3ra-457/19 — anularea actului administrativ

3ra-457/19 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.3ra-457/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: R.Berdilo)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: B. Bîrcă, O. Cojocaru, S. Iorgov)

Î N C H E I E R E

17 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Mariana Pitic

Tamara Chișca-Doneva

examinând admisibilitatea recursului declarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de către Olga Oarza împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la

contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 29 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și a fost

menținută hotărârea din 4 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă:

La 11 septembrie 2017, Olga Oarza a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului

administrativ și obligarea recalculării pensiei.

În motivarea acțiunii în contencios administrativ reclamanta a indicat că, a

activat în organele procuraturii în perioada 3 octombrie 1994 și până la 29

octombrie 2004 în diferite funcții, iar anterior a activat în cadrul Ministerului

Afacerilor Interne în calitate de anchetator, fapt necontestat de Casa Națională de

Asigurări Sociale.

A menționat că începând cu anul 2004 și până în anul 2011 a beneficiat de

pensia pentru vechime în muncă, în mărime de 80% din salariul mediu lunar

conform funcției deținute, cu respectarea obligatorie a principiului recalculării, la

majorarea salariului procurorului în exercițiu.

A relatat că Casa Națională de Asigurări Sociale, din motive neîntemeiate, la

momentul respectiv nu a efectuat recalcularea pensiei, astfel a lipsit-o de dreptul

dobândit de recalculare a pensiei, stabilindu-i-se mărimea pensiei cu aplicarea

mecanismului general de indexare a acesteia la 1 aprilie al fiecărui an.

La 21 august 2017 s-a adresat Casei Naționale de Asigurări Sociale cu cerere

prealabilă, solicitând recalcularea pentru vechimea în muncă, ținând cont de

1

majorarea salariului procurorului, însă prin răspunsul nr. O-1602 din 7 septembrie

2017, cererea a fost respinsă, indicându-se că potrivit prevederilor Legii nr. 56 din

9 iunie 2011 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, a fost

modificat art. 73 al Legii nr. 294 din 25 decembrie 2008 cu privire la Procuratură.

Potrivit acestor modificări, procurorii pensionați nu mai beneficiază de dreptul la

recalcularea pensiei odată cu majorarea procurorului în exercițiul funcției.

A considerat că cererea depusă, întrunește condițiile de fapt și de drept pentru

a fi satisfăcute integral cerințele cu privire la recunoașterea ca neîntemeiat

răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale la cererea prealabilă și în vederea

restabilirii dreptului de recalculare a pensiei de procuror, precum și obligarea Casei

Naționale de Asigurări Sociale de a recalcula pensia de procuror, începând cu 5

aprilie 2013.

Reclamanta și-a întemeiat prezenta cerere de chemare în judecată în baza

Legii nr. 902 din 29 ianuarie 1992, Legii cu privire la statutul judecătorului nr. 544

din 20 iulie 1995, Legii contenciosului administrativ, în vigoare la acel moment,

Legii cu privire la salarizarea în sistemul bugetar nr. 355 din 23 decembrie 2005,

Legii nr. 37 din 7 martie 2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 355 din

23 decembrie 2003 cu privire la sistemul de salarizare în sistemul bugetar și art. 8-

10, 14-15 ale Codului civil.

La fel, a specificat că dreptul la pensie cu aplicarea principiului recalculării ei

la creșterea ordinară a salariului procurorului în exercițiu este menținut atât prin

normele legale, cât și de instanța de jurisdicție constituțională.

A solicitat recunoașterea ilegalității deciziei nr. O-1602/17 din 7 septembrie

2017 a Casei Naționale de Asigurări Sociale, repunerea în dreptul lezat și obligarea

Casei Naționale de Asigurări Sociale de a-i recalcula și a-i achita pensia pentru

vechime în muncă, reieșind din salariul mediu lunar achitat procurorului în

exercițiu, cu recalcularea acesteia, în cazul majorării generale a salariului

procurorului în exercițiu, ținându-se cont de funcția deținută la data ieșirii la

pensie.

Prin hotărârea din 4 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

cererea de chemare în judecată a fost admisă. A fost anulată decizia Casei

Naționale de Asigurări Sociale nr. O-1602/17 din 7 septembrie 2017 și a fost

repusă Olga Oarza în dreptul lezat de recalculare a pensiei pentru vechime în

muncă în dependență de majorarea generală a salariului procurorului în exercițiu,

ținându-se cont de funcția deținută și data ieșirii la pensie. A fost obligată Casa

Națională de Asigurări Sociale să recalculeze și să achite pensia pentru vechime în

muncă Olgăi Oarza, începând cu 5 aprilie 2013 și continuând recalculul cu

următoarele majorări, ținându-se cont de majorarea generală a salariului

procurorului în exercițiu pe perioada de pensionare și de funcția deținută la data

ieșirii la pensie.

