2ra-1325/17 — repararea prejudiciului moral cauzat prin discriminare in acces la justitie

2ra-1325/17 — repararea prejudiciului moral cauzat prin discriminare in acces la justitie (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău dosarul nr. 2ra-1325/17

Judecător. V. Chisilița

instanța de apel: Curtea de Apel Comrat

Judecători: G. Colev, A. Curdov, Șt. Starciuc

D E C I Z I E

11 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ala Cobăneanu

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Tamara Chișca-Doneva

examinând recursul declarat de către Saranciuc Victor,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Saranciuc Victor

împotriva Curții de Apel Chișinău, Judecătoriei Centru municipiul Chișinău,

Ministerului Justiției al Republicii Moldova și Ministerului Finanțelor al Republicii

Moldova cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin discriminare în acces

la justiție,

împotriva deciziei Curții de Apel Comrat din 09 martie 2017, prin care au fost

admise apelurile declarate de Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor, casată

hotărârea Judecătoriei Buiucani, municipiul Chișinău din 13 iunie 2016 și emisă o

nouă hotărâre, prin care acțiunea a fost respinsă din motivul omiterii termenului de

prescripție,

c o n s t a t ă:

La 23 ianuarie 2016 Saranciuc Victor a înaintat cerere de chemare în judecată

împotriva Curții de Apel Chișinău, Judecătoriei Centru municipiul Chișinău,

Ministerului Justiției al RM și Ministerului Finanțelor al RM cu privire la repararea

prejudiciului moral cauzat prin discriminare în acces la justiție.

În motivarea acțiunii a indicat că, prin citația Curții de Apel Chișinău din 04

ianuarie 2013 și citația Judecătoriei Centru municipiul Chișinău din 22 septembrie

2014, a fost invitat să participe la ședințele de judecată a instanțelor de judecată

menționate.

Relatează că în zilele în care au avut loc ședințele de judecată, inclusiv și în

ședința de judecată din 30 septembrie 2014 care a avut loc la Judecătoria Centru

municipiul Chișinău, nu a avut acces în instanța de judecată din motivul lipsei

condițiilor de acces în clădirile instanțelor menționate pentru persoanele cu dezabilități

1

(care utilizează scaunele cu rotile) drept urmare a lipsei infrastructurii care ar permite

accesul.

Menționează reclamantul că este persoană cu dezabilități, invalid de gradul I și

nu are posibilitatea de a se deplasa de sine stătător deplasându-se doar utilizând scaun

cu rotile.

Reiterează că în urma examinării plângerii depuse, la 30 decembrie 2014

Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității a emis

decizia nr. 176/14, prin care s-a constatat faptul discriminării sale în acces la justiție pe

criteriu de dezabilitate prin lipsa acomodării rezonabile a clădirilor instanțelor pentru

persoanele cu dezabilități conform art. art. 1, 2, 4 lit. a), e), f) și g) ale Legii cu privire

la asigurarea egalității nr. 121 din 25 mai 2012, devenind astfel victimă a discriminării.

În consecință este de părerea că, potrivit deciziei menționate Judecătoria Centru

municipiul Chișinău și Curtea de Apel Chișinău urmau să întreprindă măsuri imediate

și adecvate pentru a asigura acomodarea rezonabilă a clădirilor ce le aparțin pentru

persoane cu dezabilități, justițiabili și profesioniști întru-un termen de până la 6 luni.

Consideră reclamantul că prin neasigurarea accesului la justiție pe criteriul de

dezabilitate prin lipsa acomodării rezonabile a clădirilor instanțelor de judecată, i-a

fost cauzat prejudiciu moral.

Solicită Saranciuc Victor încasarea în mod solidar din contul pârâților a

prejudiciului moral în mărime de 20 000 lei.

La 31 mai 2016, Saranciuc Victor prin intermediul avocatului Stoianova Olga a

depus cerere, prin care a solicitat repararea prejudiciului moral în mărime de 20 000 lei

din contul fiecărui pârât (f. d. 49 Vol. I).

