2ra-1506/18 — Repararea prejudiciului cauzat

Dosarul nr. 2ra-1506/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, judecător – O. Parfeni

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – I. Secrieru, A. Danilov, Iu. Cimpoi

Î N C H E I E R E

19 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Dumitru Visternicean

Luiza Gafton

examinând admisibilitatea recursului declarat de Igor Vignan,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Igor Vignan

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea

încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei și repararea

prejudiciului cauzat,

împotriva deciziei din 03 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Igor Vignan, fiind menținută hotărârea din 15 martie

2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

c o n s t a t ă:

La 09 decembrie 2015, Igor Vignan a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea

încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei și repararea

prejudiciului cauzat.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 12 ianuarie 2015, a depus la

Judecătoria Râșcani, mun. Chișinău o plângere împotriva acțiunilor și actelor

Procurorului Procuraturii Generale a Republicii Moldova, V. Sibov.

La 23 ianuarie 2015, prin intermediul poștei a primit încheierea din 15 ianuarie

2015, pe cauza nr. XXX, emisă de judecătorul de instrucție, A. Postică, în limba de

stat, fără a fi tradusă în limba rusă, prin care plângerea sa a fost respinsă. Dânsul nu

a participat la ședința de judecată din 15 ianuarie 2015 și nici nu a primit vreo

citație. La 07 februarie 2015, Igor Vignan a contestat încheierea Judecătoriei

Râșcani, mun. Chișinău.

Potrivit reclamantului, sistemul judecătoresc i-a încălcat dreptul la examinarea

cauzei în termen rezonabil, garantat de art. 6 § 1 al CEDO, deoarece dânsul a

depus plângerea la 12 ianuarie 2015, iar hotărârea definitivă a fost emisă la 02 iulie

2015, fiindu-i cauzat un prejudiciu moral.

Astfel, reclamantul Igor Vignan a solicitat constatarea încălcării art. 6 §1 al

CEDO la examinarea în termen rezonabil a cauzei de către Judecătoria Râșcani,

mun. Chișinău și Curtea de Apel Chișinău, precum și repararea prejudiciului moral

cauzat în sumă de 10 000 000 lei.

1

Prin hotărârea din 15 martie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, s-a

respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de Igor Vignan

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea

încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei și repararea

prejudiciului cauzat.

Prin decizia din 03 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, apelul declarat de

Igor Vignan a fost respins, fiind menținută hotărârea din 15 martie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, termenul rezonabil de

judecare a cauzei urmează a fi apreciat în fiecare situație concretă, reieșind din

împrejurările cauzei, complexitatea acesteia, comportamentul participanților la

proces, miza pentru reclamant și alte circumstanțe relevante pentru fiecare caz în

parte. Totodată, instanța de judecată va menționa că în materia pretinselor violări a

duratei procedurilor penale, victimele, persoanele care au înaintat o sesizare,

autorii și alte persoane participante în proces în afară de acuzat, (bănuit, învinuit,

inculpat) nu pot pretinde încălcarea dreptului la durata nerezonabilă a procedurilor

penale.

Articolul 6 § 1 al CEDO, sub aspectul său penal, poate fi înaintat numai de

persoana căreia i s-a înaintat o acuzație. O excepție constituie situația când victima

unei infracțiuni pretinde durata nerezonabilă a procedurilor penale în legătură cu

imposibilitatea soluționării aspectului civil, și anume examinarea excesiv de lungă

a acțiunii civile în cadrul procedurilor penale, în această situație și durata

procedurilor penale, dar începând cu momentul înaintării acțiunii civile și doar

luându-se în considerație criteriile aplicabile procedurilor civile.

Astfel, în speța examinată nu se atestă existența unei cauze penale demarate la

plângerea lui Igor Vignan și nici nu este confirmată calitatea sa procesuală, care i-

ar permite formularea unei plângeri cu privire la constatarea încălcării termenului

rezonabil de examinare a cauzei, în materia pretinselor violări a duratei examinării

plângerii, depusă în baza art. 313 din Codul de procedură penală, or, apelantul care

a înaintat o plângere nu poate pretinde la încălcarea dreptului și durata

nerezonabilă de examinare a plângerii.

La 04 iunie 2018, Igor Vignan a contestat cu recurs decizia din 03 aprilie 2018

a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii din 15 martie

2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, cu pronunțarea unei decizii prin

care acțiunea înaintată de Igor Vignan împotriva Ministerului Justiției al Republicii

Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen

rezonabil a cauzei și repararea prejudiciului cauzat, să fie admisă integral.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de

către participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu

circumstanțele pricinii. Suplimentar a reiterat aceleași argumente, care se regăsesc

și în cererea de chemare în judecată, susținând că instanțele inferioare i-au încălcat

în mod flagrant dreptul de acces în justiție.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat

2

de Igor Vignan, neîntemeiat și care urmează a fi declarat inadmisibil, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de

declarare a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale. Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este

termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată

la 03 aprilie 2018, fiind expediată participanților la proces la data de 25 aprilie

2018 (f.d. 222), însă la materialele cauzei nu se regăsesc date care să confirme

momentul recepționării acesteia de către părți. Astfel, având în vedere faptul că

recursul declarat împotriva deciziei din 03 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău a

fost depus la 04 iunie 2018, în conformitate cu art. 434 din Codul de procedură

civilă, acesta se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din

Codul de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de

procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

3

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de Igor Vignan.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Igor Vignan.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova,

Judecătorii Dumitru Visternicean,

Luiza Gafton

4