2ra-273/19 — constatarea existentei raportului de munca, incasarea compensatiei suplimentare

2ra-273/19 — constatarea existentei raportului de munca, incasarea compensatiei suplimentare (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-273/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud. Iu. Potînga)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. I. Muruianu, A. Malîi, N. Budăi)

ÎNCHEIERE

20 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Tamara Cotelea, reprezentată

de avocatul Ruslan Cimpoi,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Tamara Cotelea

împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Rozioservin” cu privire la constatarea

existenței raportului de muncă, încasarea compensației suplimentare în locul

restabilirii la locul de muncă, a retribuțiilor salariale restante, repararea prejudiciului

moral și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 01 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 13 aprilie 2016, Tamara Cotelea a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SRL „Rozioservin” solicitând încasarea salariului restant în sumă de

30000 de lei, care nu a fost achitat începând cu 01 ianuarie 2015 și până la momentul

înaintării acțiunii în instanța de judecată, ca echivalent al prejudiciului material

cauzat prin încălcarea dreptului de a munci, încasarea unei compensații suplimentare

în mărime de 10000 de lei, echivalentul a 5 salarii, în locul restabilirii la locul de

muncă în temeiul art. 90 alin. (4) din Codul muncii, repararea prejudiciului moral în

sumă de 10000 de lei, cauzat de către angajator angajatului prin încălcarea dreptului

de a munci și compensarea cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 5000 de lei.

În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că a fost angajată la SRL

„Rozioservin”, în funcția de manichiuristă începând cu luna decembrie 2008 până la

29 ianuarie 2016. Totodată, a indicat că au convenit plata unui salariu fix în mărime

de 2000 de lei, plus un procent zilnic din sumele plătite de clienți în cazul în care

câștigul zilnic depășea suma de 250 de lei. Acest procent era variabil și era fixat de

către administratoarea salonului „Olimpiada”, Tatiana Rotaru. La fiecare sfârșit de

zi, o parte din sumele primite de la clienți, în funcție de fluxul de clientelă, se

transmitea către administratorii salonului „Olimpiada”, iar restul sumei îi rămânea.

Totodată, a indicat că, deși, a muncit mai mult de 7 ani în funcția de

manichiuristă la SRL „Rozioservin” în cadrul salonului ”Olimpiada”, angajatorul a

refuzat să-i întocmească și să încheie cu ea un contract individual de muncă. Or, a

acceptat să muncească la salonul „Olimpiada”, deoarece inițial se afla în relații bune

1

cu administratorul salonului, Tatiana Rotaru, care i-a promis că în viitor va încheia

un contract individual de muncă.

Reclamanta a menționat că nu a solicitat până în prezent salariul restant,

deoarece Tatiana Rotaru o amenința permanent că în orice moment poate pierde

posibilitatea de a munci în salonul „Olimpiada”, spunându-i totodată că în viitor va

fi încheiat contractul individual de muncă. Drept dovadă a raporturilor de muncă și

a angajamentului SRL „Rozioservin” de a încheia un contract individual de muncă,

servește certificatul eliberat de SRL „Rozioservin”, care a fost prezentat la o bancă

în vederea obținerii unui credit de consum.

Reclamanta a declarat că, în data de 30 ianuarie 2016, după o boală tratată în

regim staționar câteva zile, s-a prezentat la serviciu, însă nu a fost lăsată să

muncească, fiindu-i comunicat că nu urmează să se mai prezinte la locul de muncă.

La 27 martie 2018, Tamara Cotelea, reprezentată de avocatul Ruslan Cimpoi,

a depus o cerere cu privire la reluarea procesului și concretizarea pretențiilor din

acțiune, solicitând constatarea faptului cu valoarea juridică a admiterii la muncă la

salonul „Olimpiada”, administrat de către SRL „Rozioservin”, începând cu luna

decembrie 2008 și până la data de 29 ianuarie 2016, încasarea salariului restant în

sumă de 30000 de lei, care nu a fost achitat începând cu 01 ianuarie 2015 și până în

momentul înaintării acțiunii în instanța de judecată, ca echivalent al prejudiciului

material cauzat prin încălcarea dreptului reclamantei de a munci, încasarea unei

compensații suplimentare în mărime de 10000 de lei, echivalentul a 5 salarii, în locul

restabilirii la locul de muncă, în temeiul art. 90 alin. (4) din Codul muncii, repararea

prejudiciului moral în sumă de 10000 lei, cauzat de către angajator angajatului prin

încălcarea dreptului de a munci.

Prin încheierea din 27 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, în

temeiul art. 235 alin. (2) Cod de procedură civilă s-a reluat examinarea cauzei civile

în fond, în legătură cu clarificarea unor noi circumstanțe importante.

