2ra-769/17 — repararea prejudiciului material, achitarea plăților salariale, obligarea eliberării carnetului de muncă și repararea prejudiciului moral

2ra-769/17 — repararea prejudiciului material, achitarea plăților salariale, obligarea eliberării carnetului de muncă și repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 2ra – 769/17

prima instanță: Judecătoria Râșcani, mun. Chișinău

Judecător: L. Holevițcaia

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: V. Pruteanu, A. Gavrilița, L. Popova

D E C I Z I E

12 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, Tatiana Vieru

Judecători Iurie Bejenaru, Nicolae Craiu,

Oleg Sternioală, Mariana Pitic

judecând recursul declarat de către Stancu Adriana,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către

Întreprinderea cu Capital Străin „Lombard Solutions” Societate cu Răspundere

Limitată împotriva Stancu Adriana privind repararea prejudiciului material

și cererea de chemare în judecată reconvențională intentată de Stancu Adriana

împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „Lombard Solutions” Societate cu

Răspundere Limitată privind încasarea restanței la plăți salariale, indemnizației pentru

concediul anual de odihnă nefolosit, penalități pentru neachitarea salariului în termen

și pentru reținerea eliberării carnetului de muncă, obligarea pârâtului de a-i elibera

carnetul de muncă și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 7 decembrie 2016, prin care a

fost admis apelul declarat de Întreprinderea cu Capital Străin „Lombard Solutions”

Societate cu Răspundere Limitată și casată hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun.

Chișinău din 31 martie 2016, în partea respingerii acțiunii Întreprinderii cu Capital

Străin „Lombard Solutions” Societate cu Răspundere Limitată și în partea admiterii

parțiale a acțiunii reconvenționale, cu emiterea în această parte a unei noi hotărâri,

c o n s t a t ă :

La 7 noiembrie 2012, Întreprinderea cu Capital Străin „Lombard Solutions”

Societate cu Răspundere Limitată a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Adrianei Stancu privind repararea prejudiciului material.

Pagină 1 din 13

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că, în fapt, conform contractului

individual de muncă încheiat cu Stancu Adriana, au fost stabilite relații de muncă

individuale. Astfel, pârâta a fost angajată în câmpul muncii prin ordinul nr. 3A din 01

decembrie 2010, în calitate de casier-operator la filiala companiei, amplasată pe

adresa mun. Chișinău, str. Testimițeanu, 29/6. Totodată, se arată că, în ordinea

stabilită și având în vedere că în procesul muncii în posesia nemijlocită a pârâtei se

aflau bunuri materiale, între părți a fost încheiat contractul de răspundere materială

deplină conform art. 339 alin. (1) din Codul muncii.

În desfășurarea poziției sale, reclamantul a precizat că, la 26 iulie 2012, prin

ordinul nr. 3 s-a dispus efectuarea inventarierii bunurilor materiale aflate în casa

filialei din str. Testimițeanu, 29/6, mun. Chișinău. Așadar, potrivit actului de

inventariere din 27 iulie 2012, a fost stabilit un neajuns de bunuri materiale în valoare

totală de 30 020 lei, care constă din lipsa a 24 251 lei, a 19,23 grame de aur, proba

suma totală a lipsei de aur constituie 5 769 lei. Se învederează că aceste circumstanțe

au fost recunoscute pe deplin de către Stancu Adriana, care în explicația scrisă a

recunoscut că a preluat suma de 30 020 lei în scopuri personale. De asemenea, pârâta

a confirmat repararea prejudiciului cauzat prin explicația dată, dar ulterior nu a

întreprins măsuri în vederea reparării prejudiciului cauzat.

Solicită Întreprinderea cu Capital Străin „Lombard Solutions” Societate cu

Răspundere Limitată, încasarea de la Stancu Adriana a prejudiciul material cauzat în

mărime de 30 020 lei și cheltuielile de judecată.

La 08 august 2014, Stancu Adriana a depus acțiune reconvențională împotriva

Întreprinderii cu Capital Străin „Lombard Solutions” Societate cu Răspundere

Limitată privind încasarea restanței la plăți salariale, indemnizației pentru concediul

anual de odihnă nefolosit, penalități pentru neachitarea salariului în termen și pentru

reținerea eliberării carnetului de muncă, obligarea pârâtului de a-i elibera carnetul de

muncă și repararea prejudiciului moral.

