2ra-808/19 — declararea nulitatii certificatului de mostenitor

Dosarul nr. 2ra-808/19

Prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul Fălești (jud. O. Ciumaș)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud: A. Corcenco, D. Corolevschi, D. Stănilă)

ÎNCHEIERE

15 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Dudnic Vasili,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Dudnic Vasili

împotriva lui Dudnic Vladimir, intervenient accesoriu notarul public Iurie Șoldan cu

privire la declararea nulității certificatului de moștenitor,

împotriva deciziei din 10 ianuarie 2019 a Curții de Apel Bălți,

c o n s t a t ă :

La data de 16 august 2018, Dudnic Vasili a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Dudnic Vladimir, intervenient accesoriu notarul public Iurie Șoldan cu

privire la declararea nulității certificatului de moștenitor testamentar.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că este fiul lui Dudnic Vasilița, care a

decedat la data de xxxx. Prin testamentul nr. 425 din 17.12.1998 Dudnic Vasilița a

testat toată averea sa, oriunde nu s-ar afla și din ce n-ar fi alcătuită lui Dudnic Vladimir.

Reclamantul a menționat că după decesul lui Dudnic Vasilița, nu a depus la notar

o declarație privind eliberarea certificatului de moștenitor, însă a intrat în posesia

bunurilor succesorale, locuind în casă după decesul mamei. La data de 21.09.2015,

notarul public Șoldan Iurie a eliberat pârâtului, Dudnic Vladimir, certificat de

moștenitor testamentar în privința averii succesorale rămase după decesul mamei sale

Dudnic Vasilița.

A susținut reclamantul că la data decesului mamei sale, fiind succesor de clasa I,

era xxxx, fiind xxxx din anul 1995, a fost lipsit de rezerva succesorală. Astfel, la

momentul eliberării certificatului de moștenitor testamentar pârâtul a indus în eroare

notarul și a ascuns faptul existenței succesorului rezervatar.

A considerat reclamantul că certificatul de moștenitor testamentar eliberat pe

numele lui Dudnic Vladimir este nul deoarece, la eliberarea lui a fost încălcat dreptul

său la rezerva succesorală.

Reclamantul a solicitat anularea certificatului de moștenitor testamentar nr. 6543

din 21.09.2015 eliberat de notarul public Șoldan Iurie.

Prin hotărârea din 18 octombrie 2018 a Judecătoriei Bălți, sediul Fălești, a fost

respinsă cererea de chemare în judecată depusă de Dudnic Vasili împotriva lui Dudnic

Vladimir cu privire la declararea nulității certificatului de moștenitor testamentar.

1

Prin decizia din 10 ianuarie 2019 a Curții de Apel Bălți a fost respinsă cererea de

apel depusă de Dudnic Vasili și a fost menținută hotărârea din 18 octombrie 2018 a

Judecătoriei Bălți, sediul Fălești.

Pentru a concluziona astfel instanța de apel a reținut că în ședința de judecată

Dudnic Vasili nu a putut demonstra că la momentul deschiderii succesiunii și anume

la 30.04.2003, ar fi fost în incapacitate de a munci fiind încadrat într-un grad de

dizabilitate, astfel, argumentele apelantului/recurentului au fost apreciate ca fiind doar

declarative.

La 27 februarie 2019, conform ștampilei aplicate pe plicul poștal, Dudnic Vasili

a declarat recurs împotriva deciziei din 10 ianuarie 2019 a Curții de Apel Bălți,

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței

de fond cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel a aplicat eronat normele de

drept material și procedural, aprecierea probelor de către instanțele inferioare a fost

arbitrară și nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată.

În contextul prevederilor art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Bălți a pronunțat decizia contestată la data de 10 ianuarie 2019.

Materialele cauzei atestă faptul că decizia contestată a fost expediată părților la

data de 18 februarie 2019 și a fost recepționată de către recurent la 21 februarie 2019.

Astfel, recursul declarat la data de 27 februarie 2019, este în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Dudnic Vasili, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră

recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sânt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Dudnic Vasili, nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

2

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se

doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile

de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursurile

declarate nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de

o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursul declarat de Dudnic Vasili, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Dudnic Vasili împotriva deciziei din

10 ianuarie 2019 a Curții de Apel Bălți.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

3