3ra-462/19 — recunoasterea ilegalitatii refuzului privind recalcaularea impozitelor pentru bunurile imobile, obligarea efectuarii recalcularii si repararea prejudiciului

3ra-462/19 — recunoasterea ilegalitatii refuzului privind recalcaularea impozitelor pentru bunurile imobile, obligarea efectuarii recalcularii si repararea prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-462/19

Prima instanță: Judecătoria Comrat, sediul Central (judecător V. Hrapacov)

Instanța de apel: Curtea de Apel Comrat (judecători G. Colev, L. Caraianu și A. Curdov)

Î N C H E I E R E

17 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului declarat de Primarul s. Bugeac,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată

depusă de Svetlana Scurtul împotriva Primarului s. Bugeac cu privire la

recunoașterea ilegalității refuzului de a efectua recalcularea impozitului pe bunurile

imobile, obligarea de a efectua recalcularea impozitului pe bunurile imobile,

repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 01 noiembrie 2018 a Curții de Apel Comrat, prin care

a fost admis apelul declarat de Primarul s. Bugeac, s-a casat parțial hotărârea din

07 mai 2018 a Judecătoriei Comrat, sediul Central, și s-a emis o nouă hotărâre în

această parte,

c o n s t a t ă:

La 06 octombrie 2017, Svetlana Scurtul a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Primarului s. Bugeac cu privire la recunoașterea ilegalității

refuzului Primarului s. Bugeac de a efectua recalcularea impozitului pe bunurile

imobile amplasate pe str. I. Xxxx nr. 17, s. Bugeac, UTA Găgăuzia, cu nr.

cadastrale xxxx.116, xxxx.116.01 și xxxx.117, pentru perioada anilor 2012-2017,

obligarea Primarului s. Bugeac de a efectua recalcularea impozitului pe bunurile

imobile amplasate pe str. I. Xxxx nr. 17, s. Bugeac, UTA Găgăuzia, cu nr.

cadastrale xxxx.116, xxxx.116.01 și xxxx.117, pentru perioada anilor 2012-2017,

repararea prejudiciului moral în sumă de 5 000 lei și încasarea cheltuielilor de

judecată (f.d. 1-3).

În motivarea acțiunii, reclamanta Svetlana Scurtul a relatat că este

proprietara casei și a terenului de pământ aferent, amplasate pe str. I. Xxxx nr. 17,

s. Bugeac, UTA Găgăuzia, cu nr. cadastrale respective xxxx.116 și xxxx.116.01,

cât și a grădinii amplasate la aceeași adresă, cu nr. cadastral xxxx.117.

1

Reclamanța a susținut că în conformitate cu art. 278 alin. (1) din Codul

fiscal, bunurile imobile nominalizate sunt obiecte ale impunerii fiscale, impozitul

urmând a fi calculat de către serviciul de colectare a impozitelor și taxelor locale al

Primăriei s. Bugeac, în acord cu prevederile art. 281 alin. (1) din Codul fiscal.

Reclamanta a indicat că în contradicție cu prevederile art. 4 din Legea nr.

1056 din 16 iunie 2000 pentru punerea în aplicare a titlului VI din Codul fiscal și

cu deciziile Consiliului s. Bugeac, prin care a fost stabilită cota maximă a

impozitului pe bunuri imobile, în perioada anilor 2012-2017, serviciul de colectare

a impozitelor și taxelor locale al Primăriei s. Bugeac greșit a calculat impozitul pe

bunurile imobile cu nr. cadastrale xxxx.116, xxxx.116.01 și xxxx.117.

Reclamanta a specificat că în loc să aplice cota de impozitare pentru

terenurile de pământ din intravilanul localităților de 1 leu pentru fiecare metru

pătrat și cota de impozitare pentru bunurile imobile cu destinație locativă de 1 leu

pentru fiecare metru pătrat și 0, 1% din baza impozabilă a bunurilor imobile, în

perioada anilor 2012-2017, Primăria s. Bugeac eronat a aplicat cota de impozitare

pentru bunurile imobile cu altă destinație decât cea locativă sau agricolă, care este

de 0, 3% din baza impozabilă a bunurilor imobile.

Astfel, reclamanta a relevat că la 15 august 2017, în scopul înlăturării

încălcărilor admise, s-a adresat la Primăria s. Bugeac cu cerere privind recalcularea

impozitului pe bunurile imobile amplasate cu nr. cadastrale xxxx.116, xxxx.116.01

și xxxx.117, pentru perioada anilor 2012-2017, cererea fiind respinsă prin

răspunsul nemotivat și ilegal al Primarului s. Bugeac din 21 august

2017, pe care l-a recepționat la data de 07 septembrie 2017.

Reclamanta a notat că acțiunile Primarului s. Bugeac de ignorare și încălcare

a drepturilor reclamantei au dus la cauzarea prejudiciului moral, estimând că suma

de 5 000 lei este suficientă pentru repararea suferințelor psihice pricinuite, în

temeiul art. 25 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din

10 februarie 2000 și al art. 1398 alin. (1) și 1422 alin. (1) din Codul civil.

