-758/2019

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (O. Cojocaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (Vl. Clima, A. Malîi, E. Palanciuc)

Î N C H E I E R E

15 mai 2019 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Constantin Timotin,

reprezentat de avocatul Alexandru Bodrug,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Constantin

Timotin împotriva Societății cu Răspundere Limitată „ANSERGLOB” privind

repararea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei din 12 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 19 aprilie 2018 Constantin Timotin a adresat cerere de chemare în judecată

împotriva Societății cu Răspundere Limitată „ANSERGLOB” (în continuare SRL

„ANSERGLOB”) privind eliberarea carnetului de muncă, încasarea salariului

mediu pentru reținerea carnetului de muncă, încasarea compensației pentru

concediului nefolosit în perioada de activitate, încasarea prejudiciului moral în

mărime de 5000 lei.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 04 ianuarie 2016, în temeiul

contractului individual de muncă nr.56 a fost angajat de către SRL

„ANSERGLOB” în calitate de paznic, iar conform acordului adițional din 04

martie 2016, durata contractului a fost stabilită nedeterminată.

La 15 noiembrie 2017 în baza cererii, a demisionat din propria inițiativă, însă

pîrîtul nu i-a comunicat ordinul de demisionare și nu i-a înmânat carnetul de

muncă.

La 28 februarie 2018, SRL „ANSERGLOB” a expediat reclamantului

procesul-verbal prin care a solicitat ridicarea carnetului de muncă.

La 07 martie 2018, s-a adresat către SRL „ANSERGLOB” cu cerere,

expediată prin intermediul oficiului poștal cu aviz recomandat, cu privire la

achitarea salariului pentru perioada 01 noiembrie 2017 – 15 noiembrie 2017, plata

compensației pentru concediul nefolosit, plata salariului pentru timpul reținerii

neîntemeiate a carentului de muncă, cu expedierea prin poștă a carentului de

1

muncă în regim de urgență, însă pîrîtul a refuzat să-i expedieze prin poștă carnetul

de muncă, iar prin scrisoarea din 15 martie 2018 ia solicitat să prezinte personal și

să primească acest document.

La 22 martie 2018 a expediat o cerere repetată privind expedierea carnetului

de muncă, însă pîrîtul i-a refuzat. Astfel, necătînd la existența consimțământului

scris al reclamantului privind expedierea carnetului de muncă prin poștă, confirmat

prin cererile din 07 și 22 martie 2018, pîrîtul neîntemeiat a refuzat admiterea lor.

Ulterior, la 02 august 2018 reclamantul și-a concretizat pretențiile, solicitînd

încasarea salariului în mărime de 13 359,29 lei pentru reținerea ilegală a carnetului

de munca pentru perioada 15 noiembrie 2017 - 19 iulie 2018, repararea prejudiciul

moral în mărime de 20 000 lei, invocînd că după ședința de judecata din data 16

iulie 2018, adică la 19 iulie 2018 pârâtul i-a transmis carnetul de munca și salariul

neachitat pe luna noiembrie 2017, precum și compensarea pentru concediul anual

anul 2016 - 2017 în suma de 2135 lei, motiv din care la acest capitol nu mai are

pretenții, însă i s-a cauzat un prejudiciul moral, deoarece după concedierea ilegală,

starea sănătății soției Timotin Eugenia s-a înrăutățit fiind bolnavă XXX (Boala

XXX care în perioada din 26 decembrie 2017 – 05 ianuarie 2018; 30 ianuarie 2018

- 09 februarie 2018; 13 martie 2018 – 13 aprilie 2018, s-a aflat la tratament la

XXX, conform epicrizelor anexate, fiind în imposibilitate de a se angaja în cîmpul

muncii și de a obține un venit necesar pentru procurarea medicamentelor și plata

pentru transportarea soției la spital, pentru procurarea produselor alimentare pe

perioada externării din spital și alte cheltuieli. Astfel, imposibilitatea de a-i oferi

soției, care suferea de o boală XXX, i-au creat mari suferințe psihice din cauza că

pîrîtul deși era obligat să-i expedieze carnetul de muncă la domiciliu, conform

cererii depuse, n-a îndeplinit prevederile legale, fapt ce l-au impus să majoreze

prejudiciul moral în sumă de 20 000 lei or, la 12 mai 2018 soția reclamantului

Timotin Eugenia din cauza suferințelor fizice enorme pe care le-a suportat, a

decedat.

