2ra-446/19 — incasarea prejudiciului material si moral

2ra-446/19 — incasarea prejudiciului material si moral (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-446/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central (jud. V. Holban)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: S. Gîrbu, G. Dașchevici, L. Bulgac)

DECIZIE

02 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Ala Cobăneanu

Nina Vascan

Dumitru Mardari

Victor Burduh

examinând recursul declarat de Irina Oleinic, reprezentată de avocatul Veronica

Grigorjevscaia,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Anastasia Filipenco

împotriva Irinei Oleinic, intervenient accesoriu Compania de Asigurări ”Donaris

Viena Insurance Group” Societate pe Acțiuni cu privire la încasarea prejudiciului

material și moral,

împotriva deciziei din 20 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 07 august 2017 Filipenco Anastasia s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva Irinei Oleinic, solicitând încasarea sumei de 30000 de lei cu titlu

de prejudiciu moral și a sumei de 50949 de lei cu titlu de prejudiciu material.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că prin sentința din 04 ianuarie 2017

a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, menținută prin decizia din 12 aprilie 2017 a

Curții de Apel Chișinău, Oleinic Irina a fost recunoscută vinovată de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub

formă de amendă în mărime de 225 unități convenționale, echivalentul a 4500 de lei.

În cadrul procesului penal nominalizat Filipenco Anastasia a fost recunoscută în

calitate de parte vătămată.

Reclamanta a menționat că fapta social-periculoasă imputată pârâtei este

exprimată prin încălcarea regulilor de securitate a circulației mijloacelor de transport

de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din

imprudență o vătămare medie a integrității corporale sau a sănătății. Astfel, s-a

constatat că la 20 august 2016, aproximativ la ora 13:45 Oleinic Irina deplasând-se

cu autoturismului de model xxxx, n/î xxxx, pe str. xxx din direcția str. xxx, efectuând

manevra de virare la stingă pe str.xxxx, mun. Chișinău nu a manifestat atenție sporită

la circulație și a tamponat un pieton. Conform raportului de expertiză medico-legală

nr. 2924/D din 07 octombrie 2016, s-a constatat xxxxx, xxxxxx, xxxxxx, care au fost

cauzate în rezultatul acțiunii xxxxxx, ce au condiționat dereglarea sănătății de lungă

durată și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare medie a sănătății.

1

A invocat reclamanta că la solicitarea pârâtei, vinovată de comiterea

accidentului, până la trimiterea cauzei penale în instanța de judecată, au avut loc

negocieri cu privire la compensarea prejudiciului material și repararea daunei morale

în vederea încheierii unei tranzacții, care ar fi influențat pozitiv la calificarea

acțiunilor acesteia și aplicarea unei pedepse mai blânde, fiind convenită

despăgubirea integrală în sumă de 60000 de lei. Oleinic Irina nu și-a îndeplinit

obligațiunea asumată, fapt care a determinat-o pe reclamantă să se adreseze în

instanța de judecată cu prezenta acțiune. Astfel, în legătură cu acțiunile culpabile ale

pârâtei, recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii respective, i-а fost cauzat

prejudiciu de ordin material și moral. Prejudiciul material se exprimă prin

cheltuielile financiare suportate pentru asistența medicală acordată și tratamentul de

reabilitare recomandat, asistența juridică, venitul ratat.

Reclamanta a menționat că conform recomandărilor prescrise din 02 decembrie

2016, referitor la tratamentul de reabilitare, era necesar: evitarea efortului fizic,

xxxxx, tratament xxxxx; xxxxx, xxxxx. După o cură de tratament fizioterapeuric de

continuat: xxxxxx.

