2ra-862/19 — încasarea datoriei la salariu

2ra-862/19 — încasarea datoriei la salariu (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra – 862/19

prima instanță: Judecătoria Comrat, sediul Central (jud.: Hudoba V.V.)

instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (jud.: G. Vavrin, T. Berdilă, R. Petrov)

Î N C H E I E R E

8 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Maria Ghervas

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Compania Publică

„Gagauziya Radio Televizionu”,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către

Ianișoglu Valentina împotriva Companiei Publice „Gagauziya Radio Televizionu” cu

privire la încasarea datoriei la salariu,

împotriva deciziei din 20 noiembrie 2018 a Curții de Apel Cahul, prin care s-a

admis apelul declarat de către Valentina Ianișoglu, s-a casat hotărârea din 11 august

2017 a Judecătoriei Comrat, sediul Central și s-a pronunțat o hotărâre nouă de

admitere a acțiunii,

c o n s t a t ă :

La 6 septembrie 2016, Valentina Ianișoglu a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Companiei Publice „Gagauziya Radio Televizionu”, cu privire la

încasarea datoriei la salariu.

Circumstanțele de fapt, prezentate de reclamantă, pot fi rezumate după cum

urmează.

La 9 august 2013, Ianișoglu Valentina a fost numită în funcție de secretar al

Consiliului de Observatori al Companiei Publice „Gagauziya Radio Televizionu”.

Potrivit dispoziției nr. 7 din 21 august 2013 a Consiliului de Observatori al

Companiei Publice „Gagauziya Radio Televizionu”, reclamantei i-a fost stabilită

remunerația pentru executarea obligațiilor și funcțiilor secretarului Consiliului de

Observatori al Companiei Publice „Gagauziya Radio Televizionu” în mărime de 4

050 de lei, din momentul numirii în funcție.

Reclamanta a pretins că societatea pârâtă nu i-a plătit salariul stabilit pentru

perioada 11 iulie 2013 - 31 martie 2016, iar datoria față de ea, pentru situația din 01

august 2016, constituia suma de 132 300 de lei.

În argumentarea celor menționate, ea a afirmat că, în conformitate cu art. 142

alin. (1) Codul muncii și art. 30 alin. (1), lit. b) al Legii salarizării nr. 847-XV din 14

Pagină 1 din 8

februarie 2002, salariul se plătește periodic, în zilele de lucru stabilite în contractul

colectiv de muncă sau în contractul individual de muncă, dar nu mai rar decât odată

pe lună pentru salariații remunerați în baza salariilor lunare ale funcției. Prin urmare,

Compania Publică „Gagauziya Radio 2 Televizionu” nu a respectat exigențele legii

referitoare la modul și termenul de plată a salariului.

Pentru aceste motive, Ianișoglu Valentina a solicitat încasarea din contul

Companiei Publice „Gagauziya Radio Televizionu” a restanței la salariu în sumă de

132 300 de lei.

În cadrul judecării cauzei, pârâtul Compania Publică „Gagauziya Radio

Televizionu” a depus referință în întâmpinarea cererii de chemare în judecată, prin

care a cerut respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată (vol. I, f. d. 40 – 41).

Prin hotărârea din 11 august 2017 a Judecătoriei Comrat, sediul Central,

acțiunea formulată de către Ianișoglu Valentina a fost respinsă ca neîntemeiată (vol. I,

f. d. 84, 87 – 88, 135 – 136).

Pentru a hotărî astfel, instanța de judecată a constatat că membrii Consiliului de

Observatori al Companiei Publice „Gagauziya Radio Televizionu” au stabilit

recompensa pentru reclamantă în mărime de 4050 de lei în lipsa unor atribuții

exprese. Prin urmare, dispoziția nr. 7 din 21 august 2013 a Consiliului de Observatori

al Companiei Publice „Gagauziya Radio Televizionu” nu produce efecte juridice în

raport cu reclamanta.

Împotriva acestui act judecătoresc, Ianișoglu Valentina a declarat apel. În

apărare, Compania Publică „Gagauziya Radio Televizionu” a formulat o referință,

solicitând respingerea cererii de apel (vol. I, f. d. 112 - 114).

