2rac-119/18 — repararea prejudiciului material, încasarea dobînzii de întîrziere și a cheltuielilor de judecată

prima instanță: V. Muntean dosarul nr. 2rac-119/18

(Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău)

instanța de apel: Iu. Cimpoi, I. Secrieru, A. Danilov

(Curtea de Apel Chișinău)

ÎNCHEIERE

04 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

examinînd chestiunea admisibilității recursului declarat de Compania de

Asigurări „Donaris Vienna Insurance Group” Societate pe Acțiuni,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe

acțiuni „Moldasig” împotriva Companiei de Asigurări „Donaris Vienna Insurance

Group” Societate pe Acțiuni, intervenient accesoriu Pădureț Inesa cu privire la

repararea prejudiciului material și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 27 iunie 2017 a Curții de Apel Chișinău prin care a fost

admis apelul declarat de Societate pe Acțiuni „ Moldasig”, a fost casată hotărîrea

din 18 noiembrie3 2016 a Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău cu emiterea unei

noi hotărîri de admitere a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La 16 octombrie 2015 SA „Moldasig” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva CA „Donaris Vienna Insurance Group” SA cu privire la repararea

prejudiciului material și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la data de 01 septembrie 2007 a

încheiat cu SAR „Donaris Vienna Insurance Group” SA contractul de agent nr.

Group” SA a fost împuternicită să încheie în numele societății reclamante un șir de

contracte de asigurare în conformitate cu legislația în vigoare, în schimbul unui

comision stabilit de contract.

În corespundere cu pct. 3.1.1 al contractului menționat, părțile s-au obligat să-

și îndeplinească obligațiunile stipulate în prezentul contract cu bună credință, în

timp rezonabil și în volum integral.

Totodată, potrivit pct.3.3.3 al contractului, agentul SAR „Donaris Vienna

Insurance Group” SA s-a obligat să încheie contracte de asigurare în strictă

conformitate cu prevederile condițiilor generale și speciale de asigurare, precum și a

instrucțiunilor interne primite de la persoanele responsabile ale societății în procesul

derulării prezentului contract.

A menționat că la data de 05 ianuarie 2010 SAR „Donaris Vienna Insurance

Group” SA a întocmit și a eliberat două polițe de asigurare „Carte Verde”: nr.

MD/09/GA 09369452 - pentru autocamionul xxxxx și nr MD/09/GA 09369451 -

pentru semiremorca de model yyyyy, proprietar SRL „Glorinal Group”.

Conform procesului-verbal nr.5358054, la data de 17 februarie 2010, în

România a avut loc accidentul rutier cu implicarea mijlocului de transport xxxxx și

yyyyy, vinovat de producerea accidentului rutier fiind recunoscut șoferul mijlocului

de transport „Scania 124L”, Nimerenco I. Urmare a accidentului produs,

Nimerenco I. a prezentat companiei polițele de asigurare „Carte Verde”

nominalizate mai sus, care, în urma examinării, s-au constatat că ar fi falsificate.

Conform pct.5.1. al contractului nr.1595 din 01 septembrie 2007, în cazul

neexecutării sau executării necorespunzătoare a obligațiilor, de către una din părțile

contractante, partea culpabilă este obligată să repare daunele cauzate celeilalte părți.

Prin daune se înțeleg cheltuielile făcute în legătură cu acțiunile/inacțiunile părții

culpabile în deteriorarea bunurilor.

Indică că la 13 decembrie 2012 SA „Moldasig” a achitat beneficiarului suma

despăgubirii de asigurare în mărime de 4 775,46 de euro.

În scopul soluționării amiabile a litigiului, reclamantul a expediat în adresa

pîrîtului pretenția nr. 1162 din 05 martie 2015, însă reclamația acestuia a fost

ignorată.

A solicitat reclamantul SA „Moldasig” încasarea în beneficiul său din contul

pîrîtului SAR „Donaris Vienna Insurance Group” SA a prejudiciului material în

mărime de 4775,46 de euro, convertiți în lei moldovenești la data executării

hotărîrii, precum și încasarea cheltuielilor de judecată.

În cadrul ședinței de judecată din 27 ianuarie 2016 reprezentantul SAR

„Donaris Vienna Insurance Group” SA a înaintat o cerere privind atragerea în

calitate de intervenient accesoriu a agentului de asigurare care a încheiat contractele

de asigurare respective, Pădureț Inesa. Cererea a fost admisă de instanța de judecată

prin încheiere protocolară.

Prin hotărîrea din 18 noiembrie 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău

acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

SA „Moldasig” a depus apel împotriva hotărîrii primei instanțe, solicitînd

casarea ei și emiterea unei noi hotărîri de admitere a acțiunii.

Prin decizia din 27 iunie 2017 a Curții de Apel Chișinău a fost admis apelul

declarat de SA „ Moldasig”, a fost casată hotărîrea primei instanțe cu emiterea unei

noi hotărîri de admitere a acțiunii. S-a încasat de la CA „Donaris Vienna Insurance

Group” SA în beneficiul SA „Moldasig” suma de 4775,46 de euro cu titlu de

prejudiciu moral, echivalentul acestora în valută națională la cursul Băncii

Naționale a Moldovei la data executării hotărîrii, precum și cheltuielile de judecată

în sumă de 5602,39 de lei.

La 21 septembrie 2017 SC „Donaris Vienna Insurance Group” SA a declarat

recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd casarea ei și menținerea

hotărîrii primei instanțe.

În motivarea recursului s-a invocat interpretarea eronată a legii și aprecierea

arbitrară a probelor. Instanța nu a indicat motivele de respingere a probei –

ordonanța procurorului adjunct al Procuraturii raionului Ștefan-Vodă, Mihailă

2

Gheorghe, din 25 aprilie 2011, care, de fapt, demonstrează lipsa vinovăției agentului

de asigurare în falsificarea poliței de asigurare.

La fel, recurentul a menționat că instanța de apel ilegal a dat apreciere unor

înscrisuri anexate în copii, locul aflării originalelor cărora nu este indicat, constatînd

concomitent că originalele înscrisurilor respective sunt false.

În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Completul denotă că Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa recurentului

copia deciziei integrale, însă la materialele dosarului nu se regăsește dovada

recepționării acesteia, din care considerente recursul se consideră a fi depus în

termen.

Examinînd temeiurile recursului declarat de CA „Donaris Vienna Insurance

Group” SA în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului Civil,

Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de CA „Donaris Vienna

Insurance Group” SA nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2),

(3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform

secțiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

3

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de CA „Donaris Vienna Insurance Group”

SA.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de Compania de Asigurări „Donaris Vienna Insurance

Group” Societate pe Acțiuni se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

4