Reclamanta a menționat că efectuând un calcul al cheltuielilor suportate și care

urmează a fi suportate pe viitor s-a constatat că costul tricoului deteriorat în urma

accidentului rutier este de 250 de lei; asistența medicală acordată de ÎCS „Health

Forever International” SRL (Medpark Spital International) în sumă de 7665 de lei;

costul corsetului toraco-lombar constituie 1200 de lei; costul tricoului pentru ghips,

70 de lei; cheltuielile efectuate la Centrul de Medicină Legală-141 de lei; costul

medicamentelor prescrise-1013,34 de lei; costul controlului după trei luni în sumă

de 400 lei; costul tratamentului de reabilitare, termen de zece zile, reieșind din costul

ședințelor-1320 de lei zilnic pentru fiecare zi x 10 zile = 13200 de lei; costul

hidrojinezioterapiei (înot), termen de un an, câte o oră (trei ori pe săptămână) =12

luni x 12 ore pe săptămână x 100 lei (o ședință 100 lei) = 14400 lei. Suma totală

constituie 38339 de lei. Din calculul efectuat, pârâta nu a achitat nimic, fiind

compensate parțial cheltuielile de către compania de asigurare în sumă de 9539,75

de lei. Astfel, suma restantă constituie 28799 de lei.

Partea reclamantă a relatat că referitor la asistența juridică acordată, costul

acesteia constituie 7000 de lei, fiind exprimată prin reprezentarea intereselor la

urmărirea penală, în cadrul căreia s-au înaintat demersuri cu privire la efectuarea

expertizei medico-legale repetate și ridicarea înregistrărilor video de la Banca

Comercială „Moldova Agroindbank” referitor la circumstanțele accidentului din 20

august 2016, s-a participat în cadrul negocierilor cu avocatul și persoana învinuită

cu privire la achitarea despăgubirii, s-a participat la efectuarea acțiunilor procesuale,

precum și prin reprezentarea intereselor în cadrul examinării cauzei penale în

instanța de judecată, unde s-a participat în cadrul ședinței preliminare, s-a luat

cunoștință cu materialele dosarului, s-a întocmit acțiunea civilă. Astfel, cheltuielile

de asistență juridică sunt necesare, rezonabile și reale, care urmează a fi pe deplin

compensate.

Reclamanta a afirmat că, conform recomandărilor prescrise referitoare la

evitarea lucrului și efortului fizic, timp de trei luni, a fost obligată să folosească

corset toraco-lombar. În această perioada, deoarece nu a fost angajată în timpul

muncii nu a beneficiat de indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă și

nu a avut niciun venit pentru a asigura un trai decent, în condițiile în care are la

2

întreținere o persoană minoră - xxxxx, anul nașterii xxxx, al cărui tată a decedat la

data de 11 martie 2004. Astfel, venitul ratat, exprimat prin neobținerea salariului

mediu lunar pe economie în sumă de 5050 de lei, prognozat în baza Hotărârii

Guvernului RM nr. 879 din 23 decembrie 2015 „Cu privire la aprobarea cuantumului

salariului mediu lunar pe economie, prognozat pentru anul 2016” constituie pentru

trei luni, suma de 15150 de lei. Astfel, în total prejudiciului material cauzat constituie

suma de 50949 de lei.

Filipenco Anastasia a considerat că pe lângă prejudiciul material cauzat în sumă

de 50949 de lei, prin acțiunile pârâtei i s-a cauzat și o daună morală, care reprezintă

rezultatul dăunător direct de natură nepatrimonială al faptei ilicite și culpabile, prin

care s-a adus o vătămare valorilor și drepturilor extrapatrimoniale, ce sunt strâns

legate de personalitatea umană, prin vătămarea medie a sănătății, pârâtă i-а provocat

dureri fizice insuportabile în regiunea coloanei vertebrale, care au avut o durată

îndelungată timp. Astfel, suma de 30000 de lei este pe măsură să compenseze dauna

morală cauzată pentru durerile fizice provocate în urma accidentului rutier. Totodată

pârâta nu a conștientizat caracterul social-periculos al faptei comise, iar

recunoașterea faptei și așa numita „căință sinceră” exprimată în cadrul urmăriri

penale, cercetării judecătorești, nu are un caracter sincer și obiectiv, deoarece s-a

urmărit un singur scop - de a evita aplicarea unei pedepse penale mai aspre, fapt,

confirmat prin depunerea cererii cu privire la examinarea cauzei penale conform

prevederilor art. 364/1 Cod de procedură penală, aceasta fiind limitată la discursul

procurorului, apărătorului și inculpatului. În acest sens, atitudinea regretabilă pentru

fapta comisă era posibil de realizat din partea pârâtei în cazul unei tranzacții de

împăcare, care a fost negociată, aceasta exprimând acordul și promițând că va face

tot posibilul pentru a achita despăgubirea, însă nu s-a ținut de cuvânt, declarând

numai în cadrul ședinței preliminare că, valoarea acesteia este esențială.

