2rac-220/19 — Încasarea prejudiciului cauzat

2rac-220/19 — Încasarea prejudiciului cauzat (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2rac-220/19

Prima instanță: Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău, judecător – A. Negru

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – Iu. Cimpoi, I. Secrieru, A. Danilov

Î N C H E I E R E

29 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Svetlana Filincova

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova și Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova,

în cauza civilă la cererea înaintată de Compania de Asigurări „Donaris Vienna

Insurance Group” Societate pe Acțiuni împotriva Ministerului Justiției al

Republicii Moldova, intervenient accesoriu Ministerul Finanțelor al Republicii

Moldova cu privire la încasarea sumei de 800 191,80 lei și a cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 04 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

au fost respinse apelurile declarate de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și

Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova, fiind menținută hotărârea din 07

octombrie 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 20 mai 2016, Compania de Asigurări „Donaris Vienna Insurance Group”

Societate pe Acțiuni s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Ministerul

Finanțelor al Republicii Moldova, solicitând încasarea sumei de 800 191,80 lei și a

cheltuielilor pentru achitarea taxei de stat în sumă de 24 005,75 lei.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, în vederea suspendării executării

hotărârii nr. 2-1114/08 din 29 decembrie 2008 a Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău, emisă în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de

XXXXXXXXXXXX către SAR „Donaris Group” SA cu privire la încasarea

despăgubirii de asigurare și a dobânzii de întârziere, prin ordinul de plată nr. 4583

din 15 aprilie 2009, a depus cauțiune în mărime de 800 191,80 lei pe contul

Oficiului de Executare Rîșcani, mun. Chișinău al Departamentului de Executare, în

conformitate cu art. 435 alin. (2)-(4) din Codul de procedură civilă și art. 80 din

Codul de executare.

1

În urma remiterii de către instanța de recurs a cauzei spre rejudecare, a fost

adoptată hotărârea nr. 2-1892/2010 din 19 iulie 2010 a Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău, prin care s-a dispus încasarea în beneficiul lui XXXXXXXXXXXX din

contul SAR „Donaris Group” SA a despăgubirii de asigurare în mărime de 54 918

euro și a dobânzii de întârziere în sumă de 25 536,87 lei.

În urma rămânerii definitive a hotărârii respective, a fost emis titlul executoriu

nr. 2-1892/2010 din 19 iulie 2010 și, la cererea creditorului, intentată procedura de

executare de către executorul judecătoresc Roman Ioniță.

Potrivit reclamantei, contrar prevederilor art. 435 alin. (7) din Codul de

procedură civilă și art. 8 alin. (3) din Codul de executare, prin ordinul incaso nr. 18

din 18 septembrie 2012, executorul judecătoresc Roman Ioniță a încasat din contul

SAR „Donaris Group” SA suma de 918 826,70 lei, fără a ține cont de cauțiunea

achitată.

În legătură cu reorganizarea sistemului de executare a hotărârilor judecătorești,

prin Legea nr. 113 din 17 iunie 2010 privind executorii judecătorești, a fost

instituit sistemul de executori judecătorești privați. Drept consecință,

Departamentul de executare și oficiile acestuia și-au încetat activitatea (prin

Hotărârea Guvernului nr. 958 din 15 octombrie 2010 cu privire la modificarea,

completarea și abrogarea unor hotărâri ale Guvernului, a fost abrogată și hotărârea

Guvernului nr. 312 din 15 martie 2002 cu privire la aprobarea Regulamentului și

structurii Departamentului de executare a deciziilor judiciare).

Pentru a asigura executarea art. 51 al Legii nr. 113 din 17 iunie 2010,

Ministerul Justiției al Republicii Moldova urma să asigure încetarea activității

Departamentului de Executare până la 15 septembrie 2010. Astfel, între

Departamentul de Executare și Ministerul Justiției al Republicii Moldova a fost

încheiat contractul de cesiune a dreptului de creanță nr. 60/1 din 27 decembrie

2011.

