2ra-769/17 — repararea prejudiciului material, achitarea plăților salariale, obligarea eliberării carnetului de muncă și repararea prejudiciului moral
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- repararea prejudiciului material, achitarea plăţilor salariale, obligarea eliberării carnetului de muncă şi repararea prejudiciului moral
- Temei legal
- Neaplicarea legii care trebuia de aplicat şi interpretarea eronată a regulilor cu privire la repartizarea sarcinii de probaţiune
2ra-769/17 — repararea prejudiciului material, achitarea plăților salariale, obligarea eliberării carnetului de muncă și repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr. 2ra – 769/17
prima instanță: Judecătoria Râșcani, mun. Chișinău
Judecător: L. Holevițcaia
instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău
Judecători: V. Pruteanu, A. Gavrilița, L. Popova
D E C I Z I E
12 mai 2017 mun. Chișinău
Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ
lărgit al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele ședinței, Tatiana Vieru
Judecători Iurie Bejenaru, Nicolae Craiu,
Oleg Sternioală, Mariana Pitic
judecând recursul declarat de către Stancu Adriana,
în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către
Întreprinderea cu Capital Străin „Lombard Solutions” Societate cu Răspundere
Limitată împotriva Stancu Adriana privind repararea prejudiciului material
și cererea de chemare în judecată reconvențională intentată de Stancu Adriana
împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „Lombard Solutions” Societate cu
Răspundere Limitată privind încasarea restanței la plăți salariale, indemnizației pentru
concediul anual de odihnă nefolosit, penalități pentru neachitarea salariului în termen
și pentru reținerea eliberării carnetului de muncă, obligarea pârâtului de a-i elibera
carnetul de muncă și repararea prejudiciului moral,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 7 decembrie 2016, prin care a
fost admis apelul declarat de Întreprinderea cu Capital Străin „Lombard Solutions”
Societate cu Răspundere Limitată și casată hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun.
Chișinău din 31 martie 2016, în partea respingerii acțiunii Întreprinderii cu Capital
Străin „Lombard Solutions” Societate cu Răspundere Limitată și în partea admiterii
parțiale a acțiunii reconvenționale, cu emiterea în această parte a unei noi hotărâri,
c o n s t a t ă :
La 7 noiembrie 2012, Întreprinderea cu Capital Străin „Lombard Solutions”
Societate cu Răspundere Limitată a depus cerere de chemare în judecată împotriva
Adrianei Stancu privind repararea prejudiciului material.
Pagină 1 din 13
În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că, în fapt, conform contractului
individual de muncă încheiat cu Stancu Adriana, au fost stabilite relații de muncă
individuale. Astfel, pârâta a fost angajată în câmpul muncii prin ordinul nr. 3A din 01
decembrie 2010, în calitate de casier-operator la filiala companiei, amplasată pe
adresa mun. Chișinău, str. Testimițeanu, 29/6. Totodată, se arată că, în ordinea
stabilită și având în vedere că în procesul muncii în posesia nemijlocită a pârâtei se
aflau bunuri materiale, între părți a fost încheiat contractul de răspundere materială
deplină conform art. 339 alin. (1) din Codul muncii.
În desfășurarea poziției sale, reclamantul a precizat că, la 26 iulie 2012, prin
ordinul nr. 3 s-a dispus efectuarea inventarierii bunurilor materiale aflate în casa
filialei din str. Testimițeanu, 29/6, mun. Chișinău. Așadar, potrivit actului de
inventariere din 27 iulie 2012, a fost stabilit un neajuns de bunuri materiale în valoare
totală de 30 020 lei, care constă din lipsa a 24 251 lei, a 19,23 grame de aur, proba
Respectiv, această probă de aur are valoarea de 300 lei pentru un gram de aur, iar
suma totală a lipsei de aur constituie 5 769 lei. Se învederează că aceste circumstanțe
au fost recunoscute pe deplin de către Stancu Adriana, care în explicația scrisă a
recunoscut că a preluat suma de 30 020 lei în scopuri personale. De asemenea, pârâta
a confirmat repararea prejudiciului cauzat prin explicația dată, dar ulterior nu a
întreprins măsuri în vederea reparării prejudiciului cauzat.
Solicită Întreprinderea cu Capital Străin „Lombard Solutions” Societate cu
Răspundere Limitată, încasarea de la Stancu Adriana a prejudiciul material cauzat în
mărime de 30 020 lei și cheltuielile de judecată.
