2ra-520/19 — anularea actului, încasarea despăgubirii de asigurare, repararea prejudiciului moral

2ra-520/19 — anularea actului, încasarea despăgubirii de asigurare, repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-520/19

Prima instanță - (Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani) C. Guzun

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) N. Simciuc, I. Țurcan, I. Cotruță

ÎNCHEIERE

20 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Mariana Pitic

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Cons-Viand”,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Gheorghe Moroșanu împotriva Companiei de Asigurări „Donaris Vienna Insurance

Group” Societate pe Acțiuni, Andrei Saculțanu și Societății cu Răspundere

Limitată „Cons-Viand”, intervenient accesoriu Biroul National al Asigurătorilor de

Autovehicule, cu privire la anularea actului, încasarea despăgubirii de asigurare și

repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 10 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Cons-Viand” și

cererea de alăturare la apel depusă de Saculțanu Andrei și s-a menținut hotărârea

din 26 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă :

La 26 iunie 2017 Gheorghe Moroșanu a depus cerere de chemare în judecată,

ulterior concretizată (vol. I, f.d. 180-187), împotriva CA „Donaris Vienna

Insurance Group” SA, Andrei Saculțanu și SRL „Cons-Viand”, intervenient

accesoriu Biroul National al Asigurătorilor de Autovehicule, solicitând:

- anularea Dispoziției CA „Donaris Vienna Insurance Group” SA nr. RCAI

1124_2014 din 19 ianuarie 2015 „Cu privire la declarația de daune nr. RCAI

1124_2014 din 22 decembrie 2014, conform poliței de asigurare RCAI-

001181221;

- încasarea în mod solidar de la CA „Donaris Vienna Insurance Group” SA,

Andrei Saculțanu și SRL „Cons-Viand” a despăgubirii de asigurare în sumă de

60 989,20 de lei;

- încasarea de la CA „Donaris Vienna Insurance Group” SA, Andrei

Saculțanu și SRL „Cons-Viand” a câte 30 000 lei fiecare cu titlu de prejudiciu

moral.

1

În motivarea acțiunii s-a indicat că la 21 decembrie 2014 în or. Ungheni, la

intersecția străzilor Bogdan Petriceicu Hașdeu și Boico, automobilul de marca

Hyundai IX 35 cu n/î xxxxx, condus și înregistrat după Victor Saculțanu, încălcând

prevederile art. 56 din Regulile circulației rutiere, a tamponat automobilul de

model Opel Astra cu n/î xxxxx, condus de Gheorghe Moroșanu.

Conform procesului-verbal cu privire la contravenție nr. 102674938 din 22

decembrie 2014, Andrei Saculțanu a fost recunoscut vinovat în comiterea

accidentului rutier și, în temeiul art. 242 alin. (1) Cod contravențional și Deciziei

agentului constatator din 22 decembrie 2014, a fost sancționat cu amendă în sumă

de 800 lei și 5 puncte de penalizare.

În rezultatul accidentului rutier, automobilul de model Opel Astra cu n/î

xxxxx a fost substanțial deteriorat, cauzându-i reclamantului un prejudiciu material

în sumă de 60 989,20 de lei, fapt confirmat prin Raportul de evaluare a pagubei nr.

261/02A din 16 februarie 2015.

Prejudiciul material nu i-a fost achitat, în pofida faptului că la 12 noiembrie

2014 între CA „Donaris Vienna Insurance Group” SA în calitate de asigurător și

Victor Saculțanu în calitate de asigurat a fost încheiat contractul de asigurare

obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule seria RCAI

001181221 pentru autovehiculul Hyundai IX 35 cu n/î xxxxx, pentru persoane

fizice, număr nelimitat admise cu drept de conducere.

În temeiul contractului de asigurare a fost perfectată Polița de asigurare

obligatorie de răspundere civilă auto internă RCAI 001181221 din 5 noiembrie

2014, valabilă pentru perioada 12 noiembrie 2014 - 11 noiembrie 2015.

