2ra-780/19 — Partajarea averii succesorale

Dosarul nr.2ra-780/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, judecător: N. Arabadji

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători: V. Clima, A. Malîi, E. Palanciuc

ÎNCHEIERE

15 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Svetlana Filincova

examinând recursul declarat de Svetlana Denisova,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a Svetlanei

Denisova către Maria Malcoci cu privire la partajarea în natură a averii

succesorale, atribuirea bunului în natură și încasarea sumei;

la acțiunea reconvențională a Mariei Malcoci către Svetlana Denisova,

intervenient accesoriu notarul privat Ana Potlavschi, cu privire la declararea

nulității testamentului și a certificatului de moștenitor,

împotriva deciziei din 10 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost admis apelul declarat de Maria Malcoci împotriva hotărârii din 22 decembrie

2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La 10 iunie 2010, Svetlana Denisova a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Mariei Malcoci cu privire la partajarea în natură a averii rămase în urma

decesului lui Șclovschi Roman, prin atribuirea Valentinei Condratova a suprafeței

de 29,3 m.p. din suprafața totală a imobilului, inclusiv 16,5 m.p. din suprafața

locuibilă a apartamentului și atribuirea reclamantei a sumei în mărime de ¼ din

valoarea de piață a apartamentului.

În motivarea acțiunii a indicat că, în urma decesului lui Șclovschi Roman,

care a decedat la 16.06.2006, au rămas doi moștenitori, unul legal și altul

testamentar - soția ultimului Condratova Valentina și reclamanta Denisova

Svetlana, revenindu-le câte ¾ și ¼ cotă-parte din apartamentul nr. XX, situat pe str.

XXX.

La 20 decembrie 2006, notarul Ana Potlavschi, sub nr.9243, i-a eliberat

reclamantei certificatul de moștenitor testamentar asupra ½ cote-parte din

apartamentul menționat, iar ½ a primit soția inaptă a lui Șclovschi Roman –

Condratova Valentina, căreia i s-a eliberat certificatul de moștenitor legal.

În legătură cu faptul că, în prezent nu lucrează, fiind la evidența Oficiului

pentru ocuparea forței de muncă, având statut de șomer și dificultăți materiale,

având necesitate de un ajutor material pentru a întreține fiica sa, care se află la

studii, a ajuns la concluzia privind partajarea apartamentului litigios prin achitarea

sultei, ce îi revine din apartamentul moștenit.

Adresându-se către pârâtă cu solicitarea menționată, ultima nu a dat nici un

răspuns.

Mai mult ca atât, în prezent în apartament locuiește o persoană necunoscută,

care cu pârâta a încheiat un contract de donație cu condiția întreținerii pe viață, ceia

ce denotă imposibilitatea accesului în apartamentul dat și petrecerea orcăror

negocieri în privința soluționării problemei privind partajarea apartamentului

moștenit.

În asemenea circumstanțe, solicită partajarea în natură a averii rămase în urma

decesului lui Șclovschi Roman, prin atribuirea Valentinei Condratova suprafața de

29,3 m.p. din suprafața totală a imobilului, inclusiv 16,5 m.p. din suprafața

locuibilă a apartamentului și atribuirea ei, Denisova Svetlana, a sumei în mărime

de ¼ din valoarea de piață a apartamentului.

La 29.03.2014, Svetlana Denisova și-a concretizat pretențiile, solicitând

partajarea apartamentului, prin atribuirea Mariei Malcoci a apartamentului cu

încasarea sultei, ce îi revine ei, conform ¼ cotă-parte în sumă de 100 000 de lei,

din motivul că Valentina Condratova a decedat la 08.03.2013, iar la 12.08.2008,

conform contractului de înstrăinare cu condiția întreținerii pe viață, Condratova

Valentina a transmis în proprietate Valentinei Malcoci ¾ cote-părți din

apartamentul litigios.

Astfel, conform extrasului din registrul bunurilor imobile reclamanta este

proprietara a ¼ cotă-parte din apartamentul litigios, iar pârâta Maria Malcoci este

proprietară a ¾ cotă-parte.

La 17.05.2014, Svetlana Denisova și-a concretizat pretențiile, solicitând

scoaterea la licitație a apartamentului litigios cu repartizarea sumei obținute de la

vânzare între părți, acordându-i ei contravaloarea a ¼ cotei-părți din înstrăinarea

apartamentului, iar Mariei Malcoci contravaloarea a ¾ cotă-parte din apartament

înstrăinat.

La 11.07.2014, Svetlana Denisova și-a concretizat pretențiile și a solicitat

partajarea apartamentului prin atribuirea Mariei Malcoci a apartamentului cu

încasarea sultei, ce îi revine ei, conform ¼ cotă-parte în sumă de 118 750 de lei,

ținând cont de prețul imobilului și majorarea cursului valutar.

La 30.11.2010, Malcoci Maria a depus acțiune reconvențională împotriva

Svetlanei Denisova cu privire la declararea nulității testamentului nr.1481 din

15.03.2005.

În motivarea acțiunii a indicat că consimțământul lui Șclovschi Roman la

semnarea testamentului pe numele Svetlanei Denisova, care este vecina din

apartamentul nr.19 situat pe str. Braniștei nr.19, mun. Chișinău, fiind amplasat

chiar sub apartamentul litigios, a fost viciat prin leziune, folosindu-se de starea de

neputință a lui Roman, la care starea sănătății în luna martie 2005 brusc s-a

înrăutățit, fiind internat la XXX, iar soția lui Condratova Valentina la fel era

bolnavă, ambii primind pensia, care era foarte mică și nu le ajungea pentru

mâncare și achitarea serviciilor comunale.