Prin încheierea protocolară din 30 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Central a fost atrasă în proces ca intervenient accesoriu CA „Donaris Vienna

Insurance Group” SA.

Prin hotărârea din 19 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central,

cererea de chemare în judecată înaintată de Anastasia Filipenco a fost admisă parțial;

s-a încasat de la Irina Oleinic în beneficiul Anastasiei Filipenco cheltuielile de

asistența juridică în sumă de 3500 de lei, prejudiciul moral în sumă de 20000 de lei

și cheltuielile de judecată în sumă de 3500 de lei, în total suma de 27000 de lei; s-a

încasat de la Irina Oleinic taxa de stat în sumă de 250 de lei. În rest, cererea de

chemare în judecată a fost respinsă.

Prin decizia din 20 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respinsă

ca neîntemeiată cererea de apel depusă de Oleinic Irina și a fost admis în parte apelul

declarat de Filipenco Anastasia; a fost casată hotărârea din 19 martie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Central în partea respingerii capătului de cerere privind

repararea prejudiciului material sub formă de venit ratat și în această parte a fost

pronunțată o nouă hotărâre prin care a fost admis capătul de cerere în această parte;

s-a încasat de la Irina Oleinic în beneficiul Anastasiei Filipenco venitul ratat în sumă

de 15150 de lei. În rest, apelul declarat de Filipenco Anastasia a fost respins și a fost

menținută hotărârea instanței de fond.

La 04 ianuarie 2019, conform sigiliului aplicat pe plicul poștal (f.d. 123), Irina

Oleinic, reprezentată de avocatul Veronica Grigorjevscaia, a declarat recurs

3

împotriva deciziei din 20 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

admiterea cererii de recurs, casarea deciziei contestate, cu trimiterea cauzei spre

rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului s-a invocat că cuantumul cheltuielilor nu au fost

probate prin Avize ale organului medical abilitat, iar sumele prezentate în cererea de

chemare în judecată sunt prezumate a fi cu titlu orientativ. De asemenea, a remarcat

că instanța de judecată poate dispune compensarea cu anticipație a cheltuielilor

suplimentare pe care persoana vătămată cu certitudine urmează să le suporte, drept

excepție, în situația în care reclamanta ar fi prezentat probe indubitabile referitoare

la imposibilitatea efectuării acestor cheltuieli. La caz, situația financiară a

reclamantei nu a suferit modificări considerabile, rezultate drept consecință a faptei

încadrate în art. 264, alin.(l) Cod penal, or nu au fost prezentate temeiuri de deducere

a unui declin a stării materiale a acesteia.

Concomitent, a menționat că conform art. 25 a) Legii nr.414 din 22.12.2006 cu

privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de

autovehicule, în cazul vătămării corporale, despăgubirea de asigurare se stabilește

prin acordul scris dintre persoana păgubită și asigurător. Compania de Asigurări

„Donaris Vienna Insurance Grup” SA, în baza cererii nr. 3216/16 din 15 noiembrie

2016, depuse de către Irina Oleinic, a stabilit că daunele materiale suportate de către

Anastasia Filipenco constituie 9539,75 de lei, dispunând achitarea sumei în numerar,

fapt confirmat prin dispoziția de plată nr.00000471 din 21 martie 2017.

