2rh-42/19 — Încasarea datoriei

Dosarul nr. 2rh–42/19

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău (sediul central), (jud. V.S. Midrigan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, (jud. I. Muruianu, I. Țurcan, N. Budăi)

Instanța de recurs: Curtea Supremă de Justiție, (jud. Sv. Filincova, D. Visternicean, N. Craiu)

Î N C H E I E R E

03 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

examinând cererea de revizuire depusă de Vitalie Palega,

în cadrul cauzei civile intentate la cererea de chemare în judecată depusă de

ÎM ”Moldcell” SA către AO ”Agenția pentru Protecția Producătorilor Autohtoni”

și Vitalie Palega cu privire la încasarea datoriei,

împotriva încheierii din 07 noiembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție,

c o n s t a t ă:

La 04 mai 2017, ÎM ”Moldcell” SA a înaintat cerere de chemare în judecată

împotriva AO ”Agenția pentru Protecția Producătorilor Autohtoni” și lui Vitalie

Palega, solicitând încasarea în mod solidar din contul pârâților, datoria contractuală

în mărime de 49 102, 62 lei, încasarea cheltuielilor de asistență juridică în mărime

de 1 000 lei și a taxei de stat în mărime de 1 475 lei.

În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că între ÎM „Moldcell” SA, în

calitate de operator și AO ”Agenția pentru Protecția Producătorilor Autohtoni”, în

calitate de abonat, a fost încheiat contractul de abonament din 27 ianuarie 2014, în

urma căruia au fost acordate 2 numere GSM conform anexei, fiind semnat și un

acord suplimentar potrivit căruia operatorul s-a obligat să ofere abonatului

posibilitatea de a beneficia de opțiunea promoțională de procurare a 10 dispozitive

la prețul special de 1 leu, cu condiția achitării din partea abonatului a

abonamentului lunar pe o perioadă obligatorie de 14 luni.

Mai mult, în conformitate cu prevederile Acordului, părțile răspund pentru

neexecutarea obligațiilor sale fără restricții. Abonatul a încetat să achite

abonamentule lunare, iar astfel a cauzat operatorului un prejudiciu, care constă din

datoria pentru convorbirile telefonice în valoare de 16 738, 28 de lei și

compensația 16 000 de lei.

A explicat că adițional compensației și datoriei acumulate, pârâtului i s-a

calculat penalitatea conform pct. 11 al acordului suplimentar de 0,5% pentru

1

fiecare zi, pentru 100 zile de întârziere, în sumă de 16 364,34 de lei (32 728, 68 lei

x 0,5% x 100 zile).

Reclamanta a menționat că între ÎM „Moldcell” SA în calitate de creditor și

Vitalie Palega în calitate de fidejusor, a fost încheiat contractual de fidejusiune din

27 ianuarie 2014 potrivit căruia fidejusorul s-a obligat să răspundă integral pentru

executarea obligațiilor AO ”Agenția pentru Protecția Producătorilor Autohtoni”,

asumate prin semnarea acordului adițional din 27 ianuarie 2014.

Prin hotărârea din 06 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău (sediul central), a

fost admisă cererea de chemare în judecată depusă de ÎM ”Moldcell” SA împotriva

AO ”Agenția pentru Protecția Producătorilor Autohtoni” și Vitalie Palega privind

încasarea datoriei; S-a încasat solidar de la AO ”Agenția pentru Protecția

Producătorilor Autohtoni” și Vitalie Palega în beneficiul ÎM ”Moldcell” SA,

datoria în mărime de 49 102, 62 de lei, cheltuielile pentru asistența juridică în

mărime de 1 000 lei și taxa de stat în mărime de 1 475 lei.

Prin decizia din 31 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă cererea

de apel depusă de Vitalie Palega și menținută hotărârea din 06 februarie 2018 a

Judecătoriei Chișinău (sediul central).

Prin încheierea din 07 noiembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție, recursul

declarat de către Vitalie Palega a fost considerat inadmisibil.

La 15 februarie 2019, Vitalie Palega a depus cerere de revizuire împotriva

încheierii din 07 noiembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție, solicitând casarea

acesteia, a deciziei din 31 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, a hotărârii din 06

februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău (sediul central) cu emiterea unei noi

hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă, casarea titlului executoriu, dispunerea

întoarcerii executării, încasarea sumelor.

