2ra-275/19 — recunoașterea dreptului de proprietate personală asupra bunurilor imobile ș.a

2ra-275/19 — recunoașterea dreptului de proprietate personală asupra bunurilor imobile ș.a (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-275/19

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (Nina Arabadji)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (Natalia Simciuc, Ion Țurcan, Iurie Cotruță)

DECIZIE

13 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

În componență:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Mariana Pitic

examinând recursul declarat de Oleg Catană,

în cauza civilă intentată la cererea depusă de Dana Oprea (Catană) împotriva

lui Oleg Catană cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate personală

asupra bunurilor imobile, partajarea averii comune în devălmășie a soților și

compensarea cheltuielilor de judecată, și

la cererea reconvențională depusă de Oleg Catană împotriva Danei Oprea

(Catană) cu privire la recunoașterea bunurilor ca proprietate comună în

devălmășie pe cote-părți egale, partajarea în natură, prin ieșirea din

indivizibilitate a bunurilor aflate în regim de proprietate comună în devălmășie,

includerea în bunurile comune și partajarea mijloacelor bănești aflate pe contul

bancar și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 17 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins apelul declarat de Oleg Catană și s-a menținut hotărârea din 27

decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, prin care s-a admis

acțiunea depusă de Dana Oprea (Catană) și s-a admis parțial acțiunea

reconvențională depusă de Oleg Catană,

constată:

La 19 septembrie 2012, Dana Oprea (Catană) a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Oleg Catană cu privire la recunoașterea dreptului de

proprietate personală asupra bunurilor imobile, partajarea averii comune în

devălmășie a soților și compensarea cheltuielilor de judecată (vol. I, f.d. 1-3).

În motivarea acțiunii a menționat că, la 25 august 2006, a înregistrat căsătoria

cu Oleg Catană, care a fost desfăcută prin hotărârea din 17 ianuarie 2012 a

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău, și înregistrată la 21 februarie 2012.

De asemenea, reclamanta Dana Oprea (Catană) a relevat că înaintea

încheierii căsătoriei a agonisit avere proprietate personală, și anume bunul imobil

identificat prin numărul cadastral xxxxx care a fost dobândit în baza contractului

nr. 100/B-4-E din 09 noiembrie 2004 și achitat în patru rate: la 09 noiembrie 2004,

1

în sumă de 3 906 de dolari SUA (echivalentul a 48 768 de lei); la 15 noiembrie

2004, în sumă de 13 571 de dolari SUA; la 10 mai 2006, în sumă de 13 593 de

dolari SUA (echivalentul a 176 827,25 de lei); la 07 august 2007, în sumă de 7 767

de dolari SUA.

La fel, a invocat că și încăperea izolată – garajul cu numărul cadastral xxxxx,

cu suprafața totală de 25,0 m.p., amplasat în secția „A” la etajul -1 în blocul din

xxxxx, este proprietate a sa personală. Or, acesta a fost dobândit în baza

contractului nr. 15/ A-21-(-l) din 12 august 2005, pentru care a achitat, la 12 august

2005, suma de 1 000 de dolari SUA (echivalentul a 12 579 de lei).

Din motive necunoscute, fostul soț Oleg Catană figurează în calitate de

coproprietar al acestor bunuri imobile, deși contractele au fost semnate doar de

Dana Oprea (Catană), precum și ratele de cumpărare au fost achitate de către ea

din veniturile personale, Oleg Catană necontribuind la investițiile în procurarea

acestora.

Distinct acestor circumstanțe, averea comună în devălmășie a soților, care a

fost agonisită după încheierea căsătoriei este compusă din: debara, conform

contractului nr.53/B-4-K din 16 ianuarie 2007, cu suprafața totală de 3,80 m.p.,

situată în secția „B” la etajul 4 în blocul din xxxxx, achitată la 16 ianuarie 2007, în

sumă de 670 de euro (echivalentul a 11 305 de lei); și automobil de marcă și model

xxxxx înregistrat la 11 februarie 2008 după Oleg Catană.

În această ordine de idei, reclamanta Dana Oprea (Catană) a solicitat

admiterea acțiunii și:

- a recunoaște dreptul de proprietate personală asupra bunului imobil

apartamentul nr. xxxxx

- a recunoaște dreptul de proprietate personală asupra încăperii izolate –

garajul cu numărul cadastral xxxxx

- a partaja averea comună în devălmășie: debaraua, cu suprafața totală de 3,80

m.p., situată în secția „B” la etajul 4, în blocul din xxxxx, a câte ½ cotă-parte

pentru fiecare, și automobil de marcă și model xxxxx a câte ½ cotă-parte pentru

fiecare;

- compensarea din contul Oleg Catană a cheltuielilor de judecată.

