2ra-2295/16 — efectuarea inscrisurilor in carnetul de munca

2ra-2295/16 — efectuarea inscrisurilor in carnetul de munca (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

dosarul nr. 2ra-2295/16

Prima instanță; Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău (jud: L. Ursu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: N. Vascan, V. Negru, E. Fistican)

DECIZIE

19 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței Tatiana Vieru

Judecătorii Valentina Clevadî

Mariana Pitic

Tamara Chișca-Doneva

Oleg Sternioală

examinînd recursul declarat de către Zabrebelnîi Venedict împotriva deciziei din

30 martie 2016 a Curții de Apel Chișinău,

adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către

Zagrebelnîi Venedict împotriva SC „ARSENAL-GRUP” SRL cu privire la efectuarea

înscrierilor în carnetul de muncă, încasarea salariului, repararea prejudiciului material și

moral,

c o n s t a t ă :

La data de 04 iunie 2014, Zagrebelnîi Venedict a depus cerere de chemare în

judecată împotriva SC ,,ARSENAL-GRUP” SRL cu privire la efectuarea înscrierilor

în carnetul de muncă, încasarea salariului, repararea prejudiciului material și moral.

În motivarea acțiunii s-a indicat că, din data de 07.12.2013 pînă la 19.02.2014,

reclamantul a activat în cadrul companiei SC „ARSENAL-GRUP” SRL. Angajatorul

acestei companii l-a anunțat despre înlăturarea sa de la serviciu, trecîndu-l în rezervă,

apoi concediindu-l.

Menționează reclamantul că, angajatorul a întocmit într-un singur exemplar

contractul individual de muncă, ordinul de angajare și certificatul care confirmă

activitatea acestuia în cadrul companiei. De asemenea, nu au fost efectuate careva

înscrieri în carnetul de muncă.

Susține reclamantul că, de nenumărate ori atît verbal, cît și în scris, s-a adresat

administratorului pentru eliberarea copiilor contractului individual de muncă, a

ordinului de angajare, precum și efectuarea înscrierilor în carnetul de muncă, însă a

primit refuz.

Declară reclamantul că, la momentul angajării i s-a propus un salariu lunar în

sumă de 1600 lei, fără a fi incluse taxele și impozitele, însă ulterior angajatorul a

redus salariu lunar pînă la 1050 lei.

Consideră reclamantul că, contractul individual de muncă datat cu 18.02.2014 a

fost falsificat, prin schimbarea primei file a contractului, unde era indicat și salariul

lunar propus salariatului la angajarea în serviciu. Astfel, în opinia reclamantului a fost

supus unui comportament inadecvat din partea angajatului.

Precizează reclamantul că, angajatorul a încălcat prevederile Codului muncii

prin neachitarea restanțelor salariale pentru luna decembrie 2013 - suma de 144 lei,

pentru luna ianuarie 2014 - suma de 250 lei și pentru luna februarie 2014 - suma de

250 lei. Ulterior, după adresarea prealabilă către directorul general, nu a fost restabilit

în funcție în urma concedierii ilegale.

Declară reclamantul că, în cazul concedierii ilegale din funcție, angajatorul

urmează să-i repare prejudiciul material pentru toată perioada absenței forțate de la

muncă, adică pentru lunile martie - aprilie 2014 în mărime de 2600 lei ce constituie

două salarii lunare, precum și prejudiciul moral în sumă de 3000 lei. Iar, conform art.

119 alin. (l) Codul Muncii, reclamantul are dreptul și la o compensație pentru zilele

nefolosite din concediul anual de odihnă pentru perioada de 5 luni, în mărime totală

de 506 lei.

Solicită obligarea pîrîtului de a legaliza raporturile de muncă cu reclamantul,

precum și efectuarea înscrierilor corespunzătoare în carnetul de muncă; încasarea din

contul SC „ARSENAL-GRUP” SRL în beneficiul său restanța la salariu în sumă de

644 lei, a prejudiciului material pentru absența forțată de la muncă pentru lunile

aprilie 2014 - martie 2014 în sumă de 2600 lei, a prejudiciului moral în sumă de 3000

lei, ca alternativă a restabilirii în funcție să-i fie achitate 3 (trei) salarii, echivalentul a

3900 lei și plata zilelor nefolosite de concediu anual de odihnă în mărime de 506 lei.