În decizia din 13 decembrie 2017, Curtea de Apel Comrat a admis apelul

formulat de către Ianișoglu Valentina, a casat hotărârea din 11 august 2017 a

Judecătoriei Comrat și a pronunțat o hotărâre nouă de admitere integrală a acțiunii. În

acest sens, instanța de apel a dispus încasarea din contul Companiei Publice

„Gagauziya Radio Televizionu” în beneficiul apelantei Ianișoglu Valentina a datoriei

la salariu în mărime de 132 300 de lei. De asemenea, Curtea de Apel Comrat a statuat

încasarea de la intimat în folosul statului a taxei de timbru pentru depunerea cererii de

chemare în judecată în sumă de 3 969 de lei și a taxei de timbru pentru cererea de

apel în valoare de 2 976 de lei (vol. I, f. d. 120, 123 – 128, 137 – 141).

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a observat că între apelantă

și intimată a fost încheiat contractul individual de muncă la 19 septembrie 2013.

Termenul de valabilitatea a acestuia a fost prevăzut pentru perioada 11 iulie 2013 –

31 decembrie 2013. Totuși, având în vedere art. 83 alin. (4) din Codul muncii,

instanța de judecată a considerat că termenul a fost prelungit pe o perioadă

nedeterminată. Totodată, Curtea de Apel Comrat a învederat că președintele interimar

al Companiei Publice „Gagauziya Radio Televizionu” Piron S. nu avea dreptul de a

semna acest contract. Cu toate acestea, părțile implicate în proces nu au solicitat

anularea contractului individual de muncă. Așadar, Compania Publică „Gagauziya

Radio Televizionu” nu a demonstrat că și-a onorat obligațiile contractuale cu privire

la achitarea salariului față de Ianișoglu Valentina. Pe această cale, instanța de apel a

admis integral acțiunea reclamantei și, după caz, cererea de apel formulată de ea.

Pagină 2 din 8

La 9 februarie 2018, Compania Publică „Gagauziya Radio Televizionu” a

avansat o cerere de recurs împotriva deciziei de mai sus. Prin referința din 28 mai

2018, Ianișoglu Valentina a solicitat declararea inadmisibilă a recursului.

Prin decizia din 11 iulie 2018, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul

depus de către Compania Publică „Gagauziya Radio Televizionu” și a casat decizia

din 13 decembrie 2017 a Curii de Apel Comrat, cu trimiterea cauzei spre rejudecare

la Curtea de Apel Comrat, în alt complet de judecată (vol. I, f. d. 185 – 192).

În justificarea punctului său de vedere, instanța de recurs a considerat că

instanța de apel nu a dat nici o apreciere faptului neconcordanțelor dintre procesul-

verbal nr. 5 din 21 august 2013 al Consiliului de Observatori al Companiei Publice

„Gagauziya Radio Televizionu” și dispoziției nr. 7 din 21 august 2013, emisă în baza

procesului-verbal nominalizat, de către președintele Consiliului de Observatori al

Companiei Publice „Gagauziya Radio Televizionu”. Or, instanța de apel trebuia să

aprecieze dacă președintele Consiliului a fost în drept să stabilească o remunerație

secretarului Consiliului în mărime de 4 050 de lei, în cazul în care la adunarea

Consiliului de observatori nu s-a votat pentru o asemenea remunerație și nici pentru o

atare perioadă.

La 15 august 2018, prin încheierea Curții Supreme de Justiție, s-a decis

admiterea declarației de abținere a judecătorilor Curții de Apel Comrat Grigori Colev,

Afanasii Curdov și Marina Galupa și strămutarea cauzei la Curtea de Apel Cahul,

pentru examinarea în ordine de apel (vol. I, f. d. 205 – 206).

La rejudecarea cauzei, instanța de apel a audiat în calitate de martor pe Terzi –

Barladean Ecaterina, președintele din anul 2013 al Consiliului de Observatori al

Companiei Publice „Gagauziya Radio Televizionu”. Potrivit acesteia, în cadrul

ședinței din luna august 2013, Consiliul a decis cu vot unanim stabilirea remunerației

pentru Ianișoglu Valentina.

