2ra-643/20 — Repararea prejudiciului moral

2ra-643/20 — Repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-643/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud.: C. Guzun)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.: L. Bulgac, G. Dașchevici, A. Panov)

D E C I Z I E

19 august 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecători Maria Ghervas

Victor Burduh

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

examinând recursul declarat de către Victor Saranciuc,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către

Victor Saranciuc împotriva IMSP Spitalul Clinic Municipal „Sfânta Treime”, IMSP

Asociația Medicală Teritorială Ciocana, intervenienți accesorii Direcția Generală

Asistență Socială și Sănătate a Consiliului municipal Chișinău, Agenția Teritorială

Centru a CNAM și Ion Șeicanu cu privire la repararea prejudiciului moral și

încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 31 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins apelul declarat de Victor Saranciuc și s-a menținut hotărârea din 29

martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă :

La 15 iunie 2018, Victor Saranciuc a depus cerere de chemare în judecată

împotriva IMSP Spitalul Clinic Municipal „Sfânta Treime”, IMSP Asociația

Medicală Teritorială Ciocana, intervenienți accesorii Direcția Generală Asistență

Socială și Sănătate a Consiliului municipal Chișinău, Agenția Teritorială Centru a

CNAM și Ion Șeicanu cu privire la repararea prejudiciului moral și încasarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 07 iunie 2017 acesta, acuzând

dureri (constipație a colonului), s-a adresat la Asociația Medicală Teritorială

Ciocana, unde medicul de familie i-a recomandat să apeleze la serviciul medicilor

de urgență, ceea ce a și făcut. Ulterior, a fost transportat la IMSP Spitalul Clinic

Municipal ”Sfânta Treime” unde medicii, în locul acordării primului ajutor medical

(xxxx), au întreprins alte măsuri (xxxxxx), acționând neprofesional și iresponsabil.

În scurt timp, a fost trimis acasă, fiindu-i recomandat să ea un taxi, asta în timp ce

reclamantul practic a fost lipsit de posibilitatea de a se deplasa de sine stătător.

Victor Saranciuc a specificat că a doua zi, a apelat la ajutor pe unul din

1

anunțurile ziarului „xxxxx” întrucât era a șasea zi de criză (xxxx). Înțelegând că s-a

produs un confuz, consultându-se pe telefon cu un medic cunoscut, la xx iunie xxxx,

s-a deplasat la IMSP Spitalul Clinic Municipal ”Sfânta Treime” unde medicii au

imitat xxxxx xxxxx, iar pentru a înlătura xxxxxx l-au trimis la Asociația Medicală

Teritorială Ciocana. În tot acest timp a fost într-o stare psihologică de nedescris,

fiind umilit, se afla pe muchia izbucnirii unei crize de nervi, deoarece este xxxx de

xx. x, diagnosticat cu xxxx. Faptele descrise au dus la înrăutățirea vădită a stării

sănătății sale, reflectându-se negativ asupra întregului xxxxx, acestea toate având ca

urmare xxxxxx totală a reclamantului.

Reclamantul a menționat că, la 24 iulie 2017, s-a adresat cu o plângere la

CNAM unde a descris toate cele întâmplate, fărădelegile care au loc în instituțiile

medicale, asta în timp ce reclamantul dispune de poliță de asigurare medicală,

solicitând să se ia atitudine față de calitatea serviciilor medicale acordate

reclamantului în cazul descris. La 28 august 2017, a primit răspuns de la CNAM,

prin care a fost informat despre faptul că prin ordinul CNAM nr. xxx-d din xx iulie

xxxx s-a efectuat investigarea cazului clinic descris de către reclamant, unde s-a

constatat că IMSP Spitalul Clinic Municipal ”Sfânta Treime”, Asociația Medicală

Teritorială Ciocana, la acordarea primului ajutor medical, nu au respectat normele

pct. 30 alin.(9) și 99 alin.(7) din ordinul Ministerului Sănătății nr. 596/404 din 21

iulie 2016 - Normele metodologice de aplicare a programului unic al asigurării

obligatorii de asistență medicală.

