2ra-2170/18 — Încasarea datoriei

Dosarul nr. 2ra–2170/18

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău (sediul central), (jud. V.S. Midrigan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, (jud. I. Muruianu, I. Țurcan, N. Budăi)

Î N C H E I E R E

07 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Dumitru Visternicean

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Vitalie Palega,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de ÎM

”Moldcell” SA împotriva AO ”Agenția pentru Protecția Producătorilor Autohtoni”

și lui Vitalie Palega cu privire la încasarea datoriei,

împotriva deciziei din 31 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respinsă cererea de apel depusă de Vitalie Palega și menținută hotărârea din 06

februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău (sediul central),

c o n s t a t ă:

La 04 mai 2017, ÎM ”Moldcell” SA a înaintat cerere de chemare în judecată

împotriva AO ”Agenția pentru Protecția Producătorilor Autohtoni” și lui Vitalie

Palega, solicitând încasarea în mod solidar din contul pârâților, datoria contractuală

în mărime de 49 102, 62 lei, încasarea cheltuielilor de asistență juridică în mărime

de 1 000 lei și a taxei de stat în mărime de 1 475 lei.

În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că între ÎM „Moldcell” SA, în

calitate de operator și AO ”Agenția pentru Protecția Producătorilor Autohtoni”, în

calitate de abonat, a fost încheiat contractul de abonament din 27 ianuarie 2014, în

urma căruia au fost acordate 2 numere GSM conform anexei, fiind semnat și un

acord suplimentar potrivit căruia operatorul s-a obligat să ofere abonatului

posibilitatea de a beneficia de opțiunea promoțională de procurare a 10 dispozitive

la prețul special de 1 leu, cu condiția achitării din partea abonatului a

abonamentului lunar pe o perioadă obligatorie de 14 luni.

Mai mult, în conformitate cu prevederile Acordului, părțile răspund pentru

neexecutarea obligațiilor sale fără restricții. Abonatul a încetat să achite

1

abonamentule lunare, iar astfel a cauzat operatorului un prejudiciu, care constă din

datoria pentru convorbirile telefonice în valoare de 16 738, 28 de lei și

compensația 16 000 de lei.

A explicat că adițional compensației și datoriei acumulate, pârâtului i s-a

calculat penalitatea conform pct. 11 al acordului suplimentar de 0,5% pentru

fiecare zi, pentru 100 zile de întârziere, în sumă de 16 364,34 de lei (32 728, 68 lei

x 0,5% x 100 zile).

Reclamanta a menționat că între ÎM „Moldcell” SA în calitate de creditor și

Vitalie Palega în calitate de fidejusor, a fost încheiat contractual de fidejusiune din

27 ianuarie 2014 potrivit căruia fidejusorul s-a obligat să răspundă integral pentru

executarea obligațiilor AO ”Agenția pentru Protecția Producătorilor Autohtoni”,

asumate prin semnarea acordului adițional din 27 ianuarie 2014.

Prin hotărârea din 06 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău (sediul central),

s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de ÎM ”Moldcell” SA împotriva

AO ”Agenția pentru Protecția Producătorilor Autohtoni” și lui Vitalie Palega

privind încasarea datoriei; S-a încasat solidar de la AO ”Agenția pentru Protecția

Producătorilor Autohtoni” și Vitalie Palega în beneficiul ÎM ”Moldcell” SA,

datoria în mărime de 49 102, 62 de lei, cheltuielile pentru asistența juridică în

mărime de 1 000 de lei și taxa de stat în mărime de 1 475 de lei.

Prin decizia din 31 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă cererea

de apel depusă de Vitalie Palega și menținută hotărârea din 06 februarie 2018 a

Judecătoriei Chișinău (sediul central).

La 03 septembrie 2018, Vitalie Palega a declarat recurs împotriva deciziei din

31 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii

primei instanțe cu emiterea unei încheieri de scoatere de pe rol a acțiunii pentru

temeiurile prevăzute la art. 267 al Codului de procedură civilă.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel la pronunțarea deciziei nu

a aplicat legea care trebuia să fie aplicată precum și interpretat în mod eronat legea.

La 24 octombrie 2018 (prin oficiul poștal), ÎM ”Moldcell” SA reprezentată de

avocatul Natalia Covaliov a depus referință la cererea de recurs, solicitând

respingerea recursului.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs, referință, în raport cu

materialele cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat

de către Vitalie Palega, neîntemeiat și care urmează a fi declarat inadmisibil, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

2

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Vitalie Palega, nu pot duce la

admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al

Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra

reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției

instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,

fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de

nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului

înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în

apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,

instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la

o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de

recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o

minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe

care se bazează.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind

admisibil.

3

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de către Vitalie Palega.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) al

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Vitalie Palega.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Dumitru Visternicean

Nicolae Craiu

4