2ra-721/19 — repararea prejudiciului moral cauzat prin discriminare în acces la justiție

2ra-721/19 — repararea prejudiciului moral cauzat prin discriminare în acces la justiție (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.2ra-721/19

prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul Central, (Jud: A. Donos)

instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (Jud: S. Șleahtițki, A. Toderaș, E. Bejenaru)

D E C I Z I E

15 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

Dumitru Mardari

Victor Burduh

examinând cererile de recurs declarate de către Victor Saranciuc, reprezentat

de către avocatul Rodica Cojoca, Judecătoria Chișinău, sediul Central și Curtea de

Apel Chișinău

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Victor Saranciuc

împotriva Judecătoriei Chișinău, sediul Central, Curții de Apel Chișinău, Agenției

de administrare a instanțelor judecătorești și Ministerului Justiției al Republicii

Moldova cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin discriminare în acces

la justiție

împotriva deciziei din 27 noiembrie 2018 a Curții de Apel Bălți, prin care s-a

admis apelul depus de Victor Saranciuc, reprezentat de către avocatul Rodica

Cojoca, s-a casat hotărârea din 29 mai 2018 a Judecătoriei Bălți, sediul Central și s-

a emis o nouă hotărâre cu privire la admiterea parțială a acțiunii,

constată:

La 7 noiembrie 2017, Victor Saranciuc a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Judecătoriei Chișinău, sediul Central, Curții de Apel Chișinău, Agenției

de administrare a instanțelor judecătorești și Ministerului Justiției al Republicii

Moldova cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin discriminare în acces

la justiție.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, Judecătoria Chișinău, sediul

Buiucani a expediat în adresa sa citațiile, prin care a fost invitat să participe la

ședințele de judecată numite pentru 2 iunie 2016, ora 15:00, 22 august 2016, ora

15:00 și 24 noiembrie 2016, ora 10:00 privind examinarea cauzelor civile nr. 2-

252/16, nr. 2-176/16 și nr. 2-5022/16.

Totodată reclamantul a relatat că Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani de

asemenea a expediat în adresa sa citația, prin care a fost invitat să participe la ședința

1

de judecată numită pentru 26 octombrie 2016 privind examinarea cauzei civile nr.

2-3820/16.

La fel reclamantul a notat că Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa sa

citațiile, prin care a fost invitat să participe la ședințele de judecată numite pentru 11

mai 2016 și 24 noiembrie 2016 privind examinarea cauzelor civile nr. 2a-1491/16

și nr. 3a-1243.

Victor Saranciuc a menționat că în zilele în care au avut loc ședințele de

judecată la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, Judecătoria Chișinău, sediul

Rîșcani și Curtea de Apel Chișinău, nu a avut acces în instanțele de judecate

nominalizate, din motivul lipsei condițiilor de acces în clădirile instanțelor

menționate pentru persoanele cu dezabilități (care utilizează scaunele cu rotile)

drept urmare a lipsei infrastructurii care ar permite accesul.

Reclamantul a specificat că este persoană cu dezabilități, XXXXX și nu are

posibilitatea de a se deplasa de sine stătător, deplasându-se doar utilizând scaun cu

rotile.

Victor Saranciuc a reiterat că a depus nenumărate plângeri în adresa Consiliului

pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității, iar ca rezultat

s-a constatat faptul discriminării sale în acces la justiție pe criteriu de dezabilitate

prin lipsa acomodării rezonabile a clădirilor instanțelor pentru persoanele cu

dezabilități conform art. 2 din Legea nr. 121 din 25 mai 2012 cu privire la asigurarea

egalității.

În consecință reclamantul a considerat că prin neasigurarea accesului la justiție

pe criteriul de dezabilitate prin lipsa acomodării rezonabile a clădirilor instanțelor

de judecată, i-a fost cauzat prejudiciu moral.

Reclamantul Saranciuc Victor a solicitat încasarea în mod solidar din contul

Judecătoriei Chișinău, sediul Central, Curții de Apel Chișinău, Agenției de

administrare a instanțelor judecătorești și Ministerului Justiției al Republicii

Moldova în beneficiul său a prejudiciului moral în mărime de 300 000 lei.

