2ra-1678/19 — Încasarea despăgubirilor de asigurare si altor sume

2ra-1678/19 — Încasarea despăgubirilor de asigurare si altor sume (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-1678/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, judecător – A. Miron

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – L. Bulgac, A. Panov, G. Dașchevici

D E C I Z I E

04 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală,

Judecătorii Ala Cobăneanu,

Galina Stratulat,

Victor Burduh,

Svetlana Filincova

examinând recursul declarat de Veaceslav Musienco, prin intermediul

avocatului Victor Vlah,

în cauza civilă la cererea înaintată de Veaceslav Musienco către Compania de

Asigurări „Donaris Vienna Insurance Group” SA cu privire la recunoașterea

situațiilor legate de răpirea (sustragerea) mijlocului de transport, precum și

deteriorarea acestuia în accidentul rutier din 24.06.2016 drept cazuri asigurate;

încasarea despăgubirii de asigurare în mărime de 31 230 euro, a penalității în mărime

de 5 621,40 euro; a dobânzii de întârziere pentru perioada 15.12.2016 - 13.07.2018

în mărime de 175 066,16 lei, și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 04 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respinsă cererea de apel depusă de Veaceslav Musienco, prin intermediul avocatului

Victor Vlah, fiind menținută hotărârea din 08 octombrie 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La 07 iulie 2017, Veaceslav Musienco s-a adresat în instanță cu o cerere de

chemare în judecată către CA „Donaris Vienna Insurance Group” SA cu privire la

recunoașterea situațiilor legate de răpirea (sustragerea) mijlocului de transport,

precum și deteriorarea acestuia în accidentul rutier din 24.06.2016, drept cazuri

asigurate; încasarea despăgubirii de asigurare în mărime de 31 230 euro, a penalității

în mărime de 5 621,40 euro; a dobânzii de întârziere pentru perioada 15.12.2016 -

13.07.2018 în mărime de 175 066,16 lei și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 08 decembrie 2015, Veaceslav

Musienco, prin contractul CSK nr. 2015-03-0047, a asigurat (auto CASCO) la

Compania de Asigurări „Donaris Vienna Insurance Group” SA mijlocul de transport

marca Dodge Challenger, cu numărul de înmatriculare XXXXXX, nr. caroseriei

XXXXXX, fabricat în anul 2012.

1

La 13 iulie 2016, mijlocul de transport menționat mai sus, a fost răpit (sustras

tainic), fapt despre care, în termenul și în modul stabilit de legislație și contract, au

fost informate organul de drept de la locul săvîrșirii infracțiunii și CA „Donaris

Vienna Insurance Group” SA.

Prin scrisoarea CA „Donaris Vienna Insurance Group” SA cu nr. de ieșire

3721/16 din 21 decembrie 2016, reclamantul a fost informat despre dispoziția nr.

CSK 1186-2016S1 din 14 decembrie 2016, prin care s-a respins declarația de daune

a asiguratului Veaceslav Musienco și s-a închis dosarul de daune nr. CSK 1186-

2016, fără acordarea despăgubirii de asigurare pentru furtul mijlocului de transport,

invocându-se prevederile pct. 4.9.6 din contractul de asigurare, care prevede că

asigurătorul nu acoperă daunele produse în cazul în care asiguratul nu oferă

asigurătorului sau organelor de drept, împreună cu cererea despre furtul vehiculului,

certificatul de înmatriculare precum și toate seturile de chei și telecomenzi (în caz

de necesitate).

La 18 ianuarie 2017, cu nr. de intrare 134/17, la compania de asigurare a fost

înregistrată cererea prealabilă expediată în adresa acesteia de Veaceslav Musienco

în scopul soluționării cauzei pe cale extrajudiciară, însă fără un rezultat pozitiv.

Potrivit reclamantului, nerespectarea obligațiilor contractuale ale pârâtului față

de reclamant sunt întemeiate în baza neexecutării clauzelor contractuale de către

pârât, statuate în prevederile contractului privind asigurarea mijloacelor de transport

terestre (auto CASCO) CSK nr. 2015-03-0047, pct. 2.4 al căruia stabilește că

asiguratul plătește prima de asigurare, iar asigurătorul, în situația survenirii cazului

asigurat, restituie asiguratului despăgubirea (prejudiciul).