La 28 noiembrie 2012, pârâtul Oleg Catană, reprezentat de avocatul Vitalie

Popa, a depus cerere reconvențională împotriva Danei Oprea (Catană) cu privire la

recunoașterea bunurilor ca proprietate comună în devălmășie pe cote-părți egale,

partajarea în natură, prin ieșirea din indivizibilitate a bunurilor aflate în regim de

proprietate comună în devălmășie și compensarea cheltuielilor de judecată (vol. I,

f.d. 41-46).

În motivarea acțiunii reconvenționale a invocat că, deși căsătoria oficială a

fost încheiată la 25 august 2006, cu Dana Oprea (Catană) s-au cunoscut în Italia în

luna noiembrie 2002, iar în perioada octombrie 2003 – august 2006 au conviețuit

împreuna în relații de concubinaj, locuind în același apartament.

În timpul relației civile de concubinaj au dus o gospodărie comună și au avut

un buget comun, procurând mai multe bunuri. Respectiv, au investit cu contribuția

comună a ambilor în procurarea imobilelor litigioase.

În acest sens reclamantul în acțiunea reconvențională a menționat că, în

perioada concubinajului cu Dana Oprea (Catană) au decis sa contribuie împreună

la construcția unei case care trebuia să devină locuința comună a viitoarei lor

familii.

În acest scop, în vara anului 2004, Dana Oprea (Catană) a revenit în

Republica Moldova. El, însă, la acel moment nu putea reveni în Moldova din

motiv ca nu deținea permisul de ședere în Italia. Astfel, Dana Oprea (Catană) a

2

convenind cu el în prealabil contractatul încheiat cu ÎM „Lovely House” SRL la 09

noiembrie 2004 de investiții în construcția unui apartament cu două odăi în blocul

din xxxxx. Ulterior, peste un an, au decis să procure și un garaj în subsolul acestui

bloc locativ, contractul de investiție fiind încheiat la 12 august 2005.

La fel, conform unei înțelegeri comune, au decis să investească în procurarea

încăperii auxiliare – debara, în aceiași scara și la același etaj cu apartamentul, iar

contractul a fost încheiat la 16 ianuarie 2007 de către sora sa Catană Tatiana, care a

acționat în bază de procură în numele Danei Oprea (Catană).

Astfel, reclamantul în acțiunea reconvențională a indicat că, o parte din plățile

pentru investițiile în construcția imobilelor nominalizate au fost făcute în timpul

concubinajului, iar altele în timpul căsătoriei prin intermediul surorii sale Tatiana

Catană sau direct de către Dana Oprea (Catană), însă toate mijloacele bănești au

fost comuni.

Spre exemplu, rata pentru apartament din 10 mai 2006 a fost vărsată de către

sora sa Tatiana Catană, prin transfer bancar, iar rata pentru apartament din 07

august 2007 a fost efectuată după înregistrarea căsătoriei. La fel, și contractul

privind procurarea încăperii auxiliare a fost încheiat după înregistrarea căsătoriei și

și a fost semnat de către sora sa Tatiana Catană în numele Danei Oprea (Catană).

Respectiv, toate ratele pentru construcția imobilelor menționate supra se

efectuau din banii agonisiți împreună și expediați din Italia în Moldova surorii sale

prin intermediul persoanelor de încredere, care se întorceau în țară, rutieră sau

transferuri bancare de tipul ”Get money to family”, fie direct din contul său bancar

deschis la una din sucursalele băncii INTESA SANPAOLO. Toate plățile se

acumulau pe conturile bancare ale surorii sale pentru ca ulterior să fie achitate

ratele de investiții la datele scadente și altor necesități legate de aceste investiții.

Astfel, toate achitările se făceau fie prin intermediul surorii sale, fie de către unul

din ei, în caz că se aflau în țară.

De asemenea, reclamantul în acțiunea reconvențională a evocat că, Dana

Oprea (Catană), prin acțiunile sale, nu a negat că investițiile în construcția

imobilelor sunt comune, ba din contra a întreprins acțiuni active ce dovedesc acest

fapt. Or, la 04 septembrie 2006, aceasta a înaintat personal un demers ÎM „Lovely

House” SRL prin care a solicitat modificarea contractului NR: 100/B-4-E din 09

noiembrie 2004 și a semnat acordul adițional nr. 12 privind modificarea numelui

din textul contractului inițial din „Oprea Dana” în „Catană Dana”, invocând

motivul căsătoriei.

Ba mai mult decât atât, construcția imobilelor în litigiu a fost finalizată în

august 2007, actul de primire-predare a construcției apartamentului fiind semnat la

10 august 2007, pentru încăperea tehnică – garajul la 20 august 2007. Astfel, la 20

august 2007, toate trei imobile: apartamentul, încăperea tehnică – garajul și

încăperea auxiliara – debaraua au fost înregistrate în Registru bunurilor imobile,

aceasta fiind și data apariției și dobândirii dreptului de proprietate.

