2r-209/19 — repunerea în termenul de adresare în instanța de judecată, încasarea plății datorate pentru locațiunea bunurilor mobile și contravaloarea bunurilor aflate în posesie nelegitimă

2r-209/19 — repunerea în termenul de adresare în instanța de judecată, încasarea plății datorate pentru locațiunea bunurilor mobile și contravaloarea bunurilor aflate în posesie nelegitimă (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.2r-209/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. N. Mămăligă)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. B. Bîrca, E. Clim, St. Iorgov)

DECIZIE

15 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței , judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând recursul declarat de Ivan Deadînciuc,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Ivan Deadînciuc

împotriva Firmei „Bunegoț-C” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la

repunerea în termenul de adresare în instanța de judecată, încasarea plății datorate

pentru locațiunea bunurilor mobile și contravaloarea bunurilor aflate în posesie

nelegitimă,

împotriva încheierii din 18 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin

care s-a restituit cererea de apel,

c o n s t a t ă:

La 07 aprilie 2015, Ivan Deadînciuc și avocatul Tatiana Maștalin au depus

cerere de chemare în judecată împotriva Firmei „Bunegoț-C” Societate cu

Răspundere Limitată (în continuare „Bunegoț-C” SRL) solicitând obligarea SRL „

Bunegoț-C” de a-i restitui bunurile care îi aparțin și anume: mașina de decupare a

pietrii „МКД-2M”, la costul de 39275 de lei; mașina de decupare a pietrii „КМГ-

2”, la costul de 18702 de lei; substanție de transformare marca „ТСШВП-250”, la

costul de 36150 de lei; camion tehnologic marca „САЗ 53-Б”, la costul de 14000 de

lei, în total costul bunurilor fiind de 108127 de lei, recuperarea de la SRL „Bunegoț-

C” a sumei de 126000 de lei, ce constituie plata pentru arenda echipamentului pentru

perioada 10 iulie 2011-10 iulie 2014.

La 08 iunie 2015, Ivan Deadînciuc, reprezentat de avocatul Tatiana Maștalin, a

depus cerere de concretizare a cerințelor prin care a solicitat repunerea în termenul

de adresare în instanță, încasarea datoriei în sumă de 210000 de lei pentru locațiune,

încasarea sumei de 108127 de lei cu titlu de despăgubire pentru bunurile aflate în

posesia nelegitimă a pârâtului.

Prin încheierea din 26 aprilie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

scos de pe rol cererea depusă de Ivan Deadînciuc împotriva „Bunegoț-C” SRL cu

privire la încasarea plății pentru închirierea echipamentului și a contravalorii

bunurilor aflate în posesie străină.

Prin decizia din 13 iulie 2017 a Curții de Apel Chișinău s-a admis recursul

declarat de Ivan Deadînciuc, reprezentat de avocatul Tatiana Maștalin și s-a casat

1

încheierea din 26 aprilie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu restituirea

cauzei în Judecătoria Chișinău, sediul Centru, în același complet de judecată pentru

examinarea cauzei în fond.

Prin încheierea din 22 ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în

temeiul art. 235 alin.(2) Cod de procedură civilă s-a reluat examinarea cauzei civile

în fond.

Prin hotărârea din 28 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

respins ca neîntemeiată cererea lui Ivan Deadînciuc cu privire la repunerea în

termenul de adresare în instanța de judecată; s-a respins ca fiind depusă cu omiterea

termenului de prescripție pretenția înaintată de către Ivan Deadînciuc împotriva

„Bunegoț-C” SRL cu privire la încasarea datoriei pentru locațiunea bunurilor mobile

pentru perioada 01 aprilie 2010-07 aprilie 2012; s-a respins ca fiind neîntemeiată

pretenția înaintată de către Ivan Deadînciuc împotriva „Bunegoț-C” SRL cu privire

la încasarea datoriei pentru locațiunea bunurilor mobile pentru perioada 07 aprilie

2012-ianuarie 2018; s-a respins ca fiind neîntemeiată pretenția înaintată de către Ivan

Deadînciuc împotriva „Bunegoț-C” SRL cu privire la încasarea contravalorii

bunurilor aflate în posesie nelegitimă în mărime de 108127 de lei.