La 08 august 2014, Stancu Adriana a depus acțiune reconvențională împotriva
Întreprinderii cu Capital Străin „Lombard Solutions” Societate cu Răspundere
Limitată privind încasarea restanței la plăți salariale, indemnizației pentru concediul
anual de odihnă nefolosit, penalități pentru neachitarea salariului în termen și pentru
reținerea eliberării carnetului de muncă, obligarea pârâtului de a-i elibera carnetul de
muncă și repararea prejudiciului moral.
În argumentarea punctului său de vedere, reclamanta a invocat că, de la 01
decembrie 2012 până în iulie 2012, a activat la Î.C.S. „Lombard Solutions” S.R.L. în
funcție de casier, având salariu lunar de 1400 lei. Cu toate acestea, a precizat că
angajatorul nu i-a achitat plățile salariale în această perioadă.
Reclamanta opinează că salariul ei de funcție urmează a fi indexat conform
funcției deținute, la coeficientul de multiplicitate sau complexitate stabilit de Legea
salarizării și achitat cel târziu de pe data de 01 până pe data 10 a fiecărei luni. Din
aceste raționamente, consideră că Î.C.S. „Lombard Solutions” S.R.L. îi datorează cu
titlu de salariu suma de 29 380 lei.
Totodată, Stancu Adriana susține că, în corespundere cu art. 329 alin. (1) și 330
alin. (2) din Codul muncii, pârâtul este obligat să-i achite o penalitate, pentru salariul
Pagină 2 din 13
neachitat la timp, în cuantum de 17 892, 42 lei. În aceeași ordine de idei, pretinde că
angajatorul nu i-a acordat concediul anual de odihnă, iar în temeiul art. 119 alin. (1)
din Codul muncii, trebuie compensat, și anume suma de 2 347, 20 lei.
În continuare, reclamantă învederează că, în conformitate cu art. 330 alin. (1)
lit. d) din Codul muncii, Î.C.S. „Lombard Solutions” S.R.L. este obligată să-i achite
salariul pe care nu l-a primit, în legătură cu privarea ilegală de dreptul de a munci.
Astfel, începând cu 01 august 2012 până la 11 iulie 2014, pârâtul urmează să
plătească suma de 41 340 lei, cu titlu de salariu neprimită cauzat de reținerea ilegală a
carnetului de muncă.
Solicită Stancu Adriana, încasarea restanței la plăți salariale în sumă de 29 380
lei, indemnizației pentru concediul anual de odihnă nefolosit în mărime de 2 347,20
lei, penalității pentru neachitarea salariului în termen în cuantum de 17 892, 42 lei și
pentru reținerea eliberării carnetului de muncă în valoare de 41 340 lei. (f. d. 80 – 81)
La fel, a cerut obligarea Î.C.S. „Lombard Solutions” S.R.L. de a-i elibera
carnetul de muncă și de a repararea paguba moral în valoare de 15 000 lei. (f. d. 81)
Prin hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 31 martie 2016, a fost
respinsă acțiunea, depusă de către Întreprinderea cu Capital Străin „Lombard
Solutions” Societate cu Răspundere Limitată, ca nefondată. (f. d. 143; 148 – 150)
În același timp, a fost admisă parțial cererea de chemare în judecată
recovențională, intentată de către Stancu Adriana, fiind obligat Î.C.S. „Lombard
Solutions” S.R.L. să elibereze carnetul de muncă. În rest, acțiunea reconvențională a
fost respinsă. (f. d. 143; 148 – 150)
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 7 decembrie 2016, a fost admis apelul
declarat de Întreprinderea cu Capital Străin „Lombard Solutions” Societate cu
Răspundere Limitată și casată hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 31
martie 2016, în partea respingerii acțiunii Întreprinderii cu Capital Străin „Lombard
Solutions” Societate cu Răspundere Limitată și în partea admiterii parțiale a acțiunii
reconvenționale, cu emiterea în această parte a unei noi hotărâri. (f. d. 191 – 197)
Astfel, a fost încasat de la Stancu Adriana în beneficiul Î.C.S. „Lombard
Solutions” S.R.L. prejudiciul material în cuantum de 30 020 lei și cheltuielile pentru
taxa de stat în sumă de 452 lei.
În același context, a fost respinsă pretenția Adrianei Stancu privind obligarea
Î.C.S. „Lombard Solutions” S.R.L. să elibereze carnetul de muncă, fiind încasat din
contul primei în folosul statului taxa de stat în cuantum de 223 lei.
În rest, a fost menținută hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 31
martie 2016.
La 15 decembrie 2016, Curtea de Apel Chișinău a expediat participanților la
proces copia deciziei integrale din 7 decembrie 2016. (f. d. 198)
Pagină 3 din 13
La 7 februarie 2017, Stancu Adriana a declarat recurs împotriva deciziei Curții
de Apel Chișinău din 7 decembrie 2016, solicitând casarea deciziei instanței de apel și
menținerea hotărârii Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 31 martie 2016.
