2rh-42/19 — Încasarea datoriei
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- Încasarea datoriei
- Temei legal
- Temeiurile declarării revizuirii
2rh-42/19 — Încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 2rh–42/19
Instanța de fond: Judecătoria Chișinău (sediul central), (jud. V.S. Midrigan)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, (jud. I. Muruianu, I. Țurcan, N. Budăi)
Instanța de recurs: Curtea Supremă de Justiție, (jud. Sv. Filincova, D. Visternicean, N. Craiu)
Î N C H E I E R E
03 aprilie 2019 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție
În componența:
Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova
Judecătorii Dumitru Mardari
Nicolae Craiu
examinând cererea de revizuire depusă de Vitalie Palega,
în cadrul cauzei civile intentate la cererea de chemare în judecată depusă de
ÎM ”Moldcell” SA către AO ”Agenția pentru Protecția Producătorilor Autohtoni”
și Vitalie Palega cu privire la încasarea datoriei,
împotriva încheierii din 07 noiembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție,
c o n s t a t ă:
La 04 mai 2017, ÎM ”Moldcell” SA a înaintat cerere de chemare în judecată
împotriva AO ”Agenția pentru Protecția Producătorilor Autohtoni” și lui Vitalie
Palega, solicitând încasarea în mod solidar din contul pârâților, datoria contractuală
în mărime de 49 102, 62 lei, încasarea cheltuielilor de asistență juridică în mărime
de 1 000 lei și a taxei de stat în mărime de 1 475 lei.
În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că între ÎM „Moldcell” SA, în
calitate de operator și AO ”Agenția pentru Protecția Producătorilor Autohtoni”, în
calitate de abonat, a fost încheiat contractul de abonament din 27 ianuarie 2014, în
urma căruia au fost acordate 2 numere GSM conform anexei, fiind semnat și un
acord suplimentar potrivit căruia operatorul s-a obligat să ofere abonatului
posibilitatea de a beneficia de opțiunea promoțională de procurare a 10 dispozitive
la prețul special de 1 leu, cu condiția achitării din partea abonatului a
abonamentului lunar pe o perioadă obligatorie de 14 luni.
Mai mult, în conformitate cu prevederile Acordului, părțile răspund pentru
neexecutarea obligațiilor sale fără restricții. Abonatul a încetat să achite
abonamentule lunare, iar astfel a cauzat operatorului un prejudiciu, care constă din
datoria pentru convorbirile telefonice în valoare de 16 738, 28 de lei și
compensația 16 000 de lei.
A explicat că adițional compensației și datoriei acumulate, pârâtului i s-a
calculat penalitatea conform pct. 11 al acordului suplimentar de 0,5% pentru
1
fiecare zi, pentru 100 zile de întârziere, în sumă de 16 364,34 de lei (32 728, 68 lei
x 0,5% x 100 zile).
Reclamanta a menționat că între ÎM „Moldcell” SA în calitate de creditor și
Vitalie Palega în calitate de fidejusor, a fost încheiat contractual de fidejusiune din
27 ianuarie 2014 potrivit căruia fidejusorul s-a obligat să răspundă integral pentru
executarea obligațiilor AO ”Agenția pentru Protecția Producătorilor Autohtoni”,
asumate prin semnarea acordului adițional din 27 ianuarie 2014.
Prin hotărârea din 06 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău (sediul central), a
fost admisă cererea de chemare în judecată depusă de ÎM ”Moldcell” SA împotriva
AO ”Agenția pentru Protecția Producătorilor Autohtoni” și Vitalie Palega privind
încasarea datoriei; S-a încasat solidar de la AO ”Agenția pentru Protecția
Producătorilor Autohtoni” și Vitalie Palega în beneficiul ÎM ”Moldcell” SA,
datoria în mărime de 49 102, 62 de lei, cheltuielile pentru asistența juridică în
mărime de 1 000 lei și taxa de stat în mărime de 1 475 lei.
Prin decizia din 31 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă cererea
de apel depusă de Vitalie Palega și menținută hotărârea din 06 februarie 2018 a
Judecătoriei Chișinău (sediul central).
Prin încheierea din 07 noiembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție, recursul
declarat de către Vitalie Palega a fost considerat inadmisibil.
La 15 februarie 2019, Vitalie Palega a depus cerere de revizuire împotriva
încheierii din 07 noiembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție, solicitând casarea
acesteia, a deciziei din 31 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, a hotărârii din 06
februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău (sediul central) cu emiterea unei noi
hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă, casarea titlului executoriu, dispunerea
întoarcerii executării, încasarea sumelor.
