2ra-549/19 — anularea ordinului de concediere, restabilirea in functie, incasarea salariului pentru lipsa fortata de la munca si repararea prejudiciului moral

2ra-549/19 — anularea ordinului de concediere, restabilirea in functie, incasarea salariului pentru lipsa fortata de la munca si repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-549/19

Prima instanță: Judecătoria Drochia, sediul Rîșcani (jud.: M.Sajin)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud: Gh. Scutelnic, E. Bejenaru, A. Toderaș)

Î N C H E I E R E

10 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Mariana Pitic

Tamara Chișca-Doneva

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Boris Carnauhov,

reprezentat de avocatul Valeriu Terr,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Boris

Carnauhov împotriva Societății cu Răspundere Limitată ,,Petruci V și P” cu privire la

anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru

absența forțată de la locul de muncă și repararea prejudiciului moral, precum și

compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 27 noiembrie 2018 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost

respins apelul declarat de către Boris Carnauhov și a fost menținută hotărârea din 21

iunie 2018 a Judecătoriei Drochia, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă :

La 28 august 2017, Boris Carnauhov a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SRL ,,Petruci V și P”, cu privire la anularea ordinului de concediere,

restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la locul de muncă

și repararea prejudiciului moral, precum și compensarea cheltuielilor de judecată.

Reclamantul în motivarea acțiunii a indicat că prin hotărârea din 13 martie 2017 a

Judecătoriei Drochia, sediul Rîșcani, a fost restabilit în funcția de șofer la SRL

„Petruci V și P”.

Boris Carnauhov a susținut că în temeiul art.89 alin.(3) Codul muncii, după

pronunțarea hotărârii instanței de judecată privind restabilirea salariatului la locul de

muncă, angajatorul este obligat să emită un ordin de restabilire, pe care îl aduce la

cunoștința salariatului, sub semnătură, în termen de 3 zile lucrătoare de la data

emiterii.

A relatat însă, că societatea pârâtă, în persoana administratorului Margareta

Baibarac s-a eschivat cu vehemență de la executarea hotărârii instanței de judecată

timp de două săptămâni.

În același timp, și anume, a doua zi după pronunțarea hotărârii judecătorești,

angajatorul a refuzat categoric să execute hotărârea, dânsul fiind nevoit să se adreseze

în instanța de judecată, ulterior însă nu s-a prezentat la serviciu până la 30 martie

2017, fapt constatat și fixat în procesul-verbal al executorului judecătoresc, Natalia

Covaliciuc.

1

Reclamantul a specificat că abia la 30 martie 2017, SRL „Petruci V și P”.fiind

obligată de executorul judecătoresc, a emis ordinul de restabilire la locul de muncă, ca

ulterior să mimeze reintegrarea lui în funcție.

În acest sens, a susținut că restabilirea la locul de muncă prin hotărârea instanței

de judecată presupune nu numai emiterea de către angajator a ordinului de restabilire

la locul de muncă, dar repunerea de facto a părților în situația anterioată emiterii

actului de concediere, adică în reintegrarea salariatului în funcția deținută anterior

concedierii.

Astfel, nu este admisibilă reintegrarea salariatului concediat ilegal într-o funcție

similară, dar trebuie efectuată în aceeași funcție.

A considerat că solicitarea angajatorului de a prezenta setul de documente

indicate în scrisoarea din 30 martie 2017, și anume, carnetul de muncă, buletinul de

identitate, certificatul medical, permisul de conducere, certificatul transportului rutier

de călătorie, pașaportul tehnic al unității de transport și raportul verificării tehnice, este

lipsită de temei juridic.

Reclamantul a opinat că a prezentat documentele indicate în scrisoarea din 30

martie 2017, cu excepția Raportului verificării tehnice a autobuzului de model

„Mercedes 711D” cu n/î XXXX, care la moment este înregistrat după SRL „Petruci V

și P” și deci, proprietarul este obligat să achite costul reviziei tehnice.