În motivarea ilegalității deciziei contestate, recurenta afirmă că, în cadrul
examinării cauzei în prima instanță, cu certitudine s-a constatat că unica proba, ce-ar
demonstra vinovăția sa a dispariției sumei pretinse de angajator, este actul de
inventariere, rezultatul căruia l-a dezbătut în ședință de judecată, fiind presată și
amenințată ca să-l semneze de membrii comisiei Polenciuc Irina și Polenciuc
Alexandru. Așadar, susține că instanța de apel a neglijat faptul că în comisia de
inventariere au participat soții Polenciuc, iar actul întocmit de aceștia urmează a fi
respins sau apreciat critic. Mai mult, instanța ierarhic inferioară nu a luat în
considerație că Î.C.S. „Lombard Solutions” S.R.L. a fost obligat să prezinte datele
contabile, în original, ce-ar confirma neajunsul aurului și sumei bănești, reflectate în
actele prezentate de acesta.
Totodată, Stancu Adriana consideră că instanța de apel a aplicat eronat regulile
cu privire la repartizarea sarcinii de probație între părți, și anume că nu a fost probat
de către ea prezentarea carnetului de muncă angajatorului. Prin urmare, instanța a
ignorat punctul 44 din Regulamentul provizoriu cu privire la completarea, păstrarea și
evidența carnetelor de muncă, aprobat de Ministerul Muncii, Protecției Sociale și
Familiei la 16 octombrie 1998.
La 15 martie 2017, Curtea Supremă de Justiție a expediat cererea de recurs în
adresa lui Î.C.S. „Lombard Solutions” S.R.L. cu înștiințarea despre necesitatea
depunerii referinței timp de o lună de la data primirii scrisorii. (f. d. 205)
La 20 aprilie 2017, intimatul Î.C.S. „Lombard Solutions” S.R.L. a depus
referință în întâmpinarea recursului, solicitând respingerea acestuia, ca fiind
inadmisibil și neîntemeiat, cu menținerea în vigoare a deciziei Curții de Apel Chișinău
din 7 decembrie 2016. (f. d. 207 – 208)
În vederea respectării principiului contradictorialității, la 27 aprilie 2017, a fost
expediată Adrianei Stancu copia referinței formulate de intimat. (f. d. 210)
În conformitate cu art. 440 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asupra
admisibilității recursului se decide fără prezența participanților la proces sau a
reprezentanților acestora, prin emiterea unei încheieri nemotivate despre care se face o
mențiune pe pagina web a Curții Supreme de Justiție.
În procedura de filtru, completul de judecată a constatat că recursul declarat de
Stancu Adriana la 7 februarie 2017 este depus în termenul prevăzut de art. 434 alin.
(1) din Codul de procedură civilă. Concomitent, materialele cauzei dovedesc că
recursul nu a fost examinat anterior, fiind respectate, totodată, dispozițiile art. 430 din
Codul de procedură civilă. La fel, a fost reținut că argumentele recurentului se
Pagină 4 din 13
încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (4) din Codul de procedură
civilă.
Prin urmare, prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 26 aprilie 2017, a
fost considerat că nu există temeiuri de aplicare a art. 433 din Codul de procedură
civilă în privința recursului depus de către Stancu Adriana, fiind declarat admisibil
spre examinare în fond. (f. d. 209)
În conformitate cu art. 441 Codul de procedură civilă, în cazul în care recursul
este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.
În corespundere cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul s-a examinat
fără înștiințarea participanților la proces, însă data și ora ședinței a fost plasată pe
pagina web a Curții Supreme de Justiție. Astfel, Colegiul a decis inoportună invitarea
acestora, întrucât argumentele expuse în cererea de recurs și referință au fost
formulate cu suficientă precizie pentru a permite instanței verificarea legalității
hotărârii atacate. Totodată, toate punctele de drept care puteau exista în această cauză
pot fi cercetate și soluționate în mod adecvat pe baza înscrisurilor prezente la dosar. În
plus, recurenta și intimatul au avut ocazia să își prezinte poziția în scris și să răspundă
la concluziile părții adverse. (a se vedea, mutatis mutandis, Auza Vilho Eskelinen și
alții v. Finlandei, 19 aprilie 2007, para. 72 – 75)
Subsidiar, în § 26 – 27 ale deciziei Curții Constituționale nr. 95 din 19
decembrie 2016 privind excepția de neconstituționalitate a articolului 444 din CPC,
Curtea a statuat că în cazul procedurilor care au ca obiect autorizarea unui apel sau
care consacră verificarea unor aspecte de drept, și nu de fapt, sunt îndeplinite
condițiile articolului 6 din Convenție chiar dacă instanța de apel sau de recurs nu oferă
reclamantului posibilitate să se exprime în fața sa, în persoană. Iar, în esență nu este
afectat accesul liber la justiție.