La data de 18.12.2014 Zagrebelnîi Venedict a înaintat cerere de concretizare a

cerințelor, prin care, pe lîngă solicitarea de a obliga SC „ARSENAL- GRUP” SRL de

a legaliza raporturile de muncă cu reclamantul, a mai solicitat și efectuarea

înscrierilor corespunzătoare în carnetul de muncă; încasarea din contul SC

„ARSENAL-GRUP” SRL restanța la salariu în sumă de 644 lei, a prejudiciului

material pentru absența forțată de la muncă în sumă de 2600 lei, a prejudiciului moral

în sumă de 3000 lei, iar ca alternativă a restabilirii în funcție să-i fie achitate 3 (trei)

salarii, echivalentul a 3900 lei și plata zilelor nefolosite de concediu anual de odihnă

în mărime de 506 lei, precum și cheltuielile pentru autentificarea documentelor în

mărime de 50 lei, iar în total suma de 10700 lei.

Prin hotărîrea din 22 mai 2015 a judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău s-a admis

parțial acțiunea înaintată de către Zagrebelnîi Venedict, s-a obligat SC „ARSENAL-

GRUP” SRL de a efectua înregistrarea în carnetul de muncă a lui Zagrebelnîi

Venedict privind existența relațiilor de muncă pentru perioada 07.12.2013 - 28

februarie 2014, în funcție de paznic; s-a încasat de la SC „ARSENAL-GRUP” SRL

în beneficiul lui Zagrebelnîi Venedict suma de 5894 lei, care include: salariul restant

în sumă de 644 lei; compensația în mărime de 3900 lei; prejudiciul moral în sumă de

1300 lei; cheltuielile de judecată în sumă de 50 lei. În rest, pretențiile lui Zagrebelnîi

Venedict s-au respins ca fiind neîntemeiate și s-a încasat din contul SC „ARSENAL-

GRUP” SRL taxa de stat în beneficiul statului în sumă de 175,32 lei.

Prin decizia din 30 martie 2016 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul depus

de SC „ARSENAL-GRUP” SRL; s-a casat hotărîrea din 22 mai 2015 a judecătoriei

Rîșcani mun. Chișinău și s-a pronunțat o nouă hotărîre prin care s-a respins ca fiind

neîntemeiată acțiunea înaintată de Zagrebelnîi Venedict împotriva SC „ARSENAL-

GRUP” SRL cu privire la efectuarea înscrierilor în carnetul de muncă, încasarea

salariului, repararea prejudiciului material și moral.

La data de 01 august 2016 Zagrebelnîi Venedict a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitînd casarea acesteia cu menținerea hotărîrii primei

instanțe.

2

În motivarea recursului s-a invocat că, decizia contestată este neîntemeiată și

pasibilă de a fi casată, deoarece instanța de apel la judecarea pricinii a apreciat

arbitrar probele anexate, fapt ce a dus la soluționarea greșită a pricinii.

Menționează că instanța de apel neîntemeiat a respins ca fiind declarative și

neprobate afirmațiile recurentului precum că a activat la Liceul Teoretic „Natalia

Gheorghiu”. Ori, în cadrul judecării pricinii, recurentul a anexat un șir de probe care

confirmă faptul că acesta a activat în cadrul SC „ARSENAL-GRUP” SRL, drept

dovadă servind atît declarațiile martorului Evuș Alexei, care a fost audiat în ședința

de judecată, cît și certificatul eliberat de Inspectoratul al Poliției Rîșcani.

Precizează recurentul că referitor la răspunsul prezentat de către Liceul Teoretic

„Natalia Gheorghiu” – Bogaciuc I., precum că recurentul nu a activat la această

instituție, acesta a depus o petiție la organul de poliție datată cu 12.04.2016. Din

răspunsul eliberat de Inspectoratul al Poliției Rîșcani nr. Z-543/16 din 26.05.2016

rezultă că din declarația prezentată la 05.06.2014 de către Bogaciuc I. s-a confirmat

că recurentul a activat la Liceul Teoretic „Natalia Gheorghiu” în funcție de paznic,

fiind angajat al SC „ARSENAL-GRUP” SRL.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul împotriva deciziei

se depune în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale.