Prin hotărârea din 29 mai 2018 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, acțiunea

depusă de Victor Saranciuc a fost respinsă ca fiind neîntemeiată (f.d. 124-134).

Prin decizia din 27 noiembrie 2018 a Curții de Apel Bălți, a fost admis apelul

depus de Victor Saranciuc, reprezentat de către avocatul Rodica Cojoca, fiind casată

hotărârea din 29 mai 2018 a Judecătoriei Bălți, sediul Central și emisă o nouă

hotărâre cu privire la admiterea parțială a acțiunii. A fost încasat în mod solidar din

contul Judecătoriei Chișinău și Curții de Apel Chișinău în beneficiul lui Victor

Saranciuc prejudiciul moral în sumă de 1000 lei. În rest acțiunea a fost respinsă ca

fiind neîntemeiată (f.d. 191-200).

La 10 ianuarie 2019, Curtea de Apel Bălți a expediat în adresa participanților

la proces copia deciziei adoptate (f.d. 201).

La 13 februarie 2019, Victor Saranciuc, reprezentat de către avocatul Rodica

Cojoca a depus recurs împotriva deciziei din 27 noiembrie 2018 a Curții de Apel

Bălți, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii

primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri cu privire la admiterea integrală a

acțiunii.

2

Recurentul Victor Saranciuc, reprezentat de către avocatul Rodica Cojoca în

motivarea recursului, a indicat că instanțele de judecată la adoptarea hotărârilor

contestate, au aplicat și interpretat eronat normele dreptului material aplicabile

raportului juridic litigios.

Astfel recurentul a menționat că, deși instanțele de judecată au făcut referire la

prevederile Legii nr. 121 din 25 mai 2012 cu privire la asigurarea egalității, totuși

aceste prevederi nu au fost tratate în favoarea lui Victor Saranciuc.

Totodată recurentul a notat că instanțele de judecată la adoptarea soluțiilor nu

au luat în considerație faptul că prin deciziile Consiliului pentru Prevenirea și

Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității s-a constatat faptul discriminării

sale în acces la justiție pe criteriu de dezabilitate prin lipsa acomodării rezonabile a

clădirilor instanțelor pentru persoanele cu dezabilități.

La 20 februarie 2019, Curtea de Apel Chișinău a depus prin intermediul

oficiului poștal recurs împotriva deciziei din 27 noiembrie 2018 a Curții de Apel

Bălți, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii

primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acțiunii.

Recurentul Curtea de Apel Chișinău în motivarea recursului a indicat că Victor

Saranciuc se pretinde victimă a discriminării pe criterii de dezabilitate XXXXX, însă

nu a descris faptele astfel încât să stabilească caracterul și gravitatea suferințelor

psihice cauzate de Curtea de Apel Chișinău și nu a prezentat probe justificative în

sprijinul pretenției.

Suplimentar recurentul a menționat că Victor Saranciuc nu a anunțat Curtea de

Apel Chișinău despre motivele care l-ar fi împiedicat să ajungă la ședințele de

judecată și că ar avea nevoie de crearea unor condiții pe motivul unor dezabilități.

Prin urmare, recurentul a specificat că, necunoscând aceste particularități,

Curtea de Apel Chișinău nu a avut posibilitatea de a întreprinde măsurii de rigoare

pentru a înlătura neajunsurile care au generat acest litigiu.

Astfel recurentul a considerat că nu a admis față de Victor Saranciuc careva

tratament diferențiat în legătură cu dezabilitate acestuia.

La 22 februarie 2019, Judecătoria Chișinău, sediul Central a depus recurs

împotriva deciziei din 27 noiembrie 2018 a Curții de Apel Bălți, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe, cu

pronunțarea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acțiunii.

Recurentul Judecătoria Chișinău, sediul Central în motivarea recursului a

relatat că lipsa condițiilor pentru accesul fizic într-o instituție publică a persoanelor

cu dezabilități locomotorii nu poate fi echivalată cu neasigurarea accesului la justiție.