Curtea de Apel Cahul, prin decizia din 20 noiembrie 2018, a admis apelul

formulat de către Ianișoglu Valentina, a casat hotărârea din 11 august 2017 a

Judecătoriei Comrat și a pronunțat o hotărâre nouă de admitere integrală a acțiunii. În

acest sens, instanța de apel a dispus încasarea din contul Companiei Publice

„Gagauziya Radio Televizionu” în beneficiul apelantei Ianișoglu Valentina a datoriei

la salariu în mărime de 132 300 de lei. De asemenea, Curtea de Apel Cahul a hotărât

încasarea de la intimat în folosul statului a taxei de timbru pentru depunerea cererii de

chemare în judecată în sumă de 3 969 de lei (vol. I, f. d. 257 – 268).

Referitor la procesul de luare a acestei soluții, instanța de apel a constatat că, în

baza dispoziției nr. 6 din 9 august 2013 emisă în temeiul procesului – verbal nr. 1 din

11 iulie 2013, Consiliul de Observatori al Companiei Publice „Gagauziya Radio

Televizionu” a numit în funcție de secretar pe Ianișoglu Valentina. La ședința din 21

august 2013, Consiliul a luat act despre necesitatea achitării remunerației față de

apelantă Ianișoglu Valentina. Pe baza acestei deciziei, președintele Consiliului a emis

dispoziția nr. 7, prin care s-a dispus de a încheia cu apelanta contract individual de

muncă și de-ai achita remunerația. Ulterior, la 19 septembrie 2013, părțile implicate

în proces au încheiat contractul sus-menționat potrivit căruia termenul de valabilitate

a fost de la 11 iulie 2013 până la 31 decembrie 2013, iar salariul a fost fixat în

cuantum de 4 050 de lei lunar (vol. I, f. d. 4).

Pagină 3 din 8

În drept, instanța de apel a învederat art. 33 alin. (5) din Legea UTA Găgăuzia

a audiovizualului. Conform acestuia, activitatea Consiliului de Observatori este

reglementat de Regulamentul privind statutul de drept al Consiliului de Observatori al

instituției publice regionale a audiovizualului Companiei Publice „Gagauziya Radio

Televizionu”, aprobat la ședința Consiliului din 25 iulie 2013 (vol. I, f. d. 77 – 78).

Din această perspectivă, Curtea de Apel Cahul a considerat relevante punctele 42, 45

lit. d) 49 din Regulament. În același timp, decizia instanței judecătorești este

guvernată de art. 142 alin. (1) lit. b) din Codul muncii și art. 30 alin. (1) lit. b) al Legii

salarizării.

Reieșind din raționamentele evocate, Colegiul de control judiciar a subliniat că

secretarul Consiliului trebuie să fie remunerat, de vreme ce doar membrii Consiliului

activează în regim de voluntariat. Sub acest aspect, punctul 42 din Regulament

prevede dreptul Consiliului de a emite hotărâri și dispoziții. Prin urmare, desfășurarea

ședinței Consiliului se consemnează în procesul – verbal, iar deciziile luate de către

acest organ se materializează prin emiterea de hotărâri sau dispoziții. În același

context, președintele Consiliului semnează hotărârea și alte acte ale Consiliului și

asigurarea executarea acestora în acord cu punctul 45 lit. d) din Regulament. Astfel,

neconcordanța invocată de Curtea Supremă de Justiție a fost soluționată prin

declarațiile martorului Terzi – Barladean Ecaterina conform căreia Consiliul a decis

cu vot unanim stabilirea remunerației în cuantum de 4 050 de lei pentru Ianișoglu

Valentina.

În mod corespunzător, instanța de apel a constatat că dispoziția nr. 7 din 21

august 2013 și contractul individual de muncă din 19 septembrie 2013 sunt legale și

îndreptățesc admiterea integrală a acțiunii.

La 12 martie 2019, prin intermediul serviciului poștal, Compania Publică

„Gagauziya Radio 2 Televizionu” a declarat recurs împotriva deciziei din 20

noiembrie 2018 Curții de Apel Cahul, solicitând casarea acesteia și menținerea

hotărârii din 11 august 2017 a primei instanței.

În motivarea ilegalității deciziei contestate, societatea recurentă a afirmat că

președintele Consiliului de Observatori al Companiei Publice „Gagauziya Radio

Televizionu” nu are prerogativă de a stabili de sine stator remunerarea secretarei. Or,

punctul 45 din Regulamentul privind statutul de drept al Consiliului de Observatori al

instituției publice regionale a audiovizualului Companiei Publice „Gagauziya Radio

Televizionu” nu cuprinde expres o astfel de atribuție. Prin urmare, dispoziția nr. 7 din

21 august 2013 este una ilegală. Mai mult, Consiliul de Observatori urmează să

adopte decizii care trebuie semnate de către toți membrii în conformitate cu punctul 8

din Regulament.