Astfel, asigurătorul repetat nu și-a îndeplinit obligația contractuală față de

Veaceslav Musienco și anume, nu a restituit despăgubirea de asigurare lui Veaceslav

Musienco în cazul asigurat, legat de răpirea mijlocului de transport, precum și

despăgubirea de asigurare a cazului asigurat, legat de deteriorarea vehiculului

asigurat în rezultatul accidentului de circulație cu implicarea mijlocului de transport

indicat mai sus la 24 iunie 2016, caz asigurat, în care prin dispoziția nr. CSK 1076-

2016 din 26 iulie 2016 (copia se anexează) asigurătorul a constatat că daunele

declarate în dosarul de daune nr. CSK 1076-2016, legate de deteriorarea vehiculului

în accidentul de circulație, urmează a fi integral compensate în cadrul dosarului de

(răpire) de daune nr. CSK 1186-2016, închis prin dispoziția nr. CSK 1186-2016S1

din 14 decembrie 2016, fiind respinsă declarația de daune asiguratului Veceslav

Musienco.

În așa mod, pârâtul cu rea-credință s-a eschivat de la îndeplinirea obligațiilor

contractuale, atât în cazul asigurat de răpire a autovehiculului din 13 iulie 2016, cât

și a cazului de deteriorare a aceluiași autovehicul la 24 iunie 2016.

Prin hotărârea din 08 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

cererea de chemare în judecată depusă de Veaceslav Musienco a fost respinsă ca

neîntemeiată.

Prin decizia din 04 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă cererea

de apel depusă de Veaceslav Musienco, prin intermediul avocatului Victor Vlah,

fiind menținută hotărârea din 08 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani.

2

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, potrivit pct. 4.1. al contractului

de asigurare facultativă CASCO nr. 2015-03-0047 din 08 decembrie 2015, CA

„Donaris Vienna Insurance Group” SA acordă despăgubiri de asigurare în limita

sumei asigurate în corespundere cu tipul de asigurare - CASCO TOTAL, care

prevede cazul asigurat, și anume furtul mijlocului de transport sau părților

componente sau a pieselor acestuia.

Totodată, Colegiul a accentuat că prin contractul nominalizat părțile au convenit

asupra cazurilor în care asigurătorul nu acoperă daunele produse, astfel încât potrivit

pct. 4.9.6 al contractului nominalizat, părțile au stabilit că daunele produse

mijlocului de transport asigurat nu vor fi acoperite de asigurător, în cazul în care

asiguratul nu oferă asigurătorului certificatul de înmatriculare și toate seturile de

chei.

Astfel, instanța de apel a reținut ca fiind juste concluziile primei instanțe precum

că apelantul Veaceslav Musienco nu a respectat în modul corespunzător prevederile

contractului de asigurare facultativă CASCO nr. 2015-03-0047 din 08 decembrie

automobilului asigurat de model „Dodge Challenger”, cu numărul de înmatriculare

XXXXXX, a fost expediat companiei de asigurare abia la 26 octombrie 2016, după

trei luni de la producerea cazului asigurat, fapt confirmat prin copia procesului-

verbal de predare-primire, deși obligația prezentării acestora era expres prevăzută în

contract, din care considerente Colegiul a apreciat ca fiind nefondat argumentul

apelantului referitor la faptul că astfel de solicitări nu i-au fost înaintate.

La 28 iunie 2019, Veaceslav Musienco, prin intermediul avocatului Victor Vlah,

a contestat cu recurs decizia din 04 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către

participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele

pricinii. Suplimentar, s-au indicat argumente similare celor din cererea de chemare

în judecată și cerera de apel, accentuându-se asupra interpetării eronate de către

instanțele inferioare a prevederilor contractului de asigurare.

Astfel, recurentul a solicitat admiterea cererii de recurs, casarea deciziei din 04

aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 08 octombrie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să

fie admisă integral acțiunea înaintată de către Veaceslav Musienco.