Verificând decizia contestată în raport de criticile formulate, în limitele
controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, Colegiul civil, comercial și
de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul
declarat de Stancu Adriana este întemeiat și urmează a fi admis, cu dispunerea casării
parțiale a deciziei Curții de Apel Chișinău din 7 decembrie 2016 în partea respingerii
pretenției privind obligarea intimatului de a elibera carnetul de muncă, pentru
motivele ce succed.
În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) și f) din Codul de procedură civilă,
instanța, după ce judecă recursul, este în drept: să admită recursul și să caseze integral
sau parțial decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă
hotărâre, precum și să admită recursul, să caseze decizia instanței de apel și să
mențină hotărârea primei instanțe.
Instanța de recurs notează că raportul juridic dedus judecății vizează cererea de
chemare în judecată, depusă de către Întreprinderea cu Capital Străin „Lombard
Pagină 5 din 13
Solutions” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Stancu Adriana privind
repararea prejudiciului material în mărime de 30 020 lei și a cheltuielilor de judecată.
Ulterior, Stancu Adriana a intentat acțiune reconvențională împotriva
Întreprinderii cu Capital Străin „Lombard Solutions” Societate cu Răspundere
Limitată privind încasarea restanței la plăți salariale în sumă de 29 380 lei,
indemnizației pentru concediul anual de odihnă nefolosit în mărime de 2 347,20 lei,
penalității pentru neachitarea salariului în termen în cuantum de 17 892, 42 lei și
pentru reținerea eliberării carnetului de muncă în valoare de 41 340 lei. La fel,
recurenta a cerut obligarea Î.C.S. „Lombard Solutions” S.R.L. de a-i elibera carnetul
de muncă și de a repararea paguba moral în valoare de 15 000 lei. (f. d. 76 - 81)
Prima instanță, fiind investită cu judecarea prezentei pricini, a respins acțiunea,
depusă de către Întreprinderea cu Capital Străin „Lombard Solutions” Societate cu
Răspundere Limitată, ca nefondată. În același timp, a admis parțial cererea de
chemare în judecată recovențională, intentată de către Stancu Adriana, fiind obligat
Î.C.S. „Lombard Solutions” S.R.L. să elibereze carnetul de muncă. În rest, acțiunea
reconvențională a fost respinsă. (f. d. 143; 148 – 150)
Împotriva hotărârii Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 31 martie 2016,
Î.C.S. „Lombard Solutions” S.R.L. a depus cerere de apel, iar, prin decizia Curții de
Apel Chișinău din 7 decembrie 2016, a fost admis apelul și casată hotărârea primei
instanțe, în partea respingerii acțiunii Î.C.S. „Lombard Solutions” S.R.L. și în partea
admiterii parțiale a acțiunii reconvenționale, cu emiterea în această parte a unei noi
hotărâri. (f. d. 145, 170 – 174, 191 – 197)
Astfel, s-a decis încasarea de la Stancu Adriana în beneficiul Î.C.S. „Lombard
Solutions” S.R.L. a prejudiciul material în cuantum de 30 020 lei și cheltuielile pentru
taxa de stat în sumă de 452 lei. În același context, a fost respinsă pretenția Adrianei
Stancu privind obligarea Î.C.S. „Lombard Solutions” S.R.L. să elibereze carnetul de
muncă, fiind încasat din contul primei în folosul statului taxa de stat în cuantum de
223 lei. În rest, hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 31 martie 2016 a
fost menținută. (f. d. 191 – 197)
La adoptarea soluției, instanța de apel a stabilit că, prin ordinul nr.3 A din 1
decembrie 2010, Stancu Adriana a fost angajată la Î.C.S. „Lombard Solutions” S.R.L.
în calitate de casier-operator la filiala companiei amplasată în mun. Chișinău, str.
Testimițeanu, 29/6. Totodată, la 1 decembrie 2010, a fost încheiat contractul
individual de muncă nr. 3, în baza căruia salariatul și-a asumat răspunderea materială
pentru bunurile materiale aflate în gestiune (f. d. 5 - 7, 10, 196).
