2ra-568/19 — incasarea datoriei

2ra-568/19 — incasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-568/19

Prima instanță: Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău (judecător N. Pasecinic)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (judecători A. Bostan, A. Pahopol și V. Negru)

Î N C H E I E R E

03 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Stelian Moraru și de

„Tehnocrat“ SRL,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Lilia

Zastavnițcaia, reprezentată de avocatul Constantin Bria, împotriva „Tehnocrat“

SRL și lui Stelian Moraru cu privire la încasarea în mod solidar a datoriei și a taxei

de stat,

împotriva deciziei din 16 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin

care a fost admis apelul declarat de „Tehnocrat“ SRL și Stelian Moraru, și s-a

modificat hotărârea din 08 septembrie 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 23 ianuarie 2015, Lilia Zastavnițcaia, reprezentată de avocatul Constantin

Bria, a depus cerere de chemare în judecată împotriva „Tehnocrat“ SRL și lui

Stelian Moraru cu privire la încasarea în mod solidar a datoriei în sumă de

285 377, 77 lei și a taxei de stat (vol. I, f.d. 5-7).

În motivarea acțiunii, reclamanta Lilia Zastavnițcaia, reprezentată de

avocatul Constantin Bria, a relatat că în baza contractului de credit nr. C.L.1445-

498 din 06 septembrie 2013, BC „EuroCreditBank“ SA i-a acordat „Tehnocrat“

SRL un credit bancar în sumă de 300 000 lei, cu scadența la data de

05 septembrie 2016, pentru investiții în activitatea de întreprinzător.

Reclamanta a susținut că la 09 septembrie 2013, BC „EuroCreditBank“ SA a

transferat la contul bancar curent al „Tehnocrat“ SRL creditul bancar în sumă de

300 000 lei.

Reclamanta a indicat că executarea obligațiilor asumate de „Tehnocrat“ SRL

în baza contractului de credit nr. C.L.1445-498 din 06 septembrie 2013, a fost

1

garantată prin constituirea ipotecii asupra bunului imobil amplasat pe XXXXX, nr.

cadastral XXXXX, pe care reclamanta îl deține cu drept de proprietate.

În continuare, reclamanta a declarat că „Tehnocrat“ SRL a încălcat termenul

de rambursare a creditului bancar, din care motiv, la 06 martie 2015, BC

„EuroCreditBank“ SA a înaintat o acțiune față de Lilia Zastavnițcaia privind

executarea dreptului de ipotecă asupra bunului imobil amplasat pe XXXXX, nr.

cadastral XXXXX.

Totodată, reclamanta a specificat că i-a achitat BC „EuroCreditBank“ SA

anumite sume bănești datorate de „Tehnocrat“ SRL în baza contractului de credit

nr. C.L.1445-498 din 06 septembrie 2013, și anume suma de 10 000 lei la data de

31 octombrie 2014, suma de 2 000 lei la data de 09 decembrie 2014 și suma de

2 000 lei la data de 26 ianuarie 2015.

Reclamanta a afirmat că Stelian Moraru, administratorul „Tehnocrat“ SRL,

se ascundea atât de reclamantă, cât și de BC „EuroCreditBank“ SA, eschivându-se

de la rambursarea sumei bănești primite pentru activitatea „Tehnocrat“ SRL, cu

toate că Stelian Moraru a fost informat despre intenția BC „EuroCreditBank“ SA

de a executa dreptul de ipotecă asupra bunului imobil cu nr. cadastral XXXXX.

Reclamanta a mai precizat că nu a primit sume de bani din corpul creditului

bancar primit de „Tehnocrat“ SRL, însă, pornind de la prevederile contractului de

ipotecă din 06 septembrie 2013, a fost impusă să împrumute sume enorme de bani

pentru a stinge datoria „Tehnocrat“ SRL față de BC „EuroCreditBank“ SA.

Astfel, reclamanta a notat că la 06 mai 2015, pentru a nu fi deposedată de

bunul imobil ipotecat cu nr. cadastral XXXXX, a stins integral datoria „Tehnocrat“

SRL față de BC „EuroCreditBank“ SA, achitându-i acesteia suma de 271 377, 77

lei.

Reclamanta a arătat că prin încheierea din 12 mai 2015 a Judecătoriei

Botanica, mun. Chișinău, a fost admisă renunțarea reclamantei BC

„EuroCreditBank“ SA la acțiunea împotriva Liliei Zastavnițcaia privind executarea

dreptului de ipotecă, procesul fiind încetat.