Mai mult recurentul a accentuat că, Victor Saranciuc a fost reprezentat de către

avocatul Rodica Cojoca, iar ultimul nu a confirmat faptul că instanțele de judecată

au solicitat prezența personală a sa în ședințele de judecată.

La 13 martie 2019, în conformitate art. 439 alin. (2) din Codul de procedură

civilă, Curtea Supremă de Justiție i-a comunicat cererea de recurs lui Victor

Saranciuc, Judecătoriei Chișinău, sediul Central, Curții de Apel Chișinău, Agenției

de administrare a instanțelor judecătorești și Ministerului Justiției al Republicii

Moldova, informându-i că referința se depune în termen de o lună de la data primirii

3

scrisorii. In mod corespunzător, dacă referința nu a fost prezentată în termenul

stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

La 3 aprilie 2019, Agenția de administrare a instanțelor judecătorești a înaintat

referință la cererea de recurs depusă de Victor Saranciuc, reprezentat de către

avocatul Rodica Cojoca, prin care a solicitat declararea recursului ca fiind

inadmisibil.

La data stabilită pentru examinarea cauzei, Victor Saranciuc, Judecătoria

Chișinău, sediul Central, Curtea de Apel Chișinău și Agenția de administrare a

instanțelor judecătorești nu au înaintat referință la cererile de recurs depuse de Victor

Saranciuc, reprezentat de către avocatul Rodica Cojoca, Judecătoria Chișinău, sediul

Central și Curtea de Apel Chișinău, prin care să-și exprime opinia referitor la

recursurile declarate.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

În procedura de filtru, instanța de recurs a reținut că decizia integrală a instanței

de apel din 27 noiembrie 2018 a fost expediată în adresa părților la 10 ianuarie 2019

(f.d. 224), însă conform avizelor de recepție se confirmă faptul că recurenții au

recepționat decizia instanței de apel la 15 ianuarie 2019 (f.d. 202, 204, 206).

Astfel, în atare situație, instanța de judecată a constatat că recursurile declarate

de Victor Saranciuc, reprezentat de către avocatul Rodica Cojoca, Judecătoria

Chișinău, sediul Central și Curtea de Apel Chișinău sunt depuse în termenul

prevăzut de art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 441 din Codul de procedură civilă, în cazul în care

recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului.

În corespundere cu art. 444 din Codul de procedură civilă, recursul s-a examinat

fără înștiințarea participanților la proces, însă data și ora ședinței a fost plasată pe

pagina web a Curții Supreme de Justiție. Astfel, Colegiul a decis inoportună invitarea

acestora, întrucât argumentele expuse în cererea de recurs au fost formulate cu

suficientă precizie pentru a permite instanței verificarea legalității hotărârii atacate.

Totodată, toate punctele de drept care puteau exista în această cauză pot fi cercetate

și soluționate în mod adecvat pe baza înscrisurilor prezente la dosar. În esență,

recurentul și intimații au avut posibilitatea să își prezinte poziția în scris și să

răspundă la concluziile părții adverse. Mai mult, nici un participant nu a solicitat

audierea publică a cauzei sale (a se vedea, mutatis mutandis, Auza Vilho Eskelinen

și alții v. Finlanda, 19 aprilie 2007, parag. 72 – 75, Eriksson v. Suedia, 12 aprilie

2012, parag. 66, 72, Pönkä v. Estonia, 8 noiembrie 2016, parag. 33 – 34).

Suplimentar, în parag. 26 – 27 din decizia Curții Constituționale nr. 95 din 19

decembrie 2016 privind excepția de neconstituționalitate a articolului 444 din Codul

de procedură civilă, Curtea a statuat că în cazul procedurilor care au ca obiect

autorizarea unui apel sau care consacră verificarea unor aspecte de drept, și nu de

fapt, sunt îndeplinite condițiile articolului 6 din Convenție chiar dacă instanța de apel

sau de recurs nu oferă reclamantului posibilitate să se exprime în fața sa, în persoană.

Iar, în esență nu este afectat accesul liber la justiție.