La 17 august 2018, Ivan Deadînciuc a depus cerere de apel nemotivată

împotriva hotărârii din 28 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Prin încheierea din 18 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a restituit

cererea de apel depusă de Ivan Deadînciuc împotriva hotărârii din 28 iunie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, ca fiind depusă în afara termenului legal, iar

apelantul nu a solicitat repunerea în termen; s-a remis apelantului cererea de apel cu

toate documentele anexate.

La 20 februarie 2019, Ivan Deadînciuc a declarat recurs împotriva încheierii

din 18 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău solicitând admiterea recursului,

casarea încheierii cu restituirea spre rejudecare a problemei soluționată prin

încheierea casată, casarea hotărârii din 28 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru.

În motivarea recursului s-a invocat că în conformitate cu art. 111 Cod de

procedură civilă, calcularea termenului de procedură se realizează din data

comunicării actului de procedură. Or, la caz data comunicării actului de procedură

este data când i-a fost comunicată încheierea din 18 septembrie 2018 a Curții de

Apel Chișinău. Pe plicul prin care i-a fost expediată încheierea din 18 septembrie

2018 este aplicată data de 05 februarie 2019 ora 20:12. Astfel, consideră că recursul

este declarat în termen.

În conformitate cu art. 425 Cod de procedură civilă, termenul de declarare a

recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Instanța de apel a adoptat încheierea contestată la 18 septembrie 2018, iar Ivan

Deadînciuc a declarat recurs la 20 februarie 2019.

Materialele cauzei atestă expedierea copiei încheierii prin scrisoarea de însoțire

datată cu 29 ianuarie 2019 (Vol.II, f.d.23), iar plicul este datat cu ștampila oficiului

poștal din 05 februarie 2019 (Vol.II, f.d.28). Astfel, recursul este declarat în termen.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat prin prisma argumentelor

invocate în recurs și a materialelor din dosar, coroborate cu normele de drept,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

2

consideră recursul declarat de Ivan Deadînciuc ca fiind neîntemeiat și pasibil de a fi

respins cu menținerea încheierii contestate, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 426 alin.(3) Cod de procedură civilă, recursul împotriva

încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza

copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la

recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.

În conformitate cu art. 427 lit. a) Cod de procedură civilă, instanța de recurs,

după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul

și să mențină încheierea.

Art. 362 alin. (1), (3) Cod de procedură civilă statuează că termenul de

declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii,

dacă legea nu prevede altfel. Repunerea în termen de apel se face de către instanța

de apel în cazurile și în ordinea prevăzute de art.116.

În conformitate cu art. 116 alin. (1), (3) Cod de procedură civilă, persoanele

care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură

pot fi repuse în termen de către instanță. La cererea de repunere în termen se

anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie

efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea,

să fie prezentate documentele respective etc.).

Corelând normele de drept procedural citate cu situația de fapt, Colegiul

apreciază ca fiind corectă concluzia instanței de apel privind restituirea cererii de

apel ca fiind depusă în afara termenului legal, iar apelantul nu a solicitat repunerea

în termen.

În acest sens, Colegiul relevă că dispozitivul hotărârii Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ivan

Deadînciuc împotriva Firmei „Bunegoț-C” Societate cu Răspundere Limitată cu

privire la repunerea în termenul de adresare în instanța de judecată, încasarea plății

datorate pentru locațiunea bunurilor mobile și contravaloarea bunurilor aflate în

posesie nelegitimă, a fost pronunțat la 28 iunie 2018 (Vol.I, f.d.245).

La 17 august 2018, Ivan Deadînciuc a depus cerere de apel nemotivată

împotriva hotărârii din 28 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (Vol.II,

f.d.1).

Prin încheierea din 18 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a restituit

cererea de apel depusă de Ivan Deadînciuc împotriva hotărârii din 28 iunie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, ca fiind depusă în afara termenului legal, iar

apelantul nu a solicitat repunerea în termen; s-a remis apelantului cererea de apel cu

toate documentele anexate (Vol.II, f.d-18-22).

