3ra-516/19 — contestarea actului administrativ

dosarul nr.3ra-516/19

prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul Central (Sv.Ghercavii)

instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (Iu.Grosu, A.Garbuz, A.Ciobanu)

Î N C H E I E R E

15 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea admisibilității recursului declarat de Procuratura

municipiului Bălți,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă

de Gordaș Igor împotriva Procuraturii municipiului Bălți cu privire la încasarea

prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 20 decembrie 2018 a Curții de Apel Bălți prin care a

fost respins apelul declarat de Procuratura municipiului Bălți și a fost menținută

hotărârea din 5 iulie 2018 a Judecătoriei Bălți, sediul Central

c o n s t a t ă

La data de 7 martie 2018 Gordaș Igor a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Procuraturii municipiului Bălți cu privire la încasarea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că la data de 23.03.2017 s-a

adresat Procuraturii mun. Bălți cu o cerere, prin care a solicitat eliberarea copiei

autentificate a adresării Procuraturii mun. Bălți către Consiliul executiv al

municipiului Bălți cu privire la eliberare extrasului din Registrul Asociațiilor

Obștești Locale, precum și a extrasului cu scrisoarea de însoțire din numele

Consiliului mun. Bălți.

A menționat că în termenul stabilit de Legea privind accesul la informație,

reclamantul nu a primit răspunsul la petiția din 23.03.2017, însă în adresa sa a

parvenit o scrisoare cu nr.01-02/17-2911 din 11.04.2017 semnată de procurorul

Tatiana Naduleșneac, procuror în Procuratura municipiului Bălți în care s-a făcut

trimitere la un pseudo-document numit extras din Registrul Asociațiilor Obștești

Locale.

A susținut reclamantul că s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva

Procuraturii mun.Bălți prin care a solicitat obligarea pârâtului de a-i furniza

informația solicitată a cererii din 23.03.2017 și anume: copia autentificată a

adresării organului procuraturii către Consiliul executiv al municipiului Bălți cu

privire la eliberarea extrasului din Registrul Asociațiilor Obștești Locale, a

extrasului respectiv cu scrisoarea de însoțire a Consiliului, acțiune care a fost

admisă de către instanța de judecată.

A mai indicat că conform art.18 alin.(2) a Legii contenciosului administrativ, în

cazul în care adjudecarea pagubei nu a fost solicitată concomitent cu anularea

actului administrativ, cererea de despăgubiri este adresată instanței de drept comun

competente în termenul general de prescripție, prevăzut de Codul civil.

A considerat că în acțiunea inițială nu a solicitat încasarea prejudiciului

moral, însă reieșind din procedura și timpul în care se execută hotarîrea nr.3- 91/17,

este nevoit de a solicita încasarea prejudiciului moral.

A solicitat reclamantul încasarea din contul Procuraturii municipiului Bălți a

prejudiciului moral în mărime de 10 000 lei.

Prin hotărârea din 5 iulie 2018 a Judecătoriei Bălți, sediul central acțiunea a fost

admisă parțial. S-a încasat de la Procuratura mun. Bălți în beneficiul lui Gordaș Igor

prejudiciul moral în cuantum de 1 000 de lei. În rest acțiunea s-a respins.

Prin decizia din 20 decembrie 2018 a Curții de Apel Bălți s-a respins apelul

declarat de Procuratura municipiului Bălți și s-a menținut hotărârea din 5 iulie 2018

a Judecătoriei Bălți, sediul Central.

La adoptarea soluției instanța de apel a invocat că în conformitate cu prevederile

art.23 al. 1) din Legea privind accesul la informație, în cazul în care persoana care

consideră că drepturile sau interesele legitime în ceea ce privește accesul la

informație i-au fost lezate, precum și în cazul în care nu este satisfăcută de soluția

dată de către conducerea furnizorului de informații sau de către organul ierarhic

superior al acestuia, ea poate ataca acțiunile sau inacțiunea furnizorului de

informații direct în instanța de contencios administrativ competentă.