4

Verificând decizia contestată în raport cu criticile formulate, în limitele

controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursurile declarate sunt întemeiate și urmează a fi admise.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau

parțial decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe, pronunțînd o nouă

hotărîre.

Colegiul judiciar consideră necesar să menționeze că nu va formula un răspuns

detaliat pentru fiecare argument al recursurilor, ci va analiza doar motivele decisive

pentru soluționarea prezentei cauze (a se vedea cauza García Ruiz vs Spania (Marea

Cameră), 21 ianuarie 1999, parag. 26; Moreira Ferreira vs Portugalia (nr. 2) (Marea

Cameră); 11 iulie 2017, parag. 84, 98).

În conformitate cu articolul 432 alin. (2) lit. a) și c) din Codul de procedură

civilă, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată

și a interpretat în mod eronat legea;

Alineatul 4 din lege citată prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Din perspectiva acestor temeiuri, recurenții au pretins că instanțele ierarhic

inferioare au apreciat arbitrar probele.

Cu privire la argumentele date, instanța de recurs învederează că are

competență de a efectua un control al legalității deciziei atacate, nu și temeiniciei ei

în fapt. Astfel, se vor reține circumstanțele de fapt, privite în ansamblu, care au fost

stabilite de instanțele de judecată în fazele procesual anterioare, cu excepția situației

în care constatările lor pot fi considerate arbitrare sau vădit nerezonabile.

Astfel instanța de recurs notează că circumstanțele cauzei prezentate de părți și

determinate de instanțele de judecată în fazele procesuale anterioare denotă că

Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani a expediat în adresa lui Victor Saranciuc

citații, prin care a invitat pe ultimul să participe la ședințele de judecată numite

pentru 2 iunie 2016, ora 15:00, 22 august 2016, ora 15:00 și 24 noiembrie 2016, ora

10:00 privind examinarea cauzelor civile nr. 2-252/16, nr. 2-176/16 și nr. 2-5022/16.

La rândul său, Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani de asemenea a expediat în

adresa lui Victor Saranciuc citație, prin care a invitat pe recurentul-reclamant să

participe la ședința de judecată numită pentru 26 octombrie 2016 privind examinarea

cauzei civile nr. 2-3820/16.

La depunerea cererii de chemare în judecată, reclamantul a invocat, fapt care

nu a fost negat de pârât că Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa lui citații,

prin care a invitat pe ultimul să participe la ședințele de judecată numite pentru 11

mai 2016 și 24 noiembrie 2016 privind examinarea cauzelor civile nr. 2a-1491/16

și nr. 3a-1243.

5

La 11 martie 2016, 27 mai 2016 și 8 decembrie 2016, Saranciuc Victor s-a

adresat cu plângeri în adresa Consiliului pentru Prevenirea și Eliminarea

Discriminării și Asigurarea Egalității în care a invocat că este persoană cu

dezabilități XXXXX, se deplasează doar cu utilizarea unui scaun cu rotile și din

cauza lipsei condițiilor de acces în clădirile Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și Curții de Apel Chișinău, nu a avut

posibilitatea să participe nemijlocit pentru a-și apăra drepturile și interesele sale la

procesele de judecată la care a fost invitat.

Drept urmare, prin deciziile Consiliului pentru Prevenirea și Eliminarea

Discriminării și Asigurarea Egalității nr. 397/16 din 3 iunie 2016, nr. 430/16 din 18

august 2016, nr. 510/16 din 24 februarie 2017 și nr. 5/17 din 28 martie 2017, s-a

constatat că faptele expuse în plângerile depuse de Victor Saranciuc reprezintă

discriminare în acces la justiție pe criteriu de dezabilitate prin lipsa acomodării

rezonabile a clădirilor instanțelor pentru persoanele cu dezabilități, conform art. art.

1, 2, 4 lit. a), e), f) și g) din Legea nr. 121 din 25 mai 2012, privind asigurarea

egalității (f.d. 10-34).

