2ra-722/19 — constatarea nulitatii actului juridic

2ra-722/19 — constatarea nulitatii actului juridic (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-722/19

Prima instanță: Judecătoria Hîncești, sediul Central (jud: M. Mihail)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: V. Buhnaci, L. Pruteanu, M. Guzun)

ÎNCHEIERE

24 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Vasilii

Covrig, reprezentat de avocatul Sergiu Criclivîi,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Vasilii Covrig

împotriva Anei Covrig, intervenient accesoriu Vasilii Chiriac cu privire la constatarea

nulității absolute a actului juridic,

împotriva deciziei din 13 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de către Vasilii Covrig și a fost menținută hotărârea din 02 aprilie

2018 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central,

c o n s t a t ă:

La data de 13 februarie 2018, Vasilii Covrig a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Anei Covrig, intervenient accesoriu Vasile Chiriac cu privire la constatarea

nulității absolute a actului juridic.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 17 ianuarie 2008, între Covrig Ana în

calitate de donator și Chiriac Vasile în calitate de donatar a fost încheiat contractul de

donație a terenului pentru construcție cu suprafața de 0,2391 ha cu casa de locuit

amplasată pe acest teren cu suprafața totală de 64,2 m.p. și suprafața de locuit de 43,6

m.p., cu dependențe: subsol, bucătărie, magazie, situate în s. Ciuciuleni, r-nul Hâncești.

Contractul a fost autentificat de notarul Victor Bicec la 17 ianuarie 2008 și înregistrat cu

nr.196.

A menționat că obiectul contractului de donație aparținea cu drept de proprietate în

devălmășie soților Ana Covrig și Vasilii Covrig. Din acest motiv, la aceeași dată a fost

perfectată declarația lui Vasilii Covrig, prin care acesta a dat acordul soției Covrig Ana de

a dona bunurile.

A susținut reclamantul că declarația respectivă este lovită de nulitate absolută, iar pe

cale de consecință este nul și contractul de donație, invocând în acest sens prevederile art.

19, art. 199 alin. (1) și alin. (2), art. 216 alin. (l), art. 217 alin. (l), art. 220 alin. (l) și art.

222 alin. (1) din Codul civil.

A afirmat reclamantul că, din anul 1980 și până la moment, se află la evidența

medicului XXXXX cu diagnoza „XXXXX”. Primește permanent tratament de susținere.

Pe parcursul anilor 1981-2009 a fost internat și a urmat regulat cure de tratament în IMSP

XXXXX din mun. Chișinău.

1

Astfel, a declarat reclamantul că, la momentul semnării declarației notariale, prin care

a dat acordul soției Covrig Ana de a dona bunurile, din cauza bolii XXXXX nu era apt de

a dobândi prin fapta proprie și de a exercita drepturi civile, de a-și asuma personal obligații

civile și de a le executa, adică a acționat fără capacitate de exercițiu.

A indicat reclamantul că faptul bolii XXXXX de care suferă era și este un fapt

cunoscut în localitate, în special soției sale, cât și lui Vasile Chiriac, care locuiește în

aceeași localitate și care, la încheierea contractului de donație și la semnarea declarației de

dare a acordului la donație, au ascuns intenționat acest fapt la notar.

A subliniat că doar o persoană care acționează fără capacitate de exercițiu poate da

acordul la donația unicei sale locuințe la vârsta de 66 ani, fiind pensionar, neavând copii

sau alți urmași care să-l întrețină. Invocă reclamantul că gestul pârâtei de a dona casa de

locuit ar fi de înțeles. Aceasta, probabil având o înțelegere separată cu Vasile Chiriac, a

rămas să locuiască și în prezent locuiește în casa care a fost donată, iar el a fost dat afară

din casă și este nevoit să locuiască într-un șopron avariat în condiții deplorabile. De

asemenea, indică reclamantul că este de înțeles comportamentul pârâtei de a nu se adresa

cu cerere de declarare a incapacității reclamantului până la 17 ianuarie 2008, data

încheierii contractului de donație, deoarece încheierea de acte juridice privind bunurile

imobile ale celui pus sub tutelă sau curatelă se admite numai cu permisiunea prealabilă a

autorității tutelare și puțin probabil că autoritatea tutelară să fi dat acordul de a înstrăina

prin donație unicul spațiu de locuit al reclamantului.

