2ra-1128/18 — încasarea restanțelor la salariu

2ra-1128/18 — încasarea restanțelor la salariu (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra-1128/2018

prima instanță, Judecătoria Comrat, sediul Central (jud: V. Hudoba)

instanța de apel, Curtea de Apel Comrat (jud: G. Colev, A. Curdov, M. Galupa)

D E C I Z I E

11 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Galina Stratulat

judecătorii Dumitru Visternicean

Nicolae Craiu

Dumitru Mardari

Ala Cobăneanu

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Compania Publică

„Gagauziya Radio Televizionu”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată înaintată de Valentina

Ianișoglu împotriva Companiei Publice „Gagauziya Radio Televizionu” cu privire

la încasarea datoriei la salariu,

împotriva deciziei din 13 decembrie 2017 a Curții de Apel Comrat prin care s-

a admis apelul declarat de Valentina Ianișoglu și s-a casat hotărârea din 11 august

2017 a Judecătoriei Comrat, sediul Central cu pronunțarea unei noi hotărâri de

admitere a acțiunii

c o n s t a t ă :

La 06 septembrie 2016, Valentina Ianișoglu a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Companiei Publice „Gagauziya Radio Televizionu” cu privire

la încasarea datoriei la salariu.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că la 09 august 2013 a fost aleasă în

funcție de secretar al Consiliului de Observatori a Companiei Publice „Gagauziya

Radio Televizionu”.

A relatat că în conformitate cu decizia nr. 7 din 21 august 2013 Consiliului de

Observatori a Companiei Publice „Gagauziya Radio Televizionu” i-a fost stabilită

remunerația pentru executarea obligațiilor și funcțiilor secretarului Consiliului de

Observatori a Companiei Publice „Gagauziya Radio Televizionu” în mărime de 4

050 de lei, din momentul numirii în funcție.

Reclamanta a afirmat că, în conformitate cu art. 142, alin. (1) Codul muncii și

art. 30, alin. (1), lit. b) al Legii salarizării nr. 847-XV din 14 februarie 2002,

salariul se plătește periodic, în zilele de lucru stabilite în contractul colectiv de

muncă sau în contractul individual de muncă, dar nu mai rar decât odată pe lună

pentru salariații remunerați în baza salariilor lunare ale funcției.

Astfel, reclamanta a susținut că contrar exigențelor legii referitoare la modul

și termenul de plată a salariului, Compania Publică „Gagauziya Radio

1

Televizionu” nu i-a plătit salariul stabilit pentru perioada 11 iulie 2013 - 31 martie

2016, iar datoria la situația din 01 august 2016 constituia suma de 132 300 de lei.

Reclamanta a solicitat încasarea din contul Companiei Publice „Gagauziya

Radio Televizionu” în beneficiul său a restanței la salariu în sumă de 132 300 de

lei.

Prin hotărârea din 11 august 2017 a Judecătoriei Comrat, sediul Central a fost

respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Valentina

Ianișoglu împotriva Companiei Publice „Gagauziya Radio Televizionu” cu privire

la încasarea datoriei la salariu.

La 14 august 2017, Valentina Ianișoglu a depus cerere de apel împotriva

hotărârii din 11 august 2017 a Judecătoriei Comrat, sediul Central.

Prin decizia din 13 decembrie 2017 a Curții de Apel Comrat a fost admis

apelul declarat de către Valentina Ianișoglu. A fost casată hotărârea din 11 august

2017 a Judecătoriei Comrat, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată

depusă de Valentinei Ianișoglu împotriva Companiei Publice „Gagauziya Radio

Televizionu” cu privire la încasarea datoriei la salariul, cu emiterea unei noi

hotărâri, prin care cererea de chemare în judecată a Valentinei Ianișoglu a fost

admisă. A fost încasat de la Compania Publică „Gagauziya Radio Televizionu” în

beneficiul Valentinei Ianișoglu datoria la salariu în mărime de 132 300 de lei. A

fost încasat de la Compania Publică „Gagauziya Radio Televizionu” taxa de stat la

depunerea acțiunii în beneficiul statului în mărime de 3 969 de lei, precum și la

depunerea cererii de apel în mărime de 2 976 de lei, de achitarea cărora reclamanta

a fost scutită.