Verificând încheierea supusă revizuirii, în raport cu criticile formulate și în

limitele temeiurilor de drept invocate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că cererea de revizuire este

inadmisibilă, pentru motivele ce se succed.

În corespundere cu articolul 452 alin. (11) al Codului de procedură civilă,

revizuirea s-a examinat fără înștiințarea participanților la proces, însă data și ora

ședinței a fost plasată pe pagina web a Curții Supreme de Justiție. Astfel, Colegiul

judiciar a decis inoportună invitarea acestora, întrucât argumentele expuse în

cererea de revizuirea au fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite

instanței controlul actelor judecătorești contestate. Mai mult, nici un participant nu

a solicitat audierea publică a cauzei sale (a se vedea, mutatis mutandis, cauza Auza

Vilho Eskelinen și alții vs Finlanda, hotărârea din 19 aprilie 2007, § 72 – 75, cauza

Eriksson vs Suedia, hotărârea din 12 aprilie 2012, § 66, 72, cauza Pönkä vs

Estonia, hotărârea din 08 noiembrie 2016, § 33 – 34).

Posibilitatea revizuirii prevăzute de Capitolul XXXIX din Codul de procedură

civilă reprezintă o procedură excepțională. Prin urmare, cererile de revizuire a

hotărârilor judecătorești trebuie supuse unei analize stricte.

În conformitate cu articolul 446 alin. (1) al Codului de procedură civilă, pot fi

supuse revizuirii hotărârile, ordonanțele, încheierile și deciziile irevocabile ale

tuturor instanțelor judecătorești, în condițiile prezentului capitol.

Alin. 2 al aceleiași norme prevede că încheierile de încetare a procesului

conform art. 265 lit. c) și d), precum și cele prin care se respinge acțiunea ca fiind

2

tardivă conform art. 1861 pot fi supuse revizuirii. Încheierile judecătorești care nu

se referă la fondul cauzei, precum și deciziile emise în privința acestora nu se

supun revizuirii. În aceste cazuri, încheierile de inadmisibilitate a revizuirii nu se

supun niciunei căi de atac.

Structura logico – juridică a art. 451 alin. (1) – (4) al Codului de procedură

civilă prevede condițiile de formă și de conținut a unei cereri de revizuire, obligația

revizuentului de a depune cererea la instanța competentă și inadmisibilitatea

avansării repetate a unei asemenea cereri, care este întemeiată pe aceleași temeiuri.

În mod corespunzător, nerespectarea acestor cerințe legale dictează aplicarea art.

453 alin. (1) lit. a) al Codului de procedură civilă.

Totuși, în urma modificărilor operate, prin Legea nr. 17 din 5 aprilie 2018, la

art. 446 și 448 al Codului de procedură civilă, încheierile judecătorești, care nu se

referă la fondul cauzei, nu se supun revizuirii. În același context, legislatorul a

exclus competența Curții Supreme de Justiție de a examina cererile de revizuire

împotriva deciziilor curților de apel în privința cărora Curtea Supremă de Justiție s-

a pronunțat printr-o decizie asupra inadmisibilității.

Din această perspectivă, Colegiul judiciar trebuie să se pronunțe dacă

încheierea irevocabilă de inadmisibilitate poate fi supusă revizuirii și dacă Curtea

Supremă de Justiție este competentă să judece o atare situație juridică.

Cu privire la primul aspect, instanța notează că art. 440 alin. (1) al Codului de

procedură civilă confirmă că încheierea de inadmisibilitate a unui recurs nu se

referă la fondul cauzei, ceea ce face aplicabil art. 446 alin. (2) al Codului de

procedură civilă.

Cu toate acestea, temeiurile indicate la art. 433 lit. a1) – d) al Codului de

procedură civilă pot fi apreciate doar de instanța de recurs, iar lipsa unei căi de a

atac, chiar și de retractare, ar afecta dreptul la un proces echitabil, garantat de art.

20 din Constituția Republicii Moldova și art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului.

Or, potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene, îndepărtarea de la

principiul securității juridice este justificată doar când este impusă de circumstanțe

cu caracter substanțial și convingător (a se vedea, mutatis mutandis, cauza

Ryabykh vs Rusia, hotărârea din 24 iulie 2003, § 52; cauza Pravednaya vs Rusia,

hotărârea din 18 noiembrie 2004, § 25; cauza Giuran vs România, hotărârea din 21

iunie 2011, § 30).