Respectiv, aceste bunuri sunt bunuri comune dobândite în timpul căsătoriei și

sunt supuse regimului de proprietate comună în devălmășie a soților și împărțirea

acestora urmează a se efectua în conformitate cu normele civilie și cele din Codul

familiei privind partajul bunurilor comune, în părți egale ale soților.

În această ordine de idei, Oleg Catană a solicitat admiterea acțiunii

reconvenționale și:

- a recunoaște apartamentul nr. xxxxx ca proprietate comună în devălmășie a

soților în părți egale, a câte ½ cotă-parte pentru fiecare;

3

- a recunoaște încăperea nelocativă (garaj) în mărime de 1,2% la subsolul

blocului din xxxxx ca proprietate comună în devălmășie a soților în părți egale, a

câte ½ cotă-parte pentru fiecare;

- a recunoaște încăperea nelocativă-auxiliară, cu suprafața totală de 3,2 m.p.,

situată în blocul din xxxxx, ca proprietate comună în devălmășie a soților în părți

egale, a câte ½ cotă-parte pentru fiecare;

- împărțirea în natură, inclusiv prin ieșirea din indivizibilitate a bunurilor

aflate în regim de proprietate în devălmășie a soților ce constau din: apartamentul

xxxxx; încăperea nelocativă (garaj) în mărime de 1,2% la subsolul blocului din str.

xxxxx; încăperea nelocativă-auxiliară, cu suprafața totală de 3,2 m.p., situată în

blocul din xxxxx.

- compensarea din contul Danei Oprea (Catană) a cheltuielilor de judecată.

La 23 iunie 2016, reclamantul în acțiunea reconvențională Oleg Catană a

depus cerere de majorare a cuantumului pretențiilor, solicitând suplimentar de a

recunoaște ca proprietate comună în devălmășie a soților și bunuri ce urmează a fi

partajate mijloacele financiare în sumă de 51 000 de lei, deținute pe contul bancar

deschis pe numele Danei Oprea (Catană) la momentul inițierii procedurii de divorț,

și anume august 2011; și partajarea banilor cu încasarea de la Dana Oprea (Catană)

în beneficiul său a ½ din sumă, ceea ce constituie 25 500 de lei (vol. II, f.d. 31-32).

Prin hotărârea din 27 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani

(vol. II, f.d. 125-126, 129-135 recto-verso) s-a admis acțiunea depusă de Dana

Oprea (Catană);

s-au declarat ca proprietate personală a Danei Oprea (Catană) bunurile

imobile, inclusiv încăperile cu modul de folosință locativă: apartamentul nr. xxxxx,

și nelocativă – nr. parc. amplasată pe adresa xxxxx în drept de proprietate cu cota

parte 1,20%;

s-au partajat bunurile proprietate comună în devălmășie a foștilor soți Oleg

Catană și Dana Oprea (Catană) și li s-a determinat câte ½ cotă-parte ideală din:

bunul imobil – încăperea nelocativă cu suprafața de 3,2 m.p., amplasată pe adresa

xxxxx; și bunul mobil – automobilul de marcă și model xxxxx

s-a admis parțial acțiunea reconvențională depusă de Oleg Catană; s-a

recunoscut ca proprietate comună în devălmășie a foștilor soți Oleg Catană și Dana

Oprea (Catană) bunurile sub formă de mijloace bănești în sumă de xxxxx pe

numele Danei Oprea (Catană);

s-a partajat proprietatea comună în devălmășie a foștilor soți Oleg Catană și

Dana Oprea (Catană) și s-a determinat pentru fiecare a câte ½ cotă-parte din

bunurile sub formă de mijloace bănești în sumă de xxxxx pe numele Danei Oprea

(Catană);

s-a încasat de la Dana Oprea (Catană) în beneficiul lui Oleg Catană suma de

25 500 de lei.

în rest, acțiunea reconvențională depusă de Oleg Catană s-a respins ca

neîntemeiată;

s-a încasat de la Dana Oprea (Catană) în beneficiul lui Oleg Catană suma de

765 de lei, cu titlu de compensare a taxei de stat.

s-a încasat de la Oleg Catană în beneficiul statului taxa de stat în cuantum de

14 648,58 de lei.

Prin decizia din 17 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

apelul declarat de Oleg Catană și s-a menținut hotărârea din 27 decembrie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani (vol. II, f.d. 175, 176-186).