Victor Saranciuc a invocat că în temeiul faptelor constatate, CNAM a înaintat

un demers față de IMSP Spitalul Clinic Municipal ”Sfânta Treime”, Asociația

Medicală Teritorială Ciocana IP, pentru a întreprinde măsurile corespunzătoare față

de persoanele vinovate, astfel comunicându-i-se că CNAM va întreprinde toate

măsurile necesare pentru soluționarea faptelor constatate în corespundere cu

legislația în vigoare și admiterea cerințelor beneficiarilor sistemului asigurărilor

medicale obligatorii.

Reclamantul a mai indicat că, la 24 ianuarie 2018, a primit răspuns de la

administrația IMSP Spitalul Clinic Municipal ”Sfânta Treime”, prin care i s-a

comunicat că petiția a fost examinată în comisie, la ședința medicilor de gardă și a

fost admonestat medicul urolog Ion Șeicanu, care a încălcat normele de conduită și

tactică, iar reclamantul, în urma acțiunilor acestui medic a rămas să se deplaseze

xxxxx. Ulterior, la 29 ianuarie 2018, Asociația Medicală Teritorială Ciocana IP, i-a

expediat răspunsul la petiția sa, precum că au constatat incoincidența datei solicitării

medicului de familie din fișa de ambulatoriu și Registru de înregistrare a solicitărilor

medicului la domiciliu fapt explicat de către medicul de familie prin posibilitatea

tehnică de a avea acces la domiciliul reclamantului și consultul prin telefon.

Victor Saranciuc a relatat că i-a fost produsă o xxxxx xxxxx xxxx: batjocura și

tratamentul inuman față de o persoană cu xxxxx, atitudinea nepăsătoare a lucrătorilor

medicali față de suferințele omului aflat în stare de durere fizică, i-au tulburat și mai

grav sănătatea. A ajuns să fie xxxxx total în urma suferințelor fizice și psihice

produse, a acțiunilor necorespunzătoare întreprinse de lucrătorii medicali, cât și a

inacțiunilor acestora.

Reclamantul a solicitat încasarea din contul pârâților a prejudiciului moral în

sumă de 50000 lei și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 29 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

2

acțiunea înaintată de Victor Saranciuc s-a respins ca neîntemeiată (f.d. 91, 95-98)

La 23 aprilie 2019, Victor Saranciuc, reprezentat de avocatul Stela Odobescu a

depus cerere de apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea

apelului, casarea hotărârii contestate, cu pronunțarea unei hotărâri noi de admitere a

acțiunii.

Prin decizia din 31 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a respins cererea

de apel depusă de Victor Saranciuc și s-a menținut hotărârea din 29 martie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani (f.d. 130-137).

La 17 februarie 2020, Victor Saranciuc a declarat recurs împotriva decizie din

31 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului,

casarea deciziei contestate și a hotărârii din 29 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani, cu restituirea cauzei spre rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului, Victor Saranciuc a invocat că nu a fost citat legal și a

fost în imposibilitate de a se prezenta la ședința de judecată pentru a susține cererea

de apel. Totodată, a invocat dezacordul cu actele judecătorești contestate,

considerându-le neîntemeiate și pasibile de a fi casate.

Mai mult, recurentul a indicat că i-a fost produsă o xxxxx xxxxx xxxx,

batjocora și tratamentul inuman față de o persoană cu xxxxxx și atitudinea

nepărtinitoare a lucrătorilor medicali, i-a xxxxxx și mai xxxxx xxxx.

Examinând recursul declarat de Victor Saranciuc, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție menționează

următoarele.

În conformitate cu art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asupra

admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

Conform art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

avocatului recurentului, prin intermediul poștei electronice, la 09 decembrie 2019,

fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire (f.d. 138), iar la 17 decembrie 2019 a fost

expediată la adresa electronică liuba.saranciuc@yahoo.ro și recepționată la aceeași

dată (f.d. 148).

Astfel, instanța de recurs constată că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia.

La 04 martie 2020, în adresa intimaților și intervenienților accesorii a fost

expediată copia cererii de recurs depusă de către Victor Saranciuc, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

anexată la materialele dosarului (f.d. 153).

La 06 aprilie 2020, IMSP Asociația Medicală Teritorială Ciocana a depus

referință la cererea de recurs, solicitând de a fi considerat inadmisibil recursul (f.d.

154-156).

3

Prin încheiere din 29 iulie 2020 a Curții Supreme de Justiție, cererea dedusă

judecății s-a considerat admisibilă pentru examinare în fond.