Prin hotărîrea din 08 august 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, s-a

respins cererea de chemare în judecată depusă de Constantin Timotin împotriva

Societății cu Răspundere Limitată „ANSERGLOB” privind repararea prejudiciului

material și moral.

Prin decizia din 12 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

cererea de apel declarată de Constantin Timotin prin intermediul avocatului

Alexandru Bodrug și s-a menținut hotărîrea din 08 august 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a menționat că prima instanță a stabilit

corect raportul dedus judecății, circumstanțele importante pentru soluționarea

cauzei au fost stabilite și elucidate pe deplin, a dat o apreciere completă, obiectivă

și sub toate aspectele, iar hotărârea este legală și întemeiată, adoptată cu

respectarea drepturilor și intereselor legale ale participanților la proces, actul de

dispoziție al primei instanțe corespunde exigențelor stabilite de lege.

A stabilit că concluziile primei instanțe expuse în hotărîre corespund

circumstanțelor de fapt, instanța de fond just a respins pretenția cu privire la

încasarea salariului în mărime de 13 359,29 lei pentru reținerea ilegală a carnetului

de muncă pentru perioada 15 noiembrie 2017 - 19 iulie 2018. Or, în ședința de

judecată n-a fost confirmată vina angajatorului SRL „ANSERGLOB” privind

2

reținerea eliberării carnetului de muncă și imposibilitatea angajării lui Constantin

Timotin la altă unitate după eliberarea din serviciu din motivul lipsei carnetului de

muncă. Prin urmare, argumentul apelantului precum că, eliberarea carnetului de

muncă a avut loc din vina angajatorului, care a dus la imposibilitatea angajării la

altă unitate după eliberarea din serviciu din motivul lipsei carnetului de muncă,

este neîntemeiat deoarece apelantul n-a prezentat careva probe ce ar confirma

faptul dat, fiind lipsit de suport probant și combătut prin răspunsurile menționate

SRL „ANSERGLOB” din care urmează că ultimul i-a comunicat apelantului

despre necesitatea prezentării la oficiu personal sau a reprezentantului său legal

pentru primirea carnetului de muncă, iar apelantul nu s-a prezentat.

A constatat că pretenția cu privire la repararea prejudiciului moral, este

neîntemeiată și urmează a fi apreciat critic argumentul apelantului întru susținerea

pretenției cu privire la repararea prejudiciului moral precum că, prejudiciul moral

i-a fost cauzat în urma concedierii ilegale, deoarece în cazul dat nu a avut loc

concedierea ilegală a apelantului, care singur a depus cerere de demisie.

A stabilit că argumentele apelantului precum că, hotărîrea primei instanțe este

una ilegală, sunt neîntemeiate or, analizând conținutul hotărîrii contestate s-a

reținut că hotărîrea primei instanțe este legală, motivată și bine argumentată,

făcând referire la normele de drept material și procedural, dînd o apreciere probelor

prezentate de către părți, determinând circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea cauzei, apreciind corect caracterul raportului juridic dintre părți,

aplicînd legea aplicabilă soluționării cauzei și admisibilitatea acțiunii, avînd o

motivație și o analiză clară.

La 25 februarie 2019 Constantin Timotin, reprezentat de avocatul Alexandru

Bodrug, a declarat recurs împotriva deciziei din 12 decembrie 2018 a Curții de

Apel Chișinău, solicitând casarea integrală a deciziei instanței de apel și a hotărîrii

instanței de fond cu adoptarea unei hotărîri noi prin care să fie admisă integral

cererea de chemare în judecată cu privire la încasarea salariului pentru reținerea

carnetului de muncă și încasarea prejudiciului moral.