În continuare, reclamanta a mai indicat că la 20 iunie 2014, Stelian Moraru a

întocmit o recipisă, prin care și-a asumat angajamentul de restituire a creditului

bancar primit în baza contractului de credit nr. C.L.1445-498 din

06 septembrie 2013.

În drept, reclamanta a făcut trimitere la prevederile art. 572 și 1414 alin. (1)

din Codul civil.

Prin hotărârea din 08 septembrie 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău, a fost admisă integral cererea de chemare în judecată înaintată de Lilia

Zastavnițcaia împotriva „Tehnocrat“ SRL și lui Stelian Moraru cu privire la

încasarea datoriei. S-a încasat în beneficiul Liliei Zastavnițcaia, în mod solidar din

contul „Tehnocrat“ SRL și al lui Stelian Moraru, datoria în sumă de 285 377, 77 lei

și taxa de stat în sumă de 8 561, 33 lei, iar în total, suma de 293 939, 1 lei (vol. I,

f.d. 88-93).

La 06 octombrie 2016, „Tehnocrat“ SRL și Stelian Moraru au declarat apel

împotriva hotărârii din 08 septembrie 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău

2

(vol. I, f.d. 86-87).

Prin decizia din 18 mai 2017 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de „Tehnocrat“ SRL și Stelian Moraru. S-a casat hotărârea din

08 septembrie 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, și s-a emis o nouă

hotărâre, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată

înaintată de Lilia Zastavnițcaia împotriva „Tehnocrat“ SRL și lui Stelian Moraru

cu privire la încasarea datoriei (vol. I, f.d. 142-146).

La 11 august 2017, Lilia Zastavnițcaia, reprezentată de avocatul Constantin

Bria, a declarat recurs împotriva deciziei din 18 mai 2017 a Curții de Apel

Chișinău (vol. I, f.d. 150-153).

Prin decizia din 01 noiembrie 2017 a Curții Supreme de Justiție, a fost admis

recursul declarat de Lilia Zastavnițcaia, reprezentată de avocatul Constantin Bria.

S-a casat decizia din 18 mai 2017 a Curții de Apel Chișinău și s-a trimis cauza spre

rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată (vol. I, f.d. 168-

172).

Prin decizia din 16 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, corectată prin

încheierea din 08 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de „Tehnocrat“ SRL și Stelian Moraru. S-a modificat hotărârea din

08 septembrie 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, prin micșorarea

cuantumului datoriei încasate în beneficiul Liliei Zastavnițcaia, în mod solidar din

contul „Tehnocrat“ SRL și al lui Stelian Moraru, de la suma de 285 377, 77 lei

până la suma de 283 377, 77 lei, și a cuantumului taxei de stat încasate în

beneficiul Liliei Zastavnițcaia, în mod solidar din contul „Tehnocrat“ SRL și al lui

Stelian Moraru, de la suma de 8 561, 33 lei până la suma de 8 501, 33 lei (vol. II,

f.d. 130-137; 139-140).

În motivarea deciziei emise, instanța de apel a constatat că la 20 iunie 2014,

Stelian Moraru a întocmit o recipisă, prin care și-a asumat angajamentul față de

Lilia Zastavnițcaia de restituire a creditului bancar primit în baza contractului de

credit nr. C.L.1445-498 din 06 septembrie 2013, pentru care a fost constituită

ipoteca asupra bunului imobil al Liliei Zastavnițcaia.

Astfel, instanța de apel a considerat că în situația în care pentru a nu fi

deposedată de bunul imobil ipotecat, Lilia Zastavnițcaia a stins datoria „Tehnocrat“

SRL față de BC „EuroCreditBank“ SA, achitându-i acesteia suma de 283 377, 77

lei, „Tehnocrat“ SRL și lui Stelian Moraru sunt obligați în mod solidar să-i

restituie această Liliei Zastavnițcaia.

La 21 decembrie 2018, Stelian Moraru, reprezentat de avocatul Maxim

Belinschi, a declarat recurs împotriva deciziei din 16 octombrie 2018 a Curții de

Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii din 08 septembrie 2016 a

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, precum și scoaterea de pe rol a cererii de

chemare în judecată înaintate de Lilia Zastavnițcaia, reprezentată de avocatul

Constantin Bria, împotriva „Tehnocrat“ SRL și lui Stelian Moraru cu privire la

încasarea în mod solidar a datoriei și a taxei de stat (vol. II, f.d. 149-163).