În conformitate cu art. 441 din Codul de procedură civilă, în cazul în care

recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului.

Potrivit art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează fără

înștiințarea participanților la proces.

Examinând recursul declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

concluzionează despre necesitatea admiterii recursului, de a casa integral decizia

instanței de apel și hotărârea primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri de

admitere parțială a acțiunii.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral

sau parțial decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă

hotărâre.

Conform art. 432 alin. (2) lit. b) și c) din Codul de procedură civilă, se consideră

că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care

instanța judecătorească a aplicat o lege care nu trebuia aplicată și a interpretat în mod

eronat legea.

Conform art. 118 alin. (3) Cod de procedură civilă, circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea justă a cauzei sânt determinate definitiv de instanța

judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor participanți

la proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce urmează a fi

aplicate.

Conform art. 239 din Codul de procedură civilă, hotărârea judecătorească

trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe

circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de

judecată.

Art. 240 alin. (1) din Codul de procedură civilă prevede că, la deliberarea

hotărârii, instanța judecătorească apreciază probele, determină circumstanțele care

au importanță pentru soluționarea cauzelor, care au fost sau nu stabilite, caracterul

raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării cauzei și admisibilitatea

acțiunii.

Din materialele cauzei rezultă că, la 15 iunie 2018, Victor Saranciuc a depus

cerere de chemare în judecată împotriva IMSP Spitalul Clinic Municipal „Sfânta

Treime”, IMSP Asociația Medicală Teritorială Ciocana, intervenienți accesorii

Direcția Generală Asistență Socială și Sănătate a Consiliului municipal Chișinău,

Agenția Teritorială Centru a CNAM și Ion Șeicanu cu privire la repararea

prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

Fiind investită cu examinare prezentei cauze, Judecătoria Chișinău, sediul

Rîșcani, prin hotărârea din 29 martie 2019 a respins acțiunea înaintată de Victor

Saranciuc.

Prin decizia din 31 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a respins cererea

de apel depusă de Victor Saranciuc și s-a menținut hotărârea din 29 martie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

În motivarea soluției, instanța de apel a indicat că deși în acțiunea sa și în

4

cererea de apel, Victor Saranciuc a invocat că medicii, în locul xxxx xxxxxxx au

întreprins alte măsuri și anume xxxxxx pentru xxxxxxx, în fișa medicală pentru

Departamentul de medicină urgentă nr. xxxxx din xxx iunie xxxx, a fost indicat

diagnosticul - xxxxxxxx, iar, alte acuze ale pacientului nu au fost identificate.

Colegiul civil a reținut că din circumstanțele cauzei reiese că la plecarea lui

Victor Saranciuc din cadrul serviciului AMU în Unitatea primiri urgente, nu au fost

invocate careva obiecții privind starea sănătății, ultimul fiind externat cu

recomandări, concluzie privind starea de sănătate și procedurile administrate

pacientului, toate acestea fiind expuse în fișele medicale.

Mai mult, instanța de apel a considerat declarative argumentele apelantului

referitor la necesitatea încasării prejudiciului moral, or, ținând cont de prevederile

art. 1422 Cod civil, prejudiciul moral se compensează numai atunci când a fost

cauzat prin fapte ce lezează drepturile personale nepatrimoniale ale persoanei

vătămate. Astfel, compensarea prejudiciului moral cauzat prin lezarea drepturilor

patrimoniale se admite numai în cazurile expres prevăzute de lege.

La caz, Victor Saranciuc nu a prezentat careva probe pertinente și concludente,

care în coroborare ar demonstra temeinicia pretențiilor sale referitoare la

compensarea prejudiciului moral, cauzat din culpa lucrătorilor medicali, or,

argumentele apelantului invocate atât în prima instanță cât și în instanța de apel, sunt

considerate declarative, și invocate doar cu scopul de a se încadra în limitele

procedurale.

Instanța de recurs învederează că o astfel de concluzie este una pripită, fapt ce

rezultă din nedeterminarea exactă a naturii juridice a litigiului, criteriu, care

presupune prin sine lămurirea completă și certă a situației de fapt sub toate aspectele.

În conformitate cu art. 373 alin. (1) și (2) Cod de procedură civilă, instanța de

apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate,

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea

circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță; instanța de apel verifică

circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și

cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea cauzei,

apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de către

participanții la proces.