Prin hotărârea din 07 mai 2018 a Judecătoriei Comrat, sediul Central, a fost

admisă parțial cererea de chemare în judecată înaintată de Svetlana Scurtul

împotriva Primarului s. Bugeac cu privire la recunoașterea ilegalității refuzului de

a efectua recalcularea impozitului pe bunurile imobile, obligarea de a efectua

recalcularea impozitului pe bunurile imobile, repararea prejudiciului moral și

încasarea cheltuielilor de judecată. S-a recunoscut drept ilegal refuzul Primarului s.

Bugeac de a efectua recalcularea impozitului pe bunurile imobile amplasate pe str.

I. Xxxx nr. 17, s. Bugeac, UTA Găgăuzia, cu nr. cadastrale xxxx.116, xxxx.116.01

și xxxx.117, pentru perioada anilor 2012-2017. S-a obligat Primarul s. Bugeac de a

efectua, în baza cotelor stabilite ale impozitului pe bunurile imobile, recalcularea

impozitului pe bunurile imobile amplasate pe str. I. Xxxx nr. 17, s. Bugeac, UTA

Găgăuzia, cu nr. cadastrale xxxx.116, xxxx.116.01 și xxxx.117, pentru perioada

anilor 2012-2017. S-a încasat, în beneficiul Svetlanei Scurtul, din contul

Primarului s. Bugeac, prin intermediul bugetului local al s. Bugeac, suma de 1 000

lei cu titlu de reparare a prejudiciului moral. În rest, a fost respinsă ca neîntemeiată

cererea de chemare în judecată (f.d. 60-65).

2

La 06 iunie 2018, Primarul s. Bugeac a declarat apel împotriva hotărârii din

07 mai 2018 a Judecătoriei Comrat, sediul Central (f.d. 59).

Prin decizia din 01 noiembrie 2018 a Curții de Apel Comrat, a fost admis

apelul declarat de Primarul s. Bugeac și s-a casat hotărârea din 07 mai 2018 a

Judecătoriei Comrat, sediul Central, în partea obligării Primarului s. Bugeac de a

efectua recalcularea impozitului pe bunurile imobile amplasate pe str. I. Xxxx nr.

17, s. Bugeac, UTA Găgăuzia, cu nr. cadastrale xxxx.116, xxxx.116.01 și

xxxx.117, pentru anul 2012, și a încasării în beneficiul Svetlanei Scurtul, din

contul Primarului s. Bugeac, prin intermediul bugetului local al s. Bugeac, a sumei

de 1 000 lei cu titlu de reparare a prejudiciului moral. S-a emis o nouă hotărâre în

această parte, prin care a fost respinsă ca tardivă pretenția Svetlanei Scurtul cu

privire la obligarea de a efectua recalcularea impozitului pe bunurile imobile

pentru anul 2012 și ca neîntemeiată pretenția cu privire la repararea prejudiciului

moral (f.d. 97-103).

În consolidarea soluției emise, instanța de apel a reținut că serviciul de

colectare a impozitelor și taxelor locale al Primăriei s. Bugeac greșit a calculat

impozitul pe bunurile imobile cu nr. cadastrale xxxx.116, xxxx.116.01 și xxxx.117,

care aparțin cu drept de proprietate Svetlanei Scurtul, deoarece după cum rezultă

din extrasele din Registrul bunurilor imobile, bunurile imobile nominalizate nu au

altă destinație decât cea locativă sau agricolă, ceea ce face inaplicabile prevederile

art. 280 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal, care stabilesc cota impozitului pe bunuri

imobile cu altă destinație decât cea locativă sau agricolă de 0, 3% din baza

impozabilă a acestora.

Aici, instanța de apel a concluzionat că serviciul de colectare a impozitelor și

taxelor locale al Primăriei s. Bugeac eronat s-a bazat pe informația cu privire la

destinația bunurilor imobile cu nr. cadastrale xxxx.116, xxxx.116.01 și xxxx.117,

cuprinsă în baza de date a Serviciului Fiscal de Stat, în condițiile în care informația

respectivă contravine informației din Registrul bunurilor imobile, iar Svetlana

Scurtul nu poartă răspundere pentru aceste contradicții.

Totodată, instanța de apel a reținut faptul că Primarul s. Bugeac întemeiat a

invocat tardivitatea pretenției reclamantei Svetlana Scurtul privind obligarea

Primarului s. Bugeac de a efectua recalcularea impozitului pe bunurile imobile

amplasate pe str. I. Xxxx nr. 17, s. Bugeac, UTA Găgăuzia, cu nr. cadastrale

xxxx.116, xxxx.116.01 și xxxx.117, pentru anul 2012.

În ceea ce privește pretenția Svetlanei Scurtul privind repararea prejudiciului

moral în sumă de 5 000 lei, instanța de apel a conchis că Svetlana Scurtul nu a

prezentat probe în acest sens.

La 22 noiembrie 2018, Svetlana Scurtul a declarat recurs împotriva deciziei

din 01 noiembrie 2018 a Curții de Apel Comrat (f.d. 122-123).