La 09 februarie 2018, Compania Publică „Gagauziya Radio Televizionu” a

declarat recurs împotriva deciziei din 13 decembrie 2017 a Curții de Apel Comrat.

În motivarea recursului a indicat că consideră neîntemeiată decizia instanței

de apel, deoarece la emiterea acesteia instanța nu a constatat și elucidat pe deplin

circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei.

A reliefat că concluziile instanței de apel expuse în decizie vin în contradicție

cu circumstanțele de fapt ale cauzei, mai mult instanța nu a aplicat legea care

trebuia să fie aplicată, precum și au fost încălcate și aplicate greșit normele de

drept material.

Recurenta a mai afirmat că instanța de apel nu a reținut spre examinare faptul

că Consiliului de Observatori a Companiei Publice „Gagauziya Radio Televizionu”

nu a fost în drept de a stabili intimatei salariu de funcție în mărime de 4 050 de lei,

deoarece nu dispunea de competențe în acest sens.

Compania Publică „Gagauziya Radio Televizionu” a solicitat casarea deciziei

din 13 decembrie 2017 a Curții de Apel Comrat și menținerea hotărârii din 11

august 2017 a Judecătoriei Comrat, sediul Central.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Curtea de Apel Comrat a pronunțat decizia contestată la 13 decembrie 2017.

Astfel, recursul declarat de către Compania Publică „Gagauziya Radio

Televizionu” la 09 februarie 2018, este în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

2

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia.

Prin încheierea din 04 iulie 2018 a Curții Supreme de Justiție, recursul

declarat de către Compania Publică „Gagauziya Radio Televizionu” a fost

considerat admisibil și a fost fixat spre examinare într-un complet de 5 judecători,

pentru examinarea fondului recursului.

În conformitate cu art. 441 Codul de procedură civilă în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma

argumentelor invocate, a materialelor din dosar și în conformitate cu normele de

drept material și procedural aplicabile la soluționarea speței date, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va

admite recursul declarat și va casa decizia instanței de apel, cu remiterea cauzei la

rejudecare, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445, alin. (1), lit. c) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură

dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 432, alin. (4) Cod de procedură civilă, săvârșirea altor

încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului

doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile

comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 118, alin. (1), (3) Cod de procedură civilă, fiecare parte

trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și

obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel. Circumstanțele care au importanță

pentru soluționarea justă a pricinii sunt determinate definitiv de instanța

judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor participanți

la proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce urmează a fi

aplicate.

Articolul 130, alin. (2), (3), (4) Cod de procedură civilă, statuează că, nici un

fel de probe nu au pentru instanța judecătorească o forță probantă prestabilită fără

aprecierea lor. Fiecare probă se apreciază de instanță privitor la pertinența,

admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura

lor reciprocă și suficiența pentru soluționarea pricinii. Ca rezultat al aprecierii

probelor, instanța judecătorească este obligată să reflecte în hotărâre motivele

concluziilor sale privind admiterea unor probe și respingerea altor probe, precum și

argumentarea preferinței unor probe față de altele.

În conformitate cu art. 239 Cod de procedură civilă, hotărârea judecătorească

trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe

circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședința de

judecată.

3

Articolul 241, alin. (5), (6) Cod de procedură civilă, stabilește că, în motivare

se indică: circumstanțele pricinii, constatate de instanță, probele pe care se

întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanțe, argumentele invocate de

instanță la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanța. Dispozitivul

cuprinde concluzia instanței judecătorești privind admiterea sau respingerea

integrală sau parțială a acțiunii, repartizarea cheltuielilor de judecată, calea și

termenul de atac al hotărârii.

Astfel, actele cauzei atestă că la 06 septembrie 2016 Valentina Ianișoglu a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Companiei Publice „Gagauziya

Radio Televizionu” cu privire la încasarea datoriei la salariu în sumă de 132 300 de

lei.

Prima instanță fiind investită cu examinarea cauzei prin hotărârea din 11

august 2017 a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de

Valentina Ianișoglu împotriva Companiei Publice „Gagauziya Radio Televizionu”

cu privire la încasarea datoriei la salariu.