Prima instanță și instanța de apel și-au argumentat concluziile prin faptul că,

prevederile art. 19, art. 20, art. 22, art. 26 din Codul familiei și alin. (2), art. 371-

4

372 din Codul civil deduc o excepție de la regula stipulată în art. 345 alin. (2) din

Codul civil, conform căreia prezumția, este că, orice bun dobândit de soți în timpul

căsătoriei va fi supus regimului proprietății devălmașe, va putea fi înlăturată dacă

se va face dovada contrariului.

În condițiile din speță, instanțele inferioare au constatat că, bunurile imobile

litigioase au fost dobândite de Dana Oprea (Catană) în baza contractelor de

investiții din 09 noiembrie 2004 și respectiv 12 august 2005, iar achitarea

mijloacelor bănești în contul procurării a fost efectuată de către aceasta până la

înregistrarea căsătoriei cu Oleg Catană. Respectiv, aceste bunuri imobile nu

constituie proprietate comună în devălmășie a soților și sunt bunurile personale ale

Danei Oprea (Catană) dobândite până la încheierea căsătoriei.

Din acest considerent, faptul înscrierii dreptului de proprietate asupra acestor

bunuri imobile în Registrul bunurilor imobile în timpul căsătoriei nu constituie

temei de a le supune regimului de proprietate comună în devălmășie a soților și a le

împărți în cote-părți egale. Or, în timpul căsătoriei au fost semnate doar actele de

primire-predare, iar încheierea contractelor de investiții și achitarea mijloacelor

bănești în contul procurării acestor bunuri a avut loc până la încheierea nemijlocită

a căsătoriei, de către Dana Oprea (Catană).

La 04 decembrie 2018, Oleg Catană a declarat recurs împotriva deciziei din

17 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău (vol. II, f.d. 189-203).

În motivarea recursului a reiterat circumstanțele de fapt ale cauzei și a invocat

că, instanța de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată și a interpretat în

mod eronat legea, menționând în acest sens că, potrivit regulilor stabilite de

art. 214 alin (1), art. 290, art. 321 din Codul civil și prevederile Legii nr 1543/1998

cu privire la registrul bunurilor imobile, în cazul bunurilor imobile, dreptul de

proprietate se dobândește la data înscrierii în registrul bunurilor imobile.

Respectiv, bunurile imobile litigioase se supun regimului de proprietate comună în

devălmășie a soților, deoarece dreptul de proprietate a fost dobândit și înscris în

timpul căsătoriei.

Sub acest aspect, recurentul a opinat că instanța de apel a apreciat în mod

arbitrar probele, or, conform probelor administrate, dreptul de proprietate asupra

bunurilor imobile litigioase a fost dobândit după înregistrarea căsătoriei. Mai mult

decât atât, chiar și ultima rata pentru apartament a fost achitata la 07 august 2007,

adică după un an de la înregistrarea căsătoriei. Dealtfel, instanța de apel nici nu s-a

expus asupra acestui argument, deși a fost invocat în apel.

În această ordine de idei, recurentul Oleg Catană a solicitat admiterea

recursului, casarea deciziei din 17 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău și a

hotărârii din 27 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, cu

pronunțarea unei hotărâri noi în sensul respingerii acțiunii inițiale depuse de către

Dana Oprea (Catană) și admiterea acțiunii reconvenționale, în sensul formulat.

Prin încheierea din 27 februarie 2019 a Curții Supreme de Justiție s-a

considerat admisibil recursul declarat de Oleg Catană împotriva deciziei din 17

octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău și s-a transmis Colegiului lărgit pentru

examinare în fond.

Examinând recursul declarat, Colegiul civil comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție îl consideră întemeiat și care

urmează a fi admis, cu casarea deciziei din 17 octombrie 2018 a Curții de Apel

Chișinău și trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, din considerentele

ce succed.

5

În conformitate cu articolul 441 din Codul de procedură civilă, în cazul în

care recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează

fondul recursului.

Prin prisma art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără

a administra noi dovezi.

Articolul 444 din Codul de procedură civilă consemnează că, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători

decide asupra oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților

acestora pentru a se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în

cererea de recurs.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze

integral decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de

apel o singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

În debutul analizei sale, Colegiul consideră imperioase dezideratele Curții

Europene a Drepturilor Omului reținute în cauza Zubac vs. Croația (hotărârea din

05 aprilie 2018) potrivit cărora, din moment ce preeminența dreptului constituie un

principiu fundamental al democrației și al Convenției, nu putea exista nicio

așteptare, în baza Convenției sau de altă natură, potrivit căreia Curtea Supremă

trebuia să ignore sau să nu aibă în vedere nereguli procedurale evidente.

Astfel, efectuând controlul judiciar al deciziei din 17 octombrie 2018 a Curții

de Apel Chișinău, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție constată că instanța de apel nu a elucidat toate

circumstanțele importante pentru soluționarea justă a cauzei, a lăsat fără apreciere

unele probe, precum și a interpretat și aplicat în mod eronat normele de drept

material pertinente speței, iar drept consecință a adoptat o soluție greșită și

nemotivată.