La 4 aprilie 2019, în conformitate art. 439 alin. (2) din Codul de procedură

civilă, Curtea Supremă de Justiție a comunicat cererea de recurs intimatei Ianișoglu

Valentina, informând că referința se depune în termen de o lună de la data primirii

scrisorii. În mod corespunzător, dacă referința nu este prezentată în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia (vol. II, f. d. 32).

La 22 aprilie 2019, prin intermediul serviciului poștal, intimata a depus o

referință în întâmpinarea recursului, solicitând respingerea acestuia ca nefondat.

Referința nu a conținut date noi sau informații diferite de constatările instanței de

Pagină 4 din 8

apel, fiind preluate integral din decizia contestată de către Compania Publică

„Gagauziya Radio Televizionu”. Circumstanțele respective au constituit factorul

principal pentru a nu expedia întâmpinarea societății recurente, atât timp recursul

dedus judecății cuprinde răspuns la toate obiecțiile intimatei.

Examinând admisibilitatea recursului, fără prezența participanților la proces, în

acord cu procedura specificată la articolul 440 din Codul de procedură civilă,

completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că cererea de recurs formulată de către Compania

Publică „Gagauziya Radio Televizionu” este inadmisibilă, pentru motivele ce succed.

În conformitate cu articolul 440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în cazul

în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului,

condițiile de admisibilitate a unei căi de atac pot fi aplicate dacă nu reduc substanța

dreptului de acces la un tribunal, și, în special, dacă ele urmăresc un scop legitim și

dacă există o legătură rezonabilă de proporționalitate între mijloacele utilizate și

scopul care trebuie îndeplinit (a se vedea Sultan vs Republica Moldova, 5 iunie 2018,

parag. 24; Graciova vs Republica Moldova, 24 ianuarie 2019, parag. 23 – 24).

Limitările într-o cale extraordinară de atac pot fi mai stricte decât cerințele instituite

pentru o cale de atac ordinară (a se vedea, inter alia, Marc Brauer vs Germania, 1

septembrie 2016, parag. 34; Miessen vs Belgia, 16 octombrie 2016, parag. 64;

Samardžić vs Croația, 20 iulie 2017, parag. 28; Zubac vs Croația (Marea Cameră), 5

aprilie 2018, parag. 82).

Prin urmare, judecătorul raportor a făcut un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în corespundere cu articolul 439 alin. (2) din Codul de procedură

civilă. Așadar, în conformitate cu articolul 433 lit. a1), b), c) și d) din Codul de

procedură civilă, instanța de judecată a verificat dacă actul judecătoresc poate fi

atacat cu recurs, dacă cererea dedusă judecății este formulată de persoana îndreptățită,

dacă aceasta nu a fost depusă în mod repetat și dacă a fost declarată în termen.

Obiectul prezentei cererii se referă la decizia din 20 noiembrie a Curții de Apel

Cahul, care intră în categoria de acte specificate în articolul 429 alin. (1) din Codul de

procedură civilă.

În baza cercetării materialelor cauzei, completul de judecată nu a identificat

faptul că recursul a fost examinat anterior, fiind respectate, totodată, dispozițiile

articolului 430 din Codul de procedură civilă, cu privire la subiecții abilitați cu

dreptul de a depune recurs.

În conformitate cu articolul 434 din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel. Termenul respectiv este de decădere și nu poate fi

restabilit. Această limită temporală este esențială pentru a asigura buna administrare a

justiției și, în special, principiul securității juridice (a se vedea Marc Brauer, ibidem,

parag. 35; Tence vs Slovenia, 31 mai 2016, parag. 31).

Pagină 5 din 8

La 4 ianuarie 2019, Curtea de Apel Cahul a expediat participanților la proces

copia deciziei integrale din 20 noiembrie 2018 (vol. I, f. d. 269). Astfel, potrivit

avizului de recepție, se atestă că societatea recurentă a primit copia de pe actul

contestat la 14 ianuarie 2019 (vol. I. f. d. 277). Data depunerii recursului se consideră

12 martie 2019 în acord cu art. 112 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, completul de judecată constată că cererea de recurs a fost depusă

în cadrul termenului prevăzut supra.

