2ra-930/18 — recunoașterea dreptului de proprietate comună în devălmășie

2ra-930/18 — recunoașterea dreptului de proprietate comună în devălmășie (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosarul nr. 2ra-930/18

prima instanță: Judecătoria Basarabeasca – Gh. Burdujan

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – A. Bostan, Gr. Dașchevici și V. Negru

Î N C H E I E R E

23 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului Ala Cobăneanu

judecători Dumitru Mardari și Luiza Gafton

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de

Țîberman Piotr, prin intermediul avocatului Rozlovan Aliona,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Țîberman Piotr,

prin intermediul avocatului Rozlovan Aliona împotriva Evgheniei Jeleznaia și Anjelei

Dermenji cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate în devălmășie,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 mai 2017, prin care s-au

respins cererile de apel depuse de Țîberman Piotr, prin intermediul avocatului

Rozlovan Aliona și de Jelezanaia Evghenia, prin intermediul avocatului Cîrboba

Harlampi și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Basarabeasca din 08 noiembrie 2016,

prin care acțiunea a fost admisă parțial

c o n s t a t ă:

La 21 decembrie 2015 avocatul Rozlovan Aliona, împuternicită prin mandatul

din 07 septembrie 2015, să acorde asistență juridică în instanța de judecată cu dreptul

de a semna și depune cererea de chemare în judecată, de a ataca hotărârea

judecătorească (f.d. 2), a depus în interesele lui Țîberman Piotr cerere de chemare în

judecată împotriva Evgheniei Jeleznaia și Anjelei Dermenji cu privire la

recunoașterea dreptului de proprietate în devălmășie.

În motivarea cererii de chemare în judecată avocatul Rozlovan Aliona a indicat

că la 20 august 2005 Țîberman Piotr s-a căsătorit cu Jeleznaia Stepanida, care după

căsătorie a preluat numele soțului.

La momentul încheierii căsătoriei, fiecare dintre soți avea în proprietate câte un

imobil: Țîberman Piotr – apartamentul nr. LLLL, și Stepanida –casa din XXXX.

După o perioadă îndelungată de timp, soții au convenit să doneze fiicei soției

Anjela Dermenji apartamentul ce aparținea lui Țîberman Piotr, iar soția cu cele 2 fiice

au menționat că o jumătate din casa de locuit ce aparține doar soției, îi va reveni

reclamantului.

În urma înțelegerii au încheiat formal un contract de vânzare-cumpărare,

potrivit căruia Țîberman Piotr a vândut Anjelei Dermenji apartamentul său.

Din momentul înstrăinării bunului împreună cu soția a posedat și folosit

bunurile situate în casa de locuit situată în XXXX.

La acel moment pe terenul cu numărul cadastral ZZZZ exista casa de locuit

individuală care era format din 3 camere de locuit și având în vedere că nu existau

toate condițiile necesare Țîberman Piotr a efectuat reamenajarea și reutilarea casei, a

schimbat geamurile, a edificat unele construcții anexă: verandă, sarai, bunuri care au

fost înregistrate în Registrul bunurilor imobile la 01 iunie 2011 în baza procesului-

verbal de recepție finală.

1

La 30 iunie 2014 soția Stepanida a decedat și având în vedere că Țîberman

Piotr considera înțelegerea avută cu soția și copiii acesteia una stabilă, a încercat să

discute cu fiicele acesteia în vederea perfectării actelor și înregistrării dreptului său

de proprietate asupra casei de locuit, după cum au convenit.

Ulterior a constatat că în Registrul bunurilor imobile, bunurile care au fost

construite pe parcursul căsătoriei au fost înregistrate după Țîberman Stepanida, însă

consideră că aceste bunuri sunt proprietate comună în devălmășie.