Ulterior, în cadrul dezbaterilor judiciare Saranciuc Victor a depus o cerere de

modificare a pretențiilor, prin care a solicitat reperarea prejudiciului moral în mărime

de 25 000 lei din contul fiecărui pârât.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, municipiul Chișinău din 13 iunie 2016,

acțiunea a fost admisă parțial, fiind încasat din contul bugetului de stat prin

intermediul Ministerului Justiției al RM în beneficiul lui Saranciuc Victor prejudiciul

moral în mărime de 15000 lei. În rest acțiunea înaintată

La data de 23 iunie 2017, Ministerul justiției al RM a depus cerere de apel

împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii

primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă ca

neîntemeiată.

La data de 30 iunie 2016, Saranciuc Victor, reprezentat de avocatul Stoianova

Olga, a depus cerere de apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea

apelului, casarea hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri prin care

acțiunea să fie admisă integral.

La 11 august 2016 vicepreședintele Curții de Apel Chișinău a înaintat Curții

Supreme de Justiție demers de strămutare a pricinii la o altă instanță de același grad (f.

d. 85 Vol. I).

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 24 august 2016 a fost admis

demersul vicepreședintelui Curții de Apel Chișinău cu privire la strămutarea pricinii

pentru, cauza civilă fiind strămutată pentru judecarea apelurilor declarate de Ministerul

Justiție al RM și Saranciuc Victor de la Curtea de Apel Chișinău la Curtea de Apel

Comrat (f. d. 91-92 Vol. I).

2

Prin încheierea Curții de Apel Comrat din 10 noiembrie 2016, cererea de apel

depusă de Saranciuc Victor, reprezentat de avocatul Stoianova Olga a fost restituită (f.

d. 173-175).

Prin decizia Curții de Apel Comrat din 09 martie 2017, au fost admise apelurile

declarate de Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor, casată hotărârea Judecătoriei

Buiucani municipiul Chișinău din 13 iunie 2016 și emisă o nouă hotărâre, prin care

acțiunea a fost respinsă din motivul omiterii termenului de prescripție.

La 17 mai 2017, prin intermediul oficiului poștal Saranciuc Victor a declarat

recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

Recurentul Saranciuc Victor, în motivarea recursului a menționat că a

recepționat decizia Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și

Asigurarea Egalității din 30 ianuarie 2014 abia la data de 04 iunie 2015, iar instanța de

apel a calculat termenul de prescripție contrar prevederilor art. 20 al Legii cu privire la

asigurarea egalității, și anume din momentul aducerii la cunoștință a deciziei.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs menționează

că, Curtea de Apel Comrat a emis dispozitivul deciziei la 09 martie 2017, iar la 27

martie 2017 Saranciuc Victor a recepționat decizia motivată (f.d. 259 Vol. I).

În consecință, insanța de recurs consideră că recuurentul Saranciuc Victor s-a

conformat prevederilor legale și a declarat recursul la 17 mai 2017 în termen.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și care

urmează a fi respins cu menținerea deciziei instanței de apel din considerentele ce

urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanța, după ce judecă recursul,

este în drept să respingă recursul și să mențină decizia instanței de apel.

Înaintând acțiunea în judecată împotriva Curții de Apel Chișinău, Judecătoriei

Centru municipiul Chișinău, Ministerului Justiției al RM și Ministerului Finanțelor al

RM, Saranciuc Victor a solicitat repararea prejudiciului moral cauzat prin discriminare

în acces la justiție.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanță a ajuns la concluzia

admiterii parțiale a acțiunii dispunând încasarea din contul bugetului de stat prin

intermediul Ministerului Justiției al RM în beneficiul lui Saranciuc Victor a

prejudiciului moral în mărime de 15 000 lei. În rest acțiunea a fost respinsă.

Judecând apelurile declarate de Ministerul Justiției al RM și Ministerul

Finanțelor al RM instanța de apel motivat și amplu argumentat, pronunțându-se asupra

tuturor aspectelor importante pentru soluționarea justă a pricinii, temeinic a ajuns la

concluzia admiterii apelurilor declarate de către Ministerul Justiției al RM și

Ministerul Finanțelor, ilegalității hotărârii primei instanțe și corect a emis o nouă

hotărâre prin care a respins acțiunea înaintată de Saranciuc Victor pe motivul omiterii

termenului de prescripție.