În argumentarea punctului său de vedere, reclamanta a invocat că, de la 01

decembrie 2012 până în iulie 2012, a activat la Î.C.S. „Lombard Solutions” S.R.L. în

funcție de casier, având salariu lunar de 1400 lei. Cu toate acestea, a precizat că

angajatorul nu i-a achitat plățile salariale în această perioadă.

Reclamanta opinează că salariul ei de funcție urmează a fi indexat conform

funcției deținute, la coeficientul de multiplicitate sau complexitate stabilit de Legea

salarizării și achitat cel târziu de pe data de 01 până pe data 10 a fiecărei luni. Din

aceste raționamente, consideră că Î.C.S. „Lombard Solutions” S.R.L. îi datorează cu

titlu de salariu suma de 29 380 lei.

Totodată, Stancu Adriana susține că, în corespundere cu art. 329 alin. (1) și 330

alin. (2) din Codul muncii, pârâtul este obligat să-i achite o penalitate, pentru salariul

Pagină 2 din 13

neachitat la timp, în cuantum de 17 892, 42 lei. În aceeași ordine de idei, pretinde că

angajatorul nu i-a acordat concediul anual de odihnă, iar în temeiul art. 119 alin. (1)

din Codul muncii, trebuie compensat, și anume suma de 2 347, 20 lei.

În continuare, reclamantă învederează că, în conformitate cu art. 330 alin. (1)

lit. d) din Codul muncii, Î.C.S. „Lombard Solutions” S.R.L. este obligată să-i achite

salariul pe care nu l-a primit, în legătură cu privarea ilegală de dreptul de a munci.

Astfel, începând cu 01 august 2012 până la 11 iulie 2014, pârâtul urmează să

plătească suma de 41 340 lei, cu titlu de salariu neprimită cauzat de reținerea ilegală a

carnetului de muncă.

Solicită Stancu Adriana, încasarea restanței la plăți salariale în sumă de 29 380

lei, indemnizației pentru concediul anual de odihnă nefolosit în mărime de 2 347,20

lei, penalității pentru neachitarea salariului în termen în cuantum de 17 892, 42 lei și

pentru reținerea eliberării carnetului de muncă în valoare de 41 340 lei. (f. d. 80 – 81)

La fel, a cerut obligarea Î.C.S. „Lombard Solutions” S.R.L. de a-i elibera

carnetul de muncă și de a repararea paguba moral în valoare de 15 000 lei. (f. d. 81)

Prin hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 31 martie 2016, a fost

respinsă acțiunea, depusă de către Întreprinderea cu Capital Străin „Lombard

Solutions” Societate cu Răspundere Limitată, ca nefondată. (f. d. 143; 148 – 150)

În același timp, a fost admisă parțial cererea de chemare în judecată

recovențională, intentată de către Stancu Adriana, fiind obligat Î.C.S. „Lombard

Solutions” S.R.L. să elibereze carnetul de muncă. În rest, acțiunea reconvențională a

fost respinsă. (f. d. 143; 148 – 150)

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 7 decembrie 2016, a fost admis apelul

declarat de Întreprinderea cu Capital Străin „Lombard Solutions” Societate cu

Răspundere Limitată și casată hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 31

martie 2016, în partea respingerii acțiunii Întreprinderii cu Capital Străin „Lombard

Solutions” Societate cu Răspundere Limitată și în partea admiterii parțiale a acțiunii

reconvenționale, cu emiterea în această parte a unei noi hotărâri. (f. d. 191 – 197)

Astfel, a fost încasat de la Stancu Adriana în beneficiul Î.C.S. „Lombard

Solutions” S.R.L. prejudiciul material în cuantum de 30 020 lei și cheltuielile pentru

taxa de stat în sumă de 452 lei.

În același context, a fost respinsă pretenția Adrianei Stancu privind obligarea

Î.C.S. „Lombard Solutions” S.R.L. să elibereze carnetul de muncă, fiind încasat din

contul primei în folosul statului taxa de stat în cuantum de 223 lei.

În rest, a fost menținută hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 31

martie 2016.

La 15 decembrie 2016, Curtea de Apel Chișinău a expediat participanților la

proces copia deciziei integrale din 7 decembrie 2016. (f. d. 198)

Pagină 3 din 13

La 7 februarie 2017, Stancu Adriana a declarat recurs împotriva deciziei Curții

de Apel Chișinău din 7 decembrie 2016, solicitând casarea deciziei instanței de apel și

menținerea hotărârii Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 31 martie 2016.

