2r-214/19 — constatarea faptului încălcării art.6 CEDO, repararea prejudiciului ș.a.

2r-214/19 — constatarea faptului încălcării art.6 CEDO, repararea prejudiciului ș.a. (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2r-214/19

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (Oxana Parfeni)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (Marina Anton, Ion Țurcan, Vitalie Cotorobai)

ÎNCHEIERE

10 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Mariana Pitic

examinând recursul declarat de către Igor Vignan,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către Igor

Vignan împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea încălcării

articolului 6 § 1 CEDO și repararea prejudiciului,

împotriva încheierilor din 11 decembrie 2018 și 14 februarie 2019 a Curții de

Apel Chișinău, prin care nu s-a dat curs cererii de apel depuse împotriva hotărârii

din 26 septembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, și s-a restituit

cererea de apel din motiv că apelantul nu a înlăturat în termenul acordat de instanța

de apel neajunsurile menționate în încheierea din 11 decembrie 2018 a Curții de

Apel Chișinău,

constată:

La 01 martie 2018, Igor Vignan a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea faptului încălcării

articolului 6 § 1 CEDO a dreptului la examinare în termen rezonabil a plângerii de

către Procuratura sect. Rîșcani și încasarea din contul bugetului public național,

prin intermediul Ministerului Justiției, suma de 30 000 000 de lei cu titlu de

satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral cauzat.

Prin hotărârea din 26 septembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani, acțiunea depusă de Igor Vignan a fost respinsă ca neîntemeiată

(f.d. 128, 133-135).

La 23 octombrie 2018, Igor Vignan a declarat apel împotriva hotărârii din 26

septembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, cererea fiind redactată

în limba rusă (f.d. 137).

Prin încheierea din 11 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău nu s-a dat

curs cererii de apel depusă de Igor Vignan împotriva hotărârii din 26 septembrie

2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, și i s-a oferit termen rezonabil de 20

de zile calendaristice din data recepționării încheierii, pentru depunerea cererii de

apel motivate întocmită în conformitate cu exigențele Legii și însoțită de traducere

în limba de stat, iar în cazul anexării la cererea de apel a înscrisurilor întocmite

1

într-o limbă străină, și traducerea acestor înscrisuri în limba de stat, cu anexarea

copiilor pentru toate părțile din proces (f.d. 141 recto-verso).

La 30 ianuarie 2019, Igor Vignan a depus cerere de apel suplimentară,

redactată în limba rusă, împotriva hotărârii din 26 septembrie 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani (f.d. 156-158 recto-verso).

Prin încheierea din 14 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a restituit

cererea de apel depusă de Igor Vignan împotriva hotărârii din 26 septembrie 2018

a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, din motiv că nu a înlăturat în termenul

acordat de instanța de apel neajunsurile menționate în încheierea din 11 decembrie

2018 a Curții de Apel Chișinău, și s-a remis apelantului Igor Vignan cererea de

recurs cu toate documentele anexate (f.d. 171-172).

La 27 februarie 2019, Igor Vignan a declarat recurs împotriva încheierii din

14 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău (f.d. 178-183).

În motivarea recursului a indicat că, obligându-l să prezinte cererea de apel

cu traducere în limba de stat, instanța de apel a admis o discriminare în privința

sa și a ignorat dispozițiile în decizia din 01 aprilie 2010 a Curții Supreme de

Justiție, adoptată în dosarul nr. 2re-135/10, prin care s-a constatat că cetățenii

Republicii Moldova sunt în drept de a înainta acțiuni redactate atât în limba de

stat, cât și în limba rusă.

Astfel, instanța de apel a încălcat prevederile articolului 6 din Legea

nr. 3465 din 01 septembrie 1989 „cu privire la funcționarea limbilor vorbite pe

teritoriul RSS Moldovenești”, articolelor 10 și 13 din Constituția Republicii

Moldova și articolului 12 alin. (1) din Legea nr. 382 din 19 iulie 2001 „cu privire

la drepturile persoanelor aparținând minorităților naționale și la statutul juridic al

organizațiilor lor”.

La fel, recurentul a considerat că instanța de apel a interpretat și aplicat

eronat dispozițiile art. 3651 alin. (2) din Codul de procedură civilă, deoarece

normele de procedură civilă nu instituie termene imperative pentru prezentarea

cererii de apel motivate și a traducerii acesteia.

În corolar, a invocat că prin obligarea sa de a prezenta cererea de apel cu

traducere în limba de stat i s-a limitat accesul liber la justiție.

În această ordine de idei, recurentul Igor Vignan a solicitat admiterea

recursului, casarea integrală a încheierilor din 11 decembrie 2018 și 14 februarie

2019 a Curții de Apel Chișinău, cu soluționarea prin decizie a problemei în fond.

În conformitate cu prevederile art. 425 din Codul de procedură civilă,

termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la

comunicarea încheierii.