Prin încheierea din 27 februarie 2019 a Curții Supreme de Justiție, a fost

considerat inadmisibil recursul declarat de Svetlana Scurtul (f.d.

143-146).

La 06 decembrie 2018, Primarul s. Bugeac a declarat, prin intermediul

oficiului poștal, recurs împotriva deciziei din 01 noiembrie 2018 a Curții de Apel

3

Comrat, solicitând casarea acesteia și a hotărârii din 07 mai 2018 a Judecătoriei

Comrat, sediul Central, precum și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie

respinsă cererea de chemare în judecată înaintată de Svetlana Scurtul (f.d. 148;

149).

În motivarea recursului, recurentul Primarul s. Bugeac a susținut că atunci

când locuitorilor s. Bugeac li se expediază avizele de plată a impozitului pe

bunurile imobile, autoritatea publică locală se bazează pe informația de pe pagina

web a Serviciului Fiscal de Stat, www.fisc.md, or anume Serviciul Fiscal de Stat

deține informația referitoare la proprietarii bunurilor imobile, valoarea bunurilor

imobile, și anume programa organului fiscal calculează cuantumul impozitului pe

bunurile imobile.

Astfel, recurentul consideră că Svetlana Scurtul urma să se adreseze către

Serviciul Fiscal de Stat cu solicitarea de a modifica informația pe care o deține

organul fiscal, de care s-a ghidat autoritatea publică locală.

În final, recurentul a relevat că luând în considerare că Svetlana Scurtul a

depus cererea de chemare în judecată la 06 octombrie 2017, aceasta a omis și

termenul de înaintare a pretenției privind obligarea Primarului s. Bugeac de a

efectua recalcularea impozitului pe bunurile imobile amplasate pe str. I. Xxxx nr.

17, s. Bugeac, UTA Găgăuzia, cu nr. cadastrale xxxx.116, xxxx.116.01 și

xxxx.117, pentru perioada anilor 2013-2014.

La 27 martie 2019, a parvenit o referință din numele Svetlanei Scurtul, cu

solicitarea de a considera drept inadmisibil recursul declarat de Primarul s. Bugeac

împotriva deciziei din 01 noiembrie 2018 a Curții de Apel Comrat (f.d.

173-175).

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018, a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod

intră în vigoare la 01 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni de

acțiuni în contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare

până la intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor

aplica corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs

a încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate, rezultă că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Prin urmare, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție va aprecia condițiile de admisibilitate a

recursului prin prisma prevederilor art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, adică

potrivit reglementărilor anterioare intrării în vigoare a Codului administrativ.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

4

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Luând în considerare că la 06 decembrie 2018, recurentul Primarul s.

Bugeac a declarat recurs împotriva deciziei din 01 noiembrie 2018 a Curții de Apel

Comrat, adică în termen de mai puțin de 2 luni de la data pronunțării dispozitivului

deciziei contestate, completul consideră că recurentul Primarul s. Bugeac s-a

încadrat în termenul de declarare a recursului prevăzut la art. 434 alin. (1) din

Codul de procedură civilă.

În afară de aceasta, completul evidențiază că decizia recurată a fost publicată

pe portalul instanțelor naționale de judecată la 14 noiembrie 2018.

Examinând temeiurile recursului declarat de Primarul s. Bugeac, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul drept inadmisibil, din următoarele

raționamente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Respectiv, instanța de recurs reține că examinarea admisibilității recursului

presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu

temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat de Primarul s. Bugeac se

referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel,

însă nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept

material, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Subsidiar, se menționează că, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a,

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ accentuează că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul

XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanța de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia,

coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

5

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură civilă,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului. Însă din recursul declarat de Primarul s. Bugeac, nu

rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa, a

constatat că dreptul de acces la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări

implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate

a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat

că modul de aplicare a art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului

procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare, depinde de caracteristicile

speciale ale procedurilor respective. Trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în

sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem

(Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p.

141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică

doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele

articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei hotărâre din 09 octombrie 1991, § 31,

Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1)-(11) din Codul de procedură civilă, în

cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433,

completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată

irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform

prevederilor art. 270 și nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Încheierea privind inadmisibilitatea recursului se plasează pe pagina web a Curții

Supreme de Justiție la data emiterii și se transmite tuturor participanților la proces

și reprezentanților acestora.

În asemenea circumstanțe, completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

declarat de Primarul s. Bugeac nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art.193, 195, 230 și 258 alin. (3) din Codul administrativ

și art. 270 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

6

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Primarul s. Bugeac împotriva

deciziei din 01 noiembrie 2018 a Curții de Apel Comrat, în cauza de contencios

administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de Svetlana Scurtul

împotriva Primarului s. Bugeac cu privire la recunoașterea ilegalității refuzului de

a efectua recalcularea impozitului pe bunurile imobile, obligarea de a efectua

recalcularea impozitului pe bunurile imobile, repararea prejudiciului moral și

încasarea cheltuielilor de judecată.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

7