În motivarea ilegalității deciziei contestate, recurenta afirmă că, în cadrul

examinării cauzei în prima instanță, cu certitudine s-a constatat că unica proba, ce-ar

demonstra vinovăția sa a dispariției sumei pretinse de angajator, este actul de

inventariere, rezultatul căruia l-a dezbătut în ședință de judecată, fiind presată și

amenințată ca să-l semneze de membrii comisiei Polenciuc Irina și Polenciuc

Alexandru. Așadar, susține că instanța de apel a neglijat faptul că în comisia de

inventariere au participat soții Polenciuc, iar actul întocmit de aceștia urmează a fi

respins sau apreciat critic. Mai mult, instanța ierarhic inferioară nu a luat în

considerație că Î.C.S. „Lombard Solutions” S.R.L. a fost obligat să prezinte datele

contabile, în original, ce-ar confirma neajunsul aurului și sumei bănești, reflectate în

actele prezentate de acesta.

Totodată, Stancu Adriana consideră că instanța de apel a aplicat eronat regulile

cu privire la repartizarea sarcinii de probație între părți, și anume că nu a fost probat

de către ea prezentarea carnetului de muncă angajatorului. Prin urmare, instanța a

ignorat punctul 44 din Regulamentul provizoriu cu privire la completarea, păstrarea și

evidența carnetelor de muncă, aprobat de Ministerul Muncii, Protecției Sociale și

Familiei la 16 octombrie 1998.

La 15 martie 2017, Curtea Supremă de Justiție a expediat cererea de recurs în

adresa lui Î.C.S. „Lombard Solutions” S.R.L. cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii referinței timp de o lună de la data primirii scrisorii. (f. d. 205)

La 20 aprilie 2017, intimatul Î.C.S. „Lombard Solutions” S.R.L. a depus

referință în întâmpinarea recursului, solicitând respingerea acestuia, ca fiind

inadmisibil și neîntemeiat, cu menținerea în vigoare a deciziei Curții de Apel Chișinău

din 7 decembrie 2016. (f. d. 207 – 208)

În vederea respectării principiului contradictorialității, la 27 aprilie 2017, a fost

expediată Adrianei Stancu copia referinței formulate de intimat. (f. d. 210)

În conformitate cu art. 440 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asupra

admisibilității recursului se decide fără prezența participanților la proces sau a

reprezentanților acestora, prin emiterea unei încheieri nemotivate despre care se face o

mențiune pe pagina web a Curții Supreme de Justiție.

În procedura de filtru, completul de judecată a constatat că recursul declarat de

Stancu Adriana la 7 februarie 2017 este depus în termenul prevăzut de art. 434 alin.

(1) din Codul de procedură civilă. Concomitent, materialele cauzei dovedesc că

recursul nu a fost examinat anterior, fiind respectate, totodată, dispozițiile art. 430 din

Codul de procedură civilă. La fel, a fost reținut că argumentele recurentului se

Pagină 4 din 13

încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (4) din Codul de procedură

civilă.

Prin urmare, prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 26 aprilie 2017, a

fost considerat că nu există temeiuri de aplicare a art. 433 din Codul de procedură

civilă în privința recursului depus de către Stancu Adriana, fiind declarat admisibil

spre examinare în fond. (f. d. 209)

În conformitate cu art. 441 Codul de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

În corespundere cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul s-a examinat

fără înștiințarea participanților la proces, însă data și ora ședinței a fost plasată pe

pagina web a Curții Supreme de Justiție. Astfel, Colegiul a decis inoportună invitarea

acestora, întrucât argumentele expuse în cererea de recurs și referință au fost

formulate cu suficientă precizie pentru a permite instanței verificarea legalității

hotărârii atacate. Totodată, toate punctele de drept care puteau exista în această cauză

pot fi cercetate și soluționate în mod adecvat pe baza înscrisurilor prezente la dosar. În

plus, recurenta și intimatul au avut ocazia să își prezinte poziția în scris și să răspundă

la concluziile părții adverse. (a se vedea, mutatis mutandis, Auza Vilho Eskelinen și

alții v. Finlandei, 19 aprilie 2007, para. 72 – 75)

Subsidiar, în § 26 – 27 ale deciziei Curții Constituționale nr. 95 din 19

decembrie 2016 privind excepția de neconstituționalitate a articolului 444 din CPC,

Curtea a statuat că în cazul procedurilor care au ca obiect autorizarea unui apel sau

care consacră verificarea unor aspecte de drept, și nu de fapt, sunt îndeplinite

condițiile articolului 6 din Convenție chiar dacă instanța de apel sau de recurs nu oferă

reclamantului posibilitate să se exprime în fața sa, în persoană. Iar, în esență nu este

afectat accesul liber la justiție.