A mai invocat reclamantul că, la momentul semnării declarației notariale prin care a

dat acordul la donarea bunurilor, a convenit cu Ana Covrig și Vasile Chiriac că acordul

pentru donație va prezuma în schimb întreținerea sa materială, deoarece el suferă de o

maladie gravă, astfel încât a perceput acest act juridic ca un contract de înstrăinare a

bunului cu condiția întreținerii pe viață. Însă, în realitate donatarul nici până la momentul

actual nu a preluat bunul donat, periodic, foarte rar procură în beneficiul reclamantului

diverse mijloace materiale destinate uzului casnic, precum ar fi lemne pentru foc, cărbuni,

însă nu-și îndeplinește obligațiunile de întreținere deplină de care ar avea nevoie un

pensionar bolnav. Prin urmare, susține că de fapt contractul de donație este un act juridic

fictiv.

A solicitat reclamantul constatarea nulității absolute a contractului de donație din 17

ianuarie 2008, încheiat între Covrig Ana și Chiriac Vasile, prin care a fost donat terenul

pentru construcție cu suprafața de 0,2391 ha și casa de locuit amplasată pe acest teren, cu

suprafața totală de 64,2 m.p. și suprafața de locuit de 43,6 m.p. cu dependențele: subsol,

bucătărie, magazie, situate în s. Ciuciuleni, r-nul Hâncești, și repunerea părților în situația

anterioară.

Prin hotărârea din 02 aprilie 2018 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central, acțiunea

depusă de Vasilii Covrig a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 13 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de către Vasilii Covrig și a fost menținută hotărârea din 02 aprilie 2018 a

Judecătoriei Hîncești, sediul Central.

În motivarea soluției, instanța de apel a reținut că reclamantul-apelant în temeiul art.

220 alin. (1) și art. 221 alin. (1) din Codul civil a solicitat constatarea nulității absolute a

contractului de donație încheiat la 17 ianuarie 2008 între Ana Covrig și Vasile Chiriac,

invocând drept temei faptul că contractul a fost încheiat fără consimțământul acestuia,

deoarece începând cu anul 1980 se află la evidența medicului XXXXX cu diagnoza

„XXXXX” și primește tratament de susținere, motiv din care era în imposibilitate de a

conștientiza acțiunile sale.

2

Instanța de apel a reținut că nulitatea este sancțiunea care se aplică în cazul în care la

încheierea actului juridic nu se respectă condițiile de valabilitate. Sub acest aspect,

nulitatea este mijlocul prevăzut de lege pentru a asigura respectarea condițiilor de

valabilitate a actului juridic. În măsura în care un act juridic nu respectă aceste condiții, el

este lipsit de efectele sale prin intermediul nulității

La caz, instanța de apel a constatat că la data de 17 ianuarie 2008, Vasilii Covrig a

semnat declarația, autentificată notarial, prin care și-a exprimat acordul ca soția sa, Ana

Covrig, să doneze terenul pentru construcții cu suprafața de 0,2391 ha și casa de locuit,

amplasate pe acest teren cu suprafața totală de 64,2 m.p. cu dependențe: subsol, bucătărie,

magazie, situate în s. Ciuciuleni, r-nul Hîncești.

De asemenea, instanța de apel a reținut că potrivit raportului de expertiză nr.95 din 22

iunie 2017, întocmit de Centrul de Medicină Legală, la situația di 17 ianuarie 2008,

Vasilii Covrig nu a manifestat XXXXX, avea capacitate de exercițiu, avea capacitatea

păstrată de descernământ și după starea sa psihică înțelegea esența acțiunilor sale la acel

moment și putea dirija cu acțiunile sale.