A mai susținut că până în prezent, societatea contrar prevederilor stipulate în

art.10 alin.(2) lit.f) Codul muncii, potrivit căror angajatorul este obligat să asigure

salariații cu utilaj, instrumente, documentație tehnică și alte mijloace necesare pentru

îndeplinirea obligațiilor de muncă, nu l-a asigurat cu Raportul privind testarea tehnică

a autobuzului de model „Mercedes 711D” cu n/î XXXX și cu extras privind reînnoirea

documentelor de licențiere pentru autobuzul nominalizat privind prestarea genului de

activitate „transportul auto de călători în folos public”.

Ca urmare, a considerat că pârâta s-a eschivat de la îndeplinirea obligațiilor

specificate mai sus și ca rezultat a creat imposibilitatea de a munci pe autobuzul de

model „Mercedes 711D” cu n/î XXXX, or, art.229 alin.(2) Cod contravențional,

conducerea unui vehicul care nu a fost înmatriculat în modul stabilit sau care nu a fost

supus reviziei tehnice se sancționează cu amendă de la 9 la 12 unități convenționale cu

aplicarea a 3 puncte de penalizare.

Totodată, SRL „Petruci V și P” a fost obligată în baza art.126 alin.(1) lit. b) din

Regulamentul circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.357 din

13.05.2009, să nu admită în circulație vehiculele a căror stare tehnică nu corespunde

normelor tehnice și ecologice, precum și cele care nu sunt înmatriculate sau nu au fost

supuse controlului tehnic de stat.

În caz contrar, conform art.228 alin.(4) Cod contravențional, persoanele

responsabile de exploatarea și starea tehnică a vehiculelor se sancționează cu amendă

de la 60 la 90 de unități convenționale aplicată persoanei cu funcție de răspundere cu

sau fără privarea de dreptul de a deține anumite funcții pe un termen de la 3 luni la un

an, cu amendă de la 90 la 150 de unități convenționale aplicată persoanei juridice cu

sau fără privarea de dreptul de a desfășura o anumită activitate pe un termen de la 6

luni la un an.

Reclamantul a accentuat că SRL „Petruci V și P” după emiterea ordinului de

restabilire la locul de muncă nu a întreprins nicio acțiune, în vederea reintegrării lui în

funcție, nu i-a propus să lucreze pe un alt vehicul sau să fie transferat în altă funcție.

2

Or, dimpotrivă, administratorul societății a declanșat asupra lui la locul de muncă

o hărțuire morală sub forma unei violențe psihice și a creat la gara de autobuze

Rîșcani, prin comportament verbal și nonverbal, abuziv și disprețuitor, manifestat

deliberat față de personalitatea lui o atmosferă neplăcută, ostilă și umilitoare, care i-a

afectat personalitatea, demnitatea și integritatea psihologică, care i-au provocat mai

multe simptome fizice, mentale și psihosomatice, stres, depresie, sentimente de

autoculpabilizare, fobii, tulburări de somn, afecțiuni digestive și muscule-scheletice.

Mai mult, după restabilire, timp de două săptămâni cât s-a prezentat zilnic la

locul de muncă, dânsul a devenit un obiect de dispreț și batjocură pentru membrii

colectivului de muncă și pentru lucrătorii autogării, care făceau haz pe seama lui.

Prin urmare, absența lui de la locul de muncă, este indubitabil justificată, iar

ordinul nr.9 din 5 iunie 2017 privind aplicarea sancțiunii disciplinare, în temeiul art.

86 alin. (1) lit. h) Codul muncii, a fost emis contrar legii.

A considerat că i-a fost încălcat dreptul prevăzut la art.4 din Convenția cu privire

la încetarea raporturilor de muncă din inițiativa patronului nr.158 din 22 iunie 1982,

ratificată prin Hotărârea Parlamentului nr.994 din 15 octombrie 1996 (în vigoare din

21 noiembrie 1996) și art.43 din Constituție, precum și a fost lipsit de plățile salariale

pe întreaga perioadă de absență forțată de la muncă.

Reclamantul și-a întemeiat acțiunea în baza prevederile art. 354-355 ale Codului

Muncii, art.8-11, 14 ale Codului civil, art.32-33, 85, 166-167 ale Codului de procedură

civilă.

