2ra-1810/18 — Recunoasterea faptului intrării în posesia patrimoniului succesoral

Dosarul nr. 2ra–1810/18

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău (sediul central), (jud. N. Șova)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, (jud. I. Secrieru, A. Danilov, Iu. Cimpoi)

Î N C H E I E R E

10 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Dumitru Visternicean

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Vladimir Storoj

reprezentat de avocatul Andrian Condurari,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Galina

Șumaher împotriva lui Vladimir Storoj, intervenient accesoriu notarul public

Natalia Poțelueva privind recunoașterea faptului intrării în posesia patrimoniului

succesoral,

împotriva deciziei din 10 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respinsă cererea de apel depusă de Vladimir Storoj și menținută hotărârea din

04 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul central),

c o n s t a t ă:

La 21 martie 2017, reclamanta Galina Șumaher s-a adresat în instanță cu o

cerere de chemare în judecată împotriva lui Vladimir Storoj, privind recunoașterea

după aceasta a dreptului de moștenire în mărime de ¼ cotă-parte rămasă după

decesul la 26 februarie 2008 a Sofiei Storoj din apartamentul nr. XX din bd.

XXXX, mun. Chișinău și încasarea din contul pârâtului a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a invocat că potrivit contractului de vânzare -

cumpărare, transmitere - primire din 19 noiembrie 1994 și extrasului din Registrul

bunurilor imobile din 12 martie 2015, Sofia Storoj și Galina Șumaher sunt

coproprietarii apartamentului nr. XX din bd. XXXX, mun. Chișinău, apreciat la

prețul de 400 513 de lei.

La 26 februarie 2008, mama sa - Sofia Storoj, a decedat, iar după decesul

acesteia s-a deschis moștenirea în privința a ½ cotă-parte din apartamentul

nominalizat, conform art. 1500 al Codului civil moștenitori de gradul I fiind

reclamanta Galina Șumaher și fratele său - Vladimir Storoj.

Reclamanta a explicat că nu a depus o cerere de acceptare a moștenirii la

notar în termen de 6 luni, dar a intrat de fapt în posesia moștenirii, fiind și

coproprietar al apartamentului, inclusiv în contextul în care nu presupunea că

fratele pretinde și el la moștenire, deoarece până la decesul mamei întreținea

1

relațiile, sistematic se întâlneau, fratele recunoștea că apartamentul îi v-a aparține

ca moștenire reclamantei, conform dorinței mamei sale, deoarece părinții i-au

achitat fratelui ½ cotă-parte din prețul apartamentului procurat, suma ce depășește

cu mult prețul întreg al imobilului, însă după decesul mamei, fratele și-a schimbat

brusc atitudinea, se eschiva de la discuții, a refuzat să se întâlnească, cum o făcea

până la decesul mamei.

A mai comunicat că în anul 2014 a purces la întocmirea documentelor privind

moștenirea și a aflat că, la 06 martie 2008, pârâtul a depus o cerere de acceptare a

moștenirii la notarul Natalia Poțelueva, dosarul nr. 201/73 și, în consecință, a

rămas uimită de gestul fratelui și a înțeles care a fost, de fapt, motivul de ce fratele

și-a schimbat comportamentul după decesul mamei.

Cu trimitere la art. 1516 al Codului civil reclamanta pretinde la moștenire,

deoarece a intrat în posesia moștenirii, având în vedere că este coproprietară a ½

cotă-parte din apartamentul litigios, îl administrează din ziua decesului mamei sale

și până în prezent și în perioada din anul 2008 până în prezent a achitat toate

cheltuielile de întreținere a apartamentului și a impozitului de stat.

La 10 iunie 2015, a depus cerere la notarul Poțelueva Natalia prin care a

solicitat includerea sa în lista moștenitorilor și eliberarea certificatelor de

moștenitor în mărime de ¼ cotă-parte asupra averii succesorale rămasă de la Sofia

Storoj, iar la 19 iunie 2015, notarul Natalia Poțelueva, prin scrisoare nr. 19, i-a

comunicat că cererea este respinsă, deoarece Vladimir Storoj, care a depus

declarație în termen, nu a exprimat în scris acordul de a o include și pe Galina

Șumaher în cercul moștenitorilor, iar notarul nu este competent să confirme

intrarea în posesiunea patrimoniului succesoral, din care motiv necesită de a

depune cerere de prelungire a termenului de acceptare a succesiunii sau cerere de

constatare a faptului acceptării succesiunii.

Reclamanta Galina Șumaher a solicitat în instanță recunoașterea faptului

intrării în posesia averii succesorale la ¼ cotă-parte din apartamentul nr. XX din

bd. XXXX, mun. Chișinău, rămas după decesul la 26 februarie 2008 a mamei sale

Sofia Storoj.

Prin hotărârea din 04 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul central),

cererea de chemare în judecată înaintată de Galina Șumaher a fost admisă parțial și

s-a dispus recunoașterea faptului întrării în posesie de către Galina Șumaher în

calitate de moștenitor legal asupra patrimoniului succesoral - cota-parte ce-i revine

din apartamentul nr. XX din bd. XXXX, mun. Chișinău, rămas după decesul la 26

februarie 2008 a mamei sale - Sofia Storoj, în rest acțiunea fiind respinsă ca

neîntemeiată.

Prin decizia din 10 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă

cererea de apel depusă de Vladimir Storoj și menținută hotărârea din 04 octombrie

2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul central).

La 10 iulie 2018, Vladimir Storoj reprezentat de avocatul Andrian Condurari

a declarat recurs împotriva deciziei din 10 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi

hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel la pronunțarea deciziei nu

a aplicat legea care trebuia să fie aplicată și a interpretat în mod eronat legea.

La 30 august 2018 (prin oficiul poștal), Galina Șumaher reprezentată de

2

avocatul Vasile Rîhlea a depus referință la cererea de recurs, solicitând declararea

recursului ca fiind inadmisibil.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs, referință, în raport cu

materialele cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat

de către Vladimir Storoj reprezentat de avocatul Andrian Condurari, neîntemeiat și

care urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Vladimir Storoj reprezentat de avocatul

Andrian Condurari, nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi

reținute prin prisma art. 432 al Codului de procedură civilă, în condițiile în care se

insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul

evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,

fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de

nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului

înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în

apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,

instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la

o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de

recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o

3

minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe

care se bazează.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de către Vladimir Storoj reprezentat de

avocatul Andrian Condurari.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) al

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Vladimir Storoj reprezentat

de avocatul Andrian Condurari.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Dumitru Visternicean

Nicolae Craiu

4