Referitor la repararea prejudiciului moral cauzat, condiționat de vătămarea

medie a integrității corporale, prin provocarea durerilor fizice insuportabile în

regiunea coloanei vertebrale, recurenta a accentuat că conform art. 1422 alin. (l) Cod

civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat prejudiciu moral (suferințe psihice sau

fizice) prin fapte ce atentează la drepturile personale nepatrimoniale, precum și în

alte cazuri prevăzute de legislație, instanța de judecată are dreptul să oblige persoana

responsabilă la reparația prejudiciului echivalent bănesc. Prejudiciul moral

constituie o formă distinctă a prejudiciului civil ce declanșează răspunderea

delictuală. Mărimea compensației pentru prejudiciul moral se determină de către

instanța judecătorească reieșind din caracterul și gravitatea suferințelor psihice și

fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului

(dacă vinovăția este condiție a răspunderi) și de măsură în care această compensare

poate aduce satisfacție persoanei vătămate. În contextul dat, recurenta a opinat că

suma de 30000 de lei este nejustificată.

Cu referire la venitul ratat, recurenta a susținut că conform art. 14 Cod civil, se

consideră prejudiciu cheltuielile pe care persoana lezată într-un drept al ei le-a

suportat sau urmează să le suporte la restabilirea dreptului încălcat, pierderea sau

deteriorarea bunurilor sale (prejudiciu efectiv), precum și beneficiul neobținut prin

încălcarea dreptului (venitul ratat). Conform art. 1418 alin. (3) Cod civil, la

determinarea salariului nerealizat (venitul ratat) nu se iau în considerare pensia de

invaliditate și alte indemnizații, plătite persoanei vătămate pe linia asigurărilor

sociale de stat, acestea din urmă neavând la recuperarea prejudiciului cauzat sănătății

o destinație compensatorie. În contextul prevăzut de legislație, la soluționarea

litigiilor privind recuperarea daunelor legate de vătămarea sănătății ori a integrității

corporale se va avea în vedere că prejudiciul recuperabil în legătură cu pierderea sau

diminuarea capacității de muncă cu caracter permanent ori pe o durată de timp ce nu

4

poate fi determinat se calculează în mod diferit în dependență de faptul dacă victima

este o persoană majoră sau un minor.

Atunci când victima este o persoană majoră, încadrată în câmpul muncii, ea va

fi îndreptățită să primească sub formă de prestații periodice venituri lunare de care a

fost lipsită ca urmare a vătămării suferite. În cazul când victima, deși majoră, nu este

încadrată în muncă, stabilirea pagubei și a despăgubirilor se va face ținându-se cont

de veniturile pe care le obține ea, dacă ar fi desfășurat o activitate în interes propriu

inclusiv valoarea prestațiilor în gospodăria personală activitatea sa ca muncitor zilier

sau în raport cu altă ocupație asigurându-se astfel repararea a prejudiciilor. La caz în

ședință de judecată s-a stabilit că intimata (reclamanta) nu este angajată în câmpul

muncii și nici nu a fost angajată la momentul cauzării faptei infracționale a

accidentului rutier. Intimata nu a prezentat probe care ar demonstra sursa sa de venit

sau activitatea sa în calitate de muncitor zilier sau vre-o altă ocupație, respectiv, nu

este îndreptățită de a pretinde încasarea venitului ratat pentru 3 luni de evitare a

efortului fizic, în suma de 15150 de lei.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 20 septembrie 2018 și expediată în

adresa participanților la proces la 03 octombrie 2018, conform scrisorii de însoțire

(f.d. 110).

Conform cererii înregistrate de avocatul Veronica Grigorjevscaia la 31

octombrie 2018 se confirmă recepționarea deciziei contestate la 07 noiembrie 2018.

Astfel, Colegiul menționează că recursul declarat la 04 ianuarie 2019, conform

sigiliului aplicat pe plicul poștal (f.d. 123), de către Irina Oleinic, reprezentată de

avocatul Veronica Grigorjevscaia, este în termen.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Prin încheierea din 13 martie 2019 a Curții Supreme de Justiție completul din

3 judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în fond de

un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără

a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și

procedural aplicabile la soluționarea speței date, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite recursul

declarat de Irina Oleinic, reprezentată de avocatul Veronica Grigorjevscaia, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină decizia

instanței de apel și, după caz, hotărârea primei instanțe, precum și încheierile atacate

cu recurs.

