2ra-915/19 — desfacerea căsătoriei, stabilirea domiciliului copilului minor, încasarea pensiei de întreținere, compensarea cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 2ra-915/19

Prima instanță - (Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana) I. Chironeț

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) V. Clima, A. Malîi, E. Palanciuc

ÎNCHEIERE

15 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Alexandru Boboc,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată înaintată de Cristina

Boboc împotriva lui Alexandru Boboc, intervenient accesoriu Direcția pentru

Protecția Drepturilor Copilului sectorul Ciocana, cu privire la desfacerea căsătoriei,

stabilirea domiciliu copilului minor, încasarea pensiei de întreținere și compensarea

cheltuielilor de judecată, și cererea reconvențională înaintată de Alexandru Boboc

împotriva Cristinei Boboc, intervenient accesoriu Direcția pentru Protecția

Drepturilor Copiilor sectorul Ciocana, cu privire la stabilirea domiciliului copilului

minor, încasarea pensiei de întreținere și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 24 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 13 decembrie 2016 Cristina Boboc a înaintat cerere de chemare în judecată

împotriva lui Alexandru Boboc, intervenient accesoriu Direcția pentru Protecția

Drepturilor Copilului sectorul Ciocana, solicitând, prin cererea de concretizare din 16

mai 2017 (f.d. 43-45, 58), desfacerea căsătoriei încheiată cu Alexandru Boboc,

stabilirea domiciliului copilului minor xxxxx, născută la xxxxx, cu mama Cristina

Boboc, încasarea de la Alexandru Boboc a pensiei de întreținere a copilului în

mărime de 2 000 lei și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată, Cristina Boboc a indicat că la 13

iunie 2008 a încheiat căsătoria cu pârâtul Alexandru Boboc, iar la xxxxx în familie s-

a născut copilul xxxxx.

A invocat că viața de familie în comun cu pârâtul a eșuat, relațiile dintre ei s-au

înrăutățit, iar în familie au apărut conflicte și neînțelegeri.

A menționat că de doi ani nu mai locuiesc împreună iar toate căile de conciliere

s-au epuizat.

Astfel, având în vedere faptul că copilul locuiește și este educat de ea, și

financiar îi poate asigura un trai decent, consideră că cel mai bine pentru copil ar fi

ca să-i fie stabilit domiciliul cu mama, adică cu reclamanta.

1

Cristina Boboc a relatat că pârâtul nu are un loc de muncă în Republica

Moldova și nu se cunoaște care este venitul său, fiind unul care poartă un caracter

neregulat, motiv din care, solicită încasarea de la pârât a pensiei pentru întreținerea

copilului minor, reieșind din minimul de existență necesar pentru un copil de vârstă

cuprinsă între 7 - 17 ani și care conform datelor Biroului National de Statistică

constituie 1 942 de lei lunar.

Prin acțiunea reconvențională înaintată împotriva Cristinei Boboc, pârâtul

Alexandru Boboc a solicitat stabilirea domiciliului copilului minor xxxxx, născută la

xxxxx, cu tata, Alexandru Boboc, încasarea pensiei de întreținere a copilului în

mărime de ¼ din toate veniturile reclamantei, dar nu mai puțin de ¼ din salariul

mediu pe republică, până la atingerea majoratului copilului, partajarea averii comune

în devălmășie și compensarea cheltuielilor de judecată. (f.d.48-54)

În motivarea acțiunii reconvenționale Alexandru Boboc a indicat că până a

pleca în anul 2016 în Republica Cehă, în interesul întregii familii, cu soția Cristina

Boboc a avut o gospodărie comună, iar în familie domina o atmosferă calmă și

binevoitoare.

La întoarcere în țară, a aflat despre relația extraconjugală a soției, motiv din care

în familie au apărut certuri și neînțelegeri, iar la încercările sale de a depăși situația și

a încerca să salveze familia, au eșuat.

Pârâtul a menționat că din luna iunie 2016 și până în septembrie 2016, fiica lor

a locuit cu el, pe când soția Cristina Boboc nu s-a interesat de viața copilului, iar

când acesta a plecat la muncă în Marea Britanie, copilul a locuit o perioadă cu bunica

Nina Boboc, după care cu bunica Liuba Cotorobai.

Rareori, Cristina Boboc putea să ia copilul pe noapte, însă când se întorcea

acasă, fiica sa avea un comportament diferit, fiind traumată psihologic de la

comportamentul mamei sale, mai mult, și reușita școlară a copilului a scăzut.

Alexandru Boboc consideră că pentru a-i asigura fiicei o protecție efectivă

împotriva abuzurilor din partea mamei ei, domiciliul copilului urmează a fi stabilit cu

el.

Prin încheierea din 16 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, s-a

separat într-un proces aparte capătul cererii înaintate de către Alexandru Boboc

împotriva Cristinei Boboc cu privire la partajarea averii comune în devălmășie.