Competența instanțelor superioare de a casa și de modifica hotărâri

judecătorești obligatorii și executorii ar trebui exercitată pentru corectarea erorilor

judiciare. Această competență trebuie exercitată astfel încât să facă, atât cât este

posibil, un echilibru echitabil între interesele unui individ și nevoia de a asigura

eficiența sistemului judiciar (a se vedea, mutatis mutandis, cauza Nikitin vs Rusia,

hotărârea din 20 iulie 2004, § 54-61; cauza SC „Textinc” SA vs România, hotărâre

din 6 februarie 2018, § 24).

La acest capitol, Colegiul judiciar observă că prin încheierea din 07 noiembrie

2018 a Curții Supreme de Justiție a fost considerată inadmisibilă cererea de recurs

depusă de Vitalie Palega, în baza temeiul prevăzut la articolul 433 lit. a) din Codul

de procedură civilă. Formalitățile specificate la articolul 433 a1) – d) din Codul de

procedură civilă au fost respectate de recurent, iar completul de judecată nu a avut

obiecții în această parte.

3

Drept consecință, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție trage concluzia că încheierea menționată supra nu poate

fi contestată în procedură de revizuire, iar instanța nu este competentă de a

examina cererea de revizuire formulată de Vitalie Palega.

Or, este evident că hotărârea din 06 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău

(sediul central) a fost supusă căilor de atac și a fost menținută prin decizia din 31

mai 2018 a Curții de Apel Chișinău. Conjunctura descrisă supra determină

posibilitatea depunerii revizuirii la Curtea de Apel Chișinău, conform competenței

specificate în art. 448 alin. (2) al Codului de procedură civilă.

Cu privire la încheierea din 07 noiembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție,

Colegiul judiciar relevă că legislatorul nu a prevăzut o împuternicire expresă a

instanței de revizuire în acest caz. Însă, art. 446 alin. (1) al Codului de procedură

civilă stabilește fără echivoc că dispozițiile judecătorești se supun revizuirii în

condițiile capitolului XXXIX. Totodată, alin. (2) din articolul respectiv folosește

sintagma „încheierile de inadmisibilitate”, ce vizează în mod direct doar încheierile

judecătorești, care nu se supun revizuirii, întrucât nu se referă la fondul cauzei.

Mai mult, o situație juridică similară a fost introdusă de legislator prin punctul

145 din articolul III din Legea nr. 17 din 5 aprilie 2018. Așadar, potrivit acestor

completări, instanța de recurs are competența de a considera inadmisibil recursul în

cazul în care este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția

cazurilor prevăzute la art. 429 alin.(5).

Astfel, raționamentele de mai sus limitează soluția instanței la art. 453 alin.

(1) lit. a) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. a) al Codului de procedură civilă, după

ce examinează cererea de revizuire, instanța emite o încheiere de respingere a

cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă.

Pe baza celor prezentate, Colegiul atestă că legislatorul nu a exemplificat

împrejurările, când o instanță de revizuire trebuie să pronunțe o încheiere de

respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă. Totuși această dispoziție

legală, dar și practica judiciară constantă, denotă că o cerere de revizuire poate fi

declarată inadmisibilă, atunci când nu a fost depusă în termenele prevăzute la art.

450 al Codului de procedură civilă sau a fost declarată de persoanele care nu sunt

în drept să facă acest lucru.

La fel, cerere de revizuire poate fi respinsă atunci când nu sunt respectate

condițiile de formă din art. 451 alin. (1) și (3) al Codului de procedură civilă.

Actualmente, urmând logica expusă supra, instanța de revizuire poate considera o

cerere de revizuire ca inadmisibilă în cazul în care revizuirea este depusă împotriva

unui act ce nu se supune revizuirii.

Având în vedere prevederile art. 446, 451 alin. (1) lit. a) al Codului de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție decide că revizuirea depusă de Vitalie Palega urmează a fi

respinsă ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) al Codului de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

4

Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Vitalie

Palega, împotriva încheierii din 07 noiembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție, în

cadrul cauzei civile intentate la cererea de chemare în judecată depusă de ÎM

”Moldcell” SA către AO ”Agenția pentru Protecția Producătorilor Autohtoni” și

Vitalie Palega cu privire la încasarea datorie.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

5