2ra-319/19 — obligarea achitarii si calcularii indemnizatiei

2ra-319/19 — obligarea achitarii si calcularii indemnizatiei (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.2ra-319/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (jud: L.Pruteanu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: I.Secrieru, A.Danilov, Iu.Cimpoi)

DECIZIE

10 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

Nina Vascan

Tamara Chișca-Doneva

examinând recursul declarat de Iurie Stoian, reprezentat de avocatul Sergiu

Bejan,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Iurie Stoian

împotriva Societății cu Răspundere Limitată ,,Frigoclima” cu privire la

încasarea plăților salariale și obligarea calculării și achitării indemnizației pentru

concediul nefolosit și,

la acțiunea reconvențională depusă de Societatea cu Răspundere Limitată

,,Frigoclima” împotriva lui Iurie Stoian cu privire la declararea nulității actelor

juridice și încasarea sumei,

împotriva încheierii din 20 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin

care cererea privind repunerea în termenul de declarare a apelului depusă de

Societatea cu Răspundere Limitată ,,Frigoclima” a fost admisă și dispusă

repunerea apelantei în termenul de declarare a apelului, și

împotriva deciziei din 2 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin

care a fost admis apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată

,,Frigoclima”, a fost casată parțial hotărârea din 29 noiembrie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani și în partea casată a fost emisă o hotărâre

nouă,

c o n s t a t ă :

La 30 martie 2015, Iurie Stoian a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Societății cu Răspundere Limitată ,,Frigoclima” (în continuare SRL

1

,,Frigoclima”) cu privire la încasarea plăților salariale și obligarea calculării și

achitării indemnizației pentru concediul nefolosit.

În motivarea acestei acțiuni, reclamantul a invocat că la 17 iunie 2013 a

încheiat cu pârâta SRL ,,Frigoclima” contractul individual de muncă nr. 7B,

conform căruia dânsul a fost angajat în cadrul întreprinderii în calitate de

director comercial, cu un salariu de funcție în sumă de 5000 lei, care pe

parcursul activății sale a fost majorat până la suma de 11000 lei.

Conform contractului individual de muncă, părțile au stabilit plăți salariale

suplimentare cu titlu de premiu pentru munca prestată, conform unei grile

procentuale reieșind din valoarea contractelor încheiate de SRL „Frigoclima” cu

terțe persoane.

A menționat, că premiul trebuia să fie achitat de către SRL „Frigoclima” în

folosul său, în termen de 60 de zile din momentul încheierii, realizării și

încasării sumelor contractelor negociate de acesta.

Astfel, reclamantul a susținut că pe parcursul activității sale și-a îndeplinit

pe deplin atribuțiile de serviciu, a încheiat și executat un șir de contracte

profitabile în interesul SRL „Frigoclima”, iar în urma încheierii contractelor

nominalizate societatea trebuia să-i achitate suma de 62793 euro cu titlu de

premiu, fapt confirmat prin semnarea actelor nr. 1 și 2 din 18 august 2014, prin

care părțile au confirmat că serviciile au fost executate eficient și în timp util.

Din considerentul că termenul scadent de achitare a premiului în sumă de

62793 euro a expirat la 18 octombrie 2014, iar SRL „Frigoclima” nu și-a onorat

cu diligență obligația în modul corespunzător, Iurie Stoian a depus prezenta

cerere de chemare în judecată, solicitând în urma concretizării cerințelor

încasarea din contul SRL „Frigoclima” în beneficiul său a sumei de 62793 euro

cu titlu de premiu pentru munca prestată, a sumei de 11000 lei cu titlu de salariu

pentru luna „martie 2015” și obligarea SRL „Frigoclima” de a-i efectua calculul

și de a-i achita indemnizațiile pentru concediile anuale nefolosite pentru anii

2013, 2014 și 2015.

Suplimentar, a indicat că fiind în raporturi de muncă cu SRL „Frigoclima”

aceasta din urmă nu i-a achitat salariul pentru luna „martie 2015” în sumă de

11000 lei, fapt care l-a determinat să depună cerere de concediere de la serviciu.

În același context, a menționat că pe parcursul anilor 2013, 2014 și 2015 n-a

fost în concediul anual, iar la data înaintării cererii de demisie societatea nu i-a

calculat și achitat indemnizațiile pentru concediile anuale nefolosite.