Prin hotărârea din 20 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Tamara Cotelea și s-a

constatat faptul raportului de muncă încheiat între Tamara Cotelea și SRL

„Rozioservin”; s-a încasat de la SRL „Rozioservin” în beneficiul Tamarei Cotelea

compensația suplimentară în locul restabilirii la locul de muncă în sumă de 6000,00

de lei; s-a încasat de la SRL „Rozioservin” în beneficiul Tamarei Cotelea retribuția

salarială pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă începând cu 01

ianuarie 2015 până la data de 13 aprilie 2016 în sumă totală de 30000,00 de lei; s-a

încasat de la SRL „Rozioservin” în beneficiul Tamarei Cotelea prejudiciul moral în

mărime de un salariu mediu lunar, ceea ce constituie 2000,00 de lei; s-au încasat de

la SRL „Rozioservin” în beneficiul Tamarei Cotelea cheltuielile de judecată pentru

asistență juridică acordată proporțional părții admise din acțiune, în mărime de

2500,00 de lei; totodată, s-a dispus executarea imediată a hotărârii în partea încasării

în beneficiul Tamarei Cotelea a unui salariu mediu lunar pentru perioada de absență

forțată de la muncă în sumă de 2000,00 de lei; în rest, acțiunea în partea pretențiilor

și sumelor bănești neadmise, a fost respins ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 01 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

declarat de SRL „Rozioservin”, reprezentat de avocatul Ruslan Vasilica și s-a casat

hotărârea din 20 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, în cauza civilă

la cererea de chemare în judecată depusă de Tamara Cotelea împotriva SRL

2

„Rozioservin” cu privire la constatarea existenței raportului de muncă, încasarea

compensației suplimentare în locul restabilirii la locul de muncă și a retribuțiilor

salariale restante, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de

judecată și s-a emis o nouă hotărâre prin care s-a respins cererea de chemare în

judecată depusă de Tamara Cotelea împotriva SRL „Rozioservin” cu privire la

constatarea existenței raportului de muncă, încasarea compensației suplimentare în

locul restabilirii la locul de muncă și a retribuțiilor salariale restante, repararea

prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că raportând circumstanțele

prezentate la normele de drept relevante speței, reclamanta Tamara Cotelea, nu a

făcut dovada faptului admiterii la muncă în cadrul SRL „Rozioservin”, iar concluzia

primei instanțe sub acest aspect este neîntemeiată. Așadar, instanța de apel a relevat

că la baza raționamentului primei instanțe cu privire la constatarea raportului de

muncă între Tamara Cotelea și SRL „Rozioservin”, au fost puse depozițiile Ludmilei

Topol, care fiind audiată în calitate de martor, a comunicat că o cunoaște pe Tamara

Cotelea începând cu anul 2008, de când a apelat la serviciile prestate de aceasta în

cadrul salonului „Olimpiada”, dar care nu cunoaște dacă aceasta era angajată în

cadrul salonului sau nu. A susținut că pentru serviciile prestate de Tamara Cotelea,

aceasta îi achita prețul personal dânsei.

În contextul dat, instanța de apel a considerat că prima instanță greșit a pus la

baza concluziilor sale depozițiile date de martor, deoarece din acestea nu rezultă

faptul că Tamara Cotelea se afla în raporturi de muncă cu SRL „Rozioservin”. Or,

după cum a invocat reclamanta în cuprinsul cererii de chemare în judecată și în fața

instanței de apel, aceasta își desfășura activitatea în cadrul salonului „Olimpiada”,

având propriul său loc, avea clienții săi de la care încasa personal plata pentru

serviciile prestate de ea, iar la sfârșitul zilei achita administrației salonului o plată

anumită.

Totodată, instanța de apel a precizat că pornind de la faptul că încheierea

contractului individual de muncă în scris este o condiție de formă a acestuia,

nerespectarea formei scrise a actului juridic face să decadă părțile din dreptul de a

cere, în caz de litigiu, proba cu martori pentru dovedirea actului juridic, conform art.

211 alin. (1) Cod civil.

La fel, instanța de apel a apreciat critic raționamentul primei instanțe cu privire

la faptul că este superficială concluzia Inspectoratului de Stat al Muncii cu privire la

imposibilitatea stabilirii raportului de muncă între Tamara Cotelea și SRL

„Rozioservin”. Or, Inspectoratul de Stat al Muncii în virtutea misiunii și funcțiilor

de bază, instituite prin Hotărâre de Guvern, este autoritatea de stat învestită cu

efectuarea controlului respectării legislației în domeniul raporturilor de muncă, iar

în urma investigațiilor făcute în cadrul SRL „Rozioservin”, acesta nu a stabilit

existența raporturilor de muncă între Tamara Cotelea și SRL „Rozioservin”. Tamara

Cotelea nu a contestat actul Inspectoratului de Stat al Muncii nr.366 din 21 martie

2016, prin ce s-a dedus că aceasta a fost de acord cu constatările date.