Colegiul notează că instanța de apel a indicat că apelantul în apelul declarat a

pretins că cererea de apel o consideră depusă în termen, deoarece hotărârea instanței

din 28 iunie 2018 i-ar fi fost comunicată la 27 iulie 2018.

La acest capitol, Colegiul reține constatarea instanței de apel precum că Ivan

Deadînciuc și avocatul Tatiana Maștalin au fost prezenți în cadrul ședinței de

judecată din 08 iunie 2018 în prima instanță și au cunoscut despre data și ora

următoarei ședinței de judecată din 21 iunie 2018 ora 10:30 pentru care s-a

preconizat pronunțarea dispozitivului hotărârii. Or, atât reclamantul Ivan

Deadînciuc, cât și avocatul Tatiana Maștalin au fost înștiințați contra semnătură

despre data și ora ședinței de judecată din 21 iunie 2018 ora 10:30 (Vol.I, f.d.240).

3

La fel, instanța de apel corect a punctat despre obligația părților de a se interesa la

intervale rezonabile la ce etapă se află procesul desfășurat.

Deși, reclamantul Ivan Deadînciuc și avocatul Tatiana Maștalin au fost

înștiințați contra semnătură despre data și ora ședinței de judecată din 21 iunie 2018

ora 10:30, în cadrul ședinței de judecată respective partea reclamantă nu s-a

prezentat, însă a indicat că hotărârea contestată i-a fost comunicată la 27 iulie 2018.

Chiar și în condițiile în care reclamantul/apelant sau avocatul acestuia nu au

fost prezenți la pronunțarea dispozitivului hotărârii primei instanțe-28 iunie 2018, ei

au cunoscut despre existența litigiului, fapt detaliat anterior. Or, în conformitate cu

art. 102 alin. (41) Cod de procedură civilă participanții la proces înștiințați în mod

legal o dată nu pot invoca necitarea lor pentru efectuarea actelor de procedură la o

dată ulterioară.

Sub acest aspect, Colegiul apreciază ca fiind corectă constatarea instanței de

apel precum că apelantul nu a solicitat repunerea în termen pentru exercitarea căii

de atac-apelul, în condițiile în care textul cererii de apel atestă lipsa unor cerințe în

acest sens. Dealtfel, la materialele cauzei lipsesc alte cereri formulate separat de

cererea de apel, prin care s-ar solicita repunerea în termen la declararea acestuia.

Respectiv, instanța de apel just a conchis, în esență, despre lipsa unei cereri de

repunere în termen pentru declararea apelului de către Ivan Deadînciuc.

Mai mult, diligența părților de a urmări desfășurarea procesului nu a fost

exclusă, iar în contextul prevederilor art. 56 alin. (3), art. 61 alin.(1) Cod de

procedură civilă, participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-

credință de drepturile lor procedurale, aspect despre care a accentuat și instanța de

apel în ipotezele sale.

La caz, Colegiul accentuează că repunerea în termen la declararea apelului

putea fi soluționată de către instanța de apel doar în condițiile în care apelantul ar fi

formulat o cerere de repunere în termen cu prezentarea probelor pertinente și

admisibile în justificarea acestei omisiuni, ceea ce la caz lipsește. Or, solicitarea de

repunere în termen este o prioritate a apelantului și nu poate fi soluționată din oficiu

de către instanța de apel.

Aici este de remarcat că prin impunerea unor termene limite în vederea

valorificării drepturilor pretinse a fi lezate se urmărește o bună administrare a

justiției și asigurarea securității raporturilor juridice.

Or, legiuitorul prin stabilirea unui termen de declarare a apelului a urmărit:

asigurarea celerității procesului civil în întregime, în special luându-se în considerare

și fazele facultative ale procesului civil, cum ar fi executarea silită, apelul; stimularea

persoanelor care dispun de dreptul la apel de a-l valorifica într-un termen prevăzut

de lege; asigurarea stabilității raporturilor juridice constatate prin hotărârea primei

instanțe, întrucât acestea nu pot să rămână până la infinit sub amenințarea pronunțării

unei noi soluții; oferirea participanților la proces a unei perioade suficiente de a lua

cunoștință de materialele dosarului și de a formula motivarea cererii de apel.