Verificând decizia contestată în raport de criticile formulate, în limitele

controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

declarat de Stancu Adriana este întemeiat și urmează a fi admis, cu dispunerea casării

parțiale a deciziei Curții de Apel Chișinău din 7 decembrie 2016 în partea respingerii

pretenției privind obligarea intimatului de a elibera carnetul de muncă, pentru

motivele ce succed.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) și f) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept: să admită recursul și să caseze integral

sau parțial decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă

hotărâre, precum și să admită recursul, să caseze decizia instanței de apel și să

mențină hotărârea primei instanțe.

Instanța de recurs notează că raportul juridic dedus judecății vizează cererea de

chemare în judecată, depusă de către Întreprinderea cu Capital Străin „Lombard

Pagină 5 din 13

Solutions” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Stancu Adriana privind

repararea prejudiciului material în mărime de 30 020 lei și a cheltuielilor de judecată.

Ulterior, Stancu Adriana a intentat acțiune reconvențională împotriva

Întreprinderii cu Capital Străin „Lombard Solutions” Societate cu Răspundere

Limitată privind încasarea restanței la plăți salariale în sumă de 29 380 lei,

indemnizației pentru concediul anual de odihnă nefolosit în mărime de 2 347,20 lei,

penalității pentru neachitarea salariului în termen în cuantum de 17 892, 42 lei și

pentru reținerea eliberării carnetului de muncă în valoare de 41 340 lei. La fel,

recurenta a cerut obligarea Î.C.S. „Lombard Solutions” S.R.L. de a-i elibera carnetul

de muncă și de a repararea paguba moral în valoare de 15 000 lei. (f. d. 76 - 81)

Prima instanță, fiind investită cu judecarea prezentei pricini, a respins acțiunea,

depusă de către Întreprinderea cu Capital Străin „Lombard Solutions” Societate cu

Răspundere Limitată, ca nefondată. În același timp, a admis parțial cererea de

chemare în judecată recovențională, intentată de către Stancu Adriana, fiind obligat

Î.C.S. „Lombard Solutions” S.R.L. să elibereze carnetul de muncă. În rest, acțiunea

reconvențională a fost respinsă. (f. d. 143; 148 – 150)

Împotriva hotărârii Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 31 martie 2016,

Î.C.S. „Lombard Solutions” S.R.L. a depus cerere de apel, iar, prin decizia Curții de

Apel Chișinău din 7 decembrie 2016, a fost admis apelul și casată hotărârea primei

instanțe, în partea respingerii acțiunii Î.C.S. „Lombard Solutions” S.R.L. și în partea

admiterii parțiale a acțiunii reconvenționale, cu emiterea în această parte a unei noi

hotărâri. (f. d. 145, 170 – 174, 191 – 197)

Astfel, s-a decis încasarea de la Stancu Adriana în beneficiul Î.C.S. „Lombard

Solutions” S.R.L. a prejudiciul material în cuantum de 30 020 lei și cheltuielile pentru

taxa de stat în sumă de 452 lei. În același context, a fost respinsă pretenția Adrianei

Stancu privind obligarea Î.C.S. „Lombard Solutions” S.R.L. să elibereze carnetul de

muncă, fiind încasat din contul primei în folosul statului taxa de stat în cuantum de

223 lei. În rest, hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 31 martie 2016 a

fost menținută. (f. d. 191 – 197)

La adoptarea soluției, instanța de apel a stabilit că, prin ordinul nr.3 A din 1

decembrie 2010, Stancu Adriana a fost angajată la Î.C.S. „Lombard Solutions” S.R.L.

în calitate de casier-operator la filiala companiei amplasată în mun. Chișinău, str.

Testimițeanu, 29/6. Totodată, la 1 decembrie 2010, a fost încheiat contractul

individual de muncă nr. 3, în baza căruia salariatul și-a asumat răspunderea materială

pentru bunurile materiale aflate în gestiune (f. d. 5 - 7, 10, 196).

Astfel, potrivit actului de inventariere din 27 iulie 2012, comisia, cu

participarea casierului-operator, Stancu Adriana, a constatat un neajuns în sumă de

30 109,9 lei, fiind confirmat de către persoana responsabilă, depunînd în acest sens

explicație scrisă (f. d. 8 – 10, 196). Aceleași lipsuri au fost fixate și în urma inspectării

Pagină 6 din 13

financiare tematice efectuate de către Inspecția Financiară din Subordinea

Ministerului Finanțelor la 27 februarie 2012 (f. d.175 – 177, 196).