La 7 noiembrie 2017, Victor Saranciuc a înaintat prezenta acțiune în temeiul

prevederilor Legii cu privire la asigurarea egalității nr. 121 din 25 mai 2012, Codului

civil, solicitând repararea prejudiciului moral cauzat prin neasigurarea accesului la

justiție pe criteriul de dezabilitate prin lipsa acomodării rezonabile a clădirilor

instanțelor.

Instanța de recurs remarcă că, prima instanța, a ajuns la concluzia netemeiniciei

acțiunii, indicând că faptele expuse de Victor Saranciuc în cererea de chemare în

judecată nu permit instituirea prezumției discriminării. Mai mult instanța a accentuat

că reclamantul nu a identificat tratamentul mai puțin favorabil din partea pârâților în

privința sa. Totodată nu a probat existența unor suferințe fizice sau psihice, ci s-a

limitat doar la descrierea stării sănătății.

La rândul său, Curtea de Apel Bălți, fiind învestită cu judecarea prezentei

cauze, a hotărât că pretențiile înaintate de Victor Saranciuc sunt întemeiate și a admis

parțial acțiunea, încasând în mod solidar din contul Judecătoriei Chișinău și Curții

de Apel Chișinău, prejudiciul moral în sumă de 1000 lei.

Cu privire la fond, instanța de apel a concluzionat că lui Victor Saranciuc nu i-

a fost asigurat accesul fizic într-o instituție publică, pentru ce poate pretinde la

repararea prejudiciului cauzat.

Instanța de apel s-a călăuzit de articolele 1, 2, 12, 13, 18 și 20 din Legea nr. 121

din 25 mai 2012, privind asigurarea egalității, precum și art. 1422 și art.1423 Cod

civil .

Prin urmare, instanța de recurs conchide că elementele descrise mai sus se

circumscriu temeiului prevăzut la articolul 432 alin. (2) lit. b) din Codul de procedură

civilă. În acest caz, Colegiului lărgit îi revine obligația de a verifica dacă erorile

judiciare pot fi calificate esențiale și dacă pot fi corectate în baza argumentelor livrate

de părți, coroborate prin înscrisurile anexate la materialele cauzei.

Efectul omisiunii instanței de apel va fi analizat prin prisma consecințelor

juridice pe care aceste le produc în soluționarea cauzei, în special, în limitele

6

standardelor impuse de articolul 239 din Codul de procedură civilă. Or, în

conformitate cu acesta, hotărârea judecătorească trebuie să fie legală și întemeiată.

Instanța își întemeiază hotărârea numai pe circumstanțele constatate nemijlocit de

instanță și pe probele cercetate în ședință de judecată.

În mod corespunzător, instanța de recurs va raporta circumstanțele prezentate

mai sus la normele de drept invocate de recurenți, dar și la dispozițiile legale care sunt

relevante speței.

Art. 1 alin. (1) din Legea nr. 121 din 25 mai 2012 cu privire la asigurarea

egalității, prevede că scopul prezentei legi este prevenirea și combaterea

discriminării, precum și asigurarea egalității tuturor persoanelor aflate pe teritoriul

Republicii Moldova în sferele politică, economică, socială, culturală și alte sfere ale

vieții, fără deosebire de rasă, culoare, naționalitate, origine etnică, limbă, religie sau

convingeri, sex, vîrstă, dizabilitate, opinie, apartenență politică sau orice alt criteriu

similar.

Conform art. 8 lit. h) din aceiași lege, este interzisă orice formă de discriminare

privind accesul persoanelor la alte servicii și bunuri disponibile publicului.

Articolul 1 din Legea nr. 60 din 30 martie 2012 privind incluziunea socială a

persoanelor cu dizabilități, prevede că prezenta lege reglementează drepturile

persoanelor cu dizabilități în vederea incluziunii sociale a acestora, garantării

posibilității participării lor în toate domeniile vieții fără discriminare, la un nivel

identic cu ceilalți membri ai societății, avînd ca bază respectarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În condițiile articolului 19 alin. (1) din aceiași lege, obiectele de menire socială

trebuie să fie amenajate într-un mod care să le facă accesibile pentru persoanele cu

dizabilități: dotate cu căi de acces și instalate cu respectarea actelor normative în

vigoare vizînd domeniul respectiv.