5

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau

parțial decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă

hotărâre.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) Cod de procedură civilă, se consideră că

normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care

instanța judecătorească: c) a interpretat în mod eronat legea.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, săvârșirea altor

încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar

în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită

a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de

către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au

dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Din recursul declarat rezultă că, Irina Oleinic, reprezentată de avocatul

Veronica Grigorjevscaia, își exprimă dezacordul cu soluția pronunțată de către

instanța de apel invocând precum că la judecarea apelului instanța ierarhic inferioară

nu a luat în considerare faptul că sumele solicitate de către pârâtă în cererea de

chemare în judecată nu au fost probate prin Avizele ale organului medical abilitat,

ori, instanța de judecată poate dispune compensarea cu anticipație a cheltuielilor

suplimentare pe care persoana vătămată cu certitudine urmează să le suporte, drept

excepție, în situația în care reclamanta ar fi prezentat probe indubitabile referitoare

la imposibilitatea efectuării acestor cheltuieli.

Colegiul analizând argumentele susținute de către recurentă în raport cu soluția

adoptată de către instanța de apel la capitolul dat, consideră că Curtea de Apel

Chișinău corect a reținut că instanța de fond a dat o apreciere corectă raportului

juridic stabilit între părți, a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante

pentru soluționarea cauzei, concluziile instanței de fond expuse în hotărâre la

aspectul fiind în corespundere cu probele administrate, iar normele de drept material

au fost aplicate corect.

În contextul dat, Colegiul reține ca fiind pertinente speței prevederile art. 1398

alin. (1) Cod civil, cel care acționează față de altul în mod ilicit, cu vinovăție este

obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, și

prejudiciul moral cauzat prin acțiune sau omisiune.

Colegiul notează că temeiul răspunderii delictuale prin prisma normei de drept

reiterate supra, este componența delictului civil, care la rândul său constituie o

totalitate de elemente esențiale formulate de legiuitor ca necesare și suficiente pentru

angajarea răspunderii delictuale.

Așadar, componența delictului civil include elementele obligatorii ca:

prejudiciul, fapta ilicită, raportul cauzal dintre faptă și prejudiciu și vinovăția,

acestea fiind condițiile generale necesare pentru antrenarea răspunderii delictuale.

Conform art. 1420 alin. (2) Cod civil, compensarea cheltuielilor ce vor fi

suportate din cauza vătămării integrității corporale sau altei vătămări a sănătății

poate fi stabilită cu anticipație, în baza avizului organului medical abilitat, inclusiv

pentru achitarea prealabilă a serviciilor și bunurilor necesare, ca foaie la sanatoriu,

bilete de călătorie, mijloace speciale de transport etc.

Din materialele cauzei se atestă că culpa Irinei Oleinic a fost demonstrată în

cadrul procesului penal, prin sentința nr. xxxx din 04 ianuarie 2017, prin care a fost

6

recunoscută vinovată de săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 264 alin. (1) Cod

penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 25 u.c. (4500

de lei), soluție ce a fost menținută prin decizia din 12 aprilie 2017 a Curții de Apel

Chișinău.

Respectiv, Colegiul relevă că instanțele de judecată corect au stabilit că speței

îi sunt întrunite condițiile pentru admiterea parțială a pretențiilor înaintate de

Anastasia Filipenco, ori s-a constatat că Anastasia Filipenco pretinde la repararea

prejudiciului material și moral care i-a fost cauzat prin vătămarea integrității

corporale ca urmare a acțiunilor ilicite ale Irinei Oleinic, acțiuni ce întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal -

încălcarea regulilor de securitate a circulației mijloacelor de transport de către

persoana, încălcare care s-a soldat cu tamponarea pietonului – a Anastasiei

Filipenco.