În baza acestor probe și în conformitate cu art. 333 alin. (1) și 338 alin. (1) din

Codul muncii, instanța ierarhic inferioară a decis încasarea de la Stancu Adriana în

beneficiul Î.C.S. „Lombard Solutions” S.R.L. prejudiciul material în cuantum de

30 020 lei.

Cât privește pretenția din cererea reconvențională, formulată de Stancu

Adriana, privind obligarea Î.C.S. „Lombard Solutions” S.R.L. să-i elibereze carnetul

de muncă, instanța de apel a considerat că salariata nu a prezentat probe, ce-ar

confirma predarea carnetului de muncă către angajator. (f. d. 196 – 197)

Din materialele cauzei, instanța de recurs reține că recurenta Stancu Adriana nu

a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe din 31 martie 2016, fiind de acord

cu soluția instanței în partea ce ține de respingerea cerințelor privind încasarea

restanței la plăți salariale, indemnizației pentru concediul anual de odihnă nefolosit,

penalități pentru neachitarea salariului în termen și pentru reținerea eliberării

carnetului de muncă, precum și repararea prejudiciului moral.

Prin urmare, având în vedere art. 429 alin. (3) și 442 din Codul de procedură

civilă, Colegiul subliniază că limitele examinării recursului se referă numai la partea

respingerii acțiunii Întreprinderii cu Capital Străin „Lombard Solutions” Societate cu

Răspundere Limitată și la partea admiterii parțiale a acțiunii reconvenționale.

Studiind argumentele expuse în cererea de recurs și cele din referința

intimatului, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră că instanța de apel a admis corect acțiunea inițială în

partea încasării prejudiciului material, însă a respins greșit cerința din acțiunea

recovențională cu privire la obligarea eliberării carnetului de muncă, din cauza

neaplicării normelor care trebuiau a fi aplicate și interpretării eronate a regulilor cu

privire la repartizarea sarcinii de probațiune între părți.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) și (4) CPC, se consideră că normele de

drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească: (a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată. În cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară.

Instanța de recurs reamintește că recurenta Stancu Adriana pretinde că, actul de

inventariere din 27 iulie 2012, urmează a fi exclus din suportul probatoriu, atâta

vreme cât a fost presată și amenințată să-l semneze de membrii comisiei, Polenciuc

Irina și Polenciuc Alexandru. Mai mult, instanța ierarhic inferioară nu a luat în

considerație că Î.C.S. „Lombard Solutions” S.R.L. a fost obligat să prezinte datele

contabile, în original, ce-ar confirma lipsa aurului și sumei bănești, reflectate în actele

prezentate de acesta.

Pagină 7 din 13

În întâmpinarea acestei poziții, intimatul Î.C.S. „Lombard Solutions” S.R.L. a

invocat că instanța de apel a determinat corect raportul juridic litigios, iar, faptul

constatării cauzării prejudiciului în mărime de 30 109,9 lei de către recurent, a fost

demonstrat prin probele anexate la materialele cauzei. (f. d. 202)

Ansamblul celor prezentate, denotă că argumentele participanților la proces se

referă, în special, la aprecierea probelor de către instanța de apel, care au fost

reținute la admiterea pretenției privind încasarea prejudiciului material în cuantum de

30 020 lei.

În conformitate cu art. 130 alin. (1 – 3) din Codul de procedură civilă, instanța

judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea

multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în

ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. Nici un fel de probe nu au

pentru instanța judecătorească o forță probantă prestabilită fără aprecierea lor. Fiecare

probă se apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea, veridicitatea ei,

iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și suficiența pentru

soluționarea pricinii.

Prin urmare, conform art. 118 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă,

fiecare parte trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al

pretențiilor și obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel. Circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea justă a pricinii sînt determinate definitiv de instanța

judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor participanți la

proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce urmează a fi

aplicate.

Normele de drept procedural citate mai sus prevăd, în mod evident, că în

procedura civilă se aplică principiul „actori incumbit probatio”, potrivit căruia cel

care face o propunere (afirmație) înaintea instanței trebuie să o dovedească. Regula

această se adresează, în primul rând, reclamantului, deoarece el este primul care face

afirmații în fața instanței și, ca atare, este ținut să probeze ceea ce afirmă. În același

context, potrivit regulii „reus in excipiendo fit actor”, care se referă la pârât, în sensul

că acesta, la rândul său, trebuie să demonstreze ceea ce susține când ridică (opune) în

favoarea sa o excepție.