Avocatul Rozlovan Aliona cere recunoașterea dreptului de proprietate în

devălmășie a bunurilor imobile anexă la casa de locuit, situată în XXXX și anume: 1.

construcția de locuit anexă – cameră, bucătărie, baie cu suprafața de 30,5 m.p., 2.

veranda cu suprafața de 5,2 m.p., 3 sarai cu suprafața de 10,2 m.p., 4 garaj cu

suprafața de 34 m.p., cu atribuirea a câte ½ cotă-parte din construcția anexă pentru

fiecare soț Țîberman Piotr și Țîberman Stepanida și recunoașterea dreptului de

proprietate asupra ½ cotă-parte din casa de locuit și ½ cotă-parte din terenul aferent

construcției cu suprafața de 0,086 ha, proprietate personală a Stepanidei Țîberman

(f.d.3-4).

Avocatul Rozlovan Aliona a depus în interesele lui Țîberman Piotr cerere de

completare a cerințelor inițiale solicitând recunoașterea dreptului de proprietate

comună în devălmășie și asupra construcției accesorii cu numărul cadastral VVVV cu

suprafața de 5,4 m.p. (f.d. 51).

Prin hotărârea Judecătoriei Basarabeasca din 08 noiembrie 2016 s-a admis

parțial cererea de chemare în judecată depusă de avocatul Rozlovan Aliona în

interesele lui Țîberman Piotr.

S-a recunoscut dreptul de proprietate conform procesului-verbal de recepție

finală nr. 22 din 02 iunie 2011 asupra ½ cotă-parte lui Țîberman Piotr asupra

următoarelor bunuri imobile amplasate în XXXX: anexa la casa de locuit compusă

din cameră, bucătărie, baie cu suprafața de 30,5 m.p., veranda cu suprafața de 5,2

m.p., sarai cu suprafața de 10,2 m.p., garaj cu suprafața de 34 m.p. și sarai cu

suprafața de 5.4. m.p.

În rest cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

S-a încasat în mod solidar de la Jeleznaia Evghenia și Dermenji Anjela taxa de

stat în mărime de 1 134 lei (f.d. 85-86, 89, 97-100).

La 07 decembrie 2016 avocatul Rozlovan Aliona a depus în interesele lui

Țîberman Piotr apel nemotivat împotriva hotărârii Judecătoriei Basarabeasca din 08

noiembrie 2016 (f.d. 108, vol. I), iar ulterior apel motivat împotriva aceleași hotărâri

(f.d. 130-134, 137-139).

La 06 decembrie 2016 avocatul Harlampi Cîrboba, împuternicit prin mandatul

din 18 mai 2016 să acorde asistență juridică în instanța de judecată cu dreptul de a

ataca hotărârea judecătorească (f.d. 39, vol. I), a declarat în interesele Evgheniei

Jeleznaia apel nemotivat împotriva hotărârii Judecătoriei Basarabeasca din 08

noiembrie 2016 (f.d. 109).

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 23 mai 2017 a respins apelurile

declarate de avocatul Rozlovan Aliona în interesele lui Țîberman Piotr și avocatul

Cîrboba Harlampi în interesele Evgheniei Jeleznaia și a menținut hotărârea

Judecătoriei Basarabeasca din 08 noiembrie 2016 (f.d. 150-168).

În motivarea soluției instanțele de judecată au indicat că potrivit procesului-

verbal de recepție finală nr. 22 din 01 iunie 2011, comisia de recepția finală din

cadrul Primăriei or. Basarabeasca a recomandat ca anexa la casa de locuit compusă

din cameră, bucătărie, baie cu suprafața de 30,5 m.p., veranda cu suprafața de 5,2

2

m.p., sarai cu suprafața de 10,2 m.p., garaj cu suprafața de 34 m.p. și sarai cu

suprafața de 5.4. m.p. să fie primite în exploatare, iar potrivit extrasului din Registrul

bunurilor imobile dreptul de proprietate asupra acestor bunuri imobile a fost

înregistrat după Țîberman Stepanida.