În motivarea recursului, recurentul Stelian Moraru a susținut că instanțele

ierarhic inferioare urmau să scoată de pe rol cererea de chemare în judecată

3

înaintată de Lilia Zastavnițcaia, reprezentată de avocatul Constantin Bria,

împotriva „Tehnocrat“ SRL și lui Stelian Moraru cu privire la încasarea în mod

solidar a datoriei și a taxei de stat, în temeiul art. 267 lit. a) din Codul de procedură

civilă.

Recurentul a indicat că art. 575 alin. (1) din Codul civil stipulează că în

cazul în care termenul de executare a obligației nu este determinat și nici nu rezultă

din natura acesteia, creditorul are dreptul de a pretinde oricând executarea ei,

debitorul fiind îndreptățit să o execute oricând, iar dacă datoria de a executa

imediat nu rezultă din lege, contract sau din natura obligației, debitorul trebuie să

execute obligația în termen de 7 zile din momentul cererii creditorului.

Astfel, recurentul a punctat că Lilia Zastavnițcaia, anterior adresării în

instanța de judecată, urma să-i înainteze „Tehnocrat“ SRL și lui Stelian Moraru o

cerere privind executarea obligației în termen de 7 zile, ceea ce Lilia Zastavnițcaia

nu a efectuat.

De altfel, recurentul a reliefat că nici din contractului de credit nr. C.L.1445-

498 din 06 septembrie 2013 și nici din recipisa din 20 iunie 2014, care are un

conținut general, greșit interpretat de către instanța de apel, nu rezultă obligația

„Tehnocrat“ SRL și a lui Stelian Moraru de a-i achita Liliei Zastavnițcaia anumite

sume bănești.

Recurentul a menționat că deși în cadrul examinării cauzei în ordine de apel

a fost solicitată scoaterea de pe rol a cererii de chemare în judecată a reclamantei

Lilia Zastavnițcaia, instanța de apel a omis să se expună în privința solicitării

respective, încălcând dreptul părților la un proces echitabil, garantat de art. 6 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În context, recurentul a făcut trimitere la încheierea din 16 octombrie 2017 a

Plenului Curții Supreme de Justiție, în care este abordat modul de aplicare a

prevederilor art. 170 alin. (1) lit. a) și art. 267 lit. a) din Codul de procedură civilă,

în raport cu dispozițiile art. 575 alin. (1), art. 617 alin. (2) lit. g) și art. 871 alin. (4)

din Codul civil, precum și modul de aplicare a prevederilor art. 619 alin. (1) Codul

civil.

Recurentul a mai declarat că instanțele ierarhic inferioare nu au ținut cont de

ordinele de plată anexate la materialele cauzei, din care rezultă cu certitudine că

BC „EuroCreditBank“ SA a primit banii de la recurent, doar că acest fapt a avut

loc prin intermediul Liliei Zastavnițcaia.

În particular, recurentul a afirmat că instanțele ierarhic inferioare nu au luat

în considerare nici faptul că recurentul era în relații de concubinaj cu Lilia

Zastavnițcaia, aceștia ducând o gospodărie comună, din care motiv recurentul îi

încredința Liliei Zastavnițcaia efectuarea anumitor operațiuni.

Recurentul a specificat că este om de afaceri, iar Lilia Zastavnițcaia, care

practic nu avea venit propriu, se afla la întreținerea recurentului, fapt confirmat

inclusiv prin declarațiile de venit ale Liliei Zastavnițcaia, anexate la materialele

cauzei.

Recurentul a evidențiat că instanțele ierarhic inferioare nu au dat aprecierea

cuvenită versiunii că creditul bancar în sumă de 300 000 lei a fost obținut de

4

„Tehnocrat“ SRL nu pentru activitatea economică a întreprinderii, ci pentru

ajutorarea Liliei Zastavnițcaia, care avea nevoie de bani pentru onorarea propriilor

angajamente financiare față de creditori și, din acest considerent, aceasta a fost de

acord cu ipotecarea propriului apartament.