În susținerea recursului a invocat dezacordul cu hotărîrile adoptate de

instanțele ierarhic inferioare și a menționat că în cadrul examinării cauzei pîrîtul a

recunoscut că a expediat cu întîrziere de 3 luni și 15 zile scrisoarea cu aviz cu

informarea că poate fi ridicat carnetul de muncă de la întreprindere, astfel vina în

neeliberarea carnetului de muncă o poartă exclusiv pîrîtul or, în baza Hotărîrii

Guvernului nr.1449 din 24 decembrie 2007 este obligația agentului economic de a

transmite în ziua concedierii angajatului a salariului restant și carnetul de muncă în

conformitate cu prevederile art.329 alin. (1) Codul muncii. Art.151 Codul muncii,

statuează că dacă eliberarea carnetului de muncă este reținută din vina

angajatorului, salariatului i se plătește salariul mediu pentru timpul absenței forțate

de la lucru cauzate de imposibilitatea angajării la altă unitate după eliberarea din

serviciu din motivul lipsei carnetului de muncă.

A menționat că argumentele instanței de judecată precum că Constantin

Timotin era obligat să probeze circumstanțele în temeiul cărora poate fi solicitată

angajarea răspunderii materiale de la pîrît pentru reținerea carnetului de muncă nu

au temei juridic deoarece norma legală nu pune o condiție obligatorie de plată din

cauza reținerii, angajarea sau neangajarea salariatului la alt loc de muncă și atît.

3

A susținut că instanța de judecată nu a dat nici o apreciere juridică

probatoriului anexat la materialele cauzei ce ține de încasarea prejudiciului moral,

prin ce a încălcat prevederile art.239 Cod de procedură civilă, or era obligată să

argumenteze refuzul sau respingerea cerinței date.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului atestă faptul că decizia din 12 decembrie 2018 a Curții

de Apel Chișinău a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces la 31

ianuarie 2019 (f.d. 164), însă la dosar lipsește dovada recepționării acesteia. Astfel,

recursul declarat la 25 februarie 2019 de către Constantin Timotin, reprezentat de

avocatul Alexandru Bodrug, se consideră a fi depus în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2), (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin.(2).

La 02 aprilie 2019, SRL „ANSERGLOB” a depus referință prin care a

solicitat respingerea recursului ca fiind neîntemeiat, neprobat și tardiv.

Examinând admisibilitatea recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Constantin Timotin,

reprezentat de avocatul Alexandru Bodrug, este inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți

la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

4

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Constantin Timotin,

reprezentat de avocatul Alexandru Bodrug, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu

soluția pronunțată de către instanțele ierarhic inferioare și nu redă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept

procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a

fi respins.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a

are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei se precizează că, în contextul normelor procedurale

din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură

civilă, însă din recursurile declarate nu rezultă încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

Cît privește dreptul justițiabilului „de a fi auzit de o instanță”, garantat de art.

6 § 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, instanța notează că obligația

de a motiva o hotărîre judecătorească poate varia în funcție de natura deciziei în

cauză (a se vedea inter alia, Helle vs Finlanda, 19 decembrie 1997, parag.55;

Hansen vs Norvegia, 2 octombrie 2014, parag.71-74). De fapt în concepția

5

instanței europene, articolul 6 § 1 nu impune motivarea detaliată a deciziei unei

instanțe de recurs, care întemeindu-se pe dispozițiile legale specificate, respinge un

recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes”, ceea ce s-a constatat în cazul de față (a

se vedea, mutatis mutandis, Kukkonen vs Finlanda (nr.2), 13 ianuarie 2009,

parag.24; Baydar vs Olanda, 24 aprilie 2018, parag.46).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Constantin Timotin, reprezentat de

avocatul Alexandru Bodrug.

În conformitate cu art.art. 270, 433 lit.a), 440 alin. (1) Cod de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Constantin Timotin, reprezentat

de avocatul Alexandru Bodrug.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

6