Fiind suverană în privința controlului pe care îl efectuează și având în vedere

argumentele care i-au fost prezentate, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție a analizat această cerere prin

prisma art. 8 din C.E.D.O. În cazul de față, jurisprudența Curții Europene a

Drepturilor Omului a statuat că integritatea fizică și psihologică a persoanelor,

implicarea lor în alegerea îngrijirii medicale administrate și consimțământul acestora

în acest sens, precum și accesul acestora la informații care să le permită evaluarea

riscurilor pentru sănătate la care sunt expuse, intră în domeniul de aplicare al

articolului 8 al Convenției sus citate (a se vedea Trocellier vs Franța (dec.), 5

octombrie 2006; S.B. vs România, 23 septembrie 2014, parag. 65).

Din raționamentele date, Înaltele Părți contractante au, în paralel cu obligațiile

lor pozitive prevăzute la articolul 2 din Convenție, obligația pozitivă prevăzută la

articolul 8.

Așadar, în primul rând, statele au responsabilitatea de a introduce reglementări

care să impună spitalelor publice și private să adopte măsuri adecvate pentru

5

protejarea integrității fizice a pacienților și pe de altă parte, victimele neglijenței

medicale trebuie să aibă posibilitatea reală de a accede la proceduri în care ar putea,

dacă este cazul, să obțină despăgubiri pentru daune (a se vedea Benderskiy vs

Ukraina, 15 noiembrie 2007, parag. 61 – 62; Codarcea vs România, 2 iunie 2009,

parag. 102 - 103; Csoma vs România, 15 ianuarie 2013, parag. 41 și 43; și S.B.,

ibidem, parag. 65 - 66).

În același timp, CtEDO a considerat rezonabil să deducă de aici faptul că statele

contractante trebuie, în virtutea obligațiilor pozitive, să adopte măsurile normative

necesare pentru a garanta ca medicii iau în considerare consecințele previzibile ale

unei proceduri medicale planificate asupra integrității corporale a pacienților și să îi

informeze din timp pe pacienții respectivi despre consecințe, astfel încât aceștia din

urmă să fie în măsură să ia o decizie informată. În special, ca un corolar la aceasta,

dacă un risc previzibil de acest tip se concretizează fără ca pacientul să fi fost

informat corespunzător și în prealabil de către medici, statul contractant respectiv

poate fi răspunzător direct, în temeiul art. 8, pentru omiterea acestei informații (a se

vedea Trocellier, citată anterior, parag. 4; Vo vs Franța (Marea Cameră), 8 iulie 2004

parag. 89, Codarcea, citată anterior, parag. 105).

Sub acesta aspect, art. 15 alin. (1) din Legea cu privire la drepturile și

responsabilitățile pacientului prevede că pacientul, sau reprezentantul său poate

ataca acțiunile prestatorilor de servicii de sănătate ce au condus la lezarea drepturilor

individuale ale pacientului.

Conform art. 17 alin. (1) din aceeași lege, orice persoană care consideră că i-au

fost lezate drepturile și interesele legitime prevăzute de prezenta lege este în drept,

în vederea protejării lor, să se adreseze în instanța judecătorească competentă.

Prin prisma articolului 18 alin. (1) din legea citată, se deduce că

responsabilitatea pentru încălcarea drepturilor individuale, stipulate de prezenta lege

o poartă prestatorii de servicii de sănătate.

Conform art. 17 alin. (1) și (2) din Legea cu privire la ocrotirea sănătății nr. 411

din 28 martie 1995, locuitorii republicii au dreptul la asigurarea sănătății, fără

deosebire de naționalitate, rasă, sex, apartenență socială și religie. Acest drept este

asigurat prin păstrarea fondului genetic al țării, prin crearea de condiții de viață și

muncă, prin garantarea unei asistențe medicale calificate, acordate în conformitate

cu exigențele medicinii moderne, precum și prin apărarea juridică a dreptului la

ocrotirea sănătății și la repararea prejudiciului cauzat sănătății.

