2rh-42/19 — Încasarea datoriei

Dosarul nr. 2rh–42/19 Instanța de fond: Judecătoria Chișinău (sediul central), (jud. V.S. Midrigan) Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, (jud. I. Muruianu, I. Țurcan, N. Budăi) Instanța de recurs: Curtea Supremă de Justiție, (jud. Sv. Filincova, D. Visternicean, N. Craiu) Î N C H E I E R E 03 aprilie 2019 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție În componența: Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Dumitru Mardari Nicolae Craiu examinând cererea de revizuire depusă de Vitalie Palega, în cadrul cauzei civile intentate la cererea de chemare în judecată depusă de ÎM ”Moldcell” SA către AO ”Agenția pentru Protecția Producătorilor Autohtoni” și Vitalie Palega cu privire la încasarea datoriei, împotriva încheierii din 07 noiembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție, c o n s t a t ă: La 04 mai 2017, ÎM ”Moldcell” SA a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva AO ”Agenția pentru Protecția Producătorilor Autohtoni” și lui Vitalie Palega, solicitând încasarea în mod solidar din contul pârâților, datoria contractuală în mărime de 49 102, 62 lei, încasarea cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 1 000 lei și a taxei de stat în mărime de 1 475 lei.

În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că între ÎM „Moldcell” SA, în calitate de operator și AO ”Agenția pentru Protecția Producătorilor Autohtoni”, în calitate de abonat, a fost încheiat contractul de abonament din 27 ianuarie 2014, în urma căruia au fost acordate 2 numere GSM conform anexei, fiind semnat și un acord suplimentar potrivit căruia operatorul s-a obligat să ofere abonatului posibilitatea de a beneficia de opțiunea promoțională de procurare a 10 dispozitive la prețul special de 1 leu, cu condiția achitării din partea abonatului a abonamentului lunar pe o perioadă obligatorie de 14 luni. Mai mult, în conformitate cu prevederile Acordului, părțile răspund pentru neexecutarea obligațiilor sale fără restricții.

Abonatul a încetat să achite abonamentule lunare, iar astfel a cauzat operatorului un prejudiciu, care constă din datoria pentru convorbirile telefonice în valoare de 16 738, 28 de lei și compensația 16 000 de lei. A explicat că adițional compensației și datoriei acumulate, pârâtului i s-a calculat penalitatea conform pct. 11 al acordului suplimentar de 0,5% pentru 1 fiecare zi, pentru 100 zile de întârziere, în sumă de 16 364,34 de lei (32 728, 68 lei x 0,5% x 100 zile).

Reclamanta a menționat că între ÎM „Moldcell” SA în calitate de creditor și Vitalie Palega în calitate de fidejusor, a fost încheiat contractual de fidejusiune din 27 ianuarie 2014 potrivit căruia fidejusorul s-a obligat să răspundă integral pentru executarea obligațiilor AO ”Agenția pentru Protecția Producătorilor Autohtoni”, asumate prin semnarea acordului adițional din 27 ianuarie 2014. Prin hotărârea din 06 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău (sediul central), a fost admisă cererea de chemare în judecată depusă de ÎM ”Moldcell” SA împotriva AO ”Agenția pentru Protecția Producătorilor Autohtoni” și Vitalie Palega privind încasarea datoriei; S-a încasat solidar de la AO ”Agenția pentru Protecția Producătorilor Autohtoni” și Vitalie Palega în beneficiul ÎM ”Moldcell” SA, datoria în mărime de 49 102, 62 de lei, cheltuielile pentru asistența juridică în mărime de 1 000 lei și taxa de stat în mărime de 1 475 lei.

Prin decizia din 31 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă cererea de apel depusă de Vitalie Palega și menținută hotărârea din 06 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău (sediul central). Prin încheierea din 07 noiembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție, recursul declarat de către Vitalie Palega a fost considerat inadmisibil. La 15 februarie 2019, Vitalie Palega a depus cerere de revizuire împotriva încheierii din 07 noiembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție, solicitând casarea acesteia, a deciziei din 31 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, a hotărârii din 06 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău (sediul central) cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă, casarea titlului executoriu, dispunerea întoarcerii executării, încasarea sumelor.