Pe când, Curtea de Apel Comrat prin decizia din 13 decembrie 2017 a admis

apelul declarat de către Valentina Ianișoglu. A casat hotărârea din 11 august 2017 a

Judecătoriei Comrat, sediul Central și a emis o hotărâre nouă prin care a admis

cererea de chemare în judecată și a dispus încasarea din contul Companiei Publice

„Gagauziya Radio Televizionu” în beneficiul Valentinei Ianișoglu datoriei la

salariu în mărime de 132 300 de lei. A încasat de la Compania Publică „Gagauziya

Radio Televizionu” taxa de stat la depunerea acțiunii în beneficiul statului în

mărime de 3 969 lei, precum și la depunerea cererii de apel în mărime de 2 976 lei,

de achitarea cărora reclamanta a fost scutită.

Judecând cauza în ordine de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că instanța de apel a

examinat cauza cu aplicarea eronată a normelor de drept material și eronat a

apreciat circumstanțele cauzei.

Așadar, actele cauzei cert denotă că în baza dispoziției nr. 6 din 09 august

2013 emisă în baza procesului-verbal nr. 1 din 11 iulie 2013 a Consiliului de

Observatori a Companiei Publice „Gagauziya Radio Televizionu”, Valentina

Ianișoglu a fost numită în funcția de secretar al Consiliului de Observatori a

Companiei Publice „Gagauziya Radio Televizionu”.

În cadrul ședinței din 21 august 2013 a Adunării Consiliului de Observatori a

Companiei Publice „Gagauziya Radio Televizionu” s-a luat act de necesitatea

achitării remunerației secretarului Consiliului de Observatori a Companiei Publice

„Gagauziya Radio Televizionu”, Valentina Ianișoglu pentru luna iulie - august

2013, până la efectuarea modificărilor în Legea privind televiziunea și radio a

Găgăuziei.

Urmare a ședinței supra indicate la 21 august 2013 președintele Consiliului de

Observatori a Companiei Publice „Gagauziya Radio Televizionu” a emis dispoziția

nr. 7 prin care a dispus de a încheia cu Valentina Ianișoglu contract individual de

muncă, precum și a-i achita remunerația pentru luna iulie-august 2013.

Ulterior, la 19 septembrie 2013 Companiei Publice „Gagauziya Radio

Televizionu” a încheiat contract individual de muncă cu Valentina Ianișoglu.

4

Conform pct. 3 al contractului individual de muncă termenul contractului a

fost stabilit de la 11 iulie 2013 până la 31 decembrie 2013, iar potrivit pct. 4

remunerația a fost stabilită în mărime de 4 050 de lei.

Reieșind din cele supra relatate Colegiul consideră neîntemeiate concluziile

instanței de apel în sensul admiterii acțiunii înaintate de Valentina Ianișoglu, în

cazul în care a dat o apreciere eronată materialului probator.

Or, însăși instanța de apel indică în motivarea soluției sale că potrivit pct. 49 a

Regulamentului privind statutul de drept al Consiliului de Observatori al instituției

publice regionale a audiovizualului Compania Publică „Gagauziya Radio

Televizionu”, mărimea remunerației secretarului Consiliului de Observatori se

stabilește de consiliu, făcând referire la dispoziția nr. 7 din 21 august 2013.

Aici, Colegiul consideră necesar a menționa că într-adevăr conform

dispoziției nr. 7 din 21 august 2013 emisă de președintele Consiliului de

Observatori a Companiei Publice „Gagauziya Radio Televizionu” s-a dispus a

încheia cu Valentina Ianișoglu contract individual de muncă, precum și a achita

remunerația pentru luna iulie-august 2013, în mărime de 4 050 de lei.

Însă, la caz, urmează a reitera că dispoziția nr. 7 din 21 august 2013 a fost

emisă în baza procesului-verbal al adunării Consiliului de Observatori a Companiei

Publice „Gagauziya Radio Televizionu”, iar ca rezultat al petrecerii adunării

respective Consiliul a luat act despre propunerea de achitare a remunerației

secretarului Consiliului, fără a fi specificată mărimea remunerației care urmează ai

fi achitată.