La 02 septembrie 2019, CA „Donaris Vienna Insurance Group” SA a depus

referință la cererea de recurs, solicitând considerarea recursului ca fiind inadmisibil.

La 08 noiembrie 2019, CA „Donaris Vienna Insurance Group” SA a depus

referință suplimentară la cererea de recurs, solicitând respingerea recursului și

menținerea deciziei contestate.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

3

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul

de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată

la 04 aprilie 2019 și expediată participanților la proces la 15 mai 2019 (f.d. 250, vol.

I), însă la materialele cauzei nu se regăsesc înscrisuri care să certifice momentul

recepționării acesteia de către recurentă. Astfel, având în vedere faptul că recursul

declarat împotriva deciziei din 04 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost

înregistrat la 28 iunie 2019, în conformitate cu art. 434 din Codul de procedură

civilă, acesta se consideră declarat în termen.

Prin încheierea din 16 octombrie 2019 a Completului Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, recursul declarat de

Veaceslav Musienco, prin intermediul avocatului Victor Vlah, a fost considerat

admisibil.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau

parțial decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă

hotărâre.

Fiind învestită cu examinarea speței în cauză, având ca obiect de examinare

pretențiile cu privire la recunoașterea situațiilor legate de răpirea (sustragerea)

mijlocului de transport, precum și deteriorarea acestuia în accidentul rutier din

24.06.2016 drept cazuri asigurate; încasarea despăgubirii de asigurare în mărime de

31 230 euro, a penalității în mărime de 5 621,40 euro; dobânzii de întârziere pentru

perioada 15.12.2016 - 13.07.2018 în mărime de 175 066,16 lei și compensarea

cheltuielilor de judecată, prima instanță a ajuns la concluzia netemeiniciei acțiunii și

a respins cererea de chemare în judecată depusă de Veaceslav Musienco.

Judecând apelul declarat de către avocatul Victor Vlah, în interesele lui

Veaceslav Musienco, instanța de apel a decis respingerea apelului și menținerea

hotărârii din 08 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Colegiul lărgit, verificând și analizând legalitatea hotărârilor judecătorești

enunțate, prin prisma circumstanțelor cauzei și a cadrului normativ aplicabil speței,

constată că actele de dispoziție ale instanțelor inferioare sunt neîntemeiate și

urmează a fi casate.

Din materialele cauzei rezultă că, potrivit pct. 4.1.5 din contractul de asigurare a

mijloacelor de transport (Auto-CASCO) nr. CSK nr. 2015-03-0047, încheiat între

Veaceslav Musienco și CA „Donaris Vienna Insurance Group” SA în privința

automobilului de model „Dodge Challenger” cu numărul de înmatriculare

XXXXXX, asigurătorul plătește o despăgubire în limitele sumei asigurate, în

corespundere cu tipul de asigurare - CASCO TOTAL, în cazul furtului mijlocului

de transport sau părților componente sau a pieselor acestuia (f.d. 10).

Conform procesului-verbal de primire a plângerii despre infracțiunea săvârșită

din 13 iulie 2016, s-a constatat că pe teritoriul or. Odesa, Ucraina, persoane

necunoscute, tainic au sustras autovehiculul de model „Dodge Challenger” cu

numărul de înmatriculare XXXXXX (f.d. 101).

Prin copia autentificată a cererii din 14 iulie 2016, adresată Șefului OP al

Oficiului de Poliție Kiivskii, or. Odesa, cet. Andrei Țapcov a predat lucrătorilor

4

poliției cheia de la automobilul de model „Dodge Challenger”, cu numărul de

înmatriculare BLDK 737, ce aparține lui Veaceslav Musienco (f.d. 108).

Potrivit copiei autentificate a cererii din 15 iulie 2016, adresată Șefului OP al

Oficiului de Poliție Kiivskii or. Odesa, dlui Vatan A.S., se confirmă că Veaceslav

Musienco a predat colaboratorilor de poliție pașaportul tehnic al automobilului de

model „Dodge Challenger”, cu numărul de înmatriculare XXXXXX, eliberat în

orașul Bălți, Republica Moldova, seria 14561099 (f.d. 115).