Din raportul de expertiză medico-legală nr. 2924/D din 07 octombrie 2016, s-a

demonstrat că reclamantei Anastasia Filipenco i-au fost cauzate leziuni corporale

sub formă de fractura corpurilor vertebrale L1, L2, excoriații la nivelul membrelor

superioare, echimoze la nivelul cristei iliace pe stânga și membrele inferioare, care

au fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur, ce au

condiționat dereglarea sănătății de lungă durată și în baza acestui criteriu se califică

ca vătămare medie a sănătății.

La fel, materialele cauzei este anexată scrisoarea nr. 1847/17 din 26 iulie 2017,

adresată Anastasiei Filipenco, prin care Compania de Asigurări „Donaris Vienna

Insurace Groupe” SA i-a adus la cunoștință că în baza declarației de daune din 04

ianuarie 2017 privind cazul asigurat – accidentul rutier din 20 august 2016, produs

din culpa șoferului autovehiculului de model „xxxx, n/î xxxx, Irina Oleinic,

răspunderea ORCA a cărui a fost asigurată de Compania dată și soldată cu cauzarea

vătămărilor corporale, Asiguratorul a pornit și a instrumentat dosarul de daune cu

nr. RCAI0015 din 04 ianuarie 2017, iar conform dispoziției RCAI0015_2017 din 16

ianuarie 2017, despăgubirea de asigurare aferentă dosarului de daune instrumentat a

fost stabilită în mărime de 9539,75 de lei. (f.d. 25)

Conform dispoziției de plată nr. 00000471 din 21 martie 2017 s-a eliberat

Anastasiei Filipenco despăgubirea de asigurare indicată în dispoziția

RCAI0015_2017 din 16 ianuarie 2017 în sumă de 9539,75 de lei. (f.d. 26)

În contextul dat, instanțele de judecată corect au dispus încasarea de la Irina

Oleinic a prejudiciului material suportat pentru asistența juridică și cheltuielile de

judecată în cauza penală în mărime de 7000 de lei și a prejudiciului moral suportat

în rezultatul accidentului rutier din 20 august 2016 în mărime de 20000 de lei, or la

baza unei hotărâri judecătorești nu pot fi puse doar actele ce indică anumite

cheltuieli, fără a fi probate.

În conformitate cu art. 117 alin. (1) Cod de procedură civilă, probe în cauze

civile sânt elementele de fapt, dobândite în modul prevăzut de lege, care servesc la

constatarea circumstanțelor ce justifică pretențiile și obiecțiile părților, precum și

altor circumstanțe importante pentru justa soluționare a cauzei.

Așadar, Colegiul precizează că instanțele de judecată întemeiat au încasat cu

titlu de prejudiciu material suma de 7000 de lei, ce constituie cheltuieli de asistență

juridică și cheltuieli de judecată suportate de către reclamantă în cauza penală,

7

deoarece la materialele dosarului au fost anexate bonurile de plată ce confirmă

reprezentarea intereselor reclamantei de către un avocat. (f.d. 27, 28)

Referitor la cerințele reclamantei privind încasarea prejudiciului moral,

Colegiul consideră că poziția instanțelor naționale sunt întemeiate și argumentate,

or, instanțele de judecată la aprecierea cuantumului compensației prejudiciului

moral au dat prioritar aprecierii întinderii consecințelor negative, ce includ

disconfortul suportat, consecințele produse asupra reclamantei și a familiei sale,

inclusiv de stresul și efectele psiho-fizice provocate ca urmare a tamponării

reclamantei.

Articolul 1422 alin. (1) Cod civil, prevede că, în cazul în care persoanei i s-a

cauzat un prejudiciu moral (suferințe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la

drepturile ei personale nepatrimoniale, precum și în alte cazuri prevăzute de

legislație, instanța de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la

reparația prejudiciului prin echivalent bănesc.

Conform art. 1423 alin.(1) Cod civil, mărimea compensației pentru prejudiciu

moral se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea

suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al

autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în

care această compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate.

Aliniatul (2) al aceluiași articol, prevede că, caracterul și gravitatea suferințelor

psihice sau fizice le apreciază instanța de judecată, luând în considerare

circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, precum și statutul social al persoanei

vătămate.