Verificând încheierea supusă revizuirii, în raport cu criticile formulate și în limitele temeiurilor de drept invocate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că cererea de revizuire este inadmisibilă, pentru motivele ce se succed. În corespundere cu articolul 452 alin. (11) al Codului de procedură civilă, revizuirea s-a examinat fără înștiințarea participanților la proces, însă data și ora ședinței a fost plasată pe pagina web a Curții Supreme de Justiție. Astfel, Colegiul judiciar a decis inoportună invitarea acestora, întrucât argumentele expuse în cererea de revizuirea au fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite instanței controlul actelor judecătorești contestate.

Mai mult, nici un participant nu a solicitat audierea publică a cauzei sale (a se vedea, mutatis mutandis, cauza Auza Vilho Eskelinen și alții vs Finlanda, hotărârea din 19 aprilie 2007, § 72 – 75, cauza Eriksson vs Suedia, hotărârea din 12 aprilie 2012, § 66, 72, cauza Pönkä vs Estonia, hotărârea din 08 noiembrie 2016, § 33 – 34). Posibilitatea revizuirii prevăzute de Capitolul XXXIX din Codul de procedură civilă reprezintă o procedură excepțională. Prin urmare, cererile de revizuire a hotărârilor judecătorești trebuie supuse unei analize stricte. În conformitate cu articolul 446 alin. (1) al Codului de procedură civilă, pot fi supuse revizuirii hotărârile, ordonanțele, încheierile și deciziile irevocabile ale tuturor instanțelor judecătorești, în condițiile prezentului capitol.

Alin. 2 al aceleiași norme prevede că încheierile de încetare a procesului conform art. 265 lit. c) și d), precum și cele prin care se respinge acțiunea ca fiind 2 tardivă conform art. 1861 pot fi supuse revizuirii. Încheierile judecătorești care nu se referă la fondul cauzei, precum și deciziile emise în privința acestora nu se supun revizuirii. În aceste cazuri, încheierile de inadmisibilitate a revizuirii nu se supun niciunei căi de atac. Structura logico – juridică a art. 451 alin. (1) – (4) al Codului de procedură civilă prevede condițiile de formă și de conținut a unei cereri de revizuire, obligația revizuentului de a depune cererea la instanța competentă și inadmisibilitatea avansării repetate a unei asemenea cereri, care este întemeiată pe aceleași temeiuri.

În mod corespunzător, nerespectarea acestor cerințe legale dictează aplicarea art. 453 alin. (1) lit. a) al Codului de procedură civilă. Totuși, în urma modificărilor operate, prin Legea nr. 17 din 5 aprilie 2018, la art. 446 și 448 al Codului de procedură civilă, încheierile judecătorești, care nu se referă la fondul cauzei, nu se supun revizuirii. În același context, legislatorul a exclus competența Curții Supreme de Justiție de a examina cererile de revizuire împotriva deciziilor curților de apel în privința cărora Curtea Supremă de Justiție s- a pronunțat printr-o decizie asupra inadmisibilității. Din această perspectivă, Colegiul judiciar trebuie să se pronunțe dacă încheierea irevocabilă de inadmisibilitate poate fi supusă revizuirii și dacă Curtea Supremă de Justiție este competentă să judece o atare situație juridică.

Cu privire la primul aspect, instanța notează că art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă confirmă că încheierea de inadmisibilitate a unui recurs nu se referă la fondul cauzei, ceea ce face aplicabil art. 446 alin. (2) al Codului de procedură civilă. Cu toate acestea, temeiurile indicate la art. 433 lit. a1) – d) al Codului de procedură civilă pot fi apreciate doar de instanța de recurs, iar lipsa unei căi de a atac, chiar și de retractare, ar afecta dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 20 din Constituția Republicii Moldova și art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Or, potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene, îndepărtarea de la principiul securității juridice este justificată doar când este impusă de circumstanțe cu caracter substanțial și convingător (a se vedea, mutatis mutandis, cauza Ryabykh vs Rusia, hotărârea din 24 iulie 2003, § 52; cauza Pravednaya vs Rusia, hotărârea din 18 noiembrie 2004, § 25; cauza Giuran vs România, hotărârea din 21 iunie 2011, § 30). Competența instanțelor superioare de a casa și de modifica hotărâri judecătorești obligatorii și executorii ar trebui exercitată pentru corectarea erorilor judiciare.