În pofida acestui fapt, prin Dispoziția din 19 octombrie 2015 cu privire la

daune nr. RCAI 001181221, asigurătorul CA „Donaris Vienna Insurance Group”

SA, nu a recunoscut drept caz asigurat evenimentul produs și descris în declarația

de daune nr. RCAI 1124_2014 din 22 decembrie 2014 și a respins cererea de

acordare a despăgubirii de asigurare depusă de Andrei Saculțanu și Gheorghe

Moroșanu.

Decizia respectivă a fost argumentată de asigurător prin faptul că conform

datelor din Raportul de verificare tehnică nr. 0396750 întocmit la 18 noiembrie

2014, în calitate de proprietar al autoturismului de model Hyundai IX 35 n/î xxxxx,

este indicată persoana juridică SRL „Cons-Viand”, ce se confirmă și prin datele din

Foaia de parcurs seria BO nr. 305309 eliberată pe numele angajatului întreprinderii

SRL „Cons-Viand”, Andrei Saculțanu pentru perioada 19 decembrie 2014 - 24

decembrie 2014.

Respectiv, asigurătorul a menționat că vehiculul asigurat era utilizat de către

persoana juridică SRL „Cons-Viand”, fapt despre care CA „Donaris Vienna

Insurance Group” nu a fost informată.

Astfel, asigurătorul CA „Donaris Vienna Insurance Group” SA a refuzat de a

participa la recuperarea prejudiciului material cauzat în rezultatul accidentului

rutier.

2

Potrivit scrisorii nr. 04-1758 din 13 mai 2016, Comisia Națională a Pieței

Financiare, a comunicat că în cazul în care se constată că posesorul autovehiculului

răspunzător de producerea accidentului nu a respectat obligația de asigurare

obligatorie de răspundere civilă auto, în conformitate cu prevederile art. 33 alin. (3)

din Legea nr. 414 din 22 decembrie 2006, despăgubirea de asigurare urmează a fi

achitată din Fondul de protecție a victimelor străzii administrat de Biroul Național

al Asigurătorilor de Autovehicule.

Aceste argumente au fost confirmate de Comisia Națională a Pieței Financiare

prin scrisoarea nr. 04-4541 din 14 decembrie 2016.

Astfel, la 24 noiembrie 2016 Gheorghe Moroșanu, a depus la Biroul Național

al Asigurătorilor de Autovehicule cerere de încasare a despăgubirilor de asigurare

și a solicitat achitarea despăgubirii de asigurare în sumă de 60 989,20 de lei.

Prin scrisoarea nr. 02-478/17 din 15 martie 2017, Biroul Național al

Asigurătorilor de Autovehicule a comunicat despre imposibilitatea satisfacerii

cererii privind achitarea despăgubirilor de asigurare, dat fiind faptul că situația

prezentată constituie caz asigurat, în sensul Legii nr. 414 din 22 decembrie 2006 cu

privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de

autovehicule.

Conform Adeverinței TC0015447 din 4 decembrie 2015, eliberate de ÎS

„CRIS „Registru”, se confirmă că la data de 15 noiembrie 2013, unitatea de

transport Hyundai IX 35 n/î xxxxx este reînmatriculată după Victor Saculțanu.

Unitatea de transport dată nu este radiată din evidență. Acest fapt este confirmat și

prin Adeverința nr. 26764, eliberată de ÎS „CRIS „Registru”, indicându-se și faptul

eliberării certificatului de înmatriculare nr. 138603016.

Prin scrisoarea nr. 0499 din 4 aprilie 2017, întreprinderea „Test Vest-Auto”

din or. Ungheni, care a efectuat revizia tehnică a autovehiculului Hyundai IX 35, a

informat că, singurul act care constată dreptul de posesie asupra mijlocului de

transport, reprezintă adeverința eliberată de ÎS „CRIS „Registru”.