În acest sens, Colegiul evocă faptul că, reieșind din efect devolutiv al

apelului, Curții de Apel Chișinău îi revenea o deosebită atenție de a determina

raportul material-litigios dintre litiganți întru constatarea corectă a specificului

obiectului acțiunii civile și temeiului acesteia, iar drept urmare obiectul probațiunii

pe cauza dedusă judecății, circumstanță care presupune în sine conturarea faptelor

juridice prin care se justifică pretențiile și obiecțiile părților și fără de care este

imposibilă soluționarea justă a litigiului.

Or, conform principiilor dreptului procesual civil, acțiunea civilă este

ansamblul mijloacelor procesuale consacrate și garantate, pentru apărarea prin

intermediul instanței de judecată în ordinea stabilită de lege a dreptului subiectiv

prezumat încălcat sau prezumat contestat.

Implicit circumstanțelor cauzei, Colegiul constată că instanța de apel prematur

a ajuns la concluzia că bunurile imobile – apartamentul xxxxx, constituie bunuri

personale ale Danei Oprea (Catană), ce au fost dobândite până la căsătorie.

Colegiul apreciază că această concluzie a fost trasă în urma neelucidării

tuturor circumstanțelor cauzei. Or, conform articolului 372 alin. (1) din Codul

civil, bunurile care au aparținut soților înainte de încheierea căsătoriei, precum și

cele dobândite de ei în timpul căsătoriei în baza unui contract de donație, prin

6

moștenire sau în alt mod cu titlu gratuit, sunt proprietatea exclusivă a soțului căruia

i-a aparținut sau care le-a dobândit.

Astfel, instituția proprietății personale a fiecăruia dintre soți garantează că o

parte din bunuri, deși au fost dobândite în timpul căsătoriei, prin excepție, sunt

bunuri proprii doar a unuia dintre soți. Reieșind din această ipoteză, soțul, ce

pretinde că o parte din bunurile dobândite în timpul căsătoriei nu fac parte din

comunitatea de bunuri proprietate comună în devălmășie, urmează să dovedească

această excepție.

În acare circumstanțe, și având în vedere că, în speță, Dana Oprea (Catană) a

invocat dobândirea bunurilor înainte de încheierea căsătoriei, instanței de apel îi

revenea obligația de a determina exact momentul până când bunurile dobândite de

Dana Oprea (Catană) se bucură de protecția de proprietate personală a acesteia. Or,

prin prisma articolului 371 din Codul civil și articolelor 19-20 din Codul familie,

odată cu încheierea căsătoriei cu Oleg Catană, începând cu 24 august 2006, toate

bunurile dobândite de aceasta se prezumă a fi proprietate comună în devălmășie a

soților.

În acest sens, este notabil că, până la încheierea căsătoriei cu Oleg Catană, și

anume la 09 noiembrie 2004, Dana Oprea (Catană) într-adevăr a semnat cu

ÎM „Lovely House” SRL contractul nr. 100/B-4-E „de obținere a drepturilor de

proprietate asupra imobilului” apartamentul xxxxx (vol. I, f.d. 8-11). Totodată,

conform pct. IV din contract, intimata s-a obligat să achite în patru rate, pentru

dreptul de proprietate obținut, suma de 38 837 de dolari SUA. Însă, la capitolul dat

este remarcabil faptul că, potrivit actului de verificare a decontărilor între Dana

Oprea (Catană) și ÎM „Lovely House” SRL, a patra rată conform contractului

nr. 100/B-4-E, în sumă de 7 767 de dolari SUA, a fost achitată la 07 august 2007

(vol. I, f.d. 11).

Respectiv, se deduce că achitarea celei de a patra rată în sumă de 7 767 de

dolari SUA întru dobândirea dreptului de proprietate asupra apartamentul xxxxx, a

avut loc deja după încheierea căsătoriei între Dana Oprea (Catană) și Oleg Catană.

În această ordine de idei, se prezumă că apartamentul xxxxx, în partea sumei

de 7 767 de dolari SUA cade sub regimul proprietății în devălmășie a soților. Însă,

distinct acestei prezumții, instanța de apel a recunoscut apartamentul xxxxx drept

proprietate personală a Danei Oprea (Catană), fără a da o explicație certă din care

să rezulte înafara oricărui dubiu de ce Oleg Catană nu poate pretinde la o cotă-

parte egală cu cea a Danei Oprea (Catană) din apartamentul xxxxx, în limita sumei

de 7 767 de dolari SUA, care a fost achitată în timpul căsătoriei lor.