Colegiul reiterează că art. 362 alin.(1) Cod de procedură civilă stabilește expres

termenul de declarare a apelului de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului

hotărârii.

În conformitate cu art. 110 Cod de procedură civilă, termen de procedură este

intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța

(judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței

4

trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de

acte.

Art. 113 Cod de procedură civilă prevede că dreptul de a efectua actul de

procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de

instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din

dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.

În conformitate cu art. 369 alin. (1) lit.b) Cod de procedură civilă, instanța de

apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului

legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a refuzat să

efectueze repunerea în termen.

Or, la caz în circumstanțele expuse anterior, s-a stabilit cu certitudine că apelul

declarat de către Ivan Deadînciuc la 17 august 2018 împotriva hotărârii din 28 iunie

2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, este tardiv și instanța de apel corect a

conchis despre restituirea acestuia ca fiind declarat în afara termenului legal, precum

și că apelantul nu a solicitat repunerea în termen.

Concomitent Colegiul reliefă că, deși, recurentul contestă încheierea din 18

septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău prin care s-a restituit cererea de apel, nu

a adus anumite argumente care coroborate cu circumstanțele cauzei ar duce la

identificarea unor încălcări ce ar fi fost admise de instanța de apel la adoptarea

soluției prin încheierea contestată.

Din alegațiile invocate de recurent nu se disting anumite încălcări sau

interpretări/aplicări eronate ale normelor de drept procedural care ar fi fost admise

de instanța de apel la restituirea cererii de apel și care ar putea fi analizate sub

aspectul temeiniciei pentru a determina legalitatea/ilegalitatea încheierii contestate.

În corolar, pornind de la lipsa unor încălcări de ordin procedural sau de altă

natură, Colegiul apreciază ca fiind corectă concluzia instanței de apel privind

restituirea apelului ca fiind declarat în afara termenului legal, precum și faptul că

apelantul nu a solicitat repunerea în termen.

Dealtfel, din textul art. 10 alin. (1) Cod de procedură civilă se distinge că

restituirea cererii de apel ca fiind depusă cu omiterea termenului prevăzut de lege,

nu este decât o sancțiune procedurală, adică o urmare nefavorabilă, stabilită de

normele de drept procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport

procedural în caz de neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de

procedură, precum și în caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural.

Art. 10 alin. (3) Cod de procedură civilă statuează expres că sancțiunile

procedurale vizează atât actele de procedură ale instanței judecătorești, ale

participanților la proces, cât și ale persoanelor legate de activitatea acestora și, în

funcție de prevederile legii, constau în anularea actului procedural defectuos, în

decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în termen a actului de procedură, în

obligația de a completa sau a reface actul îndeplinit cu nerespectarea legii, în

restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea amenzii judecătorești, în alte măsuri

prevăzute de lege.

Prin prisma respectării dreptului de acces liber la justiție, garantat de art. 6 § 1

din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

art. 20 al Constituției Republicii Moldova și art. 5 Cod de procedură civilă, relevat

și în jurisprudența CtEDO, circumstanțele relatate denotă că recurentul și-a neglijat

obligațiile sale procedurale pentru a-și valorifica drepturile procedurale în termen.

5

În conformitate cu art. 27 alin. (1) Cod de procedură civilă, disponibilitatea în

drepturi se afirmă în posibilitatea participanților la proces, în primul rând a părților,

de a dispune liber de dreptul subiectiv material sau de interesul legitim supus

judecății, precum și de a dispune de drepturile procedurale, de a alege modalitatea

și mijloacele procedurale de apărare.

Din considerentele menționate Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul

declarat cu menținerea încheierii contestate.

În conformitate cu prevederile art. 427 lit. a), art. 428 Cod de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de Ivan Deadînciuc.

Se menține încheierea din 18 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, în

cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Ivan Deadînciuc împotriva

Firmei „ Bunegoț-C” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la repunerea în

termenul de adresare în instanța de judecată, încasarea plății datorate pentru

locațiunea bunurilor mobile și contravaloarea bunurilor aflate în posesie nelegitimă.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței ,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

6