Articolul 20 alin. (1) din aceeași Lege indică asupra faptului că cetățenilor

Republicii Moldova, indiferent de veniturile proprii, li se oferă posibilități egale în

obținerea de asistență medicală oportună și calitativă în sistemul asigurărilor

obligatorii de asistență medicală. Asigurarea obligatorie de asistență medicală

reprezintă un sistem, garantat de stat, de apărare a intereselor populației în domeniul

ocrotirii sănătății prin constituirea, din contul primelor de asigurare, a unor fonduri

bănești destinate acoperirii cheltuielilor de tratare a stărilor condiționate de

survenirea evenimentelor asigurate (maladie sau afecțiune).

Astfel, din materialele cauzei se constată că potrivit fișei medicale pentru

Departamentul de medicină urgentă nr. xxxxxx, la xx iunie xxxx ora 17:20, Victor

Saranciuc a fost transportat de către serviciul AMU în Unitatea primiri urgențe a

instituției cu diagnosticul de trimitere: xxxxxx. Pacientul a fost examinat de către

medicul urolog de gardă Ion Șeicanu, care a confirmat același diagnostic și la

6

prezentarea pacientului în UPU – xxxx xxxxx xxx, în anamneza și examenul clinic,

medicul a notat – xxxxxx, stabilindu-i xxxxx, TA-xxx/xx, temperatura - xx Co.

Conform diagnosticului stabilit pacientului i s-a efectuat xxxxxxx xxx xxxxx și s-a

xxxxx xx xxx de xxxxx (f.d. 67-69).

Conform fișei medicale pentru Departamentul de medicină urgentă nr. xxxx,

la xx iunie xxxx ora 12:25, Victor Saranciuc a fost transportat de către serviciul

AMU în Unitatea primiri urgențe a instituției cu diagnosticul de trimitere: xxxx

xxxxx, iar la diagnosticul de plecare a fost indicat: xxxxx, xxxxx multiplă xxxxx-

xxxxx. Pacientul a fost examinat de către medicul chirurg de gardă Grigore Țara,

care la prezentarea pacientului a stabilit diagnoza: xxxxx; xxxxxx xxxxxx,

prescriindu-i: xxxxx xxxxx (xxxxxxx, grupa xxxxx și xxxxx xxxxx), xxxxxx xxxxxx

(xxxxxxx), Xx xxxx pe gol, consultațiile xxxxxx și xxxxxx. Medicul a stabilit

obiectiv la pacient: TA: xxx/xx, temperatura- xxxx Co, puls - xxx, nr. respirațiilor -

xxx. După ce i s-au efectuat x xxxx xxxxxxx, pacientul cu starea sănătății în xxxxxx,

a plecat din UPU cu următoarele recomandări: xxxxxxx, „xxxx” și xxx. (f.d. 61-66).

Potrivit răspunsului nr. 07/10-334/1248 din xx august xxxx, Compania

Națională de Asigurări în Medicină, i-a comunicat recurentului despre faptul că în

rezultatul efectuării investigației s-a constatat că de către Asociația Medicală

Teritorială Ciocana și IMSP SCM „Sfânta Treime”, în timpul acordării asistenței

medicale, nu au fost respectate prevederile pct. 30 alin. (9) și 99 alin. (7) ale

Normelor Metodologice de aplicare a Programului unic al asigurării obligatorii de

asistență medicală, aprobate prin ordinul Ministerului Sănătății nr. 596/404 din 21

iulie 2016 (f.d. 8).

Ulterior, Victor Saranciuc a expediat o scrisoare IMSP SCM „Sfânta Treime”,

prin care a solicitat să fie informat despre măsurile luate cu privire la fiecare vinovat

în prestarea serviciilor medicale necorespunzătoare (f.d. 5).

Prin răspunsul nr. 01-13/57 din 24 ianuarie 2018, IMSP SCM „Sfânta Treime”

a menționat că pentru a fi elucidate circumstanțele în care au fost admise erori de

tactică medicală în cadrul Unității de Primire Urgentă, a fost efectuată ședința

medicilor de gardă unde a fost adusă la cunoștință petiția recurentului. Astfel,

medicul urolog de gardă Ion Șeicanu, care a încălcat normele de conduită și tactică

medicală a fost „admonestat” (f.d. 6).

Conform pct. 30 alin. (9) din ordinul Ministerului Sănătății nr. 596/404 din 21

iulie 2016 cu privire la aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Programului

unic al asigurării obligatorii de asistență medicală, pentru realizarea volumului de

asistență medicală primară prevăzut în Programul unic și prezentele Norme

metodologice, conducătorul instituției medico-sanitare respective asigură în toate

instituțiile medicale subordonate condițiile necesare prin: organizarea supravegherii,

inclusiv la domiciliu, a persoanelor cu maladii cronice, inclusiv a persoanelor

nedeplasabile.