La 21 iulie 2016, a fost întocmită declarația de daune nr. CSK 1186-2016, prin

care Veaceslav Musienco a sesizat compania de asigurare despre faptul că, la 14

iulie 2016, pe teritoriul or. Odesa, Ucraina, persoane necunoscute, tainic au sustras

autovehiculul de model „Dodge Challenger”, cu numărul de înmatriculare

XXXXXX, ce-i aparține, iar în baza contractului de asigurare facultativă CASCO

nr. 2015-03-0047 a solicitat achitarea despăgubirii de asigurare (f.d. 60-61).

Prin dispoziția CA „Donaris Vienna Insurance Group” SA nr. CSK1186-2016

din 25 iulie 2016, a fost dispusă sistarea instrumentării dosarului de daune nr.

CSK1186-2016 din 21 iulie 2016, până la prezentarea actelor confirmative de către

asiguratul Veaceslav Musienco, care potrivit contractului de asigurare facultativă

CASCO nr.2015-03-0047, are obligația să transmită asigurătorului toate materialele

și documentația necesară pentru instrumentarea dosarului de daune, fapt despre care

a fost informat în formă scrisă (f.d. 59).

Potrivit copiei procesului-verbal de predare-primire din 26 octombrie 2016, se

constată că, la 26 octombrie 2016, Alexandru Țurcanu, reprezentant prin procura nr.

4628 din 12 octombrie 2016 a lui Veaceslav Musienco, a predat, iar Ivanciuc E., șef

al Departamentului Juridic al CA „Donaris Vienna Insurance Group” SA, a primit,

cheia de la autovehiculul de model „Dodge Challenger”, cu numărul de

înmatriculare XXXXXX (setul 2 de chei) (f.d. 141).

Prin dispoziția CA „Donaris Vienna Insurance Group” SA nr. CSK 1186-

2016S1 din 14 decembrie 2016, a fost respinsă declarația de daune a asiguratului

Veaceslav Musienco și închis dosarul de daune nr. CSK 1186-2016, fără acordarea

despăgubirii de asigurare pentru furtul mijlocului de transport, invocând prevederile

pct. 4.9.6 din contractul de asigurare, potrivit căruia asigurătorul nu acoperă daunele

produse în cazul în care asiguratul nu oferă asigurătorului sau organelor de drept,

împreună cu cererea despre furtul vehiculului, certificatul de înmatriculare precum

și toate seturile de chei și telecomenzi (în caz de necesitate).

La 18 ianuarie 2017, Veaceslav Musienco a remis în adresa companiei de

asigurare o cerere prealabilă în scopul soluționării cauzei pe cale extrajudiciară,

solicitând reexaminarea dosarului de daune, iar la 27 ianuarie 2017, a primit

răspunsul prin care solicitarea a fost respinsă (f.d. 20, 21).

Cu referire la circumstanțele constatate din materialele cauzei, Colegiul lărgit

reține prevederile art. 5 alin. (1)-(4) din Legea cu privire la asigurări nr. 407-

XVI din 21.12.2006, potrivit căruia, după modul de efectuare, există două forme

de asigurare: obligatorie și benevolă (facultativă). În asigurarea obligatorie,

raporturile dintre asigurat și asigurător, drepturile și obligațiile fiecărei părți,

condițiile și modul lor de implementare se stabilesc prin lege. În asigurarea benevolă

(facultativă), raporturile dintre asigurat și asigurător, drepturile și obligațiile fiecărei

părți se stabilesc prin contract de asigurare. Condițiile asigurărilor benevole

5

(facultative) sînt stabilite de asigurător, în conformitate cu legislația și cu actele

normative ale autorității de supraveghere. Avizarea și constatarea producerii

riscurilor asigurate, evaluarea pagubelor, stabilirea și plata despăgubirilor și a

indemnizațiilor de asigurare se efectuează în condițiile legii, în cazul asigurărilor

obligatorii, sau în baza condițiilor de asigurare și contractului de asigurare, în cazul

asigurărilor benevole (facultative).