A solicitat declararea nulității ordinului nr. 9 din 5 iunie 2017 privind aplicarea

sancțiunii disciplinare, în temeiul art. 86 alin. (1) lit. h) Codul muncii, restabilirea la

locul de muncă, în funcție de șofer, încasarea de la SRL „Petruci V și P” a plăților

salariale pentru perioada absenței forțate de la muncă, în sumă de 11 052 de lei și a

sumei de 10 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral, precum și compensarea

cheltuielilor de judecată de 3 500 de lei.

Prin hotărârea din 21 iunie 2018 a Judecătoriei Drochia, sediul Rîșcani, a fost

respinsă cererea depusă de către Boris Carnauhov. (f.d. 108-117)

La 20 iulie 2018, Boris Carnauhov, a declarat apel împotriva hotărârii din 21

iunie 2018 a Judecătoriei Drochia, sediul Rîșcani.

Prin decizia din 27 noiembrie 2018 a Curții de Apel Bălți, a fost respins apelul

declarat de către Boris Carnauhov și a fost menținută hotărârea din 21 iunie 2018 a

Judecătoriei Drochia, sediul Rîșcani.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Bălți a reținut prevederile art. 89 alin. (3),

86 alin. (1) lit. h), 208 alin. (1), (2) și 210 alin. (1) ale Codului muncii și art. 123 alin.

(6) Cod de procedură civilă.

Instanța de apel având în susținere normele menționate supra, a constatat că

ordinul contestat, corespunde prevederilor art. 210 Codul muncii.

În aceiași ordine de idei, Curtea de Apel Bălți a stabilit că prin procesele-verbale

care au fost întocmite începând cu 27 aprilie 2017 și până la 5 iunie 2017, Boris

Carnauhov a lipsit de la locul de muncă. Or, dânsul nu a prezentat anumite probe

pertinente în susținerea poziției sale.

La 25 ianuarie 2019, Boris Carnauhov, reprezentat de avocatul Valeriu Terr a

declarat recurs împotriva deciziei din 27 noiembrie 2018 a Curții de Apel Bălți.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

reiterând motivele de fapt și de drept expuse pe parcursul examinării cauzei.

3

A considerat că instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor argumentelor

invocate în cererea de apel, iar ca urmare a adoptat o decizie neîntemeiată.

Recurentul a specificat că în redacția Legii în vigoare la 5 iunie 2017, datat

adoptării ordinului de concediere contestat, lipsește cuvântul ,,repetat”, or, lit. h) la

alin. (1), art. 86 al Codului muncii, prin Legea nr. 188 din 21 septembrie 2017 (în

vigoare din 20 octombrie 2017), a fost exclusă.

Suplimentar a indicat că Codul muncii nu are caracter retroactiv, iar instanța de

judecată a încălcat acest principiu, extinzând efectul legii noi asupra unei situații

anterioare.

Recurentul și-a întemeiat prezenta cerere de recurs în baza art.432 Cod de

procedură civilă.

A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătorești, cu emiterea

unei hotărâri noi, de admitere a acțiunii și compensarea cheltuielilor de judecată.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Curtea de Apel Bălți a pronunțat decizia contestată la 27 noiembrie 2018.

Recurentul și reprezentantul acestuia au recepționat decizia instanței de apel la 14

ianuarie 2019. (f.d. 151-152)

Astfel, recursul declarat la 25 ianuarie 2019, este în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Boris Carnauhov, reprezentat

de avocatul Valeriu Terr în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră

că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Boris Carnauhov,

reprezentat de avocatul Valeriu Terr nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

4

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul normelor

procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța

de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor

și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din

recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa

constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în

detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale

specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță

inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței,

Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de către Boris Carnauhov, reprezentat de

avocatul Valeriu Terr.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

dispune:

Recursul declarat de către Boris Carnauhov, reprezentat de avocatul Valeriu Terr,

se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Mariana Pitic

Tamara Chișca-Doneva

5