Iar pct. 99 alin. (7) din același ordin stipulează că conducătorul instituției

medico-sanitare spitalicești asigură acordarea asistenței respective în volumul

stabilit de Programul unic prin organizarea efectuării în volum deplin a manoperelor

medicale specifice, investigaților instrumentale și de laborator, consultațiilor

specialiștilor, conform indicațiilor medicale prescrise de medicul curant, medicii

consultanți și/sau Consiliul Medical pentru maladia de bază, precum și pentru

maladiile concomitente stabilite și care influențează rezolvarea cazului.

7

Astfel, instanța de recurs consideră eronată concluzia instanței de apel despre

faptul că sunt lipsite de suport legal argumentele reclamantului/recurentului privind

efectuarea de către medic a unor proceduri necorespunzătoare și greșite.

Mai mult, Colegiul civil, comercial și de contencios lărgit al Curții Supreme de

Justiției atestă că potrivit Actului de control nr. 06/11-113C din 02 august 2017

efectuat de Compania Națională de Asigurări de Asigurări în Medicină, Direcția

Calitate, Evaluare și Control Centru s-a efectuat controlul inopinat la IMSP SCM

„Sfânta Treime”, unde s-a constatat că în rezultatul controlului pacientului la prima

adresare nu i-au fost acordate serviciile medicale în volum deplin și calitativ în

conformitate cu Programul Unic și pe marginea iregularităților constatate s-a

atenționat privind neadmiterea pe viitor a cazurilor similare, cu luare de atitudine

față de persoanele responsabile (f.d. 73-74).

Iar conform procesului-verbal nr. 1 din 19 noiembrie 2018 al ședinței Comisiei

pentru examinarea plângerii xxxxxx Victor Saranciuc în cadrul IMSP SCM „Sfânta

Treime” s-a indicat că în discursurile sale membrii comisiei, care a examinat

plângerea s-a menționat că în acțiunile medicului Ion Șeicanu, la acordarea asistenței

medicale recurentului sau stabilit niște lacune neînsemnate, care de fapt nu cad sub

incidența sancțiunilor disciplinare (f.d. 72).

Aici, instanța de recurs învederează că instanța de apel și-a fundamentat soluția

pe un material probator incomplet și contradictoriu, ceea ce echivalează cu o

nesoluționare justă a cauzei și nu conține o argumentare clară din care să rezulte

procesul deliberării și adoptării soluției la care s-a ajuns. Or, în răspunsul din xx

ianuarie xxxx a IMSP SCM „Sfânta Treime” este indicat că medicul urolog de gardă

Ion Șeicanu a fost admonestat, adică atenționat, iar în procesul verbal din 19 ianuarie

2018 menționat mai sus este indicat că aceste lacune nu cad sub incidența

sancțiunilor disciplinare.

În conformitate cu art. 8 alin. (1) din Legea cu privire la drepturile și libertățile

pacientului nr. 263 din 27 octombrie 2005, realizarea drepturilor sociale ale

pacientului la asistență medicală este determinată de asigurarea accesului echitabil

la serviciile de sănătate de cea mai înaltă calitate, pe care societatea o poate garanta

cu resursele umane, financiare și materiale disponibile, conform legislației.

Mai mult, art. 42 alin. (1) și (3) lit. a) din Legea cu privire la incluziunea socială

a persoanelor cu dizabilități nr. 60 din 30 martie 2012, statul garantează dreptul

persoanelor cu dizabilități la o atitudine respectuoasă și umană din partea

prestatorilor de servicii din domeniul sănătății, fără nicio discriminare pe criterii de

dizabilitate. Persoanele cu dizabilități au dreptul la: asistență medicală oportună și

calitativă în cadrul sistemului asigurărilor obligatorii de asistență medicală.

Totodată, instanța de recurs consideră necesar de a menționa prevederile art. 36

din Legea cu privire la ocrotirea sănătății nr. 411 din 28 martie 1995, care prevede

că în cazul stării nesatisfăcătoare a sănătății în urma unei asistențe medicale

necorespunzătoare, pacientul are dreptul de a cere efectuarea, în modul stabilit, a

unei expertize profesionale, precum și repararea prejudiciului moral și material ce i

s-a adus.