3

În favoarea concluziei enunțate, instanța de recurs reține materialul probator din

care rezultă că la 24 octombrie 2014, Saranciuc Victor s-a adresat cu o plângere către

Consiliului pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității în

care a invocat că este persoană cu dezabilități locomotorii, se deplasează doar cu

utilizarea unui scaun cu rotile și din cauza lipsei condițiilor de acces în clădirile

Judecătoriei Centru municipiul Chișinău și Curții de Apel Chișinău, nu a avut

posibilitatea să participe nemijlocit pentru a-și apăra drepturile și interesele sale la

procesele de judecată la care a fost invitat prin citațiile din 04 ianuarie 2013 și 22

septembrie 2014, inclusiv în ședința din 30 septembrie 2014, în care a fost antrenat.

Drept urmare, prin decizia Consiliului pentru Prevenirea și Eliminarea

Discriminării și Asigurarea Egalității din 30 decembrie 2014, s-a constatat că faptele

expuse în plângerea depusă de Saranciuc Victor reprezintă discriminare în acces la

justiție pe criteriu de dezabilitate prin lipsa acomodării rezonabile a clădirilor

instanțelor pentru persoanele cu dezabilități, conform art. art. 1, 2, 4 lit. a), e), f) și g)

din Legea nr. 121 din 25 mai 2012, privind asigurarea egalității.

Iar, la data de 25 ianuarie 2016, Saranciuc Victor prin înaintarea acțiuni

respective s-a adresat în instanța de judecată în temeiul prevederilor Legii cu privire la

asigurarea egalității nr. 121 din 25 mai 2012, solicitând repararea prejudiciului moral

cauzat prin neasigurarea accesului la justiție pe criteriul de dezabilitate prin lipsa

acomodării rezonabile a clădirilor instanțelor.

Astfel, potrivit art. 12 alin. (1) lit. i) din Legea privind asigurarea egalității nr.

121 din 25 mai 2012, Consiliul examinează plângerile persoanelor care se consideră a

fi victime ale discriminării.

În conformitate cu art. 13 din Legea menționată, constatarea existenței sau

inexistenței faptei de discriminare se inițiază de Consiliu din oficiu sau la cererea

persoanelor interesate, inclusiv la cererea sindicatelor și a asociațiilor obștești care

activează în domeniul promovării și protecției drepturilor omului. Plângerea cu privire

la fapta de discriminare se prezintă Consiliului și trebuie să conțină o descriere a

încălcării dreptului persoanei, momentul în care a avut loc această încălcare, faptele și

eventualele dovezi care susțin plângerea, numele și adresa persoanei care o depune.

Plângerea poate fi depusă la Consiliu în termen de un an de la data săvârșirii faptei sau

de la data la care se putea lua cunoștință de săvârșirea ei. Depunerea plângerii pe

adresa Consiliului nu constituie o procedură prealabilă obligatorie pentru adresarea în

instanța de judecată.

Totodată, reieșind din prevedrile art. 18 alin. (1) lit. d) din aceeași Lege, orice

persoană care se consideră victimă a discriminării are dreptul să înainteze o acțiune în

instanța de judecată și să solicite repararea prejudiciului material și moral ce i-a fost

cauzat, precum și recuperarea cheltuielilor de judecată.

Iar, în conformitate cu prevederile art. 20 din Legea citată termenul de

prescripție pentru intentarea unei acțiuni în instanță în baza prezentei legi este de un an

de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persoana putea să ia cunoștință de

săvârșirea ei.

Prin urmare, raportând circumstanțele cauzei la prevederile legale enunțate, este

evident că Saranciuc Victor, prezentându-se conform citațiilor din 04 ianuarie 2013 și

22 septembrie 2014 la Curtea de Apel Chișinău și respectiv la Judecătoria Centru mun.

Chișinău, unde s-a prezentat inclusiv la data de 30 septembrie 2014, pentru a participa

4

în ședința de judecată și cunoscând despre faptul că din cauza lipsei infrastructurii ce

i-ar permite accesul în instanță este în imposibilitate să participe în ședințele de în care

a fost antrenat, circumstanțe în care s-a considerat discriminat, urma să înainteze o

acțiune în instanța de judecată cu privire la repararea prejudiciului moral în temeiul

prevederilor Legii cu privire la asigurarea egalității nr. 121 din 25 mai 2012, în termen

de un an din momentul când s-a prezentat la Judecătoria Centru mun. Chișinău și a

cunoscut despre faptul săvârșirii discriminării în privința lui, adică cel târziu la data de

30 septembrie 2015.