În drept, reclamantul și-a întemiat acțiunea pe dispozițiile art. 1 Protocolul

Adițional nr. 1 CEDO, art. 10, 49, 56, 137, 329, 330 și 355 Codul muncii și art.

art. 5, 166-167 Cod de procedură civilă.

Pe parcursul examinării cauzei, SRL „Frigoclima” a depus acțiune

reconvențională împotriva lui Iurie Stoian cu privire la declararea nulității

actelor juridice și încasarea sumei.

În motivarea acțiunii reconvenționale, SRL „Frigoclima” a indicat că

contractul individual de muncă încheiat între administratorul Dorina Bejan și

2

salariatul lurie Stoian a fost încheiat prin dol, iar acesta din urmă trebuia să

îndeplinească atribuțiile de serviciu în calitate de director comercial, muncă

pentru care a fost salarizat.

Referitor la contractele de referință indicate în anexele nr. 1 și nr. 2 din 18

august 2014, acestea au fost semnate de către administratorul SRL „Frigoclima”

Dorina Bejan și nu de Iurie Stoian, prin urmare ultimul nu este în drept de a cere

careva plăți care nu i se cuvin în legătură cu raporturile de serviciu.

SRL „Frigoclima” a mai indicat că la data semnării actelor nr. 1 și nr. 2 din

18 august 2014, administratorul Dorina Bejan cunoștea despre indicatorii slabi

pentru anul 2014, prin urmare asumarea plății unor premii putea fi făcută doar

în cazul în care ar fi existat indicatori satisfăcători.

În continuare, societatea a subliniat că contractul individual de muncă este

confuz la capitolul atribuții și obligațiuni ale salariatului, or, acesta pentru

perioada de activitate nu a avut nici un client găsit personal cu care să fi semnat

un careva contract și care să fi fost realizat așa cum pretinde, pe când semnarea

actelor din 18 august 2014 nu confirmă că acesta ar fi găsit personal careva

clienți și că ar fi semnat și realizat careva contracte individual.

În partea ce ține de nulitatea parțială a clauzei contractului individual de

muncă la compartimentul „Retribuirea Muncii - premierea salariatului”, SRL

„Frigoclima” a indicat că la 24 mai 2013 unicul fondator al societății a semnat o

decizie prin care a dispus că contractele ce conțin prevederi ce se referă la

eventuale premieri din rezultatele muncii să fie considerate nule fără viză

favorabilă a fondatorului unic, iar despre aceasta au fost informați atât

administratorul societății Dorina Bejan cât și directorul comercial Iurie Stoian.

La fel, SRL „Frigoclima” a indicat că reclamantului – pârât i-a fost achitată

fără just temei suma de 90305,93 lei, prin urmare acesta din urmă trebuie s-o

restituie, deoarece pe parcursul perioadei de muncă a lui Iurie Stoian, acesta a

încasat de la societate suma de 147357,28 lei sub formă de salariu și suma de

90305,93 lei sub formă decontului de avans.

A mai indicat că la momentul concedierii, sumele avansate către reclamant

urmau a fi restituite, însă necătând la aceasta, Iurie Stoian pe lângă refuzul de a

le restitui a mai rămas în posesia unor bunuri materiale precum aparate de

climatizare și telefon mobil.

În opinia sa, sumele aflate la Iurie Stoian este un act de deținere a unor

mijloace financiare fără just temei și care urmează a fi restituite.

SRL „Frigoclima” a solicitat inclusiv în urma concretizării pretențiilor,

declararea nulității parțiale a prevederilor din contractul individual de muncă nr.

7B din 17 iunie 2013 în partea ce ține de premierea salariatului ce se conține în

compartimentul „Retribuirea Muncii”, declararea nulității actelor nr. 1 și nr. 2

din 18 august 2014 de îndeplinire a lucrărilor încheiate între reprezentantul SRL

„Frigoclima”, Dorina Bejan și Iurie Stoian și încasarea din contul lui Iurie

Stoian în beneficiul societății a sumei de 90305,93 lei achitată fără just temei.