Totodată, instanța de recurs menționează că pct. 1 și 2 din anexa Hotărârii

Guvernului nr. 599 din 13 august 2013 cu privire la aprobarea Planului de acțiuni

privind implementarea măsurilor de asigurare a accesibilității persoanelor cu

dizabilități la infrastructura socială, prevede ca acțiuni pentru autoritățile

administrației publice locale - inventarierea instituțiilor publice și clădirilor de

menire socială existente cu privire la adaptarea acestora la necesitățile persoanelor

cu dizabilități, elaborarea și aprobarea Planului de acțiuni la nivel local privind

adaptarea clădirilor la necesitățile persoanelor cu dizabilități cu prevederea finanțării

acțiunilor din bugetele unităților administrativ-teritoriale, proprietarilor de clădiri,

surselor partenerilor de dezvoltare, altor surse.

Reieșind din raționamentele legale evocate, Colegiul lărgit consideră justă și

corectă concluzia Consiliului pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și

Asigurarea egalității, precum și a Curții de Apel Bălți privind existența la caz a

discriminării lui Victor Saranciuc pe temeiul dizabilității fizice XXXXX Or, din

materialele anexate la dosar și din declarațiile părților rezultă că Victor Saranciuc

fiind persoană cu dezabilități, se deplasează utilizând doar scaun cu rotile, iar în

zilele în care au avut loc ședințele de judecată la Judecătoria Chișinău, sediul

Buiucani, Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani și Curtea de Apel Chișinău, nu a avut

7

acces în instanțele de judecate nominalizate, din motivul lipsei condițiilor de acces

în clădirile instanțelor menționate pentru persoanele cu dezabilități.

În acest context, colegiul remarcă că normele de drept invocate mai sus

reglementează drepturile persoanelor cu dizabilități în vederea incluziunii sociale a

acestora, garantării posibilității participării lor în toate domeniile vieții fără

discriminare, la un nivel identic cu ceilalți membri ai societății.

Prin urmare, instanța menționează că obiectele de menire socială trebuie să fie

amenajate într-un mod care să fie accesibile pentru persoanele cu dizabilități și

dotate cu căi de acces, care să fie instalate cu respectarea actelor normative în

vigoare vizînd domeniul respectiv.

Astfel, în virtutea normelor de drept în vigoare, Judecătoria Chișinău, sediul

Central și Curtea de Apel Chișinău sunt ținute să întreprindă măsuri de acomodare

rezonabilă a echipamentului și construcțiilor pentru a satisface nevoile persoanelor

cu dizabilități, inclusiv a persoanelor cu XXXXX precum este cazul lui Victor

Saranciuc.

Se reține că pentru a evalua dacă tratamentul aplicat persoanei constituie/nu

constituie discriminare, urmează a fi analizat dacă la caz a existat un tratament mai

puțin favorabil (excludere, restricție, deosebire etc.), aplicat în comparație cu o altă

persoană aflată în situație analogică, precum și dacă se relevă vreun criteriu interzis

de discriminare.

Din materialele cauzei rezultă cu certitudine că lui Victor Saranciuc i-a fost

restricționat accesul în incinta Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani, precum și în incinta Curții de Apel Chișinău. Astfel este

notabil faptul că instanțele menționate nu au negat faptul restricționării accesului,

dar au menționat că lipsa condițiilor pentru accesul fizic într-o instituție publică a

persoanelor cu dezabilități XXXXX nu poate fi echivalată cu neasigurarea accesului

la justiție.

În acest context, este irelevant argumentul recurenților Judecătoriei Chișinău,

sediul Central și Curții de Apel Chișinău privind lipsa intenției lor de a-l discrimina

pe Victor Saranciuc, deoarece doar aflarea acestuia în cărucior cu rotile, îl plasează

într-o situație net dezavantajoasă în raport cu alte părți în ceea ce privește accesul în

clădire, iar pentru stabilirea faptului discriminării la caz nefiind necesară existența

intenției (directe/indirecte) a instanțelor de judecată.