Deopotrivă, instanța de apel a reținut că lipsa raporturilor de muncă între

Tamara Cotelea și SRL „Rozioservin” este confirmată și prin răspunsul Agenției

Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă nr.10-724 din 31 octombrie 2018,

conform căruia Tamara Cotelea a fost înregistrată cu statut de șomer la Agenția

Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă sectorul Botanica, mun. Chișinău de 7

3

ori, în perioadele: 24 ianuarie 2008-14 martie 2008; 24 martie 2009-16 septembrie

2009; 21 decembrie 2009-01 iunie 2012; 04 noiembrie 2013 - 18 martie 2014; 30

martie 2014-18 august 2014; 21 august 2017-12 ianuarie 2015 și 14 aprilie 2015-17

mai 2016. În sens uzual, noțiunea de șomer reprezintă muncitorul apt de muncă, care

este pus în situația de a nu avea de lucru și care nu se poate angaja nicăieri.

Prin prisma acestui temei, instanța de apel a considerat că Tamara Cotelea,

invocând existența raporturilor de muncă cu SRL „Rozioservin” în perioada anilor

2008-2016, nu era îndreptățită să fie înregistrată cu statut de șomer la Agenția

Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, în aceeași perioadă de timp.

În consecință, în lipsa unor dovezi fiabile, instanța de apel a considerat

neîntemeiată și pasibilă respingerii cerința reclamantei cu privire la constatarea

faptului admiterii la muncă a acesteia la salonul „Olimpiada”, administrat de SRL

„Rozioservin”, începând cu luna decembrie anul 2008 până la 29 ianuarie 2016. În

speță, odată cu constatarea lipsei raportului de muncă între Tamara Cotelea și SRL

”Rozioservin”, instanța de apel a opinat că neexecutarea obligației de plată a

salariului, nu-i poate fi imputată SRL „Rozioservin”, deoarece aceasta nu are

calitatea de angajator, respectiv nu are calitatea de subiect al raportului juridic

obligațional invocat de Tamara Cotelea.

Prin urmare, instanța de apel a considerat neîntemeiată și pasibilă respingerii

cerința reclamantei Tamara Cotelea cu privire la încasarea salariului restant în sumă

de 30000 de lei, care nu a fost achitat, precum pretinde reclamanta, începând cu 01

ianuarie 2015 și până în momentul înaintării acțiunii în instanța de judecată. În mod

corespunzător, instanța de apel a apreciat că prima instanță neîntemeiat a dispus

încasarea din contul SRL „Rozioservin” în beneficiul Tamarei Cotelea a retribuției

salariale în mărime de 30000 de lei pentru perioada de absență forțată de la muncă

de la 01 ianuarie 2015 până la data de 13 aprilie 2016. Din considerentul că la caz

nu a fost constatată eliberarea nelegitimă din serviciu a Tamarei Cotelea de către

SRL „Rozioservin”, între părți neexistând raporturi de muncă, instanța de apel a

considerat neîntemeiate și pasibile respingerii cerințele reclamantei Tamara Cotelea

cu privire la plata unei compensații suplimentare în mărime de 10000 de lei,

echivalentul a 5 salarii, în locul restabilirii la locul de muncă, în temeiul art. 90 alin.

(4) din Codul muncii și repararea prejudiciului moral în sumă de 10000 de lei, cauzat

de către angajator angajatului prin încălcarea dreptului de a munci. Prima instanță

nejustificat a dispus încasarea de la SRL „Rozioservin” în beneficiul Tamarei

Cotelea a sumelor în mărime de 6000 de lei cu titlu de compensație suplimentară în

locul restabilirii la muncă și respectiv în mărime de 2000 de lei cu titlu de prejudiciu

moral. Având în vedere faptul că Tamara Cotelea a pierdut procesul, instanța de apel

a considerat neîntemeiată și pasibilă respingerii cerința acesteia cu privire la

încasarea cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 5000 de lei.

La 18 decembrie 2018, Tamara Cotelea, reprezentată de avocatul Ruslan

Cimpoi, a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 01 noiembrie 2018 a Curții

de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel

și menținerea fără modificări a hotărârii primei instanțe, încasarea cheltuielilor de

judecată, inclusiv a cheltuielilor pentru asistență juridică suportate în instanța de apel

în sumă de 1480 de lei și a cheltuielilor pentru asistență juridică suportate în instanța

de recurs în sumă de 2000 de lei.

În motivarea recursului s-a invocat că instanța nu a aplicat legea care trebuia să

4

fie aplicată, a aplicat o legea care nu trebuia să fie aplicată. Instanța de apel a apreciat

probele în mod arbitrar ceea ce a cauzat soluționarea greșită a litigiului dedus

judecății.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 01 noiembrie 2018, iar Tamara

Cotelea, reprezentată de avocatul Ruslan Cimpoi, a declarat recurs la 18 decembrie

2018, ceea ce denotă că recursul este în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Tamara Cotelea, reprezentată de

avocatul Ruslan Cimpoi, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Tamara Cotelea, reprezentată

de avocatul Ruslan Cimpoi, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

5

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Tamara Cotelea, reprezentată de avocatul

Ruslan Cimpoi.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Tamara Cotelea, reprezentată de

avocatul Ruslan Cimpoi împotriva deciziei din 01 noiembrie 2018 a Curții de Apel

Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Victor Burduh

6