3

În drept, acțiunea reconvențională înaintată de SRL „Frigoclima” a fost

întemeiată pe dispozițiile art. 231, 1389 Cod civil și art. 172- 173 Cod de

procedură civilă.

Prin hotărârea din 29 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani, cererea de chemare în judecată depusă de Iurie Stoian a fost admisă

integral, fiind dispusă încasarea din contul SRL ,,Frigoclima” în beneficiul

reclamantului Iurie Stoian a sumei de 11 000 lei cu titlu de salariu pentru luna

martie 2015 și a sumei de 62 793 euro, convertiți în valuta națională a

Republicii Moldova la momentul executării hotărârii cu titlu de premiu, calculat

în conformitate cu contractul individual de muncă 7B din 17 iunie 2013,

compartimentul ,,Retribuirea Muncii”. S-a obligat SRL ,,Frigoclima” să

calculeze și să îi achite reclamantului Iurie Stoian indemnizațiile pentru

concediul nefolosit pentru anii 2013 – 2015. S-a încasat din contul SRL

,,Frigoclima” în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 38961,13 lei.

Acțiunea reconvențională depusă de SRL „Frigoclima” a fost respinsă ca

neîntemeiată.

Prin încheierea din 20 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost

admisă cererea apelantei SRL ,,Frigoclima” cu privire la repunerea în termenul

de declarare a apelului și dispusă repunerea apelantei SRL ,,Frigoclima” în

termenul legal de declarare a apelului.

Prin decizia din 2 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis

apelul declarat de SRL ,,Frigoclima”, a fost casată parțial hotărârea din 29

noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani în partea încasării din

contul SRL ,,Frigoclima” în beneficiul lui Iurie Stoian a sumei de 62 793 euro,

convertiți în valuta națională a Republicii Moldova la momentul executării

hotărârii, cu titlu de premiu, calculat în conformitate cu contractul individual de

muncă 7B din 17 iunie 2013, compartimentul „Retribuția Muncii” și a încasării

din contul SRL ,,Frigoclima” în beneficiul statului a taxei de stat în sumă de

38961,13 lei cu pronunțarea în aceste părți a unei hotărâri noi, prin care cerința

lui Iurie Stoian împotriva SRL ,,Frigoclima” cu privire la încasarea sumei de 62

793 euro cu titlu de premiu, calculat în conformitate cu contractul individual de

muncă 7B din 17 iunie 2013, compartimentul „Retribuția Muncii” a fost

respinsă ca fiind neîntemeiată. În rest, hotărârea din 29 noiembrie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani a fost menținută. S-a încasat din contul

SRL ,,Frigoclima” în beneficiul statului suma de 532,50 lei cu tiltu de taxă de

stat.

Invocând netemeinicia și ilegalitatea încheierii din 20 februarie 2018 și a

deciziei din 2 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, la 2 ianuarie 2019,

Iurie Stoian reprezentat de avocatul Sergiu Bejan le-a contestat cu recurs,

solicitând admiterea acestora, casarea actelor judecătorești enunțate cu

pronunțarea unei decizii sub formă de încheiere, prin care cererea de apel

depusă de SRL ,,Frigoclima” să fie restituită ca tardivă.

4

În motivarea cererii de recurs, reprezentantul recurentului a invocat că

decizia din 2 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău este neîntemeiată și

ilegală, deoarece instanța de apel a interpretat în mod eronat legea.

Astfel, în opinia sa, decizia este adoptată cu încălcarea flagrantă a dreptului

la un proces echitabil, garantat de art. 6§1 din Convenția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, cu încălcarea

esențială a normelor de procedural.

Cu referire la contestarea încheierii din 20 februarie 2018 a instanței de

apel, prin care SRL ,,Frigoclima” a fost repusă în termenul de declarare a

apelului, consideră că a fost adoptată cu încălcarea flagrantă a prevederilor art.

116 alin. (1) și (3) Cod de procedură civilă, or, SRL ,,Frigoclima” nu a probat

faptul că nu a avut posibilitate de a afla în termen de 30 de zile despre hotărârea

din 29 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani și de a o

contesta în termenul prevăzut de lege.