În circumstanțele enunțate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție concluzionează că atât Consiliul

pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității, cât și Curtea

de Apel Bălți în mod just au decis la caz asupra discriminării lui Victor Saranciuc

pe motiv de dizabilitate, deoarece restricționarea accesului acestuia în incinta

instanțelor de judecată pe motivul neacomodării clădirii și echipamentelor, prin sine

reprezintă un temei de tratament diferențiat contrar standardelor internaționale și

naționale existente pe acest teren.

Prin urmare, ținând cont de prevederile legale, precum și de faptul că pârâții nu

i-au asigurat lui Victor Saranciuc accesul fizic într-o instituție publică, instanța de

8

apel întemeiat a dispus repararea prejudiciului moral, însă eronat a interpretat

normele cu privire la solidaritate.

În acest context, instanța menționează că articolele 530 și 531 din Codul civil

expres prevăd că dacă doi sau mai mulți debitori datorează o prestație în așa fel încît

fiecare este dator să efectueze întreaga prestație, iar creditorul poate pretinde

fiecăruia din debitori executarea, atunci debitorii sînt legați solidar. O obligație

solidară nu se prezumă, ci se naște prin act juridic, prin lege sau atunci cînd prestația

este indivizibilă.

Rațiunea articolelor citate prevăd că obligația este solidară în cazul în care o

prestație este datorată de doi sau mai mulți debitori, iar creditorul are dreptul să ceară

oricărui codebitor executarea integrală a prestației. Prin urmare obligația este

solidară între debitori atunci când toți sunt obligați la aceeași prestație, astfel încât

fiecare poate fi ținut separat pentru întreaga obligație, iar executarea acesteia de către

unul dintre codebitori îi liberează pe ceilalți față de creditor.

Conjunctura respectivă impune de a menționa că conform cererii de chemare

în judecată, Victor Saranciuc pretinde un drept împotriva Judecătoriei Chișinău,

sediul Central și împotriva Curții de Apel Chișinău, invocând în susținerea celor

enunțate, circumstanțe de fapt diferite.

Din aceste raționamente, instanța de recurs învederează că la caz nu sunt

aplicabile normele cu privire la solidaritatea obligației. Or, deși Judecătoria

Chișinău, sediul Central și Curtea de Apel Chișinău sunt instanțe de judecată, totuși

acestea sunt instituții distincte, care urmează să răspundă individual pentru

încălcarea dreptului lui Victor Saranciuc.

Prin urmare, colegiul notează că Judecătoria Chișinău, sediul Central și Curtea

de Apel Chișinău în calitate de instituții distincte nu au obligații solidare în raport cu

Victor Saranciuc.

Conform art. 1422 alin. (1) Cod civil în cazul în care persoanei i s-a cauzat un

prejudiciu moral (suferințe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei

personale nepatrimoniale, precum și în alte cazuri prevăzute de legislație, instanța

de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparația prejudiciului prin

echivalent bănesc.

Art. 1423 Cod civil prevede că mărimea compensației pentru prejudiciu moral

se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea

suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al

autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în

care această compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate. Caracterul și

gravitatea suferințelor psihice sau fizice le apreciază instanța de judecată, luînd în

considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, precum și statutul social

al persoanei vătămate.

Raportând prevederile enunțate la circumstanțele constatate, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

consideră că instanța de apel just a concluzionat că sunt întrunite și aplicabile la caz

prevederile codului civil privind repararea prejudiciului moral.

9

Însă, în opinia instanței de recurs cuantumul compensației pentru prejudiciul

moral determinat de către instanța de apel în sumă de 1000 lei, este minim, deoarece

nu este proporțional în raport cu caracterul și gravitatea reală a suferințelor pe care

le-a suportat Victor Saranciuc.

În speță, Colegiul consideră că prejudiciul moral în mărime de 300 000 lei

solicitat de către Victor Saranciuc este exagerat, având în vedere circumstanțele

cauzei, însă suma de 2 000 lei este în măsură de a atenua suferințele psihice cauzate

lui Victor Saranciuc, fiind echitabilă și suficientă pentru prejudiciul suferit.