Prin contractul de cesiune a creanței menționat supra, Ministerul Justiției al

Republicii Moldova, în calitate de cesionar, a preluat de la Departamentul de

Executare, în calitate de cedent, soldul mijloacelor bănești format în urma

executării documentelor executorii de către Oficiile de Executare Rîșcani și

Botanica, mun. Chișinău. Soldul preluat include suma de 800 191,80 lei, achitată

cu titlu de cauțiune de către SAR „Donaris Group” SA prin ordinul de plată nr.

4583 din 15 aprilie 2009.

Prin decizia nr. 2r-775/13 din 25 aprilie 2013 a Curții de Apel Chișinău

(irevocabilă de la pronunțare), inter alia, s-a dispus obligarea executorului

judecătoresc Roman Ioniță să restituie SAR „Donaris Group” SA cauțiunea. În

temeiul deciziei menționate, Judecătoria Ciocana, mun. Chișinău a eliberat titlul

executoriu nr. 28-7/2013 din 20 mai 2013, valabilitatea căruia a fost menținută în

ultima instanță, prin decizia nr. 2r-888/14 din 05 mai 2014 a Curții de Apel

Chișinău, însă cu dispunerea „se exclude din textul titlului executoriu cu nr. 28-

7/2013 din 20 mai 2013 sintagma cu privire la debitorul Ioniță Roman”.

Executorul judecătoresc Roman Ioniță a adresat demersurile nr. 034-

349E/2013 din 21.11.2013, nr. 034-349R/2013 din 19.12.2013, nr. 034-349R/2013

din 12.09.2014, nr. 034-349R/2013 din 10.09.2014 Ministerului Justiției al

Republicii Moldova, prin care a solicitat restituirea către SAR „Donaris Group”

SA a cauțiunii.

2

De asemenea, prin scrisorile nr. 2619/14 din 25.09.2014, nr. 3135/14 din

14.11.2014, nr. 2412/15 din 07.09.2015 și nr. 51 din 23.11.2015 a fost somat

Ministerul Justiției al Republicii Moldova cu privire la obligarea acestuia de a

restitui în contul Companiei de Asigurări „Donaris Vienna Insurance Group”

Societate pe Acțiuni cauțiunea.

La rândul său, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a recunoscut obligația

de a restitui cauțiunea, însă a invocat lipsa mijloacelor bănești și speranța includerii

de către Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova a mijloacelor financiare

necesare în proiectul Legii bugetului de stat pe anul 2015.

Astfel, până în prezent cauțiunea nu a fost restituită Companiei de Asigurări

„Donaris Vienna Insurance Group” Societate pe Acțiuni, fapt prin care acesteia i se

cauzează un prejudiciu continuu. Având ca obiect de activitate servicii de asigurări,

nu poate folosi în activitatea sa mijloacele bănești depuse cu titlu de cauțiune în

mărime considerabilă.

Prin hotărârea din 07 octombrie 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău,

s-a admis în parte acțiunea depusă de Compania de Asigurări „Donaris Vienna

Insurance Group” Societate pe Acțiuni. S-a încasat din bugetul de stat, prin

intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova în beneficiul Companiei

de Asigurări „Donaris Vienna Insurance Group” Societate pe Acțiuni suma de 800

191,80 lei cu titlu de cauțiune depusă la cont în vederea suspendării executării

hotărârii nr. 2-1114/08 din 29 decembrie 2008 a Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău, precum și suma de 24 005,75 lei cu titlu de taxă de stat. În rest, acțiunea

s-a respins ca nefondată.

Prin decizia din 26 septembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, au fost admise

apelurile declarate de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și Ministerul

Finanțelor al Republicii Moldova, casată hotărârea din 07 octombrie 2016 a

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău în partea pretențiilor admise, și pronunțată în

această parte o nouă hotărâre de respingere integrală a acțiunii, fiind menținută în

rest hotărârea.

Prin decizia din 21 martie 2018 a Curții Supreme de Justiție, a fost admis

recursul declarat de Compania de Asigurări „Donaris Vienna Insurance Group”

Societate pe Acțiuni, casată decizia din 26 septembrie 2017 a Curții de Apel

Chișinău, fiind remisă cauza la Curtea de Apel Chișinău pentru rejudecare, în alt

complet de judecată.