Suplimentar, este de menționat faptul că, instanțele inferioare au conchis că, prin

contractul de asigurare a mijloacelor de transport (Auto-CASCO) nr. CSK2015-03-

0047, părțile au convenit asupra cazurilor în care asigurătorul nu acoperă daunele

produse, astfel încât, potrivit pct. 4.9.6 al contractului nominalizat, părțile au stabilit

că daunele produse mijlocului de transport asigurat nu vor fi acoperite de asigurător,

în cazul în care asiguratul nu oferă asigurătorului certificatul de înmatriculare și toate

seturile de chei.

Reieșind din argumentele cererii de recurs, potrivit opiniei recurentului, clauza

contractuală prevăzută la pct. 4.9.6 al contractului de asigurare contravine

prevederilor art. 17 alin. (1) al Legii nr. 407 din 21.12.2006 cu privire la asigurări și

este lovită de nulitate absolută în temeiul art. 220 din Codul civil.

Astfel, art. 17 alin. (1) a Legii nr. 407 din 21.12.2006, cu privire la asigurări,

stabilește interdicția pentru asigurători de a refuza în achitarea despăgubirii de

asigurare, în alte cazuri decât cele stabilite de contractul de asigurare, indicând

anume care sunt acele situații în care se poate refuza în plata despăgubirii în

asemenea circumstanțe.

Potrivit art. 220 alin. (1) și (3) din Codul civil (în redacția de până la 01.03.2019),

actul juridic sau clauza care contravin normelor imperative sunt nule dacă legea nu

prevede altfel. Nulitatea clauzei nu atrage nulitatea întregului act juridic, dacă se

poate presupune că acesta ar fi fost încheiat și în lipsa clauzei declarate nulă.

Totodată, conform art. 19 alin. (1) lit. a) al Legii cu privire la asigurări nr. 407

din 21.12.2006, contractul de asigurare este nul în cazurile prevăzute de legislație

sau dacă a fost încheiat în condiții care contravin prezentei legi și/sau care

defavorizează situația asiguratului în raport cu legislația în vigoare. Iar alin. (1) al

art. 217 din Codul civil stabilește că nulitatea absolută a actului juridic poate fi

invocată de orice persoană care are un interes născut și actual. Instanța de judecată

o invocă din oficiu.

Cu referire la normele citate supra, Colegiul lărgit menționează că condițiile

contractului de asigurare benevolă se stabilesc de asigurător, dar totuși, instanța de

judecată urmează să identifice dacă clauzele acestui contract nu contravin legislației

în vigoare. Astfel, în cazul în care se constată că acestea sunt contrare prevederilor

art. 19 din Legea nr. 407 din 21.12.2006, instanța de judecată este în drept să declare

nulitatea contractului enunțat.

Totodată, aplicând prevederile Legii privind clauzele abuzive din contractele

încheiate cu consumatorii nr. 256 din 09.12.2011, la prevederile p. 4.9.6 din

contractul de asigurare supus examinării, se constată cu certitudine faptul că clauză

respectivă este una abuzivă, deoarece creează un dezechilibru semnificativ între

drepturile și obligațiile părților, fiind mai cu seamă în dezechilibru cu Capitolul 7 al

respectivului contract.

Astfel, potrivit art. 4 din Legea nr. 256 din 09.12.2011, se interzice

6

comercianților să includă clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.

Orice clauză abuzivă introdusă în astfel de contracte este considerată nulă din

momentul încheierii lor. Orice contract încheiat între comerciant și consumator va

cuprinde clauze contractuale clare, univoce, a căror înțelegere nu necesită cunoștințe

speciale. În cazul contractelor în care toate clauzele sau o parte din ele sunt

prezentate consumatorului în scris, acestea trebuie să fie redactate într-un limbaj clar

și inteligibil, să fie lizibile. Această cerință este aplicabilă documentului în

întregime, inclusiv notelor de subsol, trimiterilor la alte documente sau

specificațiilor de orice natură. În cazul unor dubii cu privire la sensul unei clauze,

prevalează interpretarea cea mai favorabilă pentru consumator.