Astfel, instanța de apel a concluzionat că la momentul exprimării acordului cu privire

la donația bunurilor, apelantul conștientiza consecințele acțiunilor sale, capacitatea de

descernământ a acestuia nefiind afectată, consimțământul acestuia fiind valabil exprimat,

nefiind afectat de careva vicii. Or, apelantul nu a prezentat probe pertinente și admisibile

ce ar confirma că contractul de donație a fost încheiat fără intenția de a produce efecte

juridice, fiind unul fictiv, simulat sau încheiat cu intenția de a ascunde alt act juridic.

La data de 18 februarie 2019, Vasilii Covrig, reprezentat de avocatul Sergiu Criclivâi,

a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului,

casarea deciziei din 13 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău și hotărârii din 02 aprilie

2018 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central, cu remiterea cauzei spre rejudecare.

A susținut că la 19 decembrie 2018, în temeiul cererii din 14 noiembrie 2018

(f.d.140), a făcut cunoștință cu decizia din 13 noiembrie 2018.

În circumstanțele expuse, consideră că cererea de recurs a fost depusă în termen.

În motivarea recursului a indicat că, instanța de apel la pronunțarea deciziei

contestate a încălcat normele de drept material și procedural, precum și a apreciat în mod

arbitrar probele prezentate.

Recurentul a susținut că instanța de apel și prima instanță au ignorat faptul că

contractul de donație contestat de reclamantul-recurent a fost autentificat de notarul Victor

Bicec, care nu a fost atras în proces, existând riscul afectării drepturilor și intereselor

acestuia prevăzute de art. 56 CPC și totodată pentru a depune explicații cu referire la

circumstanțele cauzei.

A susținut că instanța de apel în dispozitivul deciziei din 13 noiembrie 2018 s-a expus

asupra respingerii apelului înaintat de Vasilii Covrig, fără a se expune și asupra apelului

declarat de avocatul Sergiu Criclivîi, eroare judiciară care nu poate fi corectată de instanța

de recurs.

Prin referința depusă la data de 29 martie 2019 Ana Covrig, reprezentată de avocatul

Nicolae Chiriac a solicitat respingerea recursului declarat de Vasilii Covrig ca fiind

inadmisibil.

Examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Vasilii Covrig,

reprezentat de avocatul Sergiu Criclivîi, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că acesta este inadmisibil,

din următoarele motive.

3

În conformitate cu art. 433 lit. b) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului de

declarare prevăzut la art. 434.

Prevederile art. 434 din Codul de procedură civilă stipulează că, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

În același context, în conformitate cu art. 100 alin. (1), coroborat cu art. 389 alin. (4)

din Codul de procedură civilă, comunicarea eficientă a hotărârii judecătorești, prin alte

mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act, poate fi considerată

publicarea acesteia pe pagina web a instanței judecătorești.

Cu toate acestea, pentru a evita un formalism excesiv, instanțele de judecată trebuie

să țină cont de personalitatea celui ce contestă și dacă persoana interesată a fost

reprezentată de o persoană cu studii în domeniul juridic sau de un avocat pe parcursul

procedurilor judiciare.

Normele procedurale referitoare la termenele pentru căile de atac sunt, fără îndoială,

menite să asigure buna administrare a justiției și respectarea, în special, a principiului

securității juridice. Persoanele vizate trebuie să se aștepte ca aceste reguli să fie aplicate

(cauzele Nicolae Popa versus România, 09 decembrie 2014, parag. 16, Tence versus

Slovenia, 31 mai 2016, parag. 31). Mai mult, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului

a statuat că, în cazul în care termenul pentru o cale de atac ordinară este prelungit după o

perioadă considerabilă de timp, o astfel de decizie poate încălca principiul securității

juridice (cauzele Ponomaryov versus Ucraina, 03 aprilie 2008, parag. 41, Ustimenko

versus Ucraina, 20 octombrie 2015, parag. 47).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție conchide că recursul declarat de Vasilii Covrig, reprezentat de

avocatul Sergiu Criclivîi, urmează a fi considerat inadmisibil din motiv că este depus cu

omiterea termenului de declarare a recursului.