Astfel, instanța de apel nu a dat nici o apreciere faptului neconcordanțelor

dintre procesul-verbal nr. 5 din 21 august 2013 al Consiliului de Observatori a

Companiei Publice „Gagauziya Radio Televizionu” și dispoziția nr. 7 din 21

august 2013, emisă în baza procesului-verbal nominalizat, de către președintele

Consiliului de Observatori a Companiei Publice „Gagauziya Radio Televizionu”.

Reieșind din cele relatate, Colegiul consideră că instanța de apel la adoptarea

hotărârii urma să aprecieze dacă președintele Consiliului de Observatori a

Companiei Publice „Gagauziya Radio Televizionu” la emiterea dispoziția nr. 7 din

21 august 2013 a fost în drept să stabilească o remunerație secretarului Consiliului

în mărime de 4 050 de lei, în cazul în care la adunarea Consiliului de observatori

nu s-a votat pentru o asemenea remunerație, mai mult ca atât și pentru o asemenea

perioadă.

Distinct de cele supra relatate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că decizia instanței de

apel a fost adoptată arbitrar, fără o apreciere a argumentelor și probelor invocate de

apelant și intimat coroborate la normele materiale aplicabile speței, iar faptul dat

indică incontestabil la încălcarea de către instanța de apel a normelor de drept

procedural, precum și la examinarea superficială și evazivă atât a apelului, cât și a

cauzei deduse judecării, fără a fi verificată în condițiile legii temeinicia pretențiilor

înaintate.

În acest sens, Colegiul remarcă că instanța de apel verificând legalitatea și

temeinicia hotărârii primei instanțe a constatat că cauza a fost soluționată greșit de

prima instanță, cu aplicarea eronată a normelor materiale și procedurale, emițând o

hotărâre nouă de admitere a apelului, în lipsa unei argumentări ample.

5

La acest capitol, Colegiul consideră necesar a menționa că, instanța de apel nu

a reținut și nu a dat o apreciere justă hotărârii din 11 august 2017 a Judecătoriei

Comrat, sediul Central.

Or, instanța de apel avea obligația rezultând din prevederile art. 373, alin. (2)

Cod de procedură civilă, de a da un răspuns cert referitor la pertinența unui înscris

sau altuia. Instanța de judecată fiind obligată să reflecte în hotărâre motivele

concluziilor sale privind admiterea unor probe și respingerea altor probe, precum și

argumentarea preferinței unor probe față de altele, rezultând din prevederile art.

130 alin. (4) Cod de procedură civilă.

În cazul în care instanța de judecată se abține de a da un răspuns special și

explicit în cele mai importante întrebări, fără a acorda părții care a formulat-o

posibilitatea de a ști dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest

fapt se va considera o încălcare a art. 6§1 CEDO (cauza Hiro Balani vs. Spania,

1994). Instanțele trebuie să răspundă la argumentele esențiale ale părților, dar

măsura în care se aplică această obligație poate varia în funcție de natura hotărârii

și, prin urmare, trebuie apreciată în baza circumstanțelor cauzei.

Tot aici, este de menționat că în cadrul soluționării cauzei probele din dosar se

cercetează doar în ansamblul și în interconexiunea acestora, or, instanța de judecată

este obligată să reflecte în hotărâre motivele concluziilor sale privind admiterea

unor probe și respingerea altor probe, precum și argumentarea preferinței unor

probe față de altele.

Mai mult, în conformitate art. 390 alin. (1) lit. e), f) Cod de procedură civilă,

decizia instanței de apel trebuie să conțină motivele concluziilor instanței de apel și

referirea la legea guvernantă și concluziile instanței de apel în urma examinării

apelului.

În sensul art. 6 CEDO, instanțele de judecată trebuie să indice, cu suficientă

claritate, motivele pe care se întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul

determinant al concluziilor sale, noțiunile ce implică o apreciere a faptelor supuse

examinării. CtEDO, în cauza Suominen vs. Finlanda, a reținut că „... o funcție a

unei decizii motivate este să demonstreze părților că ele au fost auzite. Mai mult ca

atât, o hotărâre motivată oferă părții posibilitatea să o conteste, precum și

posibilitatea de a revedea decizia de către instanța de recurs. Doar prin adoptarea

unei decizii motivate poate avea loc un control public a administrării justiției”.