Instanța de recurs consideră că, în speță, calea de atac este demarată în

interiorul termenului legal, deoarece din materialele cauzei nu poate fi stabilit

momentul când i-a fost comunicată lui Igor Vignan încheierea din 14 februarie

2019 a Curții de Apel Chișinău, iar drept consecință nu poate fi stabilit momentul

când începe să curgă termenul de exercitare a dreptului de a ataca încheierea

judecătorească.

În conformitate cu prevederile art. 425 din Codul de procedură civilă,

termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la

comunicarea încheierii.

Articolul 111 din Codul de procedură civilă prescrie la alineatul (3) că

termenul de procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat

2

următoare datei calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau

producerii evenimentului ori momentului care a condiționat începutul lui.

Instanța de recurs consideră că, în speță, calea de atac este demarată în

interiorul termenului legal, deoarece din materialele cauzei nu poate fi stabilit

momentul când i-a fost comunicată lui Igor Vignan încheierea din 14 februarie

2019 a Curții de Apel Chișinău, iar drept consecință nu poate fi stabilit momentul

când începe să curgă termenul de exercitare a dreptului de a ataca încheierea

judecătorească.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Igor

Vignan împotriva încheierilor din 11 decembrie 2018 și 14 februarie 2019 a Curții

de Apel Chișinău urmează a fi restituit, din motivele ce succed.

În conformitate cu prevederile art. 4261 alin. (1) lit. b1) din Codul de

procedură civilă, instanța de recurs este în drept să restituie recursul împotriva

încheierii dacă cererea de recurs nu corespunde prevederilor art. 437 alin. (1).

Sub acest aspect, Colegiul învederează că articolul 437 alin. (1) din Codul de

procedură civilă reglementează condițiile de formă și conținut ale cererii de

recurs, adică elementele pe care trebuie să le conțină aceasta.

Astfel, în debutul analizei sale, Colegiul constată că cererea de recurs depusă

de Igor Vignan împotriva încheierilor din 11 decembrie 2018 și 14 februarie 2019

a Curții de Apel Chișinău este redactată într-o altă limbă decât cea oficială în care

se desfășoară procesul, fără a anexa traducerea acesteia în limba de stat.

Or, în coroborarea normelor articolului 118 alin. (1) din Constituția

Republicii Moldova și articolului 9 alin. (1) din Legea cu privire la organizarea

judecătorească, procedura judiciară se desfășoară în limba moldovenească.

La fel, prevederi similare se conțin și în articolul 24 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, conform căreia judecarea cauzelor civile în instanțele

judecătorești se desfășoară în limba moldovenească.

Sensul autentic al normelor citate supra evocă principiul utilizării limbii

oficiale, care impune o condiție sine qua non ca judecarea cauzelor să aibă loc în

limba oficială a statului.

Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu conține dispoziții cu privire

la limba utilizată în fața tribunalului, ci impune asigurarea gratuită, atunci când

este cazul, a unui interpret.

Prin urmare, instanța de recurs reiterează faptul că discuțiile referitoare la

accesul în justiție trebuie să se poarte în sfera legislației procesuale, care

constituie legislația specială, nu în cea a unor legi generale.

Colegiul opinează că, întrucât judecarea pricinilor civile se desfășoară în

limba de stat (în temeiul articolului 24 alin. (1) din Codul de procedură civilă),

cererile de chemare judecată, precum și cererile de apel și cererile de recurs nu

vor putea fi depuse în instanța de judecată într-o altă limbă.

Așadar, cererea de recurs redactată într-o altă limbă decât limba oficială a

procesului trebuie însoțită de traducerea acesteia realizată de către un translator

autorizat. Sarcina traducerii cererii de chemare în judecată formulată într-o altă

limbă decât limba oficială a statului aparține celui care o prezintă, nu instanței de

judecată.

Sub acest aspect sunt imperioase concluziile Curții Europene a Drepturilor

Omului în cauza Ivanov v. Finlanda din 29 mai 2002, în care Curtea a reținut în

3

cazul unei doamne cetățean rus, care invocase refuzul accesului la un tribunal

pentru că își formulase cererea în limba rusă și nu în limbile oficiale din Finlanda

– finlandeza și suedeza – că reclamanta fusese liberă să introducă o nouă acțiune,

atât timp cât aceasta era formulată în una din limbile oficiale din Finlanda. Curtea

Europeană a notat că, deși reclamanta nu beneficia de un drept absolut la

gratuitatea asistenței juridice, ea putea solicita subvenționarea asistenței, precum

și numirea unui avocat din oficiu care cunoștea una din limbile oficiale. Curtea

Europeană nu a considerat că reclamantei i s-a îngrădit accesul la un tribunal, în

vederea intentării procedurilor civile.

Mai mult decât atât, în Hotărârea nr. 17 din 04 iunie 2018 a Curții

Constituționale „pentru controlul constituționalității unor prevederi referitoare la

funcționarea limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova și a articolului 4

alin. (2) din Codul jurisdicției constituționale (sesizarea nr. 9a/2018)”, s-a

constatat inter alia desuetudinea Legii nr.3465 din 1 septembrie 1989 cu privire

la funcționarea limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Sovietice Socialiste

Moldovenești.