În continuare, completul de judecată a audiat raportul verbal al judecătorului

raportor, cu privire la esența și temeiurile recursului, inclusiv dacă argumentele

recurentului referitoare la ilegalitatea deciziei atacate întrunesc criteriile formale din

articolul 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Articolul 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă dictează regula principală

potrivit căreia părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs numai

în cazul în care invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept

material sau a normelor de drept procedural.

În cazul de față, problemele abordate de recurent trebuie redactate în așa fel

încât să permită instanței de recurs să le subsumeze temeiurilor din alin. (2), (3) și (4)

ale art. 432 din Codul de procedură civilă. Primele două alineate menționate prevăd

exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat de către instanțele ierarhic inferioare.

Alineatul (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3)

constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au

condus sau ar fi putut conduce la soluționarea greșită a pricinii, în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară sau în cazul în care erorile comise au condus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului. Explicarea și exemplificarea acestor erori

judiciare a fost efectuată în punctele 22 – 27 ale Hotărârii Plenului Curții Supreme de

Justiție nr. 5 din 11 noiembrie 2013 (a se vedea similar Trevisanato vs Italia, 16

decembrie 2016, parag. 22 – 23, 36).

În mod corespunzător, instanța de recurs notează că reglementările referitoare

la rigorile impuse de articolul 432 alin. (2) - (4) din Codul de procedură civilă sunt

redactate suficient de clar și îndeplinesc criteriul de previzibilitate. Mai mult, scopul

acestui articol este, atât de a proteja interesul recurentului de a obține, după caz,

casarea sau modificarea deciziei atacate, cât și de a păstra rolul Curții Supreme de

Justiție de a se ocupa numai de probleme de o importanță semnificativă specificat în

articolul 1 alin. (2) și (3) din Legea nr. 789-XIII din 26 martie 1996 (a se vedea

Zubac, ibidem, parag. 83, 105 – 106).

Din raționamentele evocate, limitările impuse de legislator urmăresc un scop

legitim, respectând, în același timp, cerințele securității juridice și bunei administrări

a justiției (a se vedea Beniamin Nersesyan vs Armenia, 19 ianuarie 2010, parag. 22;

Marc Brauer, ibidem, parag. 35; Miessen, ibidem, parag. 67; Sturm vs Luxemburg,

27 iunie 2017, parag. 36; Zubac, ibidem, parag. 98). Persoanele vizate trebuie să se

aștepte ca aceste reguli să fie aplicate (a se vedea Ronald Vermeulen vs Belgia, 17

iulie 2018, parag. 44).

Pagină 6 din 8

În speță, având în vedere obligația impusă prin art. 432 alin. (5) din Codul de

procedură civilă, completul de judecată nu a identificat niciun indiciu care, la prima

vedere, ar putea ridica probleme de drept specificate la alin. (3) din articolul citat.

Mai mult, Compania Publică „Gagauziya Radio Televizionu” nu a prezentat obiecții

în privința acestui aspect procedural.

Referitor la alte erori procedurale decât cele indicate la alin. (3) sau la

posibilele încălcări de ordin material, societatea recurentă a criticat decizia din 20

noiembrie 2018 a Curții de Apel Cahul, în baza articolului 432 din Codul de

procedură civilă, fără a specifica expres unul din temeiurile prevăzute la alineatele (2)

și (4) din articolul citat. Totuși, în virtutea principiului jura novit curia, completul de

admisibilitate are competența de a decide asupra caracterului juridic al motivelor

juridice inserate în cererea de recurs, prin examinarea lor, în lumina temeiurilor

articolului 432 alin. (2) și (4) din Codul de procedură civilă.

Pornind de la argumentele recurentului rezumate mai sus, completul de

judecată notează că întinderea obligației autorității judecătorești de a motiva

hotărârea poate varia în funcție de circumstanțele specifice, natura și complexitatea

cauzei (a se vedea Ruiz Torija vs Spania, 9 decembrie 1994, parag. 29). În special,

pentru a justifica admiterea apelului avansat de Ianișoglu Valentina, Curtea de Apel

Cahul s-a călăuzit de punctele 42, 45 lit. d) 49 din Regulament. În același timp,

decizia instanței judecătorești este guvernată de art. 142 alin. (1) lit. b) din Codul

muncii și art. 30 alin. (1) lit. b) al Legii salarizării. Pe baza acestor norme de drept,

instanța de apel a observat că soluțiile adoptate de Consiliul de Observatori sunt

materializate în dispoziții, care sunt semnate de către președintele Consiliului. Pe

această cale, dispoziția nr. 7 din 21 august 2013, prin care a fost stabilită remunerația

intimatei, se încadrează în rigorile Regulamentului de mai sus.