În acest sens, instanța de recurs notează asupra faptului că la determinarea

cuantumului prejudiciului moral, instanțele de judecată trebuie să respecte criteriul

echității, care presupune că despăgubirile pentru prejudiciul moral trebuie să fie

juste, raționale și echitabile, adică trebuie stabilit în așa fel încît să asigure efectiv o

compensare suficientă pentru a menține echilibrul între daunele efectiv pricinuite și

suma acordată.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție consideră neîntemeiat argumentului Judecătoriei Chișinău, sediul Central

că Victor Saranciuc nu a confirmat faptul că instanțele de judecată au solicitat

prezența personală a sa în ședințele de judecată. Or un asemenea argument nu poate

fi invocat întru restricționarea accesului în instanța de judecată față de o persoană cu

dizabilități fizice, care are calitatea de reclamant, deoarece prin prisma art. 3 lit. a)

din Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități, ratificată de

Republica Moldova prin Legea nr. 166 din 09 iulie 2010, persoanelor cu dizabilități

li se garantează respectarea demnității umane și autonomiei individuale, ei având

libertatea de a face propriile alegeri.

Astfel, în atare situație, Colegiul judiciar nu va analiza celelalte motive

invocate în cererile de recurs, întrucât nu au forță juridică de a influența prezenta

soluție adoptată în speță. De fapt, întinderea obligației de a motiva hotărârea poate

varia în dependență de caracterul deciziei și trebuie determinată în lumina

circumstanțelor cauzei (a se vedea cauzele Ruiz Torija v. Spaniei, 9 decembrie 1994,

parag. 29; Fomin v.Moldova, 11 octombrie 2011, parag. 31 și 34; Mitrofan v.

Moldova, 15 ianuarie 2013, parag. 54; Lebedinschi v. Moldova, 16 iunie 2015, parag.

31, 36; Nichifor v.Moldova, 20 septembrie 2016, parag. 30).

Având în vedere problemele de drept ridicate în speță, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge

la concluzia de a admite cererile de recurs declarate de a casa integral decizia

instanței de apel și hotărârea primei instanțe în și de a pronunța o nouă hotărâre de

admitere parțială a acțiunii. În rest acțiunea urmează a fi respinsă.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b), din Codul de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție

d e c i d e:

10

Se admit cererile de recurs declarate de Victor Saranciuc, reprezentat de către

avocatul Rodica Cojoca, Judecătoria Chișinău, sediul Central și Curtea de Apel

Chișinău.

Se cazează integral decizia din 27 noiembrie 2018 a Curții de Apel Bălți și

hotărârea din 29 mai 2018 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, în cauza civilă

intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Victor Saranciuc împotriva

Judecătoriei Chișinău, sediul Central, Curții de Apel Chișinău, Agenției de

administrare a instanțelor judecătorești și Ministerului Justiției al Republicii

Moldova cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin discriminare în acces

la justiție, și se pronunță o nouă hotărâre:

Se admite parțial acțiunea depusă de depusă de Victor Saranciuc împotriva

Judecătoriei Chișinău, sediul Central, Curții de Apel Chișinău, Agenției de

administrare a instanțelor judecătorești și Ministerului Justiției al Republicii

Moldova cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin discriminare în acces

la justiție .

Se încasează din contul Judecătoriei Chișinău, sediul Central în beneficiul lui

Victor Saranciuc prejudiciul moral în sumă de 1000 (o mie) lei.

Se încasează din contul Curții de Apel Chișinău în beneficiul lui Victor

Saranciuc prejudiciul moral în sumă de 1000 (o mie) lei.

În rest, se respinge ca fiind neîntemeiată acțiunea depusă de Victor Saranciuc

împotriva Judecătoriei Chișinău, sediul Central, Curții de Apel Chișinău, Agenției

de administrare a instanțelor judecătorești și Ministerului Justiției al Republicii

Moldova cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin discriminare în acces

la justiție .

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

Dumitru Mardari

Victor Burduh

11