Această competență trebuie exercitată astfel încât să facă, atât cât este posibil, un echilibru echitabil între interesele unui individ și nevoia de a asigura eficiența sistemului judiciar (a se vedea, mutatis mutandis, cauza Nikitin vs Rusia, hotărârea din 20 iulie 2004, § 54-61; cauza SC „Textinc” SA vs România, hotărâre din 6 februarie 2018, § 24). La acest capitol, Colegiul judiciar observă că prin încheierea din 07 noiembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție a fost considerată inadmisibilă cererea de recurs depusă de Vitalie Palega, în baza temeiul prevăzut la articolul 433 lit. a) din Codul de procedură civilă. Formalitățile specificate la articolul 433 a1) – d) din Codul de procedură civilă au fost respectate de recurent, iar completul de judecată nu a avut obiecții în această parte.

3 Drept consecință, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție trage concluzia că încheierea menționată supra nu poate fi contestată în procedură de revizuire, iar instanța nu este competentă de a examina cererea de revizuire formulată de Vitalie Palega. Or, este evident că hotărârea din 06 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău (sediul central) a fost supusă căilor de atac și a fost menținută prin decizia din 31 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău. Conjunctura descrisă supra determină posibilitatea depunerii revizuirii la Curtea de Apel Chișinău, conform competenței specificate în art. 448 alin. (2) al Codului de procedură civilă. Cu privire la încheierea din 07 noiembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție, Colegiul judiciar relevă că legislatorul nu a prevăzut o împuternicire expresă a instanței de revizuire în acest caz.

Însă, art. 446 alin. (1) al Codului de procedură civilă stabilește fără echivoc că dispozițiile judecătorești se supun revizuirii în condițiile capitolului XXXIX. Totodată, alin. (2) din articolul respectiv folosește sintagma „încheierile de inadmisibilitate”, ce vizează în mod direct doar încheierile judecătorești, care nu se supun revizuirii, întrucât nu se referă la fondul cauzei. Mai mult, o situație juridică similară a fost introdusă de legislator prin punctul 145 din articolul III din Legea nr. 17 din 5 aprilie 2018. Așadar, potrivit acestor completări, instanța de recurs are competența de a considera inadmisibil recursul în cazul în care este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin.(5). Astfel, raționamentele de mai sus limitează soluția instanței la art. 453 alin. (1) lit. a) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. a) al Codului de procedură civilă, după ce examinează cererea de revizuire, instanța emite o încheiere de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă. Pe baza celor prezentate, Colegiul atestă că legislatorul nu a exemplificat împrejurările, când o instanță de revizuire trebuie să pronunțe o încheiere de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă. Totuși această dispoziție legală, dar și practica judiciară constantă, denotă că o cerere de revizuire poate fi declarată inadmisibilă, atunci când nu a fost depusă în termenele prevăzute la art. 450 al Codului de procedură civilă sau a fost declarată de persoanele care nu sunt în drept să facă acest lucru.

La fel, cerere de revizuire poate fi respinsă atunci când nu sunt respectate condițiile de formă din art. 451 alin. (1) și (3) al Codului de procedură civilă. Actualmente, urmând logica expusă supra, instanța de revizuire poate considera o cerere de revizuire ca inadmisibilă în cazul în care revizuirea este depusă împotriva unui act ce nu se supune revizuirii. Având în vedere prevederile art. 446, 451 alin. (1) lit. a) al Codului de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție decide că revizuirea depusă de Vitalie Palega urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) al Codului de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: 4 Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Vitalie Palega, împotriva încheierii din 07 noiembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție, în cadrul cauzei civile intentate la cererea de chemare în judecată depusă de ÎM ”Moldcell” SA către AO ”Agenția pentru Protecția Producătorilor Autohtoni” și Vitalie Palega cu privire la încasarea datorie. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Dumitru Mardari Nicolae Craiu 5