Astfel, raportul de verificare tehnică a vehiculului nu servește drept înscris

care confirmă dreptul de proprietate.

În declarația de daune nr. 11/24/14 din 22 decembrie 2014 cu privire la

accidentul de circulație din 21 decembrie 2014 este indicat că, asiguratul și

proprietarul autovehiculului Hyundai IX 35 cu n/î xxxxx este Victor Saculțanu.

Fiind interpelată în mod repetat SRL „Cons-Viand” privind prezentarea

contractului individual de muncă cu conducătorul auto, a contractului de locațiune

sau a altui titlu prevăzut de lege, prin care unitatea menționată de transport ar fi

fost transmisă în proprietatea sau posesiunea acestei persoane juridice,

administrația a ignorat solicitările părții reclamante.

De asemenea, la materialele dosarului de daune parvenit de la CA „Donaris

Vienna Insurance Group” SA lipsește copia certificatului de înmatriculare a

autovehiculului Hyundai IX 35, fapt care a împiedicat din start constatarea cu

certitudine a proprietarului și posesorului acestui mijloc de transport.

3

Datele incluse în foaia de parcurs pentru autoturisme seria BO 305309 pentru

perioada 19-24 decembrie 2014 nu corespund tuturor parametrilor pentru un

asemenea act, deoarece nu sânt semnate de persoanele responsabile din cadrul SRL

„Cons-Viand” și nu poate fi reținut ca probă.

Astfel, proprietarul și posesorul autovehiculului Hyundai IX 35, la momentul

producerii accidentului rutier, era Victor Saculțanu, care deținea polița de asigurare

obligatorie de răspundere civilă auto internă (RCA).

Prin urmare, conform legislației în vigoare, responsabilitatea achitării daunei

de asigurare păgubitului Moroșanu Gheorghe îi revine asigurătorului CA „Donaris

Vienna Insurance Group” SA.

Datorită acțiunilor necorespunzătoare ale CA „Donaris Vienna Insurance

Group” SA, i-a fost refuzat neîntemeiat achitarea despăgubirii de asigurare într-o

perioadă mai mare de 2 ani.

Astfel, asigurătorul a încălcat flagrant prevederile art. 28 din Legea nr. 414

din 22 decembrie 2006, care obligă asigurătorul să achite despăgubirile în termen

de 10 zile, cauzându-i reclamantului un prejudiciu moral, echivalent în bani în

sumă de 30 000 lei.

De asemenea, conducătorul auto Andrei Saculțanu, săvârșind accidentul

rutier, i-a provocat daune psihice și diverse incomodități legate de investigarea

acestui caz cauzându-i prejudiciu moral echivalent în sumă de 30 000 lei.

Dat fiind faptul că administrația SRL „Cons-Viand” în mod intenționat a

ignorat prevederile legii cu privire la avocatură nr. 1260 din 19 iulie 2002 și

Codului de procedură civilă, refuzând cooperarea reclamantul Gheorghe Moroșanu

de administrare a probelor necesare pentru stabilirea cu certitudine a persoanei

responsabile de achitarea despăgubirii de asigurare, persoanei păgubite i-a fost

cauzat prejudiciul moral echivalent în sumă de 30 000 lei.

În drept, acțiunea a fost întemeiată în baza prevederilor art. 10, 11, 54, 512,

513, 572, 581, 592, 602 din Legea nr. 407 din 21 decembrie 2006 cu privire la

asigurări și art. 5, 166, 167 din Codul de procedură civilă.

Prin hotărârea din 26 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

cererea de chemare în judecată s-a admis parțial.

S-a încasat de la SRL „Cons-Viand” în beneficiul lui Gheorghe Moroșanu

despăgubirea de asigurare în sumă de 60 989,20 de lei.

În rest, pretențiile reclamantului privind anularea actului, încasarea în mod

solidar de la CA „Donaris Vienna Insurance Group” SA și Andrei Saculțanu a

despăgubirii de asigurare și a reparării prejudiciului moral, s-au respins ca

neîntemeiate.