Or, acțiunea cu privire la repararea prejudiciului moral pe criteriu de dezabilitate

prin prisma prevederilor art. 20 al Legii privind asigurarea egalității nr. 121 din 25 mai

2012, urma a fi depusă în instanța de judecată de Saranciuc Victor, în decurs de un an

de zile de la data când a cunoscut despre faptul că din cauza lipsei condițiilor de acces

în clădirea Curții de Apel Chișinău și Judecătoriei Centru mun. Chișinău nu a avut

acces la instanța de judecată, dacă a considerat că acest fapt constituie discriminare în

privința sa și nu în decurs de un an de la primirea deciziei Consiliului pentru

Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității din 30 decembrie 2014.

Sau, după cum corect a remarcat și instanța de apel, depunerea plângerii pe

adresa Consiliului nu constituie o procedură prealabilă obligatorie pentru adresarea în

instanța de judecată, iar art. 20 din Legea cu privire la asigurarea egalității, stabilește

expres că termenul de prescripție pentru intentarea unei acțiuni în instanța în baza

prezentei legi este de un an de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persoana

putea să ia cunoștință de săvârșirea ei.

În aceste condiții, este cert că Saranciuc Victor, era ținut să se conformeze

prevederilor normative și să solicite repararea prejudiciului moral pe criterii de

dezabilitate în termen de un an din momentul luării la cunoștință despre faptele ce

constituie discriminare, care în cauză se constată a fi 30 septembrie 2015.

Pe când, cererea de chemare în judecată în cauză a fost depusă de către recurent

doar la 25 ianuarie 2016, situație ce indică asupra omiterii de către această a

termenului de prescripție pentru apărarea dreptului încălcat, iar o atare lipsă de

diligență este sancționată de lege prin stingerea elementului de protecție juridică a

dreptului pretins lezat.

La caz, urmează de remarcat și faptul că dispozițiile art. 116 alin. (1) CPC, care

direct indică că persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de

îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță.

Însă, Saranciuc Victor, contrar prevederilor normelor enunțate, nu a solicitat

repunerea în termenul de prescripție.

În consecință se atestă incontestabil că Saranciuc Victor a depus cererea de

chemare în judecată cu încălcarea prevederilor art. 20 din Legea cu privire a asigurarea

egalității, respectiv cu omiterea termenului de prescripție.

Totodată, instanța de recurs reține că odată ce la caz s-a constatat înaintarea

acțiunii cu omiterea termenului de prescripție, instanța de apel justificat nu a abordat și

abordarea fondului cauzei.

Or, atunci când instanța de judecată va respinge acțiunea în temeiul unei

explicații procedurale, hotărârea nu va conține concluzii ce țin de soluționarea fondului

nemijlocit, cu atât mai mult, reieșind din prevederile art. 113 alin. (1) și (2) CPC,

dreptul de a efectua actul de procedură încetează o dată cu expirarea termenului

5

prevăzut de lege ori stabilit de instanța judecătorească (judecător), iar cererile și

documentele depuse după expirarea termenului de procedură nu degrevează de

îndeplinirea obligației procedurale.

Distinct de cele enunțate și având în vedere faptul că decizia instanție de apel

este întemeiată, iar temeiurile invocate de recurent sunt neîntemeiate, Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a respinge recursul declarat de către Saranciuc Victor și a menține decizia

instanței de apel.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se respinge recursul declarat de către Saranciuc Victor.

Se menține decizia Curții de Apel Comrat din 09 martie 2017, în cauza civilă la

cererea de chemare în judecată înaintată de Saranciuc Victor împotriva Curții de Apel

Chișinău, Judecătoriei Centru municipiul Chișinău, Ministerului Justiției al Republicii

Moldova și Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova cu privire la repararea

prejudiciului moral cauzat prin discriminare în acces la justiție.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ala Cobăneanu

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Tamara Chișca-Doneva

6