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost adoptată la 30 martie 2016 și expediată

participanților la proces în baza scrisorii de însoțire datate cu 06 iunie 2016 (f.d. 137).

Recursul declarat la data de 01 august 2016 se consideră a fi declarat în termen,

deoarece la materialele pricinii lipsește confirmarea recepționării de către recurent a

deciziei contestate.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

recursul, de a casa decizia instanței de apel cu restituirea pricinii spre rejudecare în

instanța de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445, alin.(1), lit. c) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de apel și

să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art.432, alin. (4) CPC, săvîrșirea altor încălcări decît cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau

în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Colegiul constată că soluția instanței de apel nu conține o analiză și argumentare

clară a tuturor circumstanțelor cauzei.

De altfel, aprecierea probelor a fost efectuată arbitrar, rezultînd din conținutul

deciziei contestate.

În conformitate cu art. 118 alin.(1), (3), (5) CPC, fiecare parte trebuie să

dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și obiecțiilor

sale dacă legea nu dispune altfel. Circumstanțele care au importantă pentru

soluționarea justă a pricinii sînt determinate definitiv de instanța judecătorească

pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor participanți la proces, precum

și de la normele de drept material și procedural ce urmează a fi aplicate. Instanța

3

judecătorească (judecătorul) este în drept să propună părților și altor participanți la

proces, după caz, să prezinte probe suplimentare și să dovedească faptele ce

constituie obiectul probațiunii pentru a se convinge de veridicitatea lor.

În contextul dat, Colegiul relevă că instanța de apel în argumentarea concluziei

sale indică că nu au fost prezentate careva probe care ar confirma că Zagrebelnîi

Venedict, în perioada 07.12.2013 - 19.02.2014, fiind angajat al SC „ARSENAL-

GRUP” SRL a prestat servicii de pază în cadrul Liceului Teoretic „Natalia

Gheorghiu”.

De asemenea, în poziția sa, invocă că Zagrebelnîi Venedict nu a prezentat

careva probe care ar demonstra că între Zagrebelnîi Venedict și SC „ARSENAL-

GRUP” SRL ar fi existat relații de muncă, în urma cărora ar putea fi dispusă

efectuarea înscrierilor în carnetul de muncă, încasarea salariului, repararea

prejudiciului material și moral.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție judecând pricina în ordine de recurs a constatat că instanța de apel s-a

limitat doar la poziția intimatului fără a supune aprecierii probele prezentate de către

recurent.

În atare circumstanțe, Colegiul reține că instanța de apel întru argumentarea

poziției sale s-a bazat doar pe probele prezentate de către intimat, fără a ține cont și

de declarațiile martorului Evuș Alexei, audiat în cadrul ședinței de judecată,

răspunsul nr.Z-543/16 din 26.05.2016 a Inspectoratului General al Poliției.

Colegiul constată că, de fapt, instanța ierarhic inferioară incorect a constatat și

elucidat circumstanțele cauzei, limitîndu-se doar la admiterea probelor anexate de

către intimat, fără a da o apreciere probelor prezentate de către reclamant întru

stabilirea raporturilor de muncă încheiate între Zagrebelnîi Venedict și SC

„ARSENAL-GRUP” SRL.

Colegiul menționează că, litigiul din speță este unul de muncă și părțile se află

în poziții de inegalitate, deoarece majoritatea probelor sunt deținute de către

angajator. Respectiv, sarcina probației este pusă mai mult pe seama angajatorului, în

speță – SRL „ARSENAL-GRUP” și nu în obligația lui Zagrebelinîi Venedict.

Tot aici este de menționat că, instanța de apel nu a indicat în decizie motivele

pentru care respinge înscrisurile prezentate de către reclamant și acceptă probele

prezentate de către pîrît, cu toate că înscrisurile anexate de către părțile în litigiu

provin de la aceeași sursă – Liceul Teoretic „Natalia Gheorghiu”, dar au conținut

diferit.