Instanțele de judecată au mai constatat că bunurile menționate au fost

construite de către soții Țîberman în perioada căsătoriei și acestor bunuri li se aplică

regimul juridic al bunurilor proprietate comună în devălmășie, urmând a fi atribuit

fiecărui soț câte ½ cotă-parte, în condițiile în care nicio parte nu a dovedit că părțile

soților nu ar fi egale.

Instanțele de judecată au respins pretenția cu privire la recunoașterea dreptului

de proprietate asupra ½ cotă-parte asupra casei de locuit cu numărul cadastral YYYY

și a terenului aferent cu numărul cadastral ZZZZ cu suprafața de 0,086 ha, având în

vedere că aceste bunuri au fost dobândite de Țîberman Stepanida în baza contractului

de vânzare-cumpărare din 14 august 1986 până la înregistrarea căsătoriei cu

Țîberman Piotr, iar ultimul nu a probat că în timpul căsătoriei a efectuat reparația

capitală și reamenajarea casei.

La 23 februarie 2018 prin intermediul oficiului poștal avocatul Rozlovan

Aliona a declarat în interesele lui Țîberman Piotr recurs împotriva deciziei Curții de

Apel Chișinău din 23 mai 2017, solicitând admiterea acestuia, casarea parțială a

hotărârii judecătorești cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a cererii de

chemare în judecată.

În motivarea cererii de recurs avocatul Rozlovan Aliona a indicat că instanțele

de judecată au omis să aplice în speța prevederile art. 372 Codul civil și eronat au

reținut că nu au fost prezentate probe care să confirme îmbunătățirea casei de locuit,

în condițiile în care au recunoscut dreptul de proprietate al recurentului asupra anexei.

A concretizat că în perioada căsătoriei s-a mărit suprafața casei de locuit și au

fost create condiții de trai decente.

A mai relevat că instanțele de judecată neîntemeiat au respins cererea cu privire

la recunoașterea dreptului de proprietate în devălmășie asupra terenului și au

recunoscut dreptul asupra unei cote-părți din casă, fiind pusă sub întrebare chestiunea

cu privire la accesul la bunurile imobile, or terenul este considerat bun principal, iar

lucrurile care se încorporează sunt accesorii.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul

neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în

lipsa acesteia.

La 13 aprilie 2018 Curtea Supremă de Justiție a expediat Evgheniei Jeleznaia și

Anjelei Dermenji o copie a cererii de recurs, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii copiei respective,

însă până la data examinării chestiunii cu privire la admisibilitatea recursului,

intimații nu au prezentat referință.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face

un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Verificând argumentele invocate de Țîberman Piotr, prin intermediul

avocatului Rozlovan Aliona în cererea de recurs pe baza materialelor din dosar,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

3

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat este inadmisibil din următoarele

motive.

În conformitate cu art. 433 lit. b) Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului

de declarare prevăzut la art. 434.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

La 20 iulie 2017 Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa participanților la

proces copia deciziei din 23 mai 2017 (f.d. 169), însă la materialele pricinii lipsesc

probe care să confirme data recepționării copiei deciziei instanței de apel de către

Țîberman Piotr. La materialele pricinii este doar cererea avocatului Rozlovan Aliona

din 26 decembrie 2017, prin care solicită eliberarea copiei deciziei instanței de apel,

indicând pe cerere că a primit copia solicitată la 10 ianuarie 2018 (f.d. 175).

În lipsa unor probe care să confirme că Țîberman Piotr și avocatul acestuia

Rozlovan Aliona au recepționat copia deciziei instanței de apel anterior datei de 10

ianuarie 2018, recursul declarat la 23 februarie 2018 urmează a se considera depus în

in termen, în condițiile în care tardivitatea recursului nu poate fi stabilită arbitrar.

În conformitate cu art. 433 lit. c) Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care persoana care a înaintat recursul nu este în

drept să-l declare.