Verificând încheierea supusă revizuirii, în raport cu criticile formulate și în
limitele temeiurilor de drept invocate, Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că cererea de revizuire este
inadmisibilă, pentru motivele ce se succed.
În corespundere cu articolul 452 alin. (11) al Codului de procedură civilă,
revizuirea s-a examinat fără înștiințarea participanților la proces, însă data și ora
ședinței a fost plasată pe pagina web a Curții Supreme de Justiție. Astfel, Colegiul
judiciar a decis inoportună invitarea acestora, întrucât argumentele expuse în
cererea de revizuirea au fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite
instanței controlul actelor judecătorești contestate. Mai mult, nici un participant nu
a solicitat audierea publică a cauzei sale (a se vedea, mutatis mutandis, cauza Auza
Vilho Eskelinen și alții vs Finlanda, hotărârea din 19 aprilie 2007, § 72 – 75, cauza
Eriksson vs Suedia, hotărârea din 12 aprilie 2012, § 66, 72, cauza Pönkä vs
Estonia, hotărârea din 08 noiembrie 2016, § 33 – 34).
Posibilitatea revizuirii prevăzute de Capitolul XXXIX din Codul de procedură
civilă reprezintă o procedură excepțională. Prin urmare, cererile de revizuire a
hotărârilor judecătorești trebuie supuse unei analize stricte.
În conformitate cu articolul 446 alin. (1) al Codului de procedură civilă, pot fi
supuse revizuirii hotărârile, ordonanțele, încheierile și deciziile irevocabile ale
tuturor instanțelor judecătorești, în condițiile prezentului capitol.
Alin. 2 al aceleiași norme prevede că încheierile de încetare a procesului
conform art. 265 lit. c) și d), precum și cele prin care se respinge acțiunea ca fiind
2
tardivă conform art. 1861 pot fi supuse revizuirii. Încheierile judecătorești care nu
se referă la fondul cauzei, precum și deciziile emise în privința acestora nu se
supun revizuirii. În aceste cazuri, încheierile de inadmisibilitate a revizuirii nu se
supun niciunei căi de atac.
Structura logico – juridică a art. 451 alin. (1) – (4) al Codului de procedură
civilă prevede condițiile de formă și de conținut a unei cereri de revizuire, obligația
revizuentului de a depune cererea la instanța competentă și inadmisibilitatea
avansării repetate a unei asemenea cereri, care este întemeiată pe aceleași temeiuri.
În mod corespunzător, nerespectarea acestor cerințe legale dictează aplicarea art.
453 alin. (1) lit. a) al Codului de procedură civilă.
Totuși, în urma modificărilor operate, prin Legea nr. 17 din 5 aprilie 2018, la
art. 446 și 448 al Codului de procedură civilă, încheierile judecătorești, care nu se
referă la fondul cauzei, nu se supun revizuirii. În același context, legislatorul a
exclus competența Curții Supreme de Justiție de a examina cererile de revizuire
împotriva deciziilor curților de apel în privința cărora Curtea Supremă de Justiție s-
a pronunțat printr-o decizie asupra inadmisibilității.
Din această perspectivă, Colegiul judiciar trebuie să se pronunțe dacă
încheierea irevocabilă de inadmisibilitate poate fi supusă revizuirii și dacă Curtea
Supremă de Justiție este competentă să judece o atare situație juridică.
Cu privire la primul aspect, instanța notează că art. 440 alin. (1) al Codului de
procedură civilă confirmă că încheierea de inadmisibilitate a unui recurs nu se
referă la fondul cauzei, ceea ce face aplicabil art. 446 alin. (2) al Codului de
procedură civilă.
Cu toate acestea, temeiurile indicate la art. 433 lit. a1) – d) al Codului de
procedură civilă pot fi apreciate doar de instanța de recurs, iar lipsa unei căi de a
atac, chiar și de retractare, ar afecta dreptul la un proces echitabil, garantat de art.
20 din Constituția Republicii Moldova și art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a
Drepturilor Omului.
Or, potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene, îndepărtarea de la
principiul securității juridice este justificată doar când este impusă de circumstanțe
cu caracter substanțial și convingător (a se vedea, mutatis mutandis, cauza
Ryabykh vs Rusia, hotărârea din 24 iulie 2003, § 52; cauza Pravednaya vs Rusia,
hotărârea din 18 noiembrie 2004, § 25; cauza Giuran vs România, hotărârea din 21
iunie 2011, § 30).