S-a încasat de la SRL „Cons-Viand” în beneficiul lui Gheorghe Moroșanu,

cheltuielile de judecată pentru achitarea taxei de stat în sumă de 1 829,68 de lei.

S-a încasat de la Gheorghe Moroșanu în beneficiul CA „Donaris Vienna

Insurance Group” SA, cheltuielile de judecată pentru asistență juridică, în sumă de

5 950 de lei.

4

Prima instanță și-a motivat soluția prin prisma prevederilor art. 1410 alin. (2)

din Codul civil, menționând că contractul de asigurare obligatorie de răspundere

civilă auto nr. RCAI-001181221 din 5 noiembrie 2014 a fost încheiat cu persoană

fizică cu număr nelimitat de utilizatori, iar, de fapt, mijlocul de transport era

utilizat de către persoana juridică SRL „Cons-Viand”.

Astfel, conform contractului de locațiune nr. 04 din 1 ianuarie 2013 și reieșind

din foaia de parcurs BO 305309 eliberată pentru perioada 19-24 decembrie 2014,

posesorul automobilului de model Hyundai IX 35 cu n/î xxxxx la momentul

producerii accidentului rutier din 21 decembrie 2014 a fost SRL „Cons-Viand”.

Instanța a conchis că accidentul produs la 21 decembrie 2014 nu este caz

asigurat în virtutea prevederilor art. 8 alin. 23) din Legea nr. 414 din 22 decembrie

2006, astfel că, sunt neîntemeiate cerințele reclamantului privind anularea

Dispoziției nr. RCAI 1124_2014 din 19 ianuarie 2015 și încasarea de la CA

„Donaris Vienna Insurance Group” a despăgubirii de asigurare solicitate.

Totodată, instanța a reținut că suma de 60 989,20 de lei, reprezintă valoarea

prejudiciului cauzat autovehicolului Opel Astra cu n/î xxxxx, în urma accidentului

rutier din 21 decembrie 2014, în baza calculelor întocmite de SRL „Exauto-Plus”,

conform Raportului de evaluare a pagubei nr. 261/02A din 16 februarie 2015.

La 17 mai 2018, SRL „Cons-Viand” a declarat apel împotriva hotărârii din 26

aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, iar la 13 iulie 2018 a depus

apel suplimentar, prin care a solicitat casarea parțială a acesteia și emiterea unei

noi hotărâri prin care cererea privind încasarea de la SRL „Cons-Viand” a

despăgubirii de asigurare, să fie respinsă ca neîntemeiată.

La 22 mai 2018 Saculțanu Andrei a depus cererea de alăturare la apelul

declarat de SRL „Cons-Viand”.

Prin decizia din 10 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

apelul declarat de SRL „Cons-Viand” și cererea de alăturare la apel depusă de

Saculțanu Andrei și s-a menținut hotărârea din 26 aprilie 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani.

La 27 decembrie 2018, prin intermediul oficiului poștal (vol. II, f.d. 62), SRL

„Cons-Viand” a declarat recurs împotriva deciziei din 10 octombrie 2018 a Curții

de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei

instanței de apel, casarea parțială a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi

hotărâri prin care să fie respinsă pretenția privind încasarea în beneficiul lui

Gheorghe Moroșanu a sumei de 60 989,20 lei cu titlu de despăgubire de asigurare

și a cheltuielilor de judecată, care constau în plata taxei de stal în mărime de

1 829,68 de lei.

În motivarea recursului, reiterând circumstanțele și argumentele de fapt și de

drept expuse în prima instanță și instanța de apel, recurentul a invocat că instanța a

aplicat eronat legea și a apreciat arbitrar probele.