Prin referința depusă la 26 februarie 2019, SRL ,,Frigoclima” a solicitat

declararea recursului depus de Iurie Stoian ca inadmisibil, deoarece acesta nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de

procedură civilă, or, argumentele invocate în recursul enunțat se referă la

dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu

relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material,

respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat încheierea și decizia contestată 20

februarie 2018 și, respectiv la 2 octombrie 2018 (vol.II,f.d.95,169). Astfel,

având în vedere că încheierea din 20 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău

poate fi atacată odată cu fondul deciziei, dar date care ar confirma recepționarea

deciziei recurate la dosar nu sunt, recursul declarat la 2 ianuarie 2019

(vol.II,f.d.185) este în termen.

Prin încheierea din 27 februarie 2019 a Curții Supreme de Justiție, recursul

declarat de Iurie Stoian reprezentat de avocatul Sergiu Bejan a fost considerat

admisibil, fiind dispusă judecarea acestuia de către completul din 5 judecători.

În conformitate cu art. 441 Codul de procedură civilă, în cazul în care

recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează

fondul recursului.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând

recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele

invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea

hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători

decide asupra oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților

5

acestora pentru a se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în

cererea de recurs.

Verificând legalitatea încheierii și a deciziei din 20 februarie 2018 și,

respectiv din 2 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, adoptate în raport cu

materialele cauzei și prevederile legale, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul

declarat de Iurie Stoian reprezentat de avocatul Sergiu Bejan întemeiat și care

urmează a fi admis cu casarea încheierii și a deciziei instanței de apel cu

pronunțarea unei decizii sub formă de încheiere, prin care cererea privind

repunerea în termenul de declarare a apelului depusă de către Societatea cu

Răspundere Limitată ,,Frigoclima” urmează a fi respinsă, iar apelul declarat

împotriva hotărârii din 29 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani urmează a fi restituit ca fiind depus în afara termenului legal.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. g) Cod de procedură civilă, instanța

de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze

decizia instanței de apel, cu pronunțarea unei încheieri de restituire a cererii de

apel dacă există temeiurile prevăzute la art.369.

Conform art. 369 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă, instanța de apel

restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului

legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a refuzat

să efectueze repunerea în termen.

În conformitate cu art. 362 alin. (1) Cod de procedură civilă, termenul de

declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului

hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel.

Conform art. 116 alin. alin. (1) și (2) din același cod, persoanele care, din

motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot

fi repuse în termen de către instanță. Cererea de repunere în termen se depune la

instanța judecătorească care efectuează actul de procedură și se examinează în

ședință de judecată.

După cum denotă actele cauzei, SRL ,,Frigoclima” a depus cerere de apel

împotriva hotărârii din 29 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani, la 3 ianuarie 2018, iar cererea privind repunerea în termenul de

declarare a apelului a depus-o la 9 ianuarie 2018 (vol.II,f.d.56,63).

Instanța de apel examinând cererea SRL ,,Frigoclima” de repunere în

termenul de declarare a apelului, a stabilit că apelanta nu a participat la

examinarea cauzei în fond și nu a asistat la pronunțarea dispozitivului hotărârii,

nu a recepționat copia dispozitivului hotărârii și a hotărârii motivate.

A concluzionat că apelanta nu a putut exercita din motive neimputabile

acesteia dreptul de declarare a apelului în termenul de 30 de zile de la data

pronunțării dispozitivului, deoarece nu a cunoscut despre hotărârea primei

instanțe, iar în textul deciziei din 2 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, se

6

conține concluzia precum că SRL ,,Frigoclima” a declarat apel în interiorul

termenului de atac prevăzut de art. 362 alin. (1) Cod de procedură civilă.

Colegiul reține însă că această soluție este prematură, iar raționamentul

instanței de apel de a admite cererea de repunere în termen a apelului este în

contradicție cu prevederile art. 116 Cod de procedură civilă și probatoriul din

dosar.

Astfel, Colegiul atestă că SRL ,,Frigoclima” solicitând repunerea apelului

în termen, a indicat că nu a fost prezentă la ședința de judecată din 29 noiembrie

2017 în care s-a pronunțat dispozitivul hotărârii, nu a recepționat dispozitivul

hotărârii, iar copia hotărârii integrale nici nu a fost expediată în adresa sa.