Astfel, Svetlana Denisova, prezentându-se doar o singură dată la spitalul unde

era internat Roman, folosindu-se de aflarea ultimului în împrejurări grele, l-a dus

în eroare că va avea grijă de el și de soția sa, care la rândul său a semnat

testamentul pe numele pârâtei, Svetlana Denisova, în prezența notarului.

După semnarea testamentului, Svetlana Denisova nu l-a mai vizitat, iar

Roman era în imposibilitate din cauza înrăutățirii stării de sănătate să se prezinte la

notar și să anuleze testamentul. El a decedat la 16 iunie 2006, fiind îngropat de

către Svetlana Denisova fără a-i permite Valentinei Condratova de a-și lua rămas

bun de soțul său, în lipsa ultimei a organizat înmormântarea acestuia din banii

surorii lui, transferați din America.

La 10.12.2013, Maria Malcoci a înaintat o pretenție suplimentară, solicitând

declararea nulității și a certificatului de moștenitor nr. 9243 din 20.12.2006.

Prin hotărârea din 22 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

a fost admisă acțiunea inițială privind partajarea bunul proprietate comună pe cote-

părți, în natură, proporțional cotei-părți, atribuind întregul bun, în schimbul unei

sulte, în drept de proprietate Mariei Malcoci, și anume, apartamentul XXX,

înregistrat în Registrul bunurilor imobile cu numărul cadastral XXX. S-a încasat de

la Malcoci Maria în beneficiul Svetlanei Denisova cu titlu de sultă suma de XXX

de lei, iar acțiunea reconvențională privind declararea nulității testamentului

nr.1481 din 15.03.2005 și a certificatului de moștenitor nr.9243 din 20.12.2006 a

fost respinsă ca neîntemeiată.

La 19 ianuarie 2018, Maria Malcoci a declarat apel împotriva hotărârii din 22

decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, solicitând casarea hotărârii

în partea admiterii acțiunii inițiale cu emiterea în această parte a unei hotărârii noi

privind respingerea acțiunii inițiale ca neîntemeiată.

Prin decizia din 10 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis

apelul Mariei Malcoci, casată hotărârea din 22 decembrie 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani, în partea admiterii cererii de chemare în judecată a

Svetlanei Denisova împotriva Mariei Malcoci privind partajarea în natură a averii

succesorale, atribuirea bunului în natură și încasarea sumei, și s-a pronunțat în

această parte o hotărâre nouă de respingere a acțiunii inițiale.

În justificarea soluției, instanța de a apel a menționat că, reieșind din

circumstanțele cauzei coroborat cu normele legale aplicabile litigiului, Colegiul

Civil conchide că pentru împărțirea bunului, proprietate comună pe cote-părți în

modul prevăzut de art. 361 alin. (2) lit. a) și b) Cod civil, urmează să se distingă

două situații: bunul este indivizibil și împărțirea se face în natură prin atribuirea

întregului bun în schimbul unei sulte, sau vânzarea bunului în modul stabilit de

coproprietari ori, în caz de neînțelegere, la licitație și distribuirea prețului către

coproprietari proporțional cotei-părți a fiecăruia dintre ei.

Prin urmare, Colegiul Civil a reținut că, în ședința de judecată s-a stabilit că,

imobilul litigios este indivizibil, deci, bunul comun putând a fi atribuit în

proprietatea exclusivă a unuia dintre proprietari doar cu acordul coproprietarilor, la

cererea lor, în speță, însă o asemenea cerere nu există. Or, atribuirea întregului bun

unui coproprietar în cazul partajului judiciar în schimbul unei sulte în favoarea

celorlalți coproprietari se poate efectua numai cu acordul și la cererea acestora, iar

în cazul lipsei acordului coproprietarilor vânzarea bunului la licitație și distribuirea

prețului către coproprietari proporțional cotei-părți a fiecăruia dintre ei, pretenție,

care n-a fost înaintată în prezenta cauza civilă.

La 08.02.2019, Svetlana Denisova a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel prin soluția sa a dus

părțile la stadia inițială și nu a rezolvat litigiul în fond.

Astfel, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei soluției instanței de

apel și menținerea hotărârii primei instanțe de admitere a acțiunii inițiale a

Svetlanei Denisova către Maria Malcoci cu privire la partajarea în natură a averii

succesorale, atribuirea bunului în natură și încasarea sumei.

La 18.04.2019, Maria Malcoci a depus referință la cererea de recurs, prin care

a solicitat ca recursul să fie declarat inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 10

octombrie 2018 și expediată pentru comunicare participanților la proces la 29

noiembrie 2018 (f. d. 102), iar recursul a fost depus la 08 februarie 2019. Astfel, se

constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul

împotriva deciziei din 10 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, în termen.

Examinând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către

Svetlana Denisova, neîntemeiat și care urmează a fi declarat inadmisibil, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Svetlana Denisova, nu pot duce la

admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al

Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra

reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției

instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,

fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de

nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului

înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în

apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,

instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la

o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de

recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o

minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe

care se bazează.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acesteia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs depusă de către Svetlana Denisova.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Svetlana Denisova.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Svetlana Filincova