Raportând la caz, normele de drept enunțate supra, Colegiul menționează ca

fiind relevant de a indica că la determinarea mărimii prejudiciului moral în

echivalent bănesc, instanțele de judecată sunt în drept să ia în considerare și alte

circumstanțe probatoare prin actele pricinii, în particular, situația familială și

materială a persoanei care poartă răspundere pentru cauzarea prejudiciului moral

părții vătămate.

În condițiile elucidate supra, Colegiul reiterează că poziția instanțelor de fond

și apel conform căreia s-a dispus încasarea de la Irina Oleinic a prejudiciului moral

în beneficiul Anastasiei Filipenco, este indubitabilă, aceasta în condițiile în care, prin

prisma prevederilor reiterate, prejudiciul moral se compensează dacă fapta ilicită

care a adus atingere drepturilor patrimoniale a fost culpabilă, circumstanță elucidată

și fundamentată pe un material probatoriu suficient.

Cu referire la pretenția reclamantei privind încasarea de la Irina Oleinic în

beneficiul său a venitului ratat, Colegiul menționează următoarele.

Anastasia Filipenco în cererea de chemare în judecată a solicitat încasarea de

la pârâtă a venitului ratat, invocând faptul că în perioada de reabilitare, timp de trei

luni, nu a fost angajată în timpul muncii, nu a beneficiat de indemnizație pentru

incapacitate temporară de muncă și nici nu a obținut un venit pentru a asigura un trai

decent, în condițiile în care are la întreținere o persoană minoră al cărui tată a decedat

la 11 martie 2004. Astfel, venitul ratat, exprimat prin neobținerea salariului mediu

lunar pe economie în sumă de 5050 de lei, prognozat în baza Hotărârii Guvernului

RM nr. 879 din 23 decembrie 2015 „Cu privire la aprobarea cuantumului salariului

mediu lunar pe economie, prognozat pentru anul 2016 constituie pentru trei luni,

suma de 15150 de lei.

8

Conform art. 14 alin. (2) Cod civil, se consideră prejudiciu cheltuielile pe care

persoana lezată într-un drept al ei le-a suportat sau urmează să le suporte la

restabilirea dreptului încălcat, pierderea sau deteriorarea bunurilor sale (prejudiciu

efectiv), precum și beneficiul neobținut prin încălcarea dreptului (venitul ratat).

Articolul 1418 Cod civil, stabilește că, în caz de vătămare a integrității

corporale sau de altă vătămare a sănătății, autorul prejudiciului are obligația să

compenseze persoanei vătămate salariul sau venitul ratat din cauza pierderii sau

reducerii capacității de muncă, precum și cheltuielile suportate în legătură cu

vătămarea sănătății – de tratament, de alimentație suplimentară, de protezare, de

îngrijire străină, de cumpărarea unui vehicul special, de reciclare profesională etc.

Prevederile art. 25 alin. (1) al Legii cu privire la asigurarea obligatorie de

răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule nr. 414-XVI din

22.12.2006, statuează că, în cazul vătămării corporale, despăgubirea de asigurare se

stabilește prin acordul scris dintre persoana păgubită și asigurător.

Aliniatul (2) al aceluiași articol, indică că, în cazul prevăzut la alin.(1),

despăgubirea de asigurare va include: a) diferența dintre veniturile nete ale persoanei

vătămate și indemnizația primită din fondurile bugetului asigurărilor sociale de stat,

pe perioada spitalizării și a concediului medical – pentru persoanele salariate; b)

venitul mediu lunar net realizat din activități desfășurate la ultimul loc de lucru de

persoana vătămată, probat cu documente justificative – pentru persoanele care nu au

calitatea de salariat.

Acordul dintre persoana păgubită și asigurător are un caracter total,

necondiționat, definitiv și stinge toate pretențiile ce decurg din pagubele care erau

sau puteau fi cunoscute la data realizării acordului, pentru pagubele ce s-au acoperit

pe această cale, cu excepția situației în care, ulterior plății despăgubirii pentru

vătămări corporale, starea persoanei păgubite s-a agravat ori a intervenit decesul ei

ca urmare a aceluiași accident.