În această ordine de idei, recurentul a subliniat că nu este întâmplător faptul

că după ce la 09 septembrie 2013, BC „EuroCreditBank“ SA a transferat la contul

bancar curent al „Tehnocrat“ SRL creditul bancar în sumă de 300 000 lei, și anume

la 11 septembrie 2013, Lilia Zastavnițcaia a achitat 43 000 lei către BC

„EuroCreditBank“ SA în scopul stingerii unei datorii bancare, iar la

13 septembrie 2013, a achitat o sumă bănească și mai impunătoare pentru stingerea

altei datorii bancare, după cum rezultă din înscrisurile anexate la materialele

cauzei.

Mai mult, recurentul a menționat din materialele cauzei rezultă și că în

perioada ianuarie 2012 – mai 2014, Lilia Zastavnițcaia i-a rambursat „MAIB-

Leasing“ SA suma de 41 990 lei, iar în anul 2014, și-a stins integral datoria în

sumă de 40 000 lei față de BC „Moldindconbank“ SA.

Recurentul a susținut că prin decizia din 01 noiembrie 2017 a Curții

Supreme de Justiție, cauza a fost trimisă spre rejudecare în instanța de apel doar

din cauza unui viciu procedural, însă cu toate acestea, la rejudecarea cauzei în

ordine de apel, noul complet de judecată a ajuns la o concluzie diametral opusă

concluziei la care a ajuns precedentul complet de judecată, ceea ce contravine

dreptului părților la un proces echitabil.

La 22 februarie 2019, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

intimatei Lilia Zastavnițcaia cererea de recurs depusă de Stelian Moraru,

reprezentat de avocatul Maxim Belinschi, împotriva deciziei din

16 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău (vol. II, f.d. 188).

La 04 ianuarie 2019, „Tehnocrat“ SRL a declarat, prin intermediul oficiului

poștal, recurs împotriva deciziei din 16 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând casarea acesteia și a hotărârii din 08 septembrie 2016 a Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău, precum și respingerea ca neîntemeiată a cererii de

chemare în judecată înaintate de Lilia Zastavnițcaia, reprezentată de avocatul

Constantin Bria, împotriva „Tehnocrat“ SRL și lui Stelian Moraru cu privire la

încasarea în mod solidar a datoriei și a taxei de stat (vol. II, f.d. 167-181; 186).

În motivarea recursului, recurenta „Tehnocrat“ SRL a susținut că instanțele

ierarhic inferioare urmau să scoată de pe rol cererea de chemare în judecată

înaintată de Lilia Zastavnițcaia, reprezentată de avocatul Constantin Bria,

împotriva „Tehnocrat“ SRL și lui Stelian Moraru cu privire la încasarea în mod

solidar a datoriei și a taxei de stat, în temeiul art. 267 lit. a) din Codul de procedură

civilă.

Recurenta a indicat că art. 575 alin. (1) din Codul civil stipulează că în cazul

în care termenul de executare a obligației nu este determinat și nici nu rezultă din

natura acesteia, creditorul are dreptul de a pretinde oricând executarea ei, debitorul

fiind îndreptățit să o execute oricând, iar dacă datoria de a executa imediat nu

rezultă din lege, contract sau din natura obligației, debitorul trebuie să execute

5

obligația în termen de 7 zile din momentul cererii creditorului.

Astfel, recurenta a punctat că Lilia Zastavnițcaia, anterior adresării în

instanța de judecată, urma să-i înainteze „Tehnocrat“ SRL și lui Stelian Moraru o

cerere privind executarea obligației în termen de 7 zile, ceea ce Lilia Zastavnițcaia

nu a efectuat.

De altfel, recurenta a reliefat că nici din contractului de credit nr. C.L.1445-

498 din 06 septembrie 2013 și nici din recipisa din 20 iunie 2014, care are un

conținut general, greșit interpretat de către instanța de apel, nu rezultă obligația

„Tehnocrat“ SRL și a lui Stelian Moraru de a-i achita anumite sume bănești.

Recurenta a menționat că deși în cadrul examinării cauzei în ordine de apel a

fost solicitată scoaterea de pe rol a cererii de chemare în judecată, instanța de apel

a omis să se expună în privința solicitării respective, încălcând dreptul părților la

un proces echitabil, garantat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului.