Instanța de recurs relevă că Vasilii Covrig a fost reprezentat, în cadrul ședinței de

examinare a cererii de apel, de către avocatul Sergiu Criclivîi, care au participat la

examinarea efectivă a cauzei, în special, a oferit explicații cu privire la fondul cauzei și au

asistat la cercetarea înscrisurilor fapt stabilit conform procesului-verbal ale ședinței de

judecată a instanței de apel (f.d.126-128).

Astfel, la 13 noiembrie 2018, dispozitivul deciziei contestate a fost pronunțat în

prezența apelantului Vasilii Covrig și reprezentantul acestuia, avocatul Sergiu Criclivîi,

fiind definitiv și executoriu în acord cu art. 394 din Codul de procedură civilă.

La 14 noiembrie 2018, avocatul Sergiu Criclivîi a depus la Curtea de Apel Chișinău o

cerere, prin care a solicitat eliberarea pentru a lua cunoștință cu procesul-verbal al ședinței

de judecată și eliberarea deciziei motivate (f.d.140).

La 10 decembrie 2018, în termenul prevăzut de art. 389 alin. (4) din Codul de

procedură civilă, instanța de apel a expediat în adresa lui Vasilii Covrig copia deciziei

integrale din 13 noiembrie 2018 (f. d. 141), în aceeași zi decizia fiind publicată pe pagina

web a instanței judecătorești.

Tot materialele cauzei atestă că actul judecătoresc a fost recepționat la 11 decembrie

2018 de către avocatul Sergiu Criclivîi contra semnătură (f. d. 142).

La 18 februarie 2019 Vasilii Covrig, reprezentat de avocatul Sergiu Criclivîi, a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel.

În cererea de recurs, reprezentantul recurentului a indicat că a luat cunoștință de

decizia motivată a Curții de Apel Chișinău la 19 decembrie 2018.

4

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție nu poate reține argumentul reprezentantului recurentului precum că

decizia instanței de apel i-a fost comunicată la 19 decembrie 2018, or, materiale cauzei

demonstrează contrariu, decizia contestată fiind recepționată personal de avocatul Sergiu

Criclivîi la data de 11 decembrie 2018.

Cu toate acestea, anterior, la 10 decembrie 2018, decizia din 13 noiembrie 2018 a fost

publicată pe pagina web a Curții de Apel Chișinău www.cac.instante.justice.md în

termenul prevăzut de lege de 30 de zile de la pronunțarea dispozitivului deciziei.

În ceea ce privește plasarea hotărârilor judecătorești pe pagina web menționată,

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție precizează că această modalitate este prevăzută expres în punctele 7-8 din

Regulamentul privind modul de publicare a hotărârilor judecătorești pe portalul național al

instanțelor de judecată și pe pagina web a Curții Supreme de Justiție, aprobat prin

hotărârea nr. 658/30 din 10 octombrie 2017 a Consiliului Superior al Magistraturii. Potrivit

acestor puncte, scopul existenței portalului național al instanțelor de judecată îl constituie

susținerea unui mediu informațional virtual și accesibil pentru cetățeni. Informațiile

publicate pe portalul național al instanțelor de judecată și pe pagina web a Curții Supreme

de Justiție includ lista cauzelor fixate pentru judecare, hotărârile instanței de judecată,

citațiile în fața instanței și alte informații relevante pentru justițiabili.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție notează că, potrivit unei jurisprudențe constante, instanțele de judecată

publică, în mod sistematic, actele lor de dispoziție pentru o bună administrare a justiției.