Revenind la faptele din prezenta cauză, Colegiul lărgit al Curții Supreme de

Justiție învederează că principalele probe în susținerea poziției Î.C.S. „Lombard

Solutions” S.R.L. au fost înscrisurile, atașate la filele dosarului 8 – 10, 175 – 177. Prin

urmare, importanța acordată lor de către instanța de apel a avut un impact decisiv

asupra determinării cauzei.

Din această perspectivă, instanța de recurs subliniază că instanța de apel a

reținut că, în temeiul ordinului angajatorului nr. 3 din 26 iulie 2012, în casa filialei a

Î.C.S. „Lombard Solutions” S.R.L., situată pe str. Testimițeanu, 29/6, a fost dispusă

Pagină 8 din 13

efectuarea inventarierei pentru a determina soldul banilor și bunurilor. În acest scop, a

fost întocmit actul de inventariere din 27 iulie 2012, la care a participat și casierul –

operator, Stancu Adriana, prin care a fost stabilit că lipsesc bunuri în valoare de

30 109,9 lei (f. d. 8 – 10, 196).

Spre deosebire de prima fază procesuală, la examinarea pricinii în ordine de

apel, Î.C.S. „Lombard Solutions” S.R.L. a prezentat actul privind rezultatele

inspectării financiare tematice efectuate la intimat din 24 februarie 2016, în care s-a

constatat că procedura de inventariere a fost petrecută cu respectarea prevederilor

Regulamentului cu privire la inventariere, aprobat prin ordinul Ministerului Finanțelor

nr. 60 din 29 mai 2012. În același timp, este oportun de arătat că acest înscris a fost

expediat recurentei Stancu Adriana (f. d. 186), fiind recepționat, contra semnătură, la

21 noiembrie 2016 (f. d. 187), ceea ce evidențiază că au fost create condiții egale

părților pentru exercitarea drepturilor sale prin respectarea principiilor egalității

părților, a oralității și a contradictorialității, instituite ca garanții implicite ale

desfășurării procesului în condiții de echitate. Totuși, recurenta nu a depus obiecții în

privința administrării unui nou element de fapt în fază de apel.

Respectiv, din analiza deciziei contestate, rezultă că ambele înscrisuri au fost

puse de instanța de apel la baza admiterii apelului declarat de intimatul Î.C.S.

„Lombard Solutions” S.R.L., fiind, în final, admisă acțiunea acestuia. (f. d. 175 – 177,

196)

În aceeași ordine de idei, Colegiul stabilește că, deși recurenta a invocat că a

fost presată și amenințată de membrii comisiei, Polenciuc Irina și Polenciuc

Alexandru, ca să semneze actul de inventariere din 27 iulie 2012, la materialele cauzei

lipsesc asemenea elemente de fapt, care ar întruni condițiile art. 117 alin. (1), (2) din

Codul de procedură civilă. Or, potrivit principiului „actori incumbit probatio”,

aplicat de către instanță, în situația în care Stancu Adriana invocă un argument în

susținerea poziției sale, are obligația de a demonstra cele afirmate.

Astfel, recurentei îi revenea sarcina probei sub aspectul dovedirii celor

menționate mai sus, împrejurare ce putea fi probată, spre exemplu, prin audierea în

fața judecătorului a membrilor comisiei de inventariere, în următoarea componență:

administratorul – Polenciuc Irina; director – adjunct – Polenciuc Alexandru și

contabilul – casier – Ivanu Natalia. În esență, stabilirea constrângerii prin violență

psihică, după cum pretinde recurenta, este o sarcină mult mai complexă care, de

regulă, nu poate fi îndeplinită printr-o simplă alegație, dar printr-un suport probant

suficient și convingător.

Corespunzător, în opinia instanței, Stancu Adriana a eșuat în această parte, spre

deosebire de Î.C.S. „Lombard Solutions” S.R.L., care atât în prima instanță, cât și în

instanța de apel, a adus înscrisuri pertinente și concludente în susținerea poziției sale.

Or, în conformitate cu principiul egalității armelor, unul dintre elementele conceptului

Pagină 9 din 13

mai larg de proces echitabil, instanțele trebuie să determine un echilibru corect între

părți și fiecare parte trebuie să dispună de o posibilitate rezonabilă de a-și prezenta

cauza în condiții, care să nu-l plaseze în dezavantaj substanțial în comparație cu

adversarul său. (a se vedea, inter alia, Donadze v. Georgia, 7 martie 2006, para. 31)

În plus, instanța de recurs observă că recurenta a participat și a fost reprezentată

de către avocat în fața primei instanței (f. d. 136 – 142), însă, fiind citată legal (f. d.