Așadar, din normele de drept materiale precitate se atestă că despăgubirea de

asigurare, în cazul vătămării corporale, se stabilește prin acordul scris dintre

persoana păgubită și asigurător.

În speță, Anastasia Filipenco prin cererea de chemare în judecată solicită

încasarea venitului ratat de la Irina Oleinic, fapt ce contravine legii speciale și anume

a prevederilor art. 25 alin. (1), (2) al Legii cu privire la asigurarea obligatorie de

răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule nr. 414-XVI din

22.12.2006, or, prevederile art. 1418 Cod civil se aplică în condițiile când mărimea

prejudiciului evaluat depășește limitele răspunderii asigurătorului de răspundere

civilă auto.

În materia respectivă prejudiciul apare sub forma venitului ratat în mărime de

15150 de lei, ca urmare a pierderii sau reducerii capacității de muncă suportate în

legătură cu vătămarea sănătății.

În acest context, Colegiul menționează că, în cazul dat, anume asiguratorul

urmează a se expune asupra cuantumului solicitat cu titlu de venit ratat și nicidecum

Irina Oleinic, responsabilitate ce nu-i aparține, ori, drepturile persoanei păgubite prin

accidentul produs pe teritoriul Republicii Moldova de un autovehicul aflat în

posesiunea asiguratului se exercită față de asigurătorul de răspundere civilă auto, în

limitele obligației stabilite prin prezenta lege.

9

De altfel spus, dacă mărimea prejudiciului cauzat la avarierea sau distrugerea

de bunuri, sau în caz de vătămări corporale sau deces, depășește limitele răspunderii

asigurătorului de răspundere civilă auto, obligația de plată a diferenței îi revine

persoanei răspunzătoare de producerea accidentului (art.16 alin.(2) din Legea

nr.414-XVI).

În speță, însă, limitele răspunderii asigurătorului nu au fost depășite și respectiv

acțiunea nu urma a fi depusă împotriva Irinei Oleinic, ci - a asiguratorului.

Colegiul notează că la examinarea litigiilor legate de stabilirea despăgubirilor

în cazurile vătămării corporale se va lua în considerare că legiuitorul a prevăzut

diferite modalități de stabilire a despăgubirilor de asigurare: pentru persoanele

păgubite care la momentul producerii cazului asigurat erau încadrați în cîmpul

muncii și pentru cei care la momentul accidentului de circulație nu aveau calitatea

de salariat.

În aceste ordine de idei, Colegiul menționează că cererea de chemare în

judecată depusă de Anastasia Filipenco împotriva Irinei Oleinic, intervenient

accesoriu Compania de Asigurări ”Donaris Viena Insurance Group” Societate pe

Acțiuni cu privire la încasarea venitului ratat urmează a fi respinsă.

Din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite recursul declarat de Irina

Oleinic, reprezentată de avocatul Veronica Grigorjevscaia și va casa decizia instanței

de apel în partea admiterii cerinței cu privire la încasarea venitului ratat și în această

parte va menține hotărârea primei instanțe, în rest decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe se mențin.

În conformitate cu prevederile art. 442, art. 444, art. 445 alin. (1) lit. a), b), alin.

(3) Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Irina Oleinic, reprezentată de avocatul Veronica

Grigorjevscaia.

Se casează decizia din 20 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Anastasia Filipenco împotriva

Irinei Oleinic, intervenient accesoriu Compania de Asigurări ”Donaris Viena

Insurance Group” Societate pe Acțiuni cu privire la încasarea prejudiciului material

și moral, în partea încasării de la Irina Oleinic în beneficiul Anastasiei Filipenco a

venitului ratat în sumă de 15150 de lei și în această parte se menține hotărârea din

19 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central.

În rest, decizia din 20 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea

din 19 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, se mențin.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Ala Cobăneanu

Nina Vascan

10

Dumitru Mardari

Victor Burduh

11