În speță, recursul a fost semnat de avocatul Rozlovan Aliona, împuternicită

prin mandatul din 07 septembrie 2015, să acorde asistență juridică în instanța de

judecată cu dreptul de a semna și depune cererea de chemare în judecată, de a ataca

hotărârea judecătorească (f.d. 2), recurentul fiind partea în proces care a declanșat

acțiunea, astfel încât temeiul stipulat de art. 433 lit. c) Codul de procedură civilă nu

are incidență.

În conformitate cu art. 433 lit. d) Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul se depune în mod repetat după ce a

fost examinat.

La caz, instanța de recurs relevă că nici temeiul prevăzut de art. 433 lit. d) Cod

de procedură civilă nu este aplicabil.

Luând în considerare cele constatate supra, instanța de recurs conchide că

recursul nu poate fi considerat inadmisibil în baza temeiurilor enumerate de art. 433

lit. b), c) sau d) Cod de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

În conformitate cu art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă, se

consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în

care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

4

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Aceste dispoziții legale fundamentează ideea potrivit căreia judecarea

recursului exercitat conform Secțiunii a 2-a, Cap. XXXVIII, Cod de procedură civilă,

are un caracter devolutiv și privește în exclusivitate probleme de drept material și

procedural, verificându-se legalitatea deciziei, nu și temeinicia ei în fapt.

Astfel, sarcina instanței de recurs la această etapă este de a verifica temeiurile

recursului și argumentele privind caracterul ilegal al deciziei atacate, în limitele în

care au fost formulate și prin prisma drepturilor garantate de Convenția Europeană a

Drepturilor Omului.

Completul evidențiază că în lumina jurisprudenței Curții Europene a

Drepturilor Omului, procedura de examinare a admisibilității unui recurs în materie

civilă trebuie să corespundă în principiu garanțiilor unui proces echitabil, consfințite

de art. 6 din CEDO, în special cu referire la dreptul de acces liber la justiție și la

dreptul subsecvent de a fi audiat de o instanță judecătorească (hotărârile Delcourt

contra Belgiei din 17 ianuarie 1970 și Erfar-Avef contra Greciei din 27 martie 2014).

În acest context, Completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la

justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a

admisibilității recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea unei

cereri introduse pe o cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile

stabilite pentru o cale de atac ordinară. Asemenea rigori urmăresc scopul de aplicare

și interpretare unitară a legislației și îndeplinesc funcțiile de administrare eficientă a

justiției, fiind în deplină concordanță cu art. 6 din CEDO (hotărârea Trevisanato

contra Italiei din 15 septembrie 2016).

Completul statuează că obligația de a motiva un act judecătoresc poate varia în

funcție de natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din 2 octombrie

2014), iar în concepția CtEDO, nu se impune motivarea detaliată a deciziei unei

instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge un

recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (hotărârea Nersesyan contra Armeniei din

19 ianuarie 2010).

Completul notează că în cererea de recurs Țîberman Piotr, prin intermediul

avocatului Rozlovan Aliona a indicat temei de declarare a recursului prevederile art.

432 alin. (1), (2) lir. a) Codul de procedură civilă.

Totuși, din conținutul cererii de recurs rezultă că, în mare parte, Țîberman Piotr,

prin intermediul avocatului Rozlovan Aliona a reluat criticile formulate în faza

procesuală anterioară, asupra cărora instanța de apel s-a pronunțat cu suficientă

5

putere de convingere, iar invocarea pretinselor încălcări admise de instanța de apel nu

este suficient de fundamentată.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție menționează că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432

alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă.

Astfel, din motivele menționate și având în vedere că instanța de apel și prima

instanță au examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept

material, procedural și apreciind corect probele administrate au emis hotărâri legale,

iar argumentele invocate de Țîberman Piotr, prin intermediul avocatului Rozlovan

Aliona în cererea de recurs poartă caracter declarativ și nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Țîberman Piotr, prin intermediul avocatului Rozlovan

Aliona se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului Ala Cobăneanu

Judecători Dumitru Mardari

Luiza Gafton

6