187), nu s-a prezentat și nu a formulat referință în întâmpinarea cererii de apel sau alte

observații în cadrul celei de-a două faze procesuale. Această rațiune confirmă că

Stancu Adriana a beneficiat de o procedură contradictorie. Așadar, recurenta a putut

să prezinte, în diverse etape ale procesului, argumentele pe care le considera

pertinente pentru apărarea intereselor sale, iar decizia de admitere a acțiunii în această

parte a fost motivată, întemeindu-se pe probe. Deci, instanța de recurs nu identifică, în

procedura în litigiu, considerată în ansamblul său, niciun indiciu privind inechitatea

sau caracterul arbitrar care putea ridica o problemă din perspectiva art. 6 § 1 din

CtEDO.

Cât privește argumentul recurentei referitor la lipsa datelor contabile în original

la materialele cauzei, ce-ar adeveri neajunsul aurului și sumei bănești, instanța

urmează să-l respingă ca neîntemeiat. Astfel, potrivit actului privind rezultatele

inspectării financiare tematice efectuate la intimat din 24 februarie 2016, suma

reflectată în actul de inventariere din 27 iulie 2012 ca sold al mijloacelor bănești

înregistrat în contabilitate (31 660 lei), corespunde cu datele evidenței contabile. (f. d.

177)

Un alt moment important în susținerea acestui punct de vedere este că

inspectarea financiară tematică la Î.C.S. „Lombard Solutions” S.R.L. a fost efectuată

în baza autorizațiilor nr. 162 și 163 din 12 februarie 2016, eliberate de Inspecția

financiară din subordinea Ministerului Finanțelor, de către inspectorul Anastasia

Bondari și inspectorul Irina Bajurean. Această împrejurare imprimă acestui înscris un

caracter convingător și pertinent pentru soluționarea justă a cauzei. (f. d. 175)

În lumina celor prezentate, Colegiul consideră că instanța de apel a ajuns corect

la concluzia de a admite cererea de chemare în judecată, depusă de Î.C.S. „Lombard

Solutions” S.R.L., cu încasarea în folosul acesteia din contul recurentei a prejudiciului

material cauzat în cuantum de 30 020 lei. (f. d. 196 – 197)

Într-o altă ordine de idei, Stancu Adriana consideră că instanța de apel a aplicat

eronat regulile cu privire la repartizarea sarcinii de probație între părți, și anume că nu

a fost demonstrat de ea prezentarea carnetului de muncă la angajare. Prin urmare,

instanța a ignorat punctul 44 din Regulamentul provizoriu cu privire la completarea,

păstrarea și evidența carnetelor de muncă, aprobat de Ministerul Muncii, Protecției

Sociale și Familiei la 16 octombrie 1998.

Pagină 10 din 13

Dimpotrivă cu cele exprimate, intimatul Î.C.S. „Lombard Solutions” S.R.L. nu

a depus observații asupra acestui aspect, generalizându-și ideile asupra faptului că

recursul este neîntemeiat.

În acest sens, instanța de recurs reamintește că ambele instanțe au constatat că

Stancu Adriana a fost angajată la Î.C.S. „Lombard Solutions” S.R.L. prin ordinul nr. 3

A din 1 decembrie 2010, în calitate de casier – operator la filiala companiei amplasată

pe adresa mun. Chișinău, str. Testimițeanu, 29/6. (f. d. 10, 149, 196)

Totodată, potrivit procesului – verbal al ședinței de judecată din 04 iunie 2015,

recurenta a răspuns la întrebarea instanței că a activat la intimat în perioada din 1

decembrie 2010 până la 27 iulie 2012. Circumstanța descrisă nu a fost negată de

reprezentantul Î.C.S. „Lombard Solutions” S.R.L. (f. d. 138 și 141)

Astfel, potrivit art. 66 alin. (1) din Codul muncii, carnetele de muncă se țin

pentru toți salariații care lucrează în unitate mai mult de 5 zile lucrătoare.

Alineatele 5 și 6 al articolului citat prevăd că la încetarea contractului

individual de muncă, carnetul de muncă se restituie salariatului în ziua eliberării din

serviciu, iar modul de completare, păstrare și evidență a carnetelor de muncă este

stabilit de Guvern.

