2ra-915/19 — desfacerea căsătoriei, stabilirea domiciliului copilului minor, încasarea pensiei de întreținere, compensarea cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 2ra-915/19 Prima instanță - (Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana) I. Chironeț Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) V. Clima, A. Malîi, E. Palanciuc ÎNCHEIERE 15 mai 2019 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în componența: Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu judecătorii Svetlana Filincova Dumitru Mardari examinând admisibilitatea recursului declarat de Alexandru Boboc, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată înaintată de Cristina Boboc împotriva lui Alexandru Boboc, intervenient accesoriu Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului sectorul Ciocana, cu privire la desfacerea căsătoriei, stabilirea domiciliu copilului minor, încasarea pensiei de întreținere și compensarea cheltuielilor de judecată, și cererea reconvențională înaintată de Alexandru Boboc împotriva Cristinei Boboc, intervenient accesoriu Direcția pentru Protecția Drepturilor Copiilor sectorul Ciocana, cu privire la stabilirea domiciliului copilului minor, încasarea pensiei de întreținere și compensarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei din 24 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, c o n s t a t ă: La 13 decembrie 2016 Cristina Boboc a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva lui Alexandru Boboc, intervenient accesoriu Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului sectorul Ciocana, solicitând, prin cererea de concretizare din 16 mai 2017 (f.d.

43-45, 58), desfacerea căsătoriei încheiată cu Alexandru Boboc, stabilirea domiciliului copilului minor xxxxx, născută la xxxxx, cu mama Cristina Boboc, încasarea de la Alexandru Boboc a pensiei de întreținere a copilului în mărime de 2 000 lei și compensarea cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii de chemare în judecată, Cristina Boboc a indicat că la 13 iunie 2008 a încheiat căsătoria cu pârâtul Alexandru Boboc, iar la xxxxx în familie s- a născut copilul xxxxx. A invocat că viața de familie în comun cu pârâtul a eșuat, relațiile dintre ei s-au înrăutățit, iar în familie au apărut conflicte și neînțelegeri. A menționat că de doi ani nu mai locuiesc împreună iar toate căile de conciliere s-au epuizat.

Astfel, având în vedere faptul că copilul locuiește și este educat de ea, și financiar îi poate asigura un trai decent, consideră că cel mai bine pentru copil ar fi ca să-i fie stabilit domiciliul cu mama, adică cu reclamanta. 1 Cristina Boboc a relatat că pârâtul nu are un loc de muncă în Republica Moldova și nu se cunoaște care este venitul său, fiind unul care poartă un caracter neregulat, motiv din care, solicită încasarea de la pârât a pensiei pentru întreținerea copilului minor, reieșind din minimul de existență necesar pentru un copil de vârstă cuprinsă între 7 - 17 ani și care conform datelor Biroului National de Statistică constituie 1 942 de lei lunar.

Prin acțiunea reconvențională înaintată împotriva Cristinei Boboc, pârâtul Alexandru Boboc a solicitat stabilirea domiciliului copilului minor xxxxx, născută la xxxxx, cu tata, Alexandru Boboc, încasarea pensiei de întreținere a copilului în mărime de ¼ din toate veniturile reclamantei, dar nu mai puțin de ¼ din salariul mediu pe republică, până la atingerea majoratului copilului, partajarea averii comune în devălmășie și compensarea cheltuielilor de judecată. (f.d.48-54) În motivarea acțiunii reconvenționale Alexandru Boboc a indicat că până a pleca în anul 2016 în Republica Cehă, în interesul întregii familii, cu soția Cristina Boboc a avut o gospodărie comună, iar în familie domina o atmosferă calmă și binevoitoare.

La întoarcere în țară, a aflat despre relația extraconjugală a soției, motiv din care în familie au apărut certuri și neînțelegeri, iar la încercările sale de a depăși situația și a încerca să salveze familia, au eșuat. Pârâtul a menționat că din luna iunie 2016 și până în septembrie 2016, fiica lor a locuit cu el, pe când soția Cristina Boboc nu s-a interesat de viața copilului, iar când acesta a plecat la muncă în Marea Britanie, copilul a locuit o perioadă cu bunica Nina Boboc, după care cu bunica Liuba Cotorobai. Rareori, Cristina Boboc putea să ia copilul pe noapte, însă când se întorcea acasă, fiica sa avea un comportament diferit, fiind traumată psihologic de la comportamentul mamei sale, mai mult, și reușita școlară a copilului a scăzut.