A menționat că la caz nu sunt aplicabile prevederile art. 7 și art. 8 alin. (23)

din Legea nr. 414 din 22 decembrie 2006, și ca urmare, consideră că accidentul

rutier din 21 decembrie 2014 reprezintă un caz asigurat în condițiile Contractului

5

de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de

autovehicule seria RCAI 01181221, or conform Contractului de locațiune nr. 04

din 1 ianuarie 2013, Victor Saculțanu, în calitate de locator, a transmis în folosință

temporară fără plată autovehiculul Hyundai IX 35 cu n/î xxxxx locatarului SRL

„Cons-Viand”, pentru utilizare în activitatea întreprinderii în zilele lucrătoare, în

intervalul zilnic a orelor 8.00-18.00.

La caz, accidentul s-a produs în 21 decembrie 2014, ora 22:40, duminică, deci

zi nelucrătoare. Prin urmare, mijlocul de transport la volanul căruia se afla Andrei

Saculțanu, nu era utilizat în interes de serviciu de către SRL „Cons-Viand”.

Astfel, consideră că foaia de parcurs pentru autoturisme seria BO 305309

pentru perioada 19-24 decembrie 2014, își pierde pertinența invocată de CA

„Donaris Vienna Insurance Group” în sensul nerecunoașterii cazului ca fiind

asigurat.

Mai mult ca atât, această poziție a fost reținută și de către Biroul Național al

Asigurătorilor de Autovehicule în răspunsul nr. 02-478/17 din 15 martie 2017.

Totodată, consideră că este eronată poziția instanței de apel potrivit căreia

informația indicată în Raportul de verificare tehnică a vehiculului din 18 noiembrie

2014, prin care la rubrica datele proprietarului, denumirea persoanei juridice, este

indicat SRL „Cons-Viand” și codul fiscal al acesteia, reiese posesia persoanei

juridice a supra mijlocului respectiv de transport, deoarece potrivit Regulamentului

cu privire la Registrul de Stat al transporturilor, aprobat prin HG nr. 1047 din 8

noiembrie 1999, singurul act care constată dreptul de posesie asupra mijlocului de

transport, reprezintă adeverința eliberată de ÎS Registru. În concluzie raportul de

verificare tehnică al vehiculului nu servește drept înscris care să confirme dreptul

de proprietate/posesie asupra autovehiculului.

Cu privire la aprecierea arbitrară a probelor, recurentul consideră că Raportul

de evaluare a pagubei, pe baza căruia intimatul și-a întemeiat pretenția și pe care

instanța de judecată 1-a reținut ca probă exclusivă întru admiterea acțiunii, nu

reprezintă o probă admisibilă, pertinentă și utilă.

Astfel, a relatat că proba utilă, concludentă și pertinentă pentru a stabili

valoarea prejudiciului real cauzat intimatului, este procesul-verbal de constatare a

pagubelor cu numărul 1124_14 din 22 decembrie 2014, semnat atât de Andrei

Saculțanu, cât și de Gheorghe Moroșanu, care certifică despăgubirea de asigurare

în cuantum de 19 350 de lei.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Materialele dosarului atestă că copia deciziei integrale a fost expediată în

adresa participanților la proces la 8 noiembrie 2018, însă la materialele dosarului

lipsește dovada legală de recepționare a acesteia.

Din aceste considerente, Colegiul consideră că recursul înaintat de SRL

„Cons-Viand” la 27 decembrie 2018, este declarat în termen.

6

Prin referința din 7 martie 2019, CA „Donaris Vienna Insurance Crnup” SA a

solicitat ca recursul SRL „Cons-Viand” să fie declarat inadmisibil, deoarece este

neîntemeiat și nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul

de procedură civilă.

Prin referința din 18 martie 2019, Gheorghe Moroșanu a solicitat ca recursul

SRL „Cons-Viand” să fie declarat inadmisibil, deoarece este neîntemeiat și

nemotivat.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind

admisibilitatea recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate

în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură

civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

7

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de

acces la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza

Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva

Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p.

141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de SRL

„Cons-Viand” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Societatea cu Răspundere Limitată

„Cons-Viand”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Mariana Pitic

Dumitru Mardari

8