Prin decizia din 04 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, au fost respinse

apelurile declarate de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și Ministerul

Finanțelor al Republicii Moldova, fiind menținută hotărârea din 07 octombrie 2016

a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, dreptul Companiei de

Asigurări „Donaris Vienna Insurance Group” Societate pe Acțiuni de a obține

rambursarea sumei de 800 191,80 lei, ca rezultat al dublei executări, prin

depunerea cauțiunii și încasarea ulterioară a sumelor de pe conturi prin ordin

incaso, a fost recunoscut prin decizia nr. 2r-755/13 din 25 aprilie 2013 a Colegiului

Civil al Curții de Apel Chișinău, care este irevocabilă.

Astfel, prin efectul art. 50 din Legea 113 din 17 iunie 2010 precum și al

Contractului de cesiune de creanță nr. 60/1 din 27 decembrie 2011, Ministerul

Justiției al Republicii Moldova a devenit succesor al DEDJ, în raport cu cauțiunea

3

de 800 191,80 lei depusă de SAR „Donaris Group” SA pe contul Oficiului de

Executare Rîșcani, mun. Chișinău al Departamentului de Executare, prin ordinul de

plată nr.4583 din 15 aprilie 2009.

Însă, dat fiind faptul că decizia nr. 2r-755/13 din 25 aprilie 2013 a Colegiului

civil al Curții de Apel Chișinău nu poate fi executată din motivul lichidării DEDJ și

excluderii sintagmei „debitorul Ionița Roman” din conținutul documentului

executoriu nr. 28-7/2013 din 20 mai 2014, obligația de restituire a mijloacelor

bănești recunoscute în titlul respectiv îi revine direct statului.

La 01 martie 2019, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a contestat cu

recurs decizia din 04 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea

acesteia și a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri de

respingere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de

către participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu

circumstanțele pricinii. Suplimentar, s-a invocat faptul că Ministerul Justiției al

Republicii Moldova nu poate fi debitor pe marginea prezentului litigiu, or nu este

succesor al DEDJ, obligația de restituire a cauțiunii revenindu-i direct statului.

La 07 martie 2019, Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova a contestat cu

recurs decizia din 04 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea

acesteia și a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri de

respingere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de

către participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu

circumstanțele pricinii. Suplimentar, s-a referit la existența unei decizii irevocabile,

prin care executorul judecătoresc Roman Ioniță este obligat să restituie reclamantei

cauțiunea depusă, or acțiunile acestuia au fost contrare prevederilor legislației de

executare.

La 17 mai 2019, Compania de Asigurări „Donaris Vienna Insurance Group”

Societate pe Acțiuni, prin intermediul avocatului Vladislav C. Roșca, a depus

referință la cererile de recurs, solicitând să fie considerate inadmisibile.

Analizând temeiurile invocate în cererile de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile

declarate de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și Ministerul Finanțelor al

Republicii Moldova sunt neîntemeiate și urmează a fi declarate inadmisibile, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de

declarare a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale. Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este

termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată

la 04 decembrie 2018, fiind expediată participanților la proces la 04 ianuarie 2019

(f.d. 230, vol. I), însă la materialele cauzei nu sunt înscrisuri care să demonstreze

4

momentul recepționării acesteia de către participanții la proces. Astfel, având în

vedere faptul că recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova a

fost înregistrat la 01 martie 2019, iar cel declarat de Ministerul Finanțelor al

Republicii Moldova – la 07 martie 2019, în conformitate cu art. 434 din Codul de

procedură civilă, acestea se consideră declarate în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din

Codul de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurenți nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de

procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel. În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursurilor, fiind lipsite de esență,

care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurenților cu soluția dată de instanța

de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în

vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui

control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a

recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

Abordarea recurenților, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestora cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursurilor nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestora ca fiind

admisibile.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

5

evidențiată în recursurile declarate de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și

Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursurilor ca fiind admisibile.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova și Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Ala Cobăneanu,

Judecătorii Dumitru Mardari,

Svetlana Filincova

6