Totodată, în cauza Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos, 19 aprilie 1994,

Curtea a statuat că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv

decât dacă cererile și observațiile părților sunt într-adevăr „auzite”, adică

examinate conform normelor de procedură de către tribunalul sesizat.

Altfel spus, art. 6 impune „tribunalului” obligația de a proceda la o examinare

efectivă a mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel

puțin pentru a le aprecia pertinența”. CtEDO nu își propune să garanteze drepturi

teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (cauza Artico v. Italiei,

Hotărârea din 13 mai 1980, seria A nr. 37, p. 16, paragraful 33).

Prin urmare, instanța de apel nu și-a executat în deplină măsură obligația

legală de a motiva hotărârea luată și de a argumenta menținerea hotărârii primei

instanțe.

Așadar, dreptul de a fi auzit a fost încălcat, or dreptul în cauză include nu doar

posibilitatea de a aduce argumente instanței, dar de asemenea o obligație

6

corespunzătoare a instanței de a arăta, în motivarea sa, motivele pentru care

anumite argumente au fost acceptate sau respinse, ceea ce nu a fost îndeplinit de

instanța de apel.

În consecință, Colegiul verificând conținutul deciziei contestate, în raport cu

materialele dosarului, argumentele invocate în recurs, conchide că instanța de apel

s-a referit în mod declarativ la normele dreptului material pe care le-a considerat

aplicabile speței, fără să se expună asupra circumstanțelor concrete ale cauzei și

probelor administrate în cadrul judecării cauzei pe care se întemeiază concluziile

privitoare la aceste circumstanțe, și fără a indica motivele pentru care argumentele

invocate de intimat nu au fost reținute, nefiind supuse aprecierii.

Este de menționat că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor

normelor de drept, să fie clar, înțeles de părțile implicate în litigiu și să răspundă în

mod sigur și expres la toate cererile și obiecțiile formulate de către părți.

Mai mult, hotărârea trebuie să se fondeze pe lege, trebuie să rezolve, într-o

maniera certă, explicit sau implicit, toate cererile invocate de părți, ceea ce în speță

lipsește.

Or, în sensul principiului procesului echitabil, garantat de art. 6 CEDO,

motivarea hotărârilor este o garanție pentru părți că cererile lor au fost analizate cu

atenție și oferă posibilitatea exercitării controlului judiciar.

Interpretarea pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt și de

drept care i-au format convingerea, în sensul unei anumite soluții trebuie să fie

clară și simplă, precisă, concisă și fermă, să aibă putere de convingere.

Nemotivarea hotărârii sau o motivare necorespunzătoare vor atrage casarea ei.

Din considerentele menționate, pornind de la faptul că această eroare admisă

la judecarea cauzei în instanța ierarhic inferioară nu poate fi corectată de instanța

de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de Compania

Publică „Gagauziya Radio Televizionu” și a casa integral decizia instanței de apel,

cu remiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Comrat, în alt complet de

judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel, pentru a concluziona sub aspectul

temeiniciei/ netemeiniciei acțiunii, urmează să verifice cerințele prin prisma

argumentelor și probelor atât a părții reclamante, cât și a părții pârâte, rezultând din

prevederile art. 130 alin. (1) Cod de procedură civilă, conform căruia instanța

judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea

multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar

în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege, ca în consecință soluția

adoptată să fie certă și coerentă. Caracterul peremptoriu al concluziei instanței de

judecată, urmează a fi stabilit în coraport cu circumstanțele pricinii, probele

administrate și cercetate și normele de drept material aplicabile raportului litigios.

În conformitate cu prevederile art. 445, alin. (1), lit. c) și alin. (3) Cod de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul declarat către Compania Publică „Gagauziya Radio

Televizionu”.

7

Se casează integral decizia din 13 decembrie 2017 a Curții de Apel Comrat, în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Valentina Ianișoglu

împotriva Companiei Publice „Gagauziya Radio Televizionu” cu privire la

încasarea datoriei la salariu și se trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel

Comrat, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Galina Stratulat

judecătorii Dumitru Visternicean

Nicolae Craiu

Dumitru Mardari

Ala Cobăneanu

8