Aici instanța de recurs menționează că, termenul declarării apelului se

calculează nu de la momentul comunicării dispozitivului hotărârii, nu de la data

depunerii cererii de întocmire a hotărârii integrale, dar de la data pronunțării

dispozitivului hotărârii. Respectiv, aceste prevederi legale sunt aplicabile atât

pentru partea care a fost prezentă la pronunțarea dispozitivului hotărârii, cât și

pentru partea care a fost absentă.

Prin urmare, prin prisma prevederilor art. 362 alin. (1) Cod de procedură

civilă, SRL ,,Frigoclima” urma să depună cerere de apel până la data de 29

decembrie 2017. Cu toate acestea apelul a fost depus la 3 ianuarie 2018.

Or, la caz termenul de declarare a apelului a început să curgă la 30

noiembrie 2017, ziua imediat următoare pronunțării dispozitivului hotărârii din

29 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani și a expirat 30 de

zile mai târziu, la 29 decembrie 2017, aceasta fiind ultima zi de depunere a

apelului.

Cât privesc argumentele SRL ,,Frigoclima”, precum că a omis întemeiat

termenul de declarare a apelului, deoarece nu a fost prezentă la pronunțarea

dispozitivului hotărârii, instanța de recurs le consideră neîntemeiate și care

urmează a fi respinse, or, ultima a fost legal citată despre data, ora și locul

ședințelor de judecată, mai mult, reprezentantul său fiind prezent la ședințele de

judecată stabilite pentru 17 martie 2016, 18 aprilie 2016, 27 aprilie 2016, 17 mai

2016, 25 mai 2016, 8 decembrie 2016 și 15 martie 2017 când au avut loc

dezbaterile judiciare și finalizată cauza în fond, fiind ascultate explicațiile

părților, a solicitat amânarea examinării cauzei pentru ca părțile să se

pregătească de susținerile verbale, în prezent pledoarii (vol.I,f.d.195-206,

vol.II,f.d.40-42).

Aici se va menționa că ulterior, însuși reprezentantul SRL ,,Frigoclima” –

avocatul Constantin Tănase a solicitat la 27 aprilie 2017 prin prisma art. 27 Cod

de procedură civilă și a art. 206 alin. (1) din același cod, dispunerea finalizării

cauzei în lipsa sa, ceea ce se confirmă prin cererea anexată la dosar

(vol.II,f.d.47).

Respectiv, atât SRL ,,Frigoclima”, cât și reprezentantul acesteia, avocatul

Constantin Tănase au fost în cunoștință despre existența prezentului litigiu și

examinarea lui, prin urmare, trebuiau să întreprindă toate măsurile necesare,

7

după cum sugerează și jurisprudența CEDO (cauza Van Harn versus Germany,

nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007), de a se interesa despre desfășurarea

litigiului și de a proteja drepturile sale de acces la instanță fapt, însă, ignorat de

aceștea, ce a generat omiterea termenului de declarare a apelului.

Deci, SRL ,,Frigoclima” a fost obligată la intervale rezonabile de timp să

manifeste diligență și să se intereseze de soarta dosarului despre care cunoștea

cu certitudine că se află pe rolul instanței cu participarea sa și să respecte

termenele prevăzute de lege, adică urma să întreprindă toate măsurile necesare

de protejare a drepturilor sale, inclusiv, prin acțiuni concludente, de informare

în privința modului de derulare a procesului prin care să demonstreze păstrarea

interesului față de caz și imposibilitatea de a se familiariza cu hotărârea adoptată

într-un asemenea mod, pentru a dispune de posibilitatea contestării hotărârii în

termen.

Nu poate fi reținut ca temei de a considera că apelul a fost depus în termen

nici argumentul SRL ,,Frigoclima” precum că dispozitivul hotărârii contestate

nu l-a recepționat în termen de 5 zile, conform art. 236 alin. (4) Cod de

procedură civilă, or, potrivit modificărilor operate prin Legea nr.155 din 5 iulie

2012, în vigoare din 30 noiembrie 2012, termenul de declarare a apelului este de

30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărîrii și nu din momentul

primirii copiei hotărîrii sau a dispozitivului acesteia, cum prevedea anterior

norma procesuală.

Astfel, SRL ,,Frigoclima” prin lege era obligată să respecte termenul de

contestare cu apel de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii,

condiție ce nu se atestă în prezenta speță.