Conform art. 5 din aceeași lege, o clauză contractuală nefiind negociată în mod

individual cu consumatorul, este abuzivă, în cazul în care creează, contrar cerințelor

de bună-credință, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, în

detrimentul consumatorului, un dezechilibru semnificativ între drepturile și

obligațiile părților care decurg din contract. Se consideră întotdeauna că o clauză nu

a fost negociată individual, atunci când a fost indusă de către comerciant în prealabil

și, din acest motiv, consumatorul nu a avut posibilitatea de a influența conținutul ei.

Conform art. 7 alin. (1) din aceeași lege, evaluarea clauzelor contractuale și

decizia finală asupra faptului că acestea sunt sau nu recunoscute, ca fiind abuzive,

se efectuează de către instanța de judecată.

Reieșind din conținutul normelor citate și circumstanțele cauzei, stabilite supra,

Colegiul lărgit conchide că clauza contractuală 4.9.6 din contractual încheiat între

părțile litigiului este una abuzivă, or nu a fost negociată de către părți, crează un

dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, dezechilibrul

respective fiind evident în detrimental consumatorului.

Mai mult, potrivit art. 732 din Codul civil (în redacția de până la 01.03.2019),

neclaritățile din condițiile contractuale standard se interpretează în defavoarea părții

care le-a formulat. În caz de dubiu, contractul se interpretează în favoarea celui care

a contractat obligația și în defavoarea celui care a stipulat-o. În toate cazurile,

contractul se interpretează în favoarea aderentului sau a consumatorului.

În această ordine de idei, Colegiul nu poate reține interpretarea instanțelor

inferioare în privința acestei clauze, deoarece instanțele au făcut o traducere mot-a-

mot a sintagmei “в случае необходимости” - “în caz de necesitate”. Astfel, instanța

de apel a conchis că executarea obligației de prezentare concomitentă a certificatului

de înmatriculare și a setului de chei/cartele organului de poliție sau asigurătorului,

este unica modalitate de excludere a cazurilor de înscenare a evenimentului de furt

în asigurări facultative auto, motiv pentru care, această clauză este inclusă atât în

contractul din speță, cât și în alte contracte practicate de către alți asigurători.

Mai mult, Colegiul lărgit reține că contractul de asigurare a mijloacelor de

transport (Auto-CASCO) nr. CSK2015-03-0047 a fost încheiat în limba rusă, iar la

materialele cauzei a fost anexată varianta tradusă a acestuia (f.d. 41-50, vol. I),

traducerea fiind efectuată de către Traducătorul autorizat de limba engleză, germană

și rusă – Oleinic Corina, în baza Autorizației nr. 72 din 22.02.2010. Astfel, potrivit

acestei variante de traducere, sintagma „в случае необходимости” a fost tradusă ca

“dacă este cazul”. Respectiv, este eronată interpretarea instanței de apel cu referire

la acest aspect, Colegiul lărgit reținând opinia recurentului, potrivit căreia al doilea

7

set de chei urma a fi predat doar la cererea organelor de anchetă sau a asiguratorului,

cerință ce a fost îndeplinită imediat ce a fost formulată la 26 octombrie 2016 de către

compania de asigurare (f.d. 140, vol. I).

Astfel, reieșind din înscrisurile anexate la materialele cauzei, în timpul adresării

către organele de drept din Ucraina în legătură cu furtul mijlocului de transport,

organul de poliție nu a invocat necesitatea prezentării celui de al doilea set de chei,

limitându-se doar la ridicarea originalului certificatului de înmatriculare și a setului

de chei purtat, fapt confirmat prin răspunsului Direcției Principale a Poliției

Naționale din reg. Odessa nr. C-362 din 16.02.2018.

Din această perspectivă, Colegiul lărgit apreciază drept eronată interpretarea pct.