Astfel, Curtea Constituțională a notat că potrivit articolului 74 alin. (1) din

Legea nr. 100 din 22 decembrie 2017 cu privire la actele normative, efectul

constatării desuetudinii unei legi presupune încetarea acțiunii sale, tot așa cum se

întâmplă în cazul abrogării ei.

Conjunctura relevată profilează că unul din principiile fundamentale ale

procesului civil, și anume principiul limbii oficiale de procedură, care este

consacrat la articolul 118 din Constituție, articolul 24 din Codul de procedură

civilă și articolul 9 din Legea cu privire la organizarea judecătorească.

Prevederile conținute în art. 118 din Constituție sunt necesare pentru

asigurarea respectări drepturilor și libertăților constituționale ale cetățenilor în

condițiile egalității depline în fața legii. Reglementările invocate au fost reluate și

incorporate în textul legilor procedurale, fiind coroborate cu tratatele

internaționale, Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și

Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, care

nu impun condiții privind limba în care se desfășoară procesul, prezumând că

ședința de judecată se desfășoară în limba națională a statului.

Conform articolului 13 din Constituție, limba de stat a Republicii Moldova

este limba moldovenească, funcționând pe baza grafiei latine, iar în coroborare cu

prevederile Hotărârii Curții Constituționale a Republicii Moldova nr. 36 din 05

decembrie 2013, limba de stat urmează a fi înțeleasă ca limba română.

Respectiv, caracterul oficial al limbii instituie obligativitatea utilizării acesteia

în raporturile cetățenilor cu autoritățile statului, în această limbă fiind redactate și

aduse la cunoștința publică toate actele oficiale ale statului.

Din cele menționate, rezultă că actele procesual judiciare, inclusiv cererea de

recurs, se întocmesc în mod obligatoriu în limba de stat. Or, instanțele de judecată

nu se pot preocupa de traducerea cererilor înaintate instanței (de chemare în

judecată, apel sau recurs) dintr-o altă limbă în limba de stat din simplul considerent

că această pretinsă obligație depășește cadrul împuternicirilor de a înfăptui justiția

în mod imparțial și echidistant. Obligația instanței de judecată este de a asigura

participanții la proces să ia cunoștință de actele, de lucrările dosarului și să

vorbească în judecată prin interpret, în cazul când nu cunosc limba de stat.

4

Distinct acestor aserțiuni, Colegiul învederează că cetățenii care nu posedă

sau nu vorbesc limba de stat au dreptul să se exprime în limba maternă în cadrul

procedurilor judiciare, acest fapt fiind un beneficiu legal acordat acestora.

Totodată, dreptul de a se exprima în limba maternă în cadrul procedurilor orale

desfășurate în fața instanței judecătorești, include și dreptul de a întocmi și înainta

în instanță acte de procedură sau alte cereri în această limbă, însă cu respectarea

obligației de a prezenta în mod obligatoriu traducerea acestora în limba de stat.

În aceste condiții, Colegiul concluzionează că atunci când cererea de recurs

este redactată într-o altă limbă decât limba de stat, este aplicabilă sancțiunea

procedurală sub forma restituirii cererii de recurs. Or, în conformitate cu articolul

10 alin. (1) din Codul de procedură civilă, sancțiunile procedurale sunt urmările

nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural civil, care survin pentru

subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de îndeplinire

defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz de exercitare abuzivă a unui

drept procedural.

Pe cale de consecință, instanța de recurs notează că ignorarea de către

subiectul procesual civil a prescripțiilor legale și a condițiilor de legalitate a cererii

de recurs ar lipsi procedura civilă de eficiență și ar submina efectele actului de

justiție. În acest sens legiuitorul a instituit în procesul civil instituția sancțiunilor

procedurale, una dintre care este perimarea, adică sancționarea pasivității

participanților la proces.

Astfel, neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a unui act de procedură

atrage după sine perimarea, ca sancțiune procedurală pentru neglijența părților sau

a participanților la proces în îndeplinirea obligațiilor sale procedurale, precum și de

intenția acestora de a abandona procesul civil. Respectiv, perimarea fiind o

consecință a lipsei de străduință și insistență în desfășurarea procesului civil.

Din considerentele menționate supra, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

restitui recursul declarat de Igor Vignan împotriva încheierilor din 11 decembrie

2018 și 14 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău.

În conformitate cu art. 4261 lit. b1) din Codul de procedură civilă, Colegiul

civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se restituie recursul declarat de Igor Vignan împotriva încheierilor din 11

decembrie 2018 și 14 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, adoptată în cauza

civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către Igor Vignan

împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea încălcării articolului 6 § 1

CEDO și repararea prejudiciului.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Mariana Pitic

5