În conformitate cu art. 25 alin.(3) și (4) a Legii contenciosul administrativ în

cazul admiterii acțiunii, instanța de contencios administrativ se pronunță, la cerere,

și asupra reparării prejudiciului material și moral cauzat prin actul administrativ

ilegal sau prin neexaminarea în termenul legal a cererii prealabile. Mărimea

prejudiciului moral se stabilește de instanța de contencios administrativ,

independent de prejudiciul material în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor

psihice sau fizice cauzate, de gradul de vinovăție a pîrîtului, dacă vinovăția este o

condiție a răspunderii, luîndu-se în considerare circumstanțele în care a fost cauzat

prejudiciul, precum și statutul social al persoanei vătămate.

Conform art. 24 al Legii privind accesul la informație, în funcție de gravitatea

efectelor pe care le-a avut refuzul nelegitim al funcționarului public, responsabil

pentru furnizarea informațiilor oficiale, de a asigura accesul la informația solicitată,

instanța de judecată decide aplicarea unor sancțiuni în conformitate cu legislația,

repararea prejudiciului cauzat prin refuzul nelegitim de a furniza informații sau prin

alte acțiuni ce prejudiciază dreptul de acces la informații, precum și satisfacerea

neîntîrziată a cererii solicitantului, iar conform Legii contenciosului administrativ

reclamanții pot pretinde și încasarea prejudicului moral.

Conform art. 1422 alin.(l) Cod Civil al RM, în cazul în care persoanei i s-a

cauzat un prejudiciu moral (suferințe psihic sau fizice) prin fapte ce atentează la

drepturile ei personale nepatrimoniale, precum și în alte cazuri prevăzute de

legislație, instanța de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la

reparația prejudiciului prin echivalent bănesc.

Conform prevederilor art. 1423 alin.(l) Cod civil, mărimea compensației pentru

prejudiciul moral se determină de către instanța d judecată în funcție de caracterul și

gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate de gradul de

2

vinovăție al autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și

de măsura în care această compensare poate aduce satisfacție persoana vătămate.

Conform alin.(2) caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice le apreciază

instanța de judecată, luînd în considerai circumstanțele în care a fost cauzat

prejudiciul, precum și statutul social al persoanei vătămate.

Totodată, instanța de apel a considerat că suma indicată în acțiune în mărime

de 10 000 lei este exagerată la stabilirea cuantumului compensației bănești pentru

prejudiciul moral cauzat, astfel suma de 1 000 lei constituie o satisfacere echitabilă

pentru prejudiciu moral suportat de către reclamant/intimat.

Prin recursul depus la 7 martie 2019 Procuratura municipiului Bălți a solicitat

casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu remiterea cauzei la

rejudecare în primă instanță.

În motivarea recursului s-a indicat că instanța de apel nu a constatat și elucidat

toate circumstanțele necesare pentru examinarea obiectivă a cauzei, fiind aplicate

eronat normele de drept material și procedural și nu a fost aplicată legea care trebuia

să fie aplicată.

Examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

menționează următoarele.

După cum rezultă din speță litigiul a fost soluționat în baza Legii

contenciosului administrativ nr. 793-XIV din data de 10 februarie 2000.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod

intră în vigoare la 01 aprilie 2019, iar potrivit alin. (2), la data intrării în vigoare a

prezentului cod se abrogă Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din data

de 10 februarie 2000.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în

contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la

intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Prin urmare, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție va aprecia condițiile de admisibilitate a

recursului în conformitate cu prevederile art. 258 alin. (3) din Codul administrativ,

adică conform reglementărilor anterioare intrării în vigoare a Codului administrativ.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

3

Completul denotă că Curtea de Apel Bălți a expediat în adresa recurentului

copia deciziei integrale la 11 ianuarie 2019 (f.d.72), astfel recursul declarat la data 7

martie 2019 se consideră a fi depus în termen.

În conformitate u art. 439 alin. (2, 3) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul

neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în

lipsa acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a

temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în conformitate cu alin.(2).

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2,3) și (4)

al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Procuratura municipiului Bălți

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de

procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

4

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 și nu

conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, completul Colegiului consideră că recursul

declarat de Procuratura municipiului Bălți nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2,3,4) al Codului de procedură civilă și, drept urmare, este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 193, 195, 230, 258 alin. (3) ale Codului administrativ

și art. 433 lit. a) al Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Procuratura municipiului Bălți se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecător Valeriu Doagă

Judecători Tamara Chișca-Doneva

Iurie Bejenaru

5