4.9.6 de către instanța de apel, deoarece interpretarea respectivă contravine sensului

clauzei date.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție reține și argumentul recurentului precum că temeinicia acțiunii înaintate

se confirmă și prin acel fapt că, prin dispoziția din 26 iulie 2016 compania de

asigurare, știind cu certitudine că asiguratul nu a oferit asigurătorului odată cu

depunerea cererii despre furtul autovehiculului și setul de chei secundare, a emis o

dispoziție prin care a recunoscut că furtul mijlocului de transport constituie un caz

asigurat și urmează a fi acordată despăgubirea de asigurare. Astfel, inclusiv și acest

înscris demonstrează temeinicia pretențiilor reclamantului. Or, în conformitate cu

art. 117 alin. (1) din Codul de procedură civilă, probele sunt elementele de fapt,

dobândite în modul prevăzut de lege, care servesc la constatarea circumstanțelor ce

justifică pretențiile și obiecțiile părților, precum și altor circumstanțe importante

pentru justa soluționare a pricinii, iar potrivit art. 118 alin. (3) din Codul de

procedură civilă, circumstanțele care au importanță pentru soluționarea justă a

pricinii sunt determinate definitiv de instanța judecătorească pornind de la pretențiile

și obiecțiile părților și ale altor participanți la proces, precum și de la normele de

drept material și procedural ce urmează a fi aplicate.

Conform art. 130 din Codul de procedură civilă, instanța judecătorească

apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală,

completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul și

interconexiunea lor. călăuzindu-se de lege. Niciun fel de probe nu au pentru instanța

judecătorească o forță probantă prestabilită fără aprecierea lor. Fiecare probă se

apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate

probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și suficiența pentru

soluționarea pricinii. Proba este declarată ca fiind veridică dacă instanța constată

prin cercetare și comparare cu alte probe că datele pe care le conține corespund

realității.

Reieșind din cererea de recurs, Veaceslav Musienco a solicitat recunoașterea

situațiilor legate de răpirea (sustragerea) mijlocului de transport, precum și

deteriorarea acestuia în accidentul rutier din 24.06.2016 drept cazuri asigurate;

încasarea despăgubirii de asigurare în mărime de 31 230 euro, a penalității în mărime

de 5 621,40 euro; a dobânzii de întârziere pentru perioada 15.12.2016 - 13.07.2018

în mărime de 175 066,16 lei, a dobânzii de întârziere pentru perioada 09.10.2018 -

14.03.2019 în mărime de 44 444,58 lei și compensarea cheltuielilor de judecată sub

8

forma taxei de stat achitată în prima instanță în mărime de 25 000 lei, în instanța de

apel în mărime de 15 905,19 lei și în instanța de recurs în mărime de 12 500 lei.

Din conținutul contractului de asigurare CASCO nr. CSK 2015-03-0047 din

08.12.2015, suma asigurată pentru mijlocul de transport constituie 32 000 euro și

pentru utilajul suplimentar 2 700 euro, iar franchiza în caz de furt constituie 10%. În

așa mod, suma despăgubirii de asigurare în cazul supus judecării constituie suma de

31 230 euro.

Conform art. 6 pct. 6 al Legii cu privire la asigurări din 21.12.2006, în caz de

încălcare a termenului de plată a indemnizației de asigurare sau a despăgubirii de

asigurare din vina asigurătorului, acesta va plăti asiguratului, beneficiarului

asigurării și/sau păgubitului, pentru fiecare zi de întârziere, penalitate de 0,1% din

suma indemnizației sau despăgubirii.

Conform art. 619 din Codul civil (în redacția de până la 01.03.2019), obligațiilor

pecuniare li se aplică dobânzi pe perioada întârzierii. Dobânda de întârziere

reprezintă 5% peste rata dobânzii prevăzută la art.585 dacă legea sau contractul nu

prevede altfel. Este admisă proba unui prejudiciu mai redus. În cazul actelor juridice

la care nu participă consumatorul, dobânda este de 9% peste rata dobânzii prevăzută

la art.585 dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Nu este admisă proba unui

prejudiciu mai redus.

Ținând cont de faptul că intimata a refuzat achitarea despăgubirii, în

conformitate cu prevederile art. 6 pct. 6 al Legii cu privire la asigurări din

21.12.2006, art. 619 din Codul civil, urmează a fi admisă cerința cu privire la

încasarea penalității pentru perioada de 180 de zile de până la data de 13.06.2018

(dată când a fost formulată această pretenție prin cererea de chemare în judecată

concretizată) în sumă de 5 621,4 euro, precum și cerința de încasare a dobânzii de

întârziere pentru perioada 15.12.2016 - 13.07.2018 în mărime de 175 066,16 lei,

precum și pentru perioada 09.10.2018 - 14.03.2019 în mărime de 44 444,58 lei.

