2ra-624/19 — cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate asupra bunului imobil

Dosarul nr. 2ra-624/19

Prima instanță: Judecătoria Soroca sediul Central (jud. Gh. Purici)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. A. Gheorghieș, A. Toderaș, E. Bejenaru)

ÎNCHEIERE

10 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Natalia

Rotundu și Olga Pristeajniuc

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Nataliei Rotundu

împotriva lui Igor Gîtlan și Întreprinderii Individuale „I. N. Gîtlan” cu privire la

recunoașterea dreptului de proprietate asupra bunului imobil

împotriva deciziei din 11 decembrie 2018 a Curții de Apel Bălți, prin care a

fost respins apelul declarat de Natalia Rotundu, reprezentată de avocatul Boris

Onica și menținută hotărârea din 17 mai 2018 și hotărârea suplimentară din 30 mai

2018 a Judecătoriei Soroca sediul Central

constată:

La 7 iulie 2016, Natalia Rotundu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Igor Gîtlan și ÎI „I. N. Gîtlan”, intervenient accesoriu Olga

Pristeajniuc cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate asupra bunului

imobil.

În motivarea acțiunii a invocat că în anul 1995, părinții săi, Olga Pristeajniuc

și Nicolai Pristeajniuc, fiind buni cunoscuți cu familia lui Igor Gîtlan au convenit

de a deschide o întreprindere individuală comună cu activitate comercială într-o

gheretă, instalată pe sectorul aferent al gospodarilor lor comune.

La deschiderea întreprinderii individuale, organele competente le-au explicat

că aceasta poate fi deschisă doar pe numele unei persoane, astfel, au decis de

comun acord de a o deschide pe numele lui N. Gîtlan.

Locul instalării gheretei, convenabil pentru comercializare l-au apreciat

împreună în preajma locuințelor lor, care este amplasată pe str. XXXXX

or. XXXXX, lângă oprirea de autobuse.

1

După mai mulți ani de activitate și anume, în anul 1999, au decis să extindă

activitatea comercială și au convenit să deschidă un bar în legătură cu ce au

acumulat împreună bani la egal, cu care ulterior au procurat materialele de

construcție și au achitat efectuarea lucrărilor la construcția încăperii în litigiu pe

sectorul aferent locuințelor lor, pe care l-au luat în arendă de la Primăria

or. Soroca.

Pentru a nu complica situația la primirea sectorului de teren în arendă și a

autorizației de construcție de la Primăria or. Soroca, împreună cu pârâtul Igor

Gîtlan au decis de a oforma construcția încăperii și barul cu denumirea „Oazis” pe

numele ÎI „I. N. Gîtlan” cu condiția de a activa în continuare în comun cu

împărțirea venitului din activitatea barului la egal.

Astfel, întreprinderea a activat fără probleme până în anul 2014, când pârâtul

a refuzat să mai participe la desfășurarea activității acesteia, propunându-i

lichidarea întreprinderii, înstrăinarea încăperii și împărțirea banilor obținuți din

vânzare.

A precizat că nu a fost de acord cu propunerea pârâtului și a continuat de una

singură să activeze pe parcursul anului 2015.

În același an, pârâtul împreună cu soția sa au invitat-o în încăperea barului

„Oazis” și au propus să se aprecieze cu partajarea încăperii barului, iar discuția să o

înregistreze audio, ca mai apoi să nu mai fie înaintate obiecții unul față de altul la

împărțirea acestei încăperi.

La finalul discuției au ajuns la concluzia, ca a doua zi, să meargă la jurist

pentru întocmirea actelor de partajare a încăperii barului.

Pe parcurs, pârâtul din motive necunoscute i-a declarat că documentele sunt

înregistrate pe numele lui și a refuzat de a-i atribui cota de ½ ce-i revine din

încăperea barului.

În afară de înregistrarea audio în care pârâtul recunoaște dreptul ei de

proprietate la încăperea barului, acest fapt poate fi confirmat de lucrătorii barului

cum ar fi Ira Voloșina, Liudmila Caroli, Valentina Borozan, Serghei Crudu,

Dumitru Crudu.

Totodată, faptul construcției barului din banii lor comuni se dovedește și

prin facturile de procurare a materialelor de către ea și a lucrătorilor angajați la

construcția încăperii și achitați personal de ea din banii comuni.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 5, 166 CPC, art. 320

alin. (1), 346 alin. (2) Cod civil.

A solicitat admiterea acțiunii, recunoașterea în calitate de proprietar a ½

cotă-parte din încăperea înregistrată cu nr. cadastral XXXXX cu costul de 270984

de lei amplasată în or. XXXXX str. XXXXX.

Prin hotărârea din 17 mai 2018 a Judecătoriei Soroca sediul Central, a fost

respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

Prin hotărârea suplimentară din 30 mai 2018 a Judecătoriei Soroca sediul

Central, a fost anulată măsura de asigurare sub formă de interdicție de înstrăinare

pe bunul imobil cu nr. cadastral XXXXX, amplasat în or. XXXXX str. XXXXX,

înregistrat cu drept de proprietate după Nicolai Gîtlan.