Or, conform 371 din Codul civil, bunurile dobândite de soți în timpul

căsătoriei sunt proprietatea lor comună în devălmășie dacă, în conformitate cu

legea sau contractul încheiat între ei, nu este stabilit un alt regim juridic pentru

aceste bunuri. Orice bun dobândit de soți în timpul căsătoriei se prezumă

proprietate comună în devălmășie până la proba contrară.

Dealtfel, articolul 26 alin. (1) din Codul familiei statuează că, la împărțirea

proprietății în devălmășie a soților și determinarea cotelor-părți din aceasta, părțile

soților sunt considerate egale dacă contractul matrimonial nu prevede altfel.

În altă ordine de idei, Colegiul opinează că, la judecarea capătului de cerere

depus de Dana Oprea (Catană) privind recunoașterea bunurilor imobile drept

proprietate personală, instanța de apel nu a luat în considerație și nu a cercetat

argumentele invocate de către Oleg Catană, precum că aceste bunuri de facto au

7

fost dobândite din contul surselor comune acumulate în perioada de concubinaj

începând cu luna octombrie a anului 2003.

Sub acest aspect, instanța de recurs notează că, dacă anterior oficializării

căsătoriei soții au trăit în concubinaj, bunurile dobândite în această perioadă sunt

bunuri propriii ale acelui care le-a achiziționat doar în măsura în care la dobândirea

lor nu au contribuit ambii concubini. Astfel, în cazul în care bunul a fost dobândit

din contul surselor acumulate în comun, fiecare dintre concubini are o cotă-parte

din dreptul de proprietate, conform mărimii aportului adus.

Astfel, Curții de Apel Chișinău îi revenea obligația de a identifica perioada în

care Dana Oprea (Catană) și Oleg Catană s-au aflat în relații de concubinaj, și de a

verifica dacă bunurile în privința cărora intimata pretinde că sunt bunuri personale

ale ei au fost dobândite din surse acumulate în comun de aceștia.

Totodată, în eventuala situație în care constata că bunurile imobile pretinse de

Dana Oprea (Catană) ca fiind personale de facto au fost dobândite inclusiv și din

mijloacele financiare ale concubinului Oleg Catană, instanța de apel trebuia să

stabilească aportul acestuia. Or, reieșind din contribuția lui Oleg Catană la

dobândirea apartamentului xxxxx urma a fi stabilită și cota-parte a acestuia din

dreptul de proprietate asupra acestor bunuri.

În acest sens, instanța de apel trebuia să supună unei analize multiaspectuale

și să stabilească cu certitudine faptul din a cui mijloace bănești au fost achitate

ratele în sumă de 3 906 de dolari SUA din data de 09 noiembrie 2004, în sumă de

13 571 de dolari SUA din data de 15 noiembrie 2004 și în sumă de 13 593 de

dolari SUA din data de 10 mai 2006 în contul dobândirii apartamentului xxxxx

precum și a ratelor în sumă de 1 000 de dolari SUA din data de 12 august 2005 și

în sumă de 9 000 de dolari SUA din data de 05 septembrie 2005 achitate în contul

dobândirii încăperii izolate – garaj de pe aceiași adresă (vol. I, f.d. 11, 17).

La caz, Colegiul vădește că a fost lăsat fără apreciere certificatul

nr.30003/2023 din 11 decembrie 2012 eliberat de BC „Moldova Agroindbank” SA,

potrivit căruia în perioada 01 noiembrie 2004 – 31 decembrie 2007 din numele lui

Oleg Catană au fost efectuate în favoarea Tatianei Catană următoarele transferuri

bănești: la 29 martie 2006 în sumă de 3 000 de euro, la 20 septembrie 2007 în

sumă de 2 600 de euro și la 21 noiembrie 2007 în sumă de 3 100 de euro (vol. II,

f.d. 24, 35).

Respectiv, instanța de apel nu a verificat dacă mijloacele financiare

transferate în perioada 01 noiembrie 2004 – 31 decembrie 2007 din numele lui

Oleg Catană în favoarea Tatianei Catană, în sumă totală de 8 700 de euro, au fost

sau nu folosite în contul achitării ratelor conform contractelor nr. 100/B-4-E din 09

noiembrie 2004 și nr. 15/A-21(-1) din 12 august 2005, încheiate de către Dana

Oprea (Catană) cu ÎM „Lovely House” SRL.

Astfel, conjunctura relevată supra denotă contradictorialitatea concluziei

instanțelor inferioare precum că „... a treia cotizație conform contractului nr.100/B-

4-E din 09 noiembrie 2004 a fost achitată de către Tatiana Catană (vol. I, f.d. 49),

în baza procurii eliberate de către Dana Oprea la 01 septembrie 2005, însă aceasta

doar îi reprezenta interesele ...”. Or, este incert din a cui surse financiare a fost

achitată a treia rată conform contractului nr.100/B-4-E din 09 noiembrie 2004,

efectuată de către Tatiana Catană în numele Danei Oprea (Catană), din moment ce

în această perioadă de timp Tatiana Catană a primit prin transfer bancar sume

bănești de la Oleg Catană.