În astfel de circumstanțe, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că instanțele de judecată

au dat o apreciere arbitrară probelor prezente la materialele cauzei și nu au analizat

adecvat faptele comise de către medicul urolog Ion Șeicanu și prejudiciul cauzat lui

8

Victor Saranciuc, luând în considerare că acesta este o persoană cu xxxxxxx.

Mai mult, conform rezultatelor Actului de control nr. 06/11-113C din 02 august

2017 efectuat de Compania Națională de Asigurări de Asigurări în Medicină,

Direcția Calitate, Evaluare și Control Centru, investigațiile de rutină, cât și

consultația medicilor chirurg și neurolog nu au fost efectuate. În fișa medicală pentru

departamentul de medicină urgentă, secția/unitate primiri urgențe, formularul nr.

003-4/c din xx iunie xxxx nu au fost reflectate xxxxxx și examenul clinic. Pacientul

a fost trimis la domiciliu cu recomandarea xxxxxx xxxxx xx în teritoriu (f.d.73-74).

La xx iunie xxxx, pacientul a solicitat repetat serviciul de urgență, fiind

transportat la IMSP SCM „Sfânta Treime”. În fișa medicală din xx iunie xxxx, în

rezultatul examinării medicul a specificat că acuzele menționate primei adresări,

xxxxx în xxxxx xxxxxx și xxxxx au apărut de x-x zile (f.d.73-74).

Echipa de control a constatat că la prima adresare a pacientului nu au fost

acordate serviciile medicale în volum deplin și calitativ în conformitate cu

Programul unic (f.d.73-74).

Conform art. 1398 alin. (1) Cod civil, în vigoare până la 1 martie 2019, cel care

acționează față de altul în mod ilicit, cu vinovăție este obligat să repare prejudiciul

patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, și prejudiciul moral cauzat prin acțiune

sau omisiune.

Conform art. 1422 alin. (1) și (2) Cod civil, în vigoare până la 1 martie 2019,

în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferințe psihice sau

fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum și în

alte cazuri prevăzute de legislație, instanța de judecată are dreptul să oblige persoana

responsabilă la reparația prejudiciului prin echivalent bănesc. Prejudiciul moral se

repară indiferent de existența și întinderea prejudiciului patrimonial.

Conform art. 1423 Cod civil, în vigoare până la 1 martie 2019, mărimea

compensației pentru prejudiciu moral se determină de către instanța de judecată în

funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei

vătămate, de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o

condiție a răspunderii, și de măsura în care această compensare poate aduce

satisfacție persoanei vătămate. Caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice

le apreciază instanța de judecată, luând în considerare circumstanțele în care a fost

cauzat prejudiciul, precum și statutul social al persoanei vătămate.

În circumstanțele relatate raportate la normele de drept material, se constată

temeinicia pretențiilor cu privire la încasarea prejudiciului moral cauzat în urma

neacordării serviciilor medicale în volum deplin și calitativ.

Instanța de recurs reține că unul din criteriile orientative generale de apreciere

a prejudiciului moral este criteriul echității, care exprimă că indemnizația trebuie să

prezinte o justă și integrală despăgubire.

Potrivit jurisprudenței CEDO, acest criteriu se traduce prin necesitatea ca

partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit.

Cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit, încât acestea să aibă efect

compensatoriu și nu trebuie să constituie nici sume excesive pentru autorii daunelor

și nici venituri nejustificative pentru victimele daunelor.

Suplimentar, instanța de recurs relevă că recurentul a avut în mod formal acces

la o procedură care să îi permită recunoașterea încălcării drepturilor sociale și

individuale de către prestatorii de servicii medicale și să obțină acordarea de reparații

9

pentru prejudiciul suferit.

Prin urmare, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție constată ca fiind întemeiată pretenția lui Victor Saranciuc

cu privire la încasarea prejudiciului moral și consideră că suma de 10 000 de lei

pentru repararea prejudiciului moral cauzat prin neacordarea serviciilor medicale în

volum deplin și calitativ constituie o satisfacție echitabilă a despăgubirilor și ar

atinge scopul și finalitatea prevăzută de lege, care urmează a fi încasată de la IMSP

SCM „Sfânta Treime” care se face vinovat în prestarea serviciilor medicale

necorespunzătoare.