Alexandru Boboc consideră că pentru a-i asigura fiicei o protecție efectivă împotriva abuzurilor din partea mamei ei, domiciliul copilului urmează a fi stabilit cu el. Prin încheierea din 16 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, s-a separat într-un proces aparte capătul cererii înaintate de către Alexandru Boboc împotriva Cristinei Boboc cu privire la partajarea averii comune în devălmășie. (f.d.59-verso) Prin hotărârea din 19 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, s-a admis parțial cererea de chemare în judecată înaintată de Cristina Boboc împotriva lui Alexandru Boboc, intervenient accesoriu Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului sectorul Ciocana, cu privire la desfacerea căsătoriei, stabilirea domiciliu copilului minor, încasarea pensiei de întreținere și compensarea cheltuielilor de judecată.

S-a desfăcut căsătoria încheiată între Alexandru Boboc și Cristina Boboc, la 13 iunie 2008, la Primăria comunei Budești, cu nr. 18. S-a încasat proporțional de la Alexandru Boboc și Cristina Boboc, taxa de stat pentru eliberarea certificatului de divorț în cuantum de 1 000 % din unitatea convențională stabilită în Republica Moldova. S-a stabilit domiciliul copilului minor xxxxx, născută la xxxxx, cu reclamanta Cristina Boboc. 2 S-a încasat de la Alexandru Boboc în beneficiul Cristinei Boboc, pensia pentru întreținerea copilului minor xxxxx, născută la xxxxx, în mărime de 1 100 lei lunar, începând cu data de 13 decembrie 2016 și până la majoratul copilului. S-a încasat de la Alexandru Boboc în beneficiul Cristinei Boboc, cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 3 100 lei, dintre care 100 lei pentru achitarea taxei de stat și 3 000 lei cheltuieli de asistență juridică.

S-a încasat de la Alexandru Boboc în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 396 lei și cheltuielile suportate de instanță pentru citarea participanților la proces în mărime de 42,70 de lei, iar în total 438,70. În rest, cerințele Cristinei Boboc față de Alexandru Boboc s-au respins ca neîntemeiate. S-a menționat că în partea încasării pensiei de întreținere, hotărârea se va executa imediat. S-a respins cererea reconvențională înaintată de Alexandru Boboc împotriva Cristinei Boboc cu privire la stabilirea domiciliului copilului minor, încasarea pensiei de întreținere și compensare cheltuielilor de judecată, ca fiind neîntemeiată. În motivarea soluției, instanța de fond a conchis că, după divorț domiciliul copilului minor urmează a fi stabilit cu reclamanta Cristina Boboc, reiterând că reieșind din materialele prezentei cauze, stabilirea domiciliului cu mama este avantajoasă din punct de vedere al interesului copilului minor.

La fel, în privința capătului de cerere privind încasarea pensiei de întreținere, instanța a reținut că deoarece la materialele dosarului lipsesc datele despre veniturile pârâtului, instanța a menționat pensia de întreținere a copilului minor urmează a fi încasată în conformitate cu prevederile art. 76 din Codul familiei, într-o sumă bănească fixă. Conform informației Biroului Național de Statistică al Republicii Moldova cu privire la valoarea minimului de existență, valoarea minimului de existență în anul 2016 pentru copii în vârstă de la 7 la 17 ani, pentru orașe mari, în medie constituie 2 176,8 lei.

Totodată, cu referire la prevederile art. 58 alin. (1) și art.74 alin. (1) din Codul familiei, instanța de fond a concluzionat că ambii părinți în egală măsură urmează să participe la întreținerea și educația copilului, fiind dispusă încasarea de la Alexandru Boboc în folosul Cristinei Boboc a pensiei de întreținere a copilului minor în cuantum de 1 100 lei lunar, începând cu data înaintării cererii de chemare în judecată. La 18 aprilie 2018, Alexandru Boboc a declarat apel împotriva hotărârii din 19 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana. Prin decizia din 24 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul declarat de Alexandru Boboc și s-a menținut hotărârea din 19 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana.

La 5 februarie 2019, prin intermediul oficiului poștal (f.d. 223), Alexandru Boboc a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei din 24 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea inițială să fie respinsă ca fiind neîntemeiată, iar acțiunea reconvențională să fie admisă. În motivarea recursului, Alexandru Boboc a invocat că consideră decizia neîntemeiată și pasibilă de a fi casată, deoarece instanța de apel a interpretat eronat legea și a apreciat arbitrar probele. 3 În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit. Materialele dosarului atestă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa participanților la proces la 4 decembrie 2018, însă dovada legală de recepționare a acesteia de către recurent lipsește. Din aceste considerente, Colegiul consideră că recursul din 5 februarie 2019 este declarat în termen. În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele. Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă. În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4). Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind admisibilitatea recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt. Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele. 4 În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces la instanța de judecată nu este absolut.

Există limitări implicit admise [cauza Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem.

(a se vedea Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A). În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de Alexandru Boboc, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Se declară inadmisibil recursul înaintat de Alexandru Boboc. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu judecătorii Svetlana Filincova Dumitru Mardari 5