Astfel, potrivit actului de inventariere din 27 iulie 2012, comisia, cu
participarea casierului-operator, Stancu Adriana, a constatat un neajuns în sumă de
30 109,9 lei, fiind confirmat de către persoana responsabilă, depunînd în acest sens
explicație scrisă (f. d. 8 – 10, 196). Aceleași lipsuri au fost fixate și în urma inspectării
Pagină 6 din 13
financiare tematice efectuate de către Inspecția Financiară din Subordinea
Ministerului Finanțelor la 27 februarie 2012 (f. d.175 – 177, 196).
În baza acestor probe și în conformitate cu art. 333 alin. (1) și 338 alin. (1) din
Codul muncii, instanța ierarhic inferioară a decis încasarea de la Stancu Adriana în
beneficiul Î.C.S. „Lombard Solutions” S.R.L. prejudiciul material în cuantum de
30 020 lei.
Cât privește pretenția din cererea reconvențională, formulată de Stancu
Adriana, privind obligarea Î.C.S. „Lombard Solutions” S.R.L. să-i elibereze carnetul
de muncă, instanța de apel a considerat că salariata nu a prezentat probe, ce-ar
confirma predarea carnetului de muncă către angajator. (f. d. 196 – 197)
Din materialele cauzei, instanța de recurs reține că recurenta Stancu Adriana nu
a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe din 31 martie 2016, fiind de acord
cu soluția instanței în partea ce ține de respingerea cerințelor privind încasarea
restanței la plăți salariale, indemnizației pentru concediul anual de odihnă nefolosit,
penalități pentru neachitarea salariului în termen și pentru reținerea eliberării
carnetului de muncă, precum și repararea prejudiciului moral.
Prin urmare, având în vedere art. 429 alin. (3) și 442 din Codul de procedură
civilă, Colegiul subliniază că limitele examinării recursului se referă numai la partea
respingerii acțiunii Întreprinderii cu Capital Străin „Lombard Solutions” Societate cu
Răspundere Limitată și la partea admiterii parțiale a acțiunii reconvenționale.
Studiind argumentele expuse în cererea de recurs și cele din referința
intimatului, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții
Supreme de Justiție consideră că instanța de apel a admis corect acțiunea inițială în
partea încasării prejudiciului material, însă a respins greșit cerința din acțiunea
recovențională cu privire la obligarea eliberării carnetului de muncă, din cauza
neaplicării normelor care trebuiau a fi aplicate și interpretării eronate a regulilor cu
privire la repartizarea sarcinii de probațiune între părți.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) și (4) CPC, se consideră că normele de
drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța
judecătorească: (a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată. În cazul în care
instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a
fost arbitrară.
Instanța de recurs reamintește că recurenta Stancu Adriana pretinde că, actul de
inventariere din 27 iulie 2012, urmează a fi exclus din suportul probatoriu, atâta
vreme cât a fost presată și amenințată să-l semneze de membrii comisiei, Polenciuc
Irina și Polenciuc Alexandru. Mai mult, instanța ierarhic inferioară nu a luat în
considerație că Î.C.S. „Lombard Solutions” S.R.L. a fost obligat să prezinte datele
contabile, în original, ce-ar confirma lipsa aurului și sumei bănești, reflectate în actele
prezentate de acesta.
Pagină 7 din 13
În întâmpinarea acestei poziții, intimatul Î.C.S. „Lombard Solutions” S.R.L. a
invocat că instanța de apel a determinat corect raportul juridic litigios, iar, faptul
constatării cauzării prejudiciului în mărime de 30 109,9 lei de către recurent, a fost
demonstrat prin probele anexate la materialele cauzei. (f. d. 202)
Ansamblul celor prezentate, denotă că argumentele participanților la proces se
referă, în special, la aprecierea probelor de către instanța de apel, care au fost
reținute la admiterea pretenției privind încasarea prejudiciului material în cuantum de
30 020 lei.
În conformitate cu art. 130 alin. (1 – 3) din Codul de procedură civilă, instanța
judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea
multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în
ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. Nici un fel de probe nu au
pentru instanța judecătorească o forță probantă prestabilită fără aprecierea lor. Fiecare
probă se apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea, veridicitatea ei,
iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și suficiența pentru
soluționarea pricinii.
Prin urmare, conform art. 118 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă,
fiecare parte trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al
pretențiilor și obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel. Circumstanțele care au
importanță pentru soluționarea justă a pricinii sînt determinate definitiv de instanța
judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor participanți la
proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce urmează a fi
aplicate.
Normele de drept procedural citate mai sus prevăd, în mod evident, că în
procedura civilă se aplică principiul „actori incumbit probatio”, potrivit căruia cel
care face o propunere (afirmație) înaintea instanței trebuie să o dovedească. Regula
această se adresează, în primul rând, reclamantului, deoarece el este primul care face
afirmații în fața instanței și, ca atare, este ținut să probeze ceea ce afirmă. În același
context, potrivit regulii „reus in excipiendo fit actor”, care se referă la pârât, în sensul
că acesta, la rândul său, trebuie să demonstreze ceea ce susține când ridică (opune) în
favoarea sa o excepție.
