2ra-1430/22 — anularea dispozitiei de concidiere restabilirea în functie si încasarea platilor salariale

Dosarul nr. 2ra-1430/22

2-20095211-01-2ra-06102022

Prima instanță: (Judecătoria Comrat, sediul Central) V. Hudoba

Instanța de apel: (Curtea de Apel Comrat) L. Caraianu, S. Gubenco, A. Mironov

Î N C H E I E R E

16 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Ivarlac Valeri,

reprezentat de avocatul Gorelco Alina,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Ivarlac Valeri

împotriva Companiei Publice ”Gagauzia Radio Televizionu” cu privire la anularea

ordinului, restabilirea în funcție, încasarea salariului mediu pentru absența forțată

de la muncă, încasarea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Comrat din 12 mai 2022,

c o n s t a t ă :

La 06 august 2020, Ivarlac Valeri a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Companiei Publice ”Gagauzia Radio Televizionu” cu privire la anularea

ordinului, restabilirea în funcție, încasarea salariului mediu pentru absența forțată

de la muncă, încasarea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii, Ivarlac Valeri a menționat că la 16 septembrie 2018 a

fost angajat la Compania Publică ”Gagauzia Radio Televizionu” în funcția de

operator al televiziunilor TV, iar în temeiul ordinului nr. 65-k din 04 mai 2020 a

fost concediat în legătură cu reducerea funcției pe care o deținea.

Reclamantul a invocat că a fost concediat în perioada situației excepționale,

astfel fiindu-i încălcat dreptul la muncă, or, în această perioadă au fost instituite

anumite restricții, astfel că concedierea este ilegală.

Reclamantul Ivarlac Valeri a solicitat anularea ordinului de concediere

nr. 65-k din 04 mai 2020, restabilirea în funcție, încasarea salariului mediu pentru

absența forțată de la muncă, încasarea prejudiciului moral în mărime de trei salarii

medii și încasarea sumei de 4 000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.

1

Prin hotărârea Judecătoriei Comrat, sediul Central din 31 martie 2021, s-a

respins cererea de chemare în judecată depusă de Ivarlac Valeri.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță cu referire la circumstanțele cauzei

a reținut că reclamantul a fost concediat în temeiul ordinului nr. 65-k din 04 mai

2020 la expirarea a două luni după ce i-a fost adus la cunoștință ordinul nr. 61-II

din 04 martie 2020 cu privire la reducerea funcției deținute.

Astfel, prima instanță a concluzionat că respectarea condițiilor de concediere

prevăzute de art. 88 alin. (1) din Codul muncii se confirmă prin faptul că

reclamantul nu a avut careva obiecții privitor la nerespectarea de către pârât a

acestor condiții.

De asemenea, instanța de fond a considerat neîntemeiat argumentul

reclamantului cu referire la faptul că a fost concediat în perioada stării de urgență.

La speță, instanța a reținut că prin Hotărârea Parlamentului nr. 55 din

17 martie 2020, pe întreg teritoriul Republicii Moldova a fost declarată stare de

urgență în perioada 17 martie 2020 – 15 mai 2020 și au fost instituite unele

restricții, inclusiv demisia salariaților.

Însă, prin Hotărârea menționată s-a interzis demisia lucrătorilor, cu excepția

cazurilor prevăzute de actele normative pentru această perioadă.

Or, reclamantul a fost concediat în legătură cu reducerea statelor de personal

și prin urmare nu poate fi reținut argumentul reclamantului cu referire la faptul că

prin concediere i-a fost încălcat dreptul la muncă.

Prin decizia Curții de Apel Comrat din 12 mai 2022, s-a respins apelul

declarat de Ivarlac Valeri și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Comrat, sediul

Central din 31 martie 2021.

La 24 august 2022, Ivarlac Valeri, reprezentat de avocatul Gorelco Alina a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a solicitat admiterea

recursului, casarea hotărârilor judecătorești cu emiterea unei noi hotărâri, prin care

acțiunea să fie admisă.

Recurentul Ivarlac Valeri, în motivarea recursului a invocat că la examinarea

cauzei, instanțele de judecată nu au constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

care au importanță pentru soluționarea cauzei, prin urmare au fost emise hotărâri

ilegale.

La 06 octombrie 2022, instanța de recurs a expediat în adresa intimatului

copia recursului, fiind recepționat de către Compania Publică ”Gagauzia Radio

Televizionu” la data de 17 octombrie 2022, conform avizului de recepție

(f. d. 176).

La 25 octombrie 2022, prin intermediul oficiului poștal, Compania Publică

”Gagauzia Radio Televizionu” a depus referință la recursul declarat de Ivarlac

Valeri, prin care a solicitat să fie considerat ca inadmisibil.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Comrat a emis dispozitivul deciziei la 12 mai

2022, însă date referitor la recepționarea de către părți a deciziei motivate, la

materialele cauzei lipsesc.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

2

restabilit.

Recursul a fost declarat la 24 august 2022, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a

temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din

Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

3

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Ivarlac Valeri,

reprezentat de avocatul Gorelco Alina, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Ivarlac Valeri, reprezentat de

avocatul Gorelco Alina.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Victor Burduh

4