Alte circumstanțe în motivarea repunerii în termen a apelului nu au fost

invocate, or, pentru a fi repus în termenul de depunere a apelului SRL

,,Frigoclima” urma să prezinte probe concludente, care ar demonstra

imposibilitatea executării în termen a actului de procedură. Asemenea probe la

moment în materialele dosarului nu se regăsesc.

În astfel de circumstanțe și având în vedere faptul că apelul a fost depus

peste termenul legal de declarare, nefiind constatate temeiuri legale pentru

repunerea în termen a apelului, instanța de recurs ajunge la concluzia de a

admite recursul declarat de Iurie Stoian reprezentat de avocatul Sergiu Bejan cu

casarea încheierii din 20 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău și

pronunțarea unei decizii noi sub formă de încheiere prin care cererea SRL

,,Frigoclima” privind repunerea în termenul de declarare a apelului să fie

respinsă ca neîntemeiată.

La rândul său, repunerea prematură a apelului pe rol de către instanța de

apel a pus sub lovitură și decizia adoptată pe fond, motiv pentru care decizia din

2 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău urmează soarta încheierii din 20

februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău care a fost casată, or, în cazul

examinării apelului declarat de SRL ,,Frigoclima” pe fond, se va încălca

principiul securității raporturilor juridice, garantat de articolul 6 și preambulul

8

Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, ceea ce este inadmisibil.

Se reține prin prisma jurisprudenței relevante degajate de Curtea

Europeană a Drepturilor Omului contra Republicii Moldova în privința

standardelor de procedură imperative, că încuviințarea exercitării unei căi

ordinare de atac în urma rămânerii definitive a actului jurisdicțional valabil

adoptat în lipsa unor circumstanțe fundamentale și obligatorii, ar însemna de

fapt încălcarea principiului securității raporturilor juridice și a drepturilor

celorlalte părți la un proces echitabil garantat de art. 6 paragraf 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

În susținerea opiniei enunțate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție invocă și hotărârea Curții

Europene a Drepturilor Omului în speța Melnic contra Moldovei din 14

noiembrie 2006, definitivă din 14 februarie 2007.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că s-a constatat

într-o manieră certă interpretarea și aplicarea eronată de către instanța de apel a

normelor de drept procedural referitor la temeiurile repunerii în termen a

apelului declarat de SRL ,,Frigoclima” și la termenul de declarare a apelului

depus împotriva hotărârii din 29 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de Iurie

Stoian reprezentat de avocatul Sergiu Bejan cu casarea încheierii și a deciziei

instanței de apel cu pronunțarea unei decizii sub formă de încheiere prin care

cererea privind repunerea în termenul de declarare a apelului depusă de către

Societatea cu Răspundere Limitată ,,Frigoclima” urmează a fi respinsă, iar

apelul declarat împotriva hotărârii din 29 noiembrie 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani urmează a fi restituit ca fiind depus în afara

termenului legal.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. g), 445 alin. (3) Cod de procedură

civilă, Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de către Iurie Stoian, reprezentat de avocatul

Sergiu Bejan.

Se casează încheierea din 20 februarie 2018 și decizia din 2 octombrie

2018 a Curții de Apel Chișinău, emise în cauza civilă, la cererea de chemare în

judecată depusă de Iurie Stoian împotriva Societății cu Răspundere Limitată

,,Frigoclima” cu privire la încasarea plăților salariale și obligarea calculării și

achitării indemnizației pentru concediul nefolosit și, la acțiunea reconvențională

depusă de Societatea cu Răspundere Limitată ,,Frigoclima” împotriva lui Iurie

Stoian cu privire la declararea nulității actelor juridice și încasarea sumei, cu

pronunțarea unei decizii sub formă de încheiere prin care:

9

Se respinge cererea apelantei Societatea cu Răspundere Limitată

,,Frigoclima” cu privire la repunerea în termenul de declarare a apelului.

Cererea de apel declarată de către Societatea cu Răspundere Limitată

,,Frigoclima” împotriva hotărârii din 29 noiembrie 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani se restituie ca fiind depusă înafara termenului de

declarare.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

Nina Vascan

Tamara Chișca-Doneva

10