Or, la determinarea cuantumului prejudiciului moral urmează să se respecte

criteriul echității, care presupune că despăgubirile pentru prejudiciul moral trebuie

să fie juste, raționale și echitabile, adică trebuie stabilite în așa fel încât să asigure

efectiv o compensare suficientă a prejudiciului moral cauzat, ca astfel să fie menținut

echilibrul între daunele efectiv pricinuite și suma acordată.

Totodată, nu pot fi reținute argumentele recurentului Victor Saranciuc precum

că suma de 50 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral pentru suferințele suportate în

urma acțiunilor și inacțiunilor personalului medical, angajați întru acordarea

asistenței medicale de calitate și remunerați din contul mijloacelor bugetului de stat,

va constitui o satisfacție echitabilă, deoarece aceasta este vădit disproporțională și

excesivă, nefiind în relație de proporționalitate cu gravitatea suferințelor psihice

suportate.

Cu referire la alegația recurentului despre faptul că nu a fost citat pentru a

participa la ședința de judecată din cadrul Curții de Apel Chișinău, instanța de recurs

menționează că citațiile pentru ședințele de judecată din 19 septembrie 2019, ora

10:00 și 31 octombrie 2019, or. 12:00 au fost expediate la adresa electronică a

avocatului Stela Odobescu stela0405@yahoo.com (f.d. 117-118), adresă indicată în

mandatul avocațial (f.d. 21).

Totodată, instanța de recurs menționează că încheierea din 04 iunie 2019 a

Curții de Apel Chișinău, prin care nu s-a dat curs cererii de apel a fost expediată la

aceeași adresă electronică, fiind recepționată și înlăturate neajunsurile anume de

către avocatul Stela Odobescu (f.d. 103-115). Din cele menționate, se constată

omisiunea avocatului de a-și verifica poșta electronică și de a presta servicii juridice

calitativ și corespunzător.

În conformitate cu art. 94 alin. (1) Cod de procedură civilă, instanța

judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părții

care a avut câștig de cauză cheltuielile de judecată.

Materialele cauzei denotă că Victor Saranciuc a achitat taxa de stat la depunerea

cereii de apel în sumă de 75 de lei (f.d.108) și la depunerea cererii de recurs în sumă

de 50 de lei (f.d.141). prin urmare, cheltuielile suportate de către Victor Saranciuc

urmează a fi compensate din contul intimatului IMSP SCM „Sfânta Treime”.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție ajunge la concluzia de a respinge pretenția lui Victor Saranciuc cu privire

la încasarea cheltuielilor de asistență juridică suportate. Or, Victor Saranciuc nu a

prezentat în instanța de fond și de apel, și nici nu a anexat la cererea de recurs

bonurile de plată ce ar confirma achitarea serviciilor de asistență juridică.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că instanțele de

judecată ierarhic inferioare au stabilit circumstanțele cauzei și nu este necesară

10

verificarea suplimentară și administrarea de noi dovezi, însă au apreciat arbitrar

probele administrate și au aplicat eronat normele de drept material, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge

la concluzia de a admite recursul declarat de Victor Saranciuc, de a casa integral

decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe cu adoptarea unei noi hotărâri

de prin care acțiunea se admite parțial.

În conformitate cu art. 445, alin. (1), lit. b) Cod de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de către Victor Saranciuc.

Se casează integral decizia din 31 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău și

hotărârea din 29 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani privind

încasarea prejudiciului moral cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care,

Se admite parțial acțiunea lui Victor Saranciuc cu privire la încasarea

prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată.

Se încasează din contul IMSP SCM „Sfânta Treime”, mun. Chișinău, str.

A.Russo 11/1 în beneficiul lui Victor Saranciuc, cod personal 0961907548078

prejudiciul moral în mărime de 10 000 (zece mii) de lei și cheltuielile suportate la

achitarea taxei de stat în sumă de 125 (una sută douăzeci și cinci) de lei.

În rest, cerințele lui Victor Saranciuc se resping.

Se încasează din contul IMSP SCM „Sfânta Treime”, mun. Chișinău, str.

A.Russo 11/1 în beneficiul bugetului de stat, taxa de stat în sumă de 300 (trei sute)

de lei.

Decizia este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Maria Ghervas

Victor Burduh

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

11