2

Prin decizia din 11 decembrie 2018 a Curții de Apel Bălți, a fost respins

apelul declarat de Natalia Rotundu, reprezentată de avocatul Boris Onica și

menținută hotărârea din 17 mai 2018 și hotărârea suplimentară din 30 mai 2018 a

primei instanțe.

La 8 februarie 2019, prin intermediul Oficiului Poștal, Natalia Rotundu și

Olga Pristeajniuc au declarat recurs împotriva deciziei din 11 decembrie 2018 a

Curții de Apel Bălți, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe

și a deciziei instanței de apel, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a

acțiunii, încasarea cheltuielilor de judecată compuse din taxa de stat în mărime de

8129,52 de lei achitată în prima instanță, taxa de stat în mărime de 6097,14 de lei

achitată în instanța de apel și taxa de stat în mărime de 4064,76 de lei achitată în

instanța de recurs, cheltuieli pentru asistența juridică în mărime de 5000 de lei,

onorariul executorului judecătoresc în mărime de 2115 de lei cu titlu de cheltuieli

legate de executarea încheierii judecătorești din 7 aprilie 2017 privind aplicarea

interdicției de înstrăinare a imobilului în litigiu.

În motivarea recursului au invocat dezacordul cu hotărârea primei instanțe și

decizia instanței de apel, considerându-le ilegale și pasibile de a fi anulate.

Au obiectat că probele prezentate în prima instanță și instanța de apel au fost

ignorate, nefiind apreciate într-un fel sau altul, iar fără aprecierea lor a fost dificil

de a emite o hotărâre obiectivă pe marginea acțiunii civile înaintate.

Au evidențiat că intimatul în referința sa, iar mai detaliat în declarațiile sale

date în prima instanță a recunoscut că dânsa cel puțin a contribuit cu 6000 de euro

la construcția veceului, terasei ș.a. construcții din întreprindere și a procurat

mobilier în sumă de 15000-16000 de lei, iar înregistrările audio, invocă glasul

soților Gîtlan, care recunosc cota-parte de ½ din întreprinderea menționată.

Având în vedere prevederile art. 320 alin. (2) Cod civil, au subliniat că în

temeiul acestei norme a prezentat instanței de judecată probe incontestabile, care

confirmă dreptul ei de proprietate prin participație și contribuție cu resursele

proprii financiare la construcția încăperii ÎI „Igor Gîtlan”, iar instanța de judecată

era obligată în baza probelor prezentate să emită o hotărâre judecătorească, pentru

a o recunoaște în calitate de proprietar la ½ cotă-parte din încăperea întreprinderii.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare au respins cererea de chemare în

judecată și cererea de apel reieșind din conținutul art. 346 alin. (1) Cod civil, adică

când deja exista un titlu de proprietate.

În cazul de față, este relevantă aplicarea art. 320 alin. (2) Cod civil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Astfel, se constată că recurentele s-au conformat prevederilor legale și au

declarat recursul la 8 februarie 2019 împotriva deciziei din 11 decembrie 2018 a

Curții de Apel Bălți în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului în partea recurentei Olga Pristeajniuc în

raport cu materialele cauzei, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

3

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil

din considerentele ce urmează.

În conformitate cu prevederile art. 430 CPC, sunt în drept să declare recurs

părțile și alți participanți la proces; martorul, expertul, specialistul, interpretul și

reprezentantul, cu privire la compensarea cheltuielilor de judecată ce li se cuvine.

Reieșind din prevederile art. 429 alin. (5) CPC, nu pot fi atacate cu recurs

hotărârile în a căror privință persoanele indicate la art. 430 nu au folosit calea

apelului prevăzută de lege.

După cum denotă actele cauzei, Olga Pristeajniuc nu a declarat apel

împotriva hotărârii din 17 mai 2018 a Judecătoriei Soroca sediul Central, astfel, se

constată cu certitudine că recursul declarat de Olga Pristeajniuc împotriva deciziei

din 11 decembrie 2018 a Curții de Apel Bălți, este înaintat de o persoană care, prin

prisma art. 429 alin. (5) și 430 CPC, nu este în drept să-l declare, or, Olga

Pristeajniuc nu a folosit calea apelului prevăzută de lege.

Iar în conformitate cu prevederile art. 433 lit. c) CPC, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care persoana care a înaintat recursul nu este în

drept să-l declare.

Ca urmare, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de Olga Pristeajniuc ca inadmisibil, întrucât ultima nu a folosit

calea de apel, prin urmare a fost depus de o persoană care nu este în drept să-l

declare.

Totodată, examinând temeiurile recursului în partea recurentei Natalia

Rotundu, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul dat este inadmisibil din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Natalia Rotundu nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

4

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de Natalia Rotundu, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Natalia Rotundu ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a), 433 lit. c) art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de Natalia Rotundu și Olga Pristeajniuc se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

5