(f.d.59-verso)

Prin hotărârea din 19 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată înaintată de Cristina Boboc împotriva

lui Alexandru Boboc, intervenient accesoriu Direcția pentru Protecția Drepturilor

Copilului sectorul Ciocana, cu privire la desfacerea căsătoriei, stabilirea domiciliu

copilului minor, încasarea pensiei de întreținere și compensarea cheltuielilor de

judecată.

S-a desfăcut căsătoria încheiată între Alexandru Boboc și Cristina Boboc, la 13

iunie 2008, la Primăria comunei Budești, cu nr. 18.

S-a încasat proporțional de la Alexandru Boboc și Cristina Boboc, taxa de stat

pentru eliberarea certificatului de divorț în cuantum de 1 000 % din unitatea

convențională stabilită în Republica Moldova.

S-a stabilit domiciliul copilului minor xxxxx, născută la xxxxx, cu reclamanta

Cristina Boboc.

2

S-a încasat de la Alexandru Boboc în beneficiul Cristinei Boboc, pensia pentru

întreținerea copilului minor xxxxx, născută la xxxxx, în mărime de 1 100 lei lunar,

începând cu data de 13 decembrie 2016 și până la majoratul copilului.

S-a încasat de la Alexandru Boboc în beneficiul Cristinei Boboc, cu titlu de

cheltuieli de judecată, suma de 3 100 lei, dintre care 100 lei pentru achitarea taxei de

stat și 3 000 lei cheltuieli de asistență juridică.

S-a încasat de la Alexandru Boboc în beneficiul statului taxa de stat în mărime

de 396 lei și cheltuielile suportate de instanță pentru citarea participanților la proces

în mărime de 42,70 de lei, iar în total 438,70.

În rest, cerințele Cristinei Boboc față de Alexandru Boboc s-au respins ca

neîntemeiate.

S-a menționat că în partea încasării pensiei de întreținere, hotărârea se va

executa imediat.

S-a respins cererea reconvențională înaintată de Alexandru Boboc împotriva

Cristinei Boboc cu privire la stabilirea domiciliului copilului minor, încasarea pensiei

de întreținere și compensare cheltuielilor de judecată, ca fiind neîntemeiată.

În motivarea soluției, instanța de fond a conchis că, după divorț domiciliul

copilului minor urmează a fi stabilit cu reclamanta Cristina Boboc, reiterând că

reieșind din materialele prezentei cauze, stabilirea domiciliului cu mama este

avantajoasă din punct de vedere al interesului copilului minor.

La fel, în privința capătului de cerere privind încasarea pensiei de întreținere,

instanța a reținut că deoarece la materialele dosarului lipsesc datele despre veniturile

pârâtului, instanța a menționat pensia de întreținere a copilului minor urmează a fi

încasată în conformitate cu prevederile art. 76 din Codul familiei, într-o sumă

bănească fixă.

Conform informației Biroului Național de Statistică al Republicii Moldova cu

privire la valoarea minimului de existență, valoarea minimului de existență în anul

2016 pentru copii în vârstă de la 7 la 17 ani, pentru orașe mari, în medie constituie 2

176,8 lei.

Totodată, cu referire la prevederile art. 58 alin. (1) și art.74 alin. (1) din Codul

familiei, instanța de fond a concluzionat că ambii părinți în egală măsură urmează să

participe la întreținerea și educația copilului, fiind dispusă încasarea de la Alexandru

Boboc în folosul Cristinei Boboc a pensiei de întreținere a copilului minor în

cuantum de 1 100 lei lunar, începând cu data înaintării cererii de chemare în

judecată.

La 18 aprilie 2018, Alexandru Boboc a declarat apel împotriva hotărârii din 19

martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana.

Prin decizia din 24 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Alexandru Boboc și s-a menținut hotărârea din 19 martie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana.

La 5 februarie 2019, prin intermediul oficiului poștal (f.d. 223), Alexandru

Boboc a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei din 24 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, cu

emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea inițială să fie respinsă ca fiind

neîntemeiată, iar acțiunea reconvențională să fie admisă.

În motivarea recursului, Alexandru Boboc a invocat că consideră decizia

neîntemeiată și pasibilă de a fi casată, deoarece instanța de apel a interpretat eronat

legea și a apreciat arbitrar probele.

3

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Materialele dosarului atestă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa

participanților la proces la 4 decembrie 2018, însă dovada legală de recepționare a

acesteia de către recurent lipsește.

Din aceste considerente, Colegiul consideră că recursul din 5 februarie 2019

este declarat în termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de

recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau în

cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

4

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces

la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin

însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în

fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141,

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de

Alexandru Boboc, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Alexandru Boboc.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

5