8

Mai mult decât atât, instanțele inferioare au evitat să dea o apreciere

înscrisurilor (extrasele) prezentate de Oleg Catană eliberate de banca

„SANPAOLO” (vol. I, f.d. 81-103), deși le-au acceptat în calitate de mijloc de

probă.

Aderent, din conținutul proceselor-verbale ale ședințelor de judecată în prima

instanță și cea de apel, precum și în actele de dispoziție adoptate de acestea, nu

rezultă o elucidare indubitabilă a informației conținute în ordinul de încasare a

numerarului nr. 1392 din 10 august 2007 eliberat de SA „Banca Comercială

Română Chișinău”. Or, conform acestuia, la 10 august 2007, Oleg Catană a achitat

în contul beneficiarului ÎM „Lovely House” SRL suma de 11 1182,30 de lei,

conținutul operațiunii fiind „TR NR 112/B-6-E DD din 17 noiembrie 2004”

(vol. II, f.d. 29).

Prin urmare, instanța de recurs opinează că neelucidarea acestor circumstanțe

nu poate duce la soluționarea justă a litigiului, deoarece această tranzacție a avut

loc în perioada de până la încheierea căsătoriei dintre Oleg Catană și Dana Oprea

(Catană), însă din conținutul acestui înscris este incert în contul cărui contract a

fost efectuată această plată, or, acest fapt are un rol major în constatarea

eventualului drept născut al lui Oleg Catană.

În această ordine de idei, Colegiul nu poate accepta concluzia instanței de

apel precum că „Oleg Catană nu a făcut dovada că „toate bunurile au fost procurate

în comun, banii fiind agonisiți de către ambii, acesta transferând bani atât prin

bancă cât și prin rutiere”.

Dealtfel, este inacceptabilă concluzia instanțelor inferioare de a „aprecia

critic” declarațiile martorilor, inclusiv a Tatianei Catană, din motiv că aceștia sunt

rude apropiate cu litiganții și au interes în procesul dat.

Or, sub acest aspect, instanța de recurs învederează că înainte de a face

depoziții, martorii au fost preîntâmpinați, în conformitate cu articolul 136 alin. (2)

din Codul de procedură civilă, că pentru depoziții false făcute cu bună-știință, pot

fi trași la răspunde penală în baza articolului 312 din Codul penal. Respectiv,

declarațiile martorilor se prezumă a fi adevărate, până la proba contrară, iar

instanțele de fond nu puteau da o apreciere critică acestor depoziții, ci trebuiau să

le combată prin prisma altor probe pertinente.

De asemenea, nu poate fi acceptată ipoteza instanțelor inferioare precum că

„martorii au interes în procesul dat”, or, interesul procesual este prevăzut și definit

la Capitolul VI din Codul de procedură civilă. Astfel, în cazul în care constata

interesul procesual al unei persoane care nu este antrenată în proces, instanța de

judecată avea obligația pozitivă de a întreprinde toate măsurile necesare întru

intervenirea acesteia în proces. Reieșind din această ipoteză, Colegiul reliefează că

persoanele interesante într-un proces civil și care au o calitate procesuală, nu pot

face depoziții, iar drept consecință nici nu pot fi preîntâmpinate de răspundere

penală pentru prezentarea, cu bună-știință, a declarațiilor mincinoase.

Astfel, instanța de recurs constată că decizia instanței de apel cuprinde

convingeri neexplicite care sunt analizate și apreciate superficial, fără a da

apreciere suportului probatoriu prezent la materialele cauzei din care rezultă

relațiile dintre părțile litigante.

Conjunctura dată profilează ipoteza conform căreia instanța de apel s-a

abținut de a da un răspuns convingător la argumentele de bază invocate de

reclamantul în acțiunea reconvențională Oleg Catană, deși, prin prisma articolului

9

6 § 1 din Convenție, acesta se aștepta la un răspuns specific și explicit la mijloacele

decisive pentru judecarea procedurii respective (a se vedea Ruiz Torija și Hiro

Balani vs Spania, hotărârile din 09 decembrie 1994, seria A nr. 303-A și 303-B).

În atare situație se deduce că, argumentele formulate de Oleg Catană în fața

instanței în scopul apărării drepturilor sale nu au fost clarificate de instanța de apel,

deși ultima avea obligația de a se pronunța asupra fiecărui argument, astfel ca

acestea să fie răsturnate de instanță, pentru a da posibilitate instanței de recurs să

exercite controlul judiciar a soluției pronunțate. Cu atât mai mult că, acest aspect

cerea o motivare specifică și explicită, însă instanța de apel a omis să dea o

asemenea explicație și să stabilească dacă în condițiile speței sunt sau nu aplicabile

normele legale ce guvernează proprietatea comună în devălmășie.