Conform pct. 44 al Regulamentului provizoriu cu privire la completarea,

păstrarea și evidența carnetului de muncă, aprobat de Ministerul Muncii, Protecției

Sociale și Familiei la 16 octombrie 1998 (MO nr. 97 – 98, art. 197 din 29 octombrie

1998), la eliberarea carnetului de muncă în legătură cu concedierea, salariatul își pune

semnătura în fișa personală și în registrul de evidență.

La acest capitol, instanța de recurs distinge două elemente principale, în

special, legislatorul impune obligația angajatorului de a restitui salariatului carnetul

de muncă, iar aceste acțiuni se confirmă prin fișa personală și registrul de evidență,

care se țin de întreprinderea angajatoare. Din aceste raționamente, rezultă că sarcina

probațiunii, în asemenea cazuri, revine în mod expres Î.C.S. „Lombard Solutions”

S.R.L.

Cu toate acestea, se observă că instanța de apel a precizat că Stancu Adriana nu

a prezentat probe, ce-ar demonstra predarea carnetului de muncă către intimat. La fel,

instanța de apel a omis să-și întemeieze soluția pe un anumit text de lege.

Prin urmare, Colegiul consideră că, prin faptul că nu a făcut referire la nici o

normă juridică la respingerea acestei pretenții, instanța ierarhic inferioară nu a aplicat

legea care trebuia să fie aplicată (art. 432 alin. (2) lit. a) Codul de procedură civilă),

iar, prin interpretarea eronată a regulilor cu privire la repartizarea sarcinii de probație

între părți, a fost încălcat art. 118 alin. (1), 122 alin. (1) și 130 alin. (3) din Codul de

procedură civilă.

La caz, instanța de recurs apreciază că instanța de apel, în decizia sa din 7

decembrie 2016, a examinat superficial pretenția din cererea reconvențională,

Pagină 11 din 13

formulată de Stancu Adriana, privind obligarea Î.C.S. „Lombard Solutions” S.R.L. să-

i fie eliberat carnetul de muncă. În acest mod, instanța acceptă obiecția recurentului și

soluția primei instanței în această parte.

Astfel, în situația în care ambele instanțe au stabilit că între părțile din litigiu au

existat raporturi de muncă, care au încetat pe parcurs, Î.C.S. „Lombard Solutions”

S.R.L. a avut obligația de a demonstra că a respectat art. 66 alin. (5) și (6) din Codul

muncii. Însă, din materialele cauzei rezultă că a omis să se conformeze dispozițiilor

legale și să aducă probe în acest sens, așa cum prevede pct. 44 al Regulamentului

provizoriu cu privire la completarea, păstrarea și evidența carnetului de muncă.

Din considerentele prezentate și având în vedere faptul că circumstanțele

pricinii au fost determinate just de prima instanță, iar instanța de apel nu a aplicat

legea care trebuia de aplicat și a interpretat eronat regulile cu privire la repartizarea

sarcinii de probațiune între părți, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide de a admite recursul

declarat de Stancu Adriana, de a casa decizia instanței de apel în partea respingerii

pretenției Adrianei Stancu privind obligarea Î.C.S. „Lombard Solutions” S.R.L. să

elibereze carnetul de muncă și să mențină, în această parte, hotărârea primei instanțe.

În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. b); f) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de către Stancu Adriana.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 7 decembrie 2016, adoptată în

pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Întreprinderea cu

Capital Străin „Lombard Solutions” Societate cu Răspundere Limitată împotriva

Stancu Adriana privind repararea prejudiciului material

și cererea de chemare în judecată reconvențională intentată de Stancu Adriana

împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „Lombard Solutions” Societate cu

Răspundere Limitată privind încasarea restanței la plăți salariale, indemnizației pentru

concediul anual de odihnă nefolosit, penalități pentru neachitarea salariului în termen

și pentru reținerea eliberării carnetului de muncă, obligarea pârâtului de a-i elibera

carnetul de muncă și repararea prejudiciului moral,

în partea cu privire la respingere pretenției Adrianei Stancu privind obligarea

Întreprinderii cu Capital Străin „Lombard Solutions” Societate cu Răspundere

Limitată să elibereze carnetul de muncă și se menține, în această parte, hotărârea

Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 31 martie 2016.

Pagină 12 din 13

În rest, se menține decizia Curții de Apel Chișinău din 7 decembrie 2016 și

hotărârea Judecătorie Râșcani, mun. Chișinău din 31 martie 2016.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, Tatiana Vieru

Judecători, Bejenaru Iurie

Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

Mariana Pitic

Pagină 13 din 13