În context, recurenta a făcut trimitere la încheierea din 16 octombrie 2017 a

Plenului Curții Supreme de Justiție, în care este abordat modul de aplicare a

prevederilor art. 170 alin. (1) lit. a) și art. 267 lit. a) din Codul de procedură civilă,

în raport cu dispozițiile art. 575 alin. (1), art. 617 alin. (2) lit. g) și art. 871 alin. (4)

din Codul civil, precum și modul de aplicare a prevederilor art. 619 alin. (1) Codul

civil.

Recurenta a mai declarat că instanțele ierarhic inferioare nu au ținut cont de

ordinele de plată anexate la materialele cauzei, din care rezultă cu certitudine că

BC „EuroCreditBank“ SA a primit banii de la Stelian Moraru, doar că acest fapt a

avut loc prin intermediul Liliei Zastavnițcaia.

În particular, recurenta a afirmat că instanțele ierarhic inferioare nu au luat în

considerare nici faptul că Stelian Moraru era în relații de concubinaj cu Lilia

Zastavnițcaia, aceștia ducând o gospodărie comună, din care motiv Stelian Moraru

îi încredința Liliei Zastavnițcaia efectuarea anumitor operațiuni.

Recurenta a specificat că Stelian Moraru este om de afaceri, iar Lilia

Zastavnițcaia, care practic nu avea venit propriu, se afla la întreținerea acestuia,

fapt confirmat inclusiv prin declarațiile de venit ale Liliei Zastavnițcaia, anexate la

materialele cauzei.

Recurenta a evidențiat că instanțele ierarhic inferioare nu au dat aprecierea

cuvenită versiunii că, creditul bancar în sumă de 300 000 lei a fost obținut de

recurentă nu pentru activitatea economică a întreprinderii, ci pentru ajutorarea

Liliei Zastavnițcaia, care avea nevoie de bani pentru onorarea propriilor

angajamente financiare față de creditori și, din acest considerent, a fost de acord cu

ipotecarea propriului apartament.

În această ordine de idei, recurenta a subliniat că nu este întâmplător faptul

că după ce la 09 septembrie 2013, BC „EuroCreditBank“ SA a transferat la contul

bancar curent al recurentei creditul bancar în sumă de 300 000 lei, și anume la

11 septembrie 2013, Lilia Zastavnițcaia a achitat 43 000 lei către BC

„EuroCreditBank“ SA în scopul stingerii unei datorii bancare, iar la

13 septembrie 2013, a achitat o sumă bănească și mai impunătoare pentru stingerea

6

altei datorii bancare, după cum rezultă din înscrisurile anexate la materialele

cauzei.

Mai mult, recurenta a menționat din materialele cauzei rezultă și că în

perioada ianuarie 2012 – mai 2014, Lilia Zastavnițcaia i-a rambursat „MAIB-

Leasing“ SA suma de 41 990 lei, iar în anul 2014, și-a stins integral datoria în

sumă de 40 000 lei față de BC „Moldindconbank“ SA.

Recurenta a susținut că prin decizia din 01 noiembrie 2017 a Curții Supreme

de Justiție, cauza a fost trimisă spre rejudecare în instanța de apel doar din cauza

unui viciu procedural, însă cu toate acestea, la rejudecarea cauzei în ordine de apel,

noul complet de judecată a ajuns la o concluzie diametral opusă concluziei la care

a ajuns precedentul complet de judecată, ceea ce contravine dreptului părților la un

proces echitabil.

La 22 februarie 2019, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

intimatei Lilia Zastavnițcaia cererea de recurs depusă de „Tehnocrat“ SRL

împotriva deciziei din 16 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău (vol. II, f.d.

188).

La 22 martie 2019, intimata Lilia Zastavnițcaia a depus referință la recursul

declarat de Stelian Moraru, reprezentat de avocatul Maxim Belinschi, și de

„Tehnocrat“ SRL împotriva deciziei din 16 octombrie 2018 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând considerarea acestora ca inadmisibile (vol. II, f.d. 189-191).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

După cum rezultă din materialele cauzei, și anume din fișa de însoțire nr.

20004, la 01 noiembrie 2018, Curtea de Apel Chișinău a expediat copia deciziei

integrale din 16 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău în adresa avocatului

Maxim Belinschi, reprezentant al lui Stelian Moraru, dar nu și în adresa

„Tehnocrat“ SRL (vol. II, f.d. 138).