În astfel de circumstanțe, societatea recurentă nu a oferit o alternativă

plauzibilă la punctele 42 și 45 lit. d) din Regulament, pe care s-a axat Curtea de Apel

Cahul. Astfel, în lumina împrejurărilor din speță, instanța de recurs învederează că nu

există niciun element care să indice că instanța de apel nu a examinat elementele

decisive ale cauzei (a se vedea deciziile de inadmisibilitate în cauzele Victor

Harovschi vs Moldova, 18 noiembrie 2008; Fundația pentru Copii Speranța vs

Moldova, 17 octombrie 2017 sau Calancea și alții vs. Moldova, 6 februarie 2018,

parag. 20, 34 – 35). Totodată, nu există niciun element care să indice caracterul

arbitrar al modalității în care instanța de apel a apreciat declarațiile martorei Terzi –

Barladean Ecaterina, președintele din anul 2013 al Consiliului de Observatori al

Companiei Publice „Gagauziya Radio Televizionu”.

Pe baza celor prezentate, completul de judecată constată că observațiile

avansate de recurent nu dezvăluie nicio aparență a încălcării normelor de drept

material sau procedural, dar nici a încălcării drepturilor și libertăților fundamentale

ale omului. Prin urmare, raționamentele inserate în recurs nu pot fi calificate ca

esențiale și nu ar putea obliga instanța de recurs să primească cererea acestuia spre

examinarea în fond și, eventual, să caseze hotărârea judecătorească contestată. În

mod corespunzător, punctele de vedere al recurentului nu sunt compatibile cu

cerințele prevăzute la articolul 432 alin. (2), (3) sau (4) din Codul de procedură civilă,

iar, în consecință, recursul dedus judecății nu corespunde condiției de a fi efectiv (a

Pagină 7 din 8

se vedea, inter alia, Petrovic vs Luxemburg, 17 februarie 2011, parag. 31 – 33, Sturm,

ibidem, parag. 32).

Considerațiile de mai sus sunt suficiente pentru a permite instanței de judecată

de a reține existența temeiului prevăzut la articolul 433 lit. a) din Codul de procedură

civilă. În atare condiții, conjunctura respectivă confirmă că marja de apreciere a

instanței de recurs nu a fost disproporționată față de obiectivele securității raporturilor

juridice și bunei administrări a justiției. Deci, raportând obiecțiile formulate în recurs

la caracterul special al rolului Curții Supreme de Justiție, normele de drept procedural

nu au format un obstacol care să afecteze esența dreptului recurentului de acces la un

tribunal (a se vedea Samardžić vs Croatia, 20 iulie 2017, parag. 31).

Cât privește dreptul justițiabilului „de a fi auzit de o instanță”, completul de

judecată notează că articolul 6 parag. (1) din C.E.D.O. nu impune motivarea detaliată

a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge un recurs ca fiind lipsit de șanse de succes (a se vedea, mutatis mutandis,

Kukkonen vs Finlanda (nr. 2), 13 ianuarie 2009, parag. 24; Papaioannou vs Grecia, 2

iunie 2016, parag. 45; Baydar vs Olanda, 24 aprilie 2018, parag. 46; Guelfucci vs

Franța, 3 iulie 2018, parag. 42 - 44). Aceste raționamente se transpun direct în cazul

de față. În plus, art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă specifică că încheierea

de inadmisibilitate se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nicio referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere circumstanțele care preced, completul de judecată decide în

mod unanim că recursul declarat de către Compania Publică „Gagauziya Radio

Televizionu” nu ridică probleme de drept și nu poate fi acceptat spre examinare în

fond, urmând a fi considerat inadmisibil.

În conformitate cu articolul 270, articolul 433 lit. a) și articolul 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Compania Publică

„Gagauziya Radio Televizionu”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Maria Ghervas

Iurie Bejenaru

Pagină 8 din 8