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 94 alin. (1) din Codul de procedură

civilă, instanța judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la

cerere, părții care a avut câștig de cauză cheltuielile de judecată, iar potrivit art. 82

din Codul de procedură civilă, cheltuielile de judecată se compun din taxa de stat și

din cheltuielile de judecare a pricinii.

Recurentul a solicitat compensarea cheltuielilor de judecată sub forma taxei de

stat achitată în prima instanță în mărime de 25 000 lei, în instanța de apel în mărime

de 15 905,19 lei și în instanța de recurs în mărime de 12 500 lei.

Potrivit materialelor cauzei, în prima instanță taxa de stat a fost achitată de către

reclamant în trei tranșe, fiind anexate trei bonuri de plată în sumă totală de 25010,7

lei (f.d. 7, vol. I - bonul de plată pentru suma de 100 lei, f.d. 27, vol. I – bonul de

plată pentru suma de 19 334,70 lei, f.d. 138a, vol. I, bonul de plată pentru suma de

5 566 lei). Pentru depunerea cererii de apel, Veaceslav Musienco a achiat suma de

18 760 lei (f.d. 171, vol. I), iar pentru depunerea cererii de recurs, suma de 12 500

lei (f.d 1, vol. II). Astfel, ținând cont de bonurile de plată enumerate și prevederile

Legii taxei de stat, urmează a fi încasată în total suma de 56 250 lei (25 000 lei +

18750 lei + 12 500 lei) cu titlu de cheltuieli de judecată.

Din considerentele arătate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

9

recursul declarat de Veaceslav Musienco, prin intermediul avocatului Victor Vlah,

de a casa decizia din 04 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea din 08

octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, și a pronunța o hotărâre

nouă de admitere integrală a pretențiilor formulate de Veaceslav Musienco către

către Compania de Asigurări „Donaris Vienna Insurance Group” SA.

Având în vedere cele expuse și în conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) din

Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Veaceslav Musienco, prin intermediul avocatului

Victor Vlah.

Se casează decizia din 04 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea din

08 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, în cauza civilă la cererea

de chemare în judecată depusă de Veaceslav Musienco către Compania de Asigurări

„Donaris Vienna Insurance Group” SA cu privire la recunoașterea situațiilor legate

de răpirea (sustragerea) mijlocului de transport, precum și deteriorarea acestuia în

accidentul rutier din 24.06.2016 drept cazuri asigurate; încasarea despăgubirii de

asigurare, a penalității, a dobânzii de întârziere și compensarea cheltuielilor de

judecată, și se pronunță o nouă hotărâre după cum urmează:

Se admite integral cererea de chemare în judecată depusă de Veaceslav Musienco

către Compania de Asigurări „Donaris Vienna Insurance Group” SA.

Se recunosc situațiile legate de răpirea (sustragerea) mijlocului de transport,

precum și deteriorarea acestuia în accidentul rutier din 24.06.2016 drept cazuri

asigurate.

Se încasează de la Compania de Asigurări „Donaris Vienna Insurance Group” SA

în beneficiul lui Veaceslav Musienco despăgubirea de asigurare în mărime de 31

230 (treizeci și una mii două sute treizeci) euro, penalitatea în mărime de 5 621,4

(cinci mii șase sute douăzeci și unu,4) euro, dobânda de întârziere în mărime de

219 510,74 (două sute nouăsprezece mii cinci sute zece,74) lei și cheltuielile de

judecată sub forma taxei de stat achitată în prima instanță, instanța de apel și instanța

de recurs în sumă totală de 56 250 (cincizeci și șase mii două sute cincizeci) lei.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Judecătorul Oleg Sternioală,

Judecătorii Ala Cobăneanu,

Galina Stratulat,

Victor Burduh,

Svetlana Filincova

10