La materialele cauzei nu este anexat avizul de primire de către avocatul

Maxim Belinschi, reprezentant al lui Stelian Moraru, și nici de către „Tehnocrat“

SRL, a copiei deciziei integrale din 16 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

Respectiv, la materialele cauzei nu este anexat avizul de primire nici de către

„Tehnocrat“ SRL a copiei deciziei integrale din 16 octombrie 2018 a Curții de

Apel Chișinău.

Însă, recurentul Stelian Moraru, reprezentat de avocatul Maxim Belinschi, a

anexat la cererea de recurs copia plicului în care i-a fost expediată copia deciziei

integrale din 16 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, din care rezultă că

avocatul Maxim Belinschi a recepționat-o la 05 noiembrie 2018 (vol. II, f.d. 165).

În afară de aceasta, completul evidențiază că decizia recurată a fost publicată

pe portalul instanțelor naționale de judecată la 02 noiembrie 2018.

Astfel, completul consideră că atât recurentul Stelian Moraru, reprezentat de

avocatul Maxim Belinschi, care a declarat recursul la 21 decembrie 2018, cât și

recurenta „Tehnocrat“ SRL, care a declarat recursul la 04 ianuarie 2019, s-au

conformat prevederilor legale, încadrându-se în termenul de declarare a recursului

7

prevăzut la art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Examinând temeiurile recursurilor declarate de Stelian Moraru și de

„Tehnocrat“ SRL, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursurile drept inadmisibile,

din următoarele raționamente.

Conform art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alin. (2) și (3) ale art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă prevăd

exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau procedural

au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor

încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului

doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile

comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Respectiv, completul relevă că examinarea admisibilității recursului

presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu

temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursurile declarate de Stelian Moraru și de

„Tehnocrat“ SRL se referă la dezacordul recurenților cu soluția pronunțată de către

instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a

normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, și respectiv, acestea

nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Subsidiar, se menționează că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a,

Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, nu și temeinicia ei în fapt.

Totodată, completul accentuează că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII al Codului de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică

modul de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită

unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile

făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume dacă se

invocă aprecierea arbitrară a probelor de către instanța judecătorească sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale

ale omului. Însă, din recursurile declarate de Stelian Moraru și de „Tehnocrat“

SRL, nu rezultă că instanța de apel a apreciat arbitrar probele.

Completul evidențiază că în lumina jurisprudenței Curții Europene a

8

Drepturilor Omului, procedura de examinare a admisibilității unui recurs în materie

civilă trebuie să corespundă garanțiilor unui proces echitabil, consfințite la art. 6

din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în special cu referire la dreptul de

acces liber la justiție și la dreptul de a fi audiat de o instanță judecătorească

(hotărârile Delcourt contra Belgiei din 17 ianuarie 1970 și Erfar-Avef contra

Greciei din 27 martie 2014).

În acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la

justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a

admisibilității recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea

unei cereri introduse pe calea recursului pot fi mai stricte decât condițiile stabilite

pentru o cale de atac ordinară. Asemenea rigori urmăresc scopul de aplicare și

interpretare unitară a legislației și îndeplinesc funcțiile de administrare eficientă a

justiției, fiind în deplină concordanță cu art. 6 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului (hotărârea Trevisanato contra Italiei din 15 septembrie 2016).

Totodată, completul reține că obligația de a motiva un act judecătoresc poate

varia în funcție de natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din

02 octombrie 2014), iar în concepția Curții Europene a Drepturilor Omului, nu se

impune motivarea detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se

pe dispoziții legale specifice, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes”

(hotărârea Nersesyan contra Armeniei din 19 ianuarie 2010).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nicio referire cu privire la fondul recursului..

Completul notează că argumentele invocate în recursuri nu au vocația de a

duce la modificarea soluției în prezenta cauză, or acestea nu atestă examinarea

raportului juridic litigios de către instanța de apel cu încălcarea normelor de drept

material și procedural sau a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În asemenea circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile

declarate de Stelian Moraru și de „Tehnocrat“ SRL nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept

urmare, sunt inadmisibile.

În conformitate cu art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de Stelian Moraru și de

„Tehnocrat“ SRL împotriva deciziei din 16 octombrie 2018 a Curții de Apel

Chișinău, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Lilia

Zastavnițcaia, reprezentată de avocatul Constantin Bria, împotriva „Tehnocrat“

9

SRL și lui Stelian Moraru cu privire la încasarea în mod solidar a datoriei și a taxei

de stat.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Tatiana Vieru

judecătorul

judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

10