Revenind la faptele din prezenta cauză, Colegiul lărgit al Curții Supreme de
Justiție învederează că principalele probe în susținerea poziției Î.C.S. „Lombard
Solutions” S.R.L. au fost înscrisurile, atașate la filele dosarului 8 – 10, 175 – 177. Prin
urmare, importanța acordată lor de către instanța de apel a avut un impact decisiv
asupra determinării cauzei.
Din această perspectivă, instanța de recurs subliniază că instanța de apel a
reținut că, în temeiul ordinului angajatorului nr. 3 din 26 iulie 2012, în casa filialei a
Î.C.S. „Lombard Solutions” S.R.L., situată pe str. Testimițeanu, 29/6, a fost dispusă
Pagină 8 din 13
efectuarea inventarierei pentru a determina soldul banilor și bunurilor. În acest scop, a
fost întocmit actul de inventariere din 27 iulie 2012, la care a participat și casierul –
operator, Stancu Adriana, prin care a fost stabilit că lipsesc bunuri în valoare de
30 109,9 lei (f. d. 8 – 10, 196).
Spre deosebire de prima fază procesuală, la examinarea pricinii în ordine de
apel, Î.C.S. „Lombard Solutions” S.R.L. a prezentat actul privind rezultatele
inspectării financiare tematice efectuate la intimat din 24 februarie 2016, în care s-a
constatat că procedura de inventariere a fost petrecută cu respectarea prevederilor
Regulamentului cu privire la inventariere, aprobat prin ordinul Ministerului Finanțelor
nr. 60 din 29 mai 2012. În același timp, este oportun de arătat că acest înscris a fost
expediat recurentei Stancu Adriana (f. d. 186), fiind recepționat, contra semnătură, la
21 noiembrie 2016 (f. d. 187), ceea ce evidențiază că au fost create condiții egale
părților pentru exercitarea drepturilor sale prin respectarea principiilor egalității
părților, a oralității și a contradictorialității, instituite ca garanții implicite ale
desfășurării procesului în condiții de echitate. Totuși, recurenta nu a depus obiecții în
privința administrării unui nou element de fapt în fază de apel.
Respectiv, din analiza deciziei contestate, rezultă că ambele înscrisuri au fost
puse de instanța de apel la baza admiterii apelului declarat de intimatul Î.C.S.
„Lombard Solutions” S.R.L., fiind, în final, admisă acțiunea acestuia. (f. d. 175 – 177,
196)
În aceeași ordine de idei, Colegiul stabilește că, deși recurenta a invocat că a
fost presată și amenințată de membrii comisiei, Polenciuc Irina și Polenciuc
Alexandru, ca să semneze actul de inventariere din 27 iulie 2012, la materialele cauzei
lipsesc asemenea elemente de fapt, care ar întruni condițiile art. 117 alin. (1), (2) din
Codul de procedură civilă. Or, potrivit principiului „actori incumbit probatio”,
aplicat de către instanță, în situația în care Stancu Adriana invocă un argument în
susținerea poziției sale, are obligația de a demonstra cele afirmate.
Astfel, recurentei îi revenea sarcina probei sub aspectul dovedirii celor
menționate mai sus, împrejurare ce putea fi probată, spre exemplu, prin audierea în
fața judecătorului a membrilor comisiei de inventariere, în următoarea componență:
administratorul – Polenciuc Irina; director – adjunct – Polenciuc Alexandru și
contabilul – casier – Ivanu Natalia. În esență, stabilirea constrângerii prin violență
psihică, după cum pretinde recurenta, este o sarcină mult mai complexă care, de
regulă, nu poate fi îndeplinită printr-o simplă alegație, dar printr-un suport probant
suficient și convingător.
Corespunzător, în opinia instanței, Stancu Adriana a eșuat în această parte, spre
deosebire de Î.C.S. „Lombard Solutions” S.R.L., care atât în prima instanță, cât și în
instanța de apel, a adus înscrisuri pertinente și concludente în susținerea poziției sale.
Or, în conformitate cu principiul egalității armelor, unul dintre elementele conceptului
Pagină 9 din 13
mai larg de proces echitabil, instanțele trebuie să determine un echilibru corect între
părți și fiecare parte trebuie să dispună de o posibilitate rezonabilă de a-și prezenta
cauza în condiții, care să nu-l plaseze în dezavantaj substanțial în comparație cu
adversarul său. (a se vedea, inter alia, Donadze v. Georgia, 7 martie 2006, para. 31)
În plus, instanța de recurs observă că recurenta a participat și a fost reprezentată
de către avocat în fața primei instanței (f. d. 136 – 142), însă, fiind citată legal (f. d.