De altfel, o atare posibilitate de a aduce la cunoștință hotărârile judecătorești a fost

completată prin Legea nr.17 din 05 aprilie 2018, care este aplicată din 01 iunie 2018. Or,

după modificări, articolul 389 alin. (4) din Codul de procedură civilă prevede că decizia

integrală se întocmește în termen de 30 de zile de la pronunțarea dispozitivului deciziei și

se publică pe pagina web a instanței judecătorești.

La același capitol, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție remarcă că recurentul și avocatul lui nu au

susținut că nu au fost conștienți de cerința de 2 luni pentru depunerea unei cereri de recurs.

În plus, un raționament aparte al instanței în susținerea poziției sale constă în faptul

că recurentul-reclamant a fost reprezentat de către avocatul Sergiu Criclivîi, care este o

persoană abilitată și calificată, conform art. 1 al Legii cu privire la avocatură, să pledeze și

să acționeze în numele clienților lor, să practice dreptul, să apară în fața unei instanțe

judecătorești sau să consulte și să reprezinte în materie juridică clienții lui. Astfel, acesta a

fost în măsură să cunoască că toate hotărârile judecătorești, cu excepțiile prevăzute de

Regulamentul sus – citat, sunt publicate pe portalul instanțelor de judecată. La fel, în

virtutea funcției lui, el a știut cerințele articolului 434 din Codul de procedură civilă și

modalitatea de publicarea a hotărârilor, iar, după caz, trebuia să se aștepte ca aceste reguli

să fie aplicate (a se vedea, mutatis mutandis, Henrioud vs Franța, 5 noiembrie 2015, parag.

61, Trevisanato, ibidem, parag. 45, Sturm, citată mai sus, parag. 40).

Având în vedere cele menționate supra, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată că termenul de declarare a

recursului a început să curgă din 12 decembrie 2018 (data recepționării deciziei motivate)

și a expirat la 11 februarie 2019.

Contrar celor stabilite, prezentul recurs a fost depus la data de 18 februarie 2019 (f.d.

145).

5

Deci, se atestă cu certitudine că prezentul recurs a fost depus de Vasilii Covrig,

reprezentat de avocatul Sergiu Criclivîi, în afara termenului legal prevăzut de art. 434 din

Codul de procedură civilă, acesta fiind unul de decădere și nesusceptibil restabilirii, ceea

ce condiționează declararea recursului ca fiind inadmisibil.

Se reiterează că o astfel de soluție este compatibilă cu respectarea standardelor

înserate în Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale, având în vedere că prelungirea nejustificată, chiar și cu o singură zi, a

termenului pentru exercitarea recursului ar împiedica rămânerea irevocabilă, ca urmare a

expirării termenului de atac, a hotărârii judecătorești emise în instanțele de fond și ar leza,

în acest mod, principiul securității raporturilor juridice.

În aceeași ordine de idei, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că situații similare au fost deja

examinate în hotărârile Popov vs Moldova (nr. 2), (6 decembrie 2005, parag. 53), Melnic

vs Moldova (14 noiembrie 2006, parag 40 și 41) sau Dacia S.R.L. vs Moldova (18 martie

2008, parag. 77), în care s-a constatat că, prin neaducerea vreunui motiv pentru

prelungirea termenului de depunere de către pârâți a unui act procedural, instanțele

judecătorești naționale au încălcat drepturile reclamanților la un proces echitabil.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că cererea de recurs este

depusă cu omiterea termenului de declarare a recursului, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia

că în temeiul art. 433 lit. b) din Codul de procedură civilă, recursul declarat de către

Vasilii Covrig, reprezentat de avocatul Sergiu Criclivîi, urmează a fi considerat

inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) și (2), art. 433 lit. b), art. 440

din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de Vasilii Covrig, reprezentat de avocatul Sergiu Criclivîi, se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

6