La 11 aprilie 2018, Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat apel

împotriva hotărârii din 4 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Prin decizia din 29 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și a fost menținută hotărârea

din 4 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

2

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut prevederile art. 123 alin. (6)

Cod de procedură civilă, art. 47 din Constituție, art. 2 alin. (1) – (3), 9 lit. a), 14, 15

alin. (1), 34 alin. (1) ale Legii privind pensiile de asigurări sociale de stat nr. 156

din 14 octombrie 1998, art. 34 din Legea cu privire la Procuratură nr. 118 din 14

martie 2003, art. 60 alin. (1), 63 alin. (1), 73 alin. (8) ale Legii nr. 294 din 25

decembrie 2008 cu privire la Procuratură, art. 47 lit. e) din Legea privind sistemul

public de pensii nr. 156 din 14 octombrie 1998 (în redacția Legii pentru

modificarea și completarea unor acte legislative nr. 187 din 15 iulie 2010), precum

și art. 6 alin. (1)-(4) Cod civil.

Totodată, a remarcat că Olga Oarza activând în funcție de procuror și având

vechimea necesară în muncă, întrunește condițiile legale la recalcularea și achitarea

pensiei pentru vechime în muncă în cazul majorării generale a salariului

procurorului, pe când Casa Națională de Asigurări Sociale neîntemeiat a stabilit

mărimea pensiei cu aplicarea mecanismului general de indexare a acesteia la 1

aprilie a fiecărui an.

La caz, Colegiul Curții de Apel Chișinău a notat că Olga Oarza a dobândit

dreptul la pensie în anul 2004, în condițiile prevederilor Legii nr. 118 din 14 martie

2003 cu privire la Procuratură.

Instanța de apel a accentuat că dreptul Olgăi Oarza cu aplicarea principiului

recalculării pensiei la creșterea ordinară a salariului procurorului în exercițiu este

menținut de instanța de jurisdicție constituțională, iar dreptul subiectiv constituit în

baza unei legi anterioare nu poate fi atins de cel născut sub imperiul unei legi

posterioare.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că prima instanță a dat o apreciere

obiectivă probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei și corect a aplicat

normele de drept material și procedural.

La 11 ianuarie 2019, Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat recurs

împotriva deciziei din 29 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău.

În susținerea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe, considerându-le neîntemeiate și ilegale prin faptul că au

fost încălcate și aplicate eronat normele de drept material, nefiind constatate și

elucidate pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei.

A relatat că începând cu 1 iulie 2011, drepturile de pensionare a procurorilor

sunt reglementate de prevederile art. 462 din Legea nr.156 din 14 octombrie 1998

privind pensiile de asigurări sociale de stat, care nu prevede faptul că pensiile

procurorilor și indemnizațiile viagere se recalculează în cazul majorării generale a

salariului procurorilor.

La fel, a menționat că prin hotărârea nr. 27 din 20 noiembrie 2011 a Curții

Constituționale, au fost recunoscute ca fiind constituționale prevederile Legii nr.

56 din 9 iunie 2011, care prevăd condițiile noi privind asigurarea socială a

procurorilor în exercițiu cât și a celor în demisie.

Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare

în judecată să fie respinsă integral.

3

Examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție menționează următoarele.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) Cod administrativ, prezentul cod intră în

vigoare la 1 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) Cod administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni de

acțiuni în contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare

până la intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor

aplica corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs

a încheierilor judecătorești.

Din sensul normelor de drept enunțate urmează că legiuitorul a optat pentru

principiu aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Prin urmare, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție va aprecia condițiile de admisibilitate a

recursului în conformitate cu prevederile art. 258 alin. (3) Cod administrativ, adică

conform reglementărilor anterioare intrării în vigoare a Codului administrativ.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 29 noiembrie 2018,

dar date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurentă la dosar lipsesc.

Astfel, recursul declarat la 11 ianuarie 2019, este în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

4

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod

de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură

civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă

a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale.

5

În conformitate cu art.193, 195, 230 și 258 alin. (3) ale Codului administrativ

și art. 270, 433 lit. a) și 440 alin. (1) ale Codului de procedură civilă, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

dispune:

Recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale, se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Mariana Pitic

Tamara Chișca-Doneva

6