187), nu s-a prezentat și nu a formulat referință în întâmpinarea cererii de apel sau alte
observații în cadrul celei de-a două faze procesuale. Această rațiune confirmă că
Stancu Adriana a beneficiat de o procedură contradictorie. Așadar, recurenta a putut
să prezinte, în diverse etape ale procesului, argumentele pe care le considera
pertinente pentru apărarea intereselor sale, iar decizia de admitere a acțiunii în această
parte a fost motivată, întemeindu-se pe probe. Deci, instanța de recurs nu identifică, în
procedura în litigiu, considerată în ansamblul său, niciun indiciu privind inechitatea
sau caracterul arbitrar care putea ridica o problemă din perspectiva art. 6 § 1 din
CtEDO.
Cât privește argumentul recurentei referitor la lipsa datelor contabile în original
la materialele cauzei, ce-ar adeveri neajunsul aurului și sumei bănești, instanța
urmează să-l respingă ca neîntemeiat. Astfel, potrivit actului privind rezultatele
inspectării financiare tematice efectuate la intimat din 24 februarie 2016, suma
reflectată în actul de inventariere din 27 iulie 2012 ca sold al mijloacelor bănești
înregistrat în contabilitate (31 660 lei), corespunde cu datele evidenței contabile. (f. d.
177)
Un alt moment important în susținerea acestui punct de vedere este că
inspectarea financiară tematică la Î.C.S. „Lombard Solutions” S.R.L. a fost efectuată
în baza autorizațiilor nr. 162 și 163 din 12 februarie 2016, eliberate de Inspecția
financiară din subordinea Ministerului Finanțelor, de către inspectorul Anastasia
Bondari și inspectorul Irina Bajurean. Această împrejurare imprimă acestui înscris un
caracter convingător și pertinent pentru soluționarea justă a cauzei. (f. d. 175)
În lumina celor prezentate, Colegiul consideră că instanța de apel a ajuns corect
la concluzia de a admite cererea de chemare în judecată, depusă de Î.C.S. „Lombard
Solutions” S.R.L., cu încasarea în folosul acesteia din contul recurentei a prejudiciului
material cauzat în cuantum de 30 020 lei. (f. d. 196 – 197)
Într-o altă ordine de idei, Stancu Adriana consideră că instanța de apel a aplicat
eronat regulile cu privire la repartizarea sarcinii de probație între părți, și anume că nu
a fost demonstrat de ea prezentarea carnetului de muncă la angajare. Prin urmare,
instanța a ignorat punctul 44 din Regulamentul provizoriu cu privire la completarea,
păstrarea și evidența carnetelor de muncă, aprobat de Ministerul Muncii, Protecției
Sociale și Familiei la 16 octombrie 1998.
Pagină 10 din 13
Dimpotrivă cu cele exprimate, intimatul Î.C.S. „Lombard Solutions” S.R.L. nu
a depus observații asupra acestui aspect, generalizându-și ideile asupra faptului că
recursul este neîntemeiat.
În acest sens, instanța de recurs reamintește că ambele instanțe au constatat că
Stancu Adriana a fost angajată la Î.C.S. „Lombard Solutions” S.R.L. prin ordinul nr. 3
A din 1 decembrie 2010, în calitate de casier – operator la filiala companiei amplasată
pe adresa mun. Chișinău, str. Testimițeanu, 29/6. (f. d. 10, 149, 196)
Totodată, potrivit procesului – verbal al ședinței de judecată din 04 iunie 2015,
recurenta a răspuns la întrebarea instanței că a activat la intimat în perioada din 1
decembrie 2010 până la 27 iulie 2012. Circumstanța descrisă nu a fost negată de
reprezentantul Î.C.S. „Lombard Solutions” S.R.L. (f. d. 138 și 141)
Astfel, potrivit art. 66 alin. (1) din Codul muncii, carnetele de muncă se țin
pentru toți salariații care lucrează în unitate mai mult de 5 zile lucrătoare.
Alineatele 5 și 6 al articolului citat prevăd că la încetarea contractului
individual de muncă, carnetul de muncă se restituie salariatului în ziua eliberării din
serviciu, iar modul de completare, păstrare și evidență a carnetelor de muncă este
stabilit de Guvern.