Competența instanțelor superioare de a casa și de modifica hotărâri
judecătorești obligatorii și executorii ar trebui exercitată pentru corectarea erorilor
judiciare. Această competență trebuie exercitată astfel încât să facă, atât cât este
posibil, un echilibru echitabil între interesele unui individ și nevoia de a asigura
eficiența sistemului judiciar (a se vedea, mutatis mutandis, cauza Nikitin vs Rusia,
hotărârea din 20 iulie 2004, § 54-61; cauza SC „Textinc” SA vs România, hotărâre
din 6 februarie 2018, § 24).
La acest capitol, Colegiul judiciar observă că prin încheierea din 07 noiembrie
2018 a Curții Supreme de Justiție a fost considerată inadmisibilă cererea de recurs
depusă de Vitalie Palega, în baza temeiul prevăzut la articolul 433 lit. a) din Codul
de procedură civilă. Formalitățile specificate la articolul 433 a1) – d) din Codul de
procedură civilă au fost respectate de recurent, iar completul de judecată nu a avut
obiecții în această parte.
3
Drept consecință, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție trage concluzia că încheierea menționată supra nu poate
fi contestată în procedură de revizuire, iar instanța nu este competentă de a
examina cererea de revizuire formulată de Vitalie Palega.
Or, este evident că hotărârea din 06 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău
(sediul central) a fost supusă căilor de atac și a fost menținută prin decizia din 31
mai 2018 a Curții de Apel Chișinău. Conjunctura descrisă supra determină
posibilitatea depunerii revizuirii la Curtea de Apel Chișinău, conform competenței
specificate în art. 448 alin. (2) al Codului de procedură civilă.
Cu privire la încheierea din 07 noiembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție,
Colegiul judiciar relevă că legislatorul nu a prevăzut o împuternicire expresă a
instanței de revizuire în acest caz. Însă, art. 446 alin. (1) al Codului de procedură
civilă stabilește fără echivoc că dispozițiile judecătorești se supun revizuirii în
condițiile capitolului XXXIX. Totodată, alin. (2) din articolul respectiv folosește
sintagma „încheierile de inadmisibilitate”, ce vizează în mod direct doar încheierile
judecătorești, care nu se supun revizuirii, întrucât nu se referă la fondul cauzei.
Mai mult, o situație juridică similară a fost introdusă de legislator prin punctul
145 din articolul III din Legea nr. 17 din 5 aprilie 2018. Așadar, potrivit acestor
completări, instanța de recurs are competența de a considera inadmisibil recursul în
cazul în care este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția
cazurilor prevăzute la art. 429 alin.(5).
Astfel, raționamentele de mai sus limitează soluția instanței la art. 453 alin.
(1) lit. a) al Codului de procedură civilă.
În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. a) al Codului de procedură civilă, după
ce examinează cererea de revizuire, instanța emite o încheiere de respingere a
cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă.
Pe baza celor prezentate, Colegiul atestă că legislatorul nu a exemplificat
împrejurările, când o instanță de revizuire trebuie să pronunțe o încheiere de
respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă. Totuși această dispoziție
legală, dar și practica judiciară constantă, denotă că o cerere de revizuire poate fi
declarată inadmisibilă, atunci când nu a fost depusă în termenele prevăzute la art.
450 al Codului de procedură civilă sau a fost declarată de persoanele care nu sunt
în drept să facă acest lucru.
La fel, cerere de revizuire poate fi respinsă atunci când nu sunt respectate
condițiile de formă din art. 451 alin. (1) și (3) al Codului de procedură civilă.
Actualmente, urmând logica expusă supra, instanța de revizuire poate considera o
cerere de revizuire ca inadmisibilă în cazul în care revizuirea este depusă împotriva
unui act ce nu se supune revizuirii.
Având în vedere prevederile art. 446, 451 alin. (1) lit. a) al Codului de
procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție decide că revizuirea depusă de Vitalie Palega urmează a fi
respinsă ca fiind inadmisibilă.
În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) al Codului de
procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție
d i s p u n e:
4
Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Vitalie
Palega, împotriva încheierii din 07 noiembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție, în
cadrul cauzei civile intentate la cererea de chemare în judecată depusă de ÎM
”Moldcell” SA către AO ”Agenția pentru Protecția Producătorilor Autohtoni” și
Vitalie Palega cu privire la încasarea datorie.
Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.
Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova
Judecătorii Dumitru Mardari
Nicolae Craiu
5