Prin urmare, Colegiul ajunge la concluzia că, recurentul Oleg Catană nu a fost

auzit de instanțele inferioare într-un mod echitabil, cu respectarea garanțiilor

prevăzute la articolul 6 din Convenție. Or, instanța de apel nu și-a exercitat

obligația instituită efectul devolutiv al apelului.

La caz, este relevantă jurisprudența CtEDO, care a statuat în cauza Hiro

Balani vs. Spania că, în cazul în care instanța de judecată se abține de a da un

răspuns special și explicit în cele mai importante întrebări, fără a acorda părții care

a formulat-o posibilitatea de a ști dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau

respins, acest fapt se va considera o încălcare a articolului 6 §1 din CEDO.

Astfel, Colegiul deduce că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor

normelor de drept, să fie clar, înțeles de părțile implicate în litigiu și să răspundă în

mod sigur și expres la toate cererile și obiecțiile formulate de către părți, însă în

condițiile din speță decizia din 17 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău nu

corespunde acestor calități.

Sub acest aspect Colegiul învederează că, prin prisma jurisprudenței Curții

Europene a Drepturilor Omului, pentru a răspunde cerințelor procesului echitabil,

motivarea hotărârii judecătorești ar trebui să evidențieze că judecătorul a examinat

cu adevărat chestiunile esențiale ce i-au fost prezentate (Boldea împotriva

României din 15 februarie 2007, paragraful 29; Helle împotriva Finlandei din 19

februarie 1997, paragraful 60).

Curtea Europeană a Drepturilor Omului în repetate rânduri a statuat

necesitatea motivării hotărârilor instanței, or, funcția unei decizii motivate este să

demonstreze părților că ele au fost auzite. Dreptul de a fi auzit include nu doar

posibilitatea de a aduce argumente instanței, dar de asemenea o obligație

corespunzătoare a instanței de a arăta, în motivarea sa, motivele pentru care

anumite argumente au fost acceptate sau respinse. O hotărâre se consideră motivată

în mod corespunzător atunci când permite părților să facă uz efectiv de dreptul lor

de a face apel (Hirvisaari împotriva Finlande).

În această ordine de idei, este evident că, în condițiile din speță, constatările

instanței de apel nu conțin o argumentare clară, bazată pe suportul probator

existent la materialele cauzei, din care să rezulte procesul deliberării și adoptării

soluției emise, astfel încât instanța de recurs fiind în dificultate de a exercita

controlul judiciar asupra unei asemenea soluții și să verifice temeinicia și

legalitatea soluției adoptate.

Coroborând circumstanțele ce preced, instanța de recurs conchide temeinicia

recursului declarat de Oleg Catană împotriva deciziei din 17 octombrie 2018 a

Curții de Apel Chișinău, deoarece soluția instanței de apel este bazată pe

10

neelucidarea circumstanțelor speței și este adoptată cu încălcarea normelor de drept

material.

Dat fiind faptul că instanța de apel a emis o decizie neîntemeiată, dictată de

concluzii nemotivate și nu a elucidat toate circumstanțele pertinente speței, iar

lichidarea acestor lacune în cadrul procedurii de examinare în recurs nu este

posibilă, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia necesității admiterii recursului declarat de

Oleg Catană și casării deciziei din 17 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, cu

restituirea cauzei spre rejudecare în Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de

judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să țină cont de circumstanțele

constatate și concluziile deduse de instanța de recurs și, reexaminând cauza, să

emită o hotărâre legală și întemeiată cu respectarea normelor de drept material și

procedural pertinente speței, precum și cercetarea multiaspectuală a suportului

probator.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) și art. 445 alin. (2) din Codul de

procedură civilă, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul declarat de Oleg Catană împotriva deciziei din 17

octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

Se casează decizia din 17 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, adoptată

în cauza civilă intentată la cererea depusă de Dana Oprea (Catană) împotriva lui

Oleg Catană cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate personală asupra

bunurilor imobile, partajarea averii comune în devălmășie a soților și compensarea

cheltuielilor de judecată, și la cererea reconvențională depusă de Oleg Catană

împotriva Danei Oprea (Catană) cu privire la recunoașterea bunurilor ca

proprietate comună în devălmășie pe cote-părți egale, partajarea în natură, prin

ieșirea din indivizibilitate a bunurilor aflate în regim de proprietate comună în

devălmășie, includerea în bunurile comune și partajarea mijloacelor bănești aflate

pe contul bancar și compensarea cheltuielilor de judecată, și se trimite cauza spre

rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Mariana Pitic

11