Prin urmare, la rejudecare pricinii instanța de apel urmează a se expune și sub

aspectul temeiniciei sau netemeiniciei argumentelor și probelor prezentate de către

reclamant privind existența relațiilor de muncă în coroborare cu circumstanțele

pricinii și normele de drept aplicabile speței.

În contextul dat, Colegiul menționează că obligația instanței de apel este de a

verifica legalitatea hotărîrii în întregul ei, independent de motivele apelului privind

legalitatea hotărîrii primei instanțe, în conformitate cu art. 373 alin. (4) Cod de

procedură civilă.

Totodată, Colegiul reiterează că norma procedurală enunțată supra obligă

instanța de apel de a verifica legalitatea soluției adoptate de prima instanța în raport

cu pretențiile înaintate, circumstanțele de fapt și de drept invocate, precum și

obiecțiile formulate de pîrît asupra pretențiilor înaintate.

4

Instanța de recurs remarcă că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, prezumă dreptul la o hotărîre motivată. Motivarea este o parte a

hotărîrii în care instanța judecătorească în mod obligatoriu își expune concluziile

formulate în privința cauzei deferite spre soluționare.

Conform unei jurisprudențe constante degajate de Curtea Europeană a

Drepturilor Omului, pronunțarea de către instanțele judecătorești a unor hotărîri

motivate constituie una dintre garanțiile dreptului fundamental la un proces echitabil

și acesta presupune obligațiunea instanței judecătorești de a se expune în hotărîri

asupra tuturor cerințelor acțiunii, precum și, argumentelor invocate de către părți întru

admiterea sau respingerea acestora (cauza Garcia Ruiz vs. Spania, hotărîrea din 21

ianuarie 1999).

Se reține că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor normelor de drept,

să fie clar, înțeles de părțile implicate în litigiu și să răspundă în mod sigur și expres

la toate obiecțiile formulate și probele prezentate de către părți, ceea ce în speță

lipsește.

Or, principiul procesului echitabil reclamă că hotărîrea să fie motivată,

justițiabilul avînd posibilitatea să cunoască motivele care l-au făcut pe judecător să

adopte una sau altă soluție și să le conteste dacă sistemul prevedea o cale de atac

împotriva acestei hotărîri, lipsa motivării unei decizii judiciare, pune în pericol

dreptul la un proces echitabil (cauza Kaufman vs. Belgia, 1986).

Astfel, instanțele judecătorești sunt obligate să-și motiveze soluțiile și

concluziile, să furnizeze toate răspunsurile la întrebările care sunt pertinente pentru

rezultatul procesului și necesită un răspuns special în hotărîre.

În cazul în care instanța de judecată se abține de a da un răspuns special și

explicit în cele mai importante întrebări, fără a acorda părții care a formulat-o

posibilitatea de a ști dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest fapt

se va considera o încălcare a art. 6§1 din CEDO (cauza Hiro Balani vs. Spania,

1994).

Astfel, Colegiul reiterează că la rejudecarea pricinii, instanța de apel urmează să

țină cont de cele enunțate supra, rezultînd atît din pretențiile înaintate de Zagrebelnîi

Venedict, cît și înscrisurile prezentate în calitate de probe în susținerea poziției

acestuia, apreciindu-le în conformitate cu art. art. 120-122, 130 Cod de procedură

civilă, în raport cu circumstanțele stabilite și normele de drept material aplicabile

speței.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că instanța de apel a

examinat pricina cu încălcarea normelor de drept procedural, iar aceste erori nu pot fi

corectate de către instanța de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

recursul, de a casa integral decizia instanței de apel și de a remite pricina spre

rejudecare.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Codul de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de către Zabrebelnîi Venedict.

5

Se casează decizia din 30 martie 2016 a Curții de Apel Chișinău, adoptată în

pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Zagrebelnîi

Venedict împotriva SC „ARSENAL-GRUP” SRL cu privire la efectuarea înscrierilor

în carnetul de muncă, încasarea salariului, repararea prejudiciului material și moral și

se remite cauza în Curtea de Apel Chișinău pentru rejudecare, în alt complet de

judecători.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței Tatiana Vieru

Judecătorii Valentina Clevadî

Mariana Pitic

Tamara Chișca-Doneva

Oleg Sternioală

6