Conform pct. 44 al Regulamentului provizoriu cu privire la completarea,
păstrarea și evidența carnetului de muncă, aprobat de Ministerul Muncii, Protecției
Sociale și Familiei la 16 octombrie 1998 (MO nr. 97 – 98, art. 197 din 29 octombrie
1998), la eliberarea carnetului de muncă în legătură cu concedierea, salariatul își pune
semnătura în fișa personală și în registrul de evidență.
La acest capitol, instanța de recurs distinge două elemente principale, în
special, legislatorul impune obligația angajatorului de a restitui salariatului carnetul
de muncă, iar aceste acțiuni se confirmă prin fișa personală și registrul de evidență,
care se țin de întreprinderea angajatoare. Din aceste raționamente, rezultă că sarcina
probațiunii, în asemenea cazuri, revine în mod expres Î.C.S. „Lombard Solutions”
S.R.L.
Cu toate acestea, se observă că instanța de apel a precizat că Stancu Adriana nu
a prezentat probe, ce-ar demonstra predarea carnetului de muncă către intimat. La fel,
instanța de apel a omis să-și întemeieze soluția pe un anumit text de lege.
Prin urmare, Colegiul consideră că, prin faptul că nu a făcut referire la nici o
normă juridică la respingerea acestei pretenții, instanța ierarhic inferioară nu a aplicat
legea care trebuia să fie aplicată (art. 432 alin. (2) lit. a) Codul de procedură civilă),
iar, prin interpretarea eronată a regulilor cu privire la repartizarea sarcinii de probație
între părți, a fost încălcat art. 118 alin. (1), 122 alin. (1) și 130 alin. (3) din Codul de
procedură civilă.
La caz, instanța de recurs apreciază că instanța de apel, în decizia sa din 7
decembrie 2016, a examinat superficial pretenția din cererea reconvențională,
Pagină 11 din 13
formulată de Stancu Adriana, privind obligarea Î.C.S. „Lombard Solutions” S.R.L. să-
i fie eliberat carnetul de muncă. În acest mod, instanța acceptă obiecția recurentului și
soluția primei instanței în această parte.
Astfel, în situația în care ambele instanțe au stabilit că între părțile din litigiu au
existat raporturi de muncă, care au încetat pe parcurs, Î.C.S. „Lombard Solutions”
S.R.L. a avut obligația de a demonstra că a respectat art. 66 alin. (5) și (6) din Codul
muncii. Însă, din materialele cauzei rezultă că a omis să se conformeze dispozițiilor
legale și să aducă probe în acest sens, așa cum prevede pct. 44 al Regulamentului
provizoriu cu privire la completarea, păstrarea și evidența carnetului de muncă.
Din considerentele prezentate și având în vedere faptul că circumstanțele
pricinii au fost determinate just de prima instanță, iar instanța de apel nu a aplicat
legea care trebuia de aplicat și a interpretat eronat regulile cu privire la repartizarea
sarcinii de probațiune între părți, Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide de a admite recursul
declarat de Stancu Adriana, de a casa decizia instanței de apel în partea respingerii
pretenției Adrianei Stancu privind obligarea Î.C.S. „Lombard Solutions” S.R.L. să
elibereze carnetul de muncă și să mențină, în această parte, hotărârea primei instanțe.
În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. b); f) CPC, Colegiul civil, comercial și de
contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,
d e c i d e:
Se admite recursul declarat de către Stancu Adriana.
Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 7 decembrie 2016, adoptată în
pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Întreprinderea cu
Capital Străin „Lombard Solutions” Societate cu Răspundere Limitată împotriva
Stancu Adriana privind repararea prejudiciului material
și cererea de chemare în judecată reconvențională intentată de Stancu Adriana
împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „Lombard Solutions” Societate cu
Răspundere Limitată privind încasarea restanței la plăți salariale, indemnizației pentru
concediul anual de odihnă nefolosit, penalități pentru neachitarea salariului în termen
și pentru reținerea eliberării carnetului de muncă, obligarea pârâtului de a-i elibera
carnetul de muncă și repararea prejudiciului moral,
în partea cu privire la respingere pretenției Adrianei Stancu privind obligarea
Întreprinderii cu Capital Străin „Lombard Solutions” Societate cu Răspundere
Limitată să elibereze carnetul de muncă și se menține, în această parte, hotărârea
Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 31 martie 2016.
Pagină 12 din 13
În rest, se menține decizia Curții de Apel Chișinău din 7 decembrie 2016 și
hotărârea Judecătorie Râșcani, mun. Chișinău din 31 martie 2016.
Decizia este irevocabilă.
Președintele ședinței, Tatiana Vieru
Judecători, Bejenaru Iurie
Nicolae Craiu
Oleg Sternioală
Mariana Pitic
Pagină 13 din 13