3r-75/19 — Obligarea înregistrării și examinării cererilor cu propunerile de raționalizare, încasarea prejudiciului material și moral

Dosarul nr.3r-75/2019 Prima instanţă: Curtea de Apel Chişinău (A. Minciuna) DECIZIE 27 martie 2019 mun.Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Oleg Sternioală judecătorii Nicolae Craiu Victor Burduh examinând recursul declarat de Alexandru Miţcul, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Alexandru Miţcul împotriva Direcţiei General Locativ-Comunală şi Amenajare a Consiliului municipal Chişinău privind obligarea înregistrării şi examinării cererilor cu propunerile de raţionalizare, încasarea prejudiciului material şi moral, împotriva încheierii din 30 ianuarie 2019 a Curţii de Apel Chişinău, prin care a fost refuzată cererea de emitere a hotărîrii suplimentare, c o n s t a t ă : La 02 februarie 2009, Alexandru Miţcul a depus cerere de chemare în judecată împotriva Direcţiei General Locativ-Comunală şi Amenajare a Consiliului municipal Chişinău cu privire la obligarea înregistrării şi examinării cererilor cu propunerile de raţionalizare, încasarea prejudiciului material şi moral.

Prin hotărârea din 18 februarie 2010 a Curţii de Apel Chişinău, s-a admis parţial acţiunea lui Alexandru Miţcul către Direcţia Generală Locativ-Comunală şi Amenajare a Consiliului municipal Chişinău cu privire la nesoluţionarea în termeni legali a cererii. S-a obligat Direcţia Generală Locativ-Comunală şi Amenajare a Consiliului municipal Chişinău să înregistreze cererile de raţionalizare nr.M-96/09 din 14 ianuarie 2009 şi nr.M-96/2/09 din 22 ianuarie 2009, depuse de către Miţcul Alexandru. În rest cerinţele au fost respinse. Prin încheierea din 15 octombrie 2014 a Curţii Supreme de Justiţie recursul declarat de către Alexandru Miţcul, s-a considerat ca inadmisibil.

Prin încheierea din 24 decembrie 2014 a Curţii Supreme de Justiţie s-a respins ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Alexandru Miţcul împotriva încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 15 octombrie 2014. Prin încheierea din 30 ianuarie 2019 a Curţii de Apel Chişinău, s-a refuzat în cererea reclamantului Alexandru Miţcul de emitere a unei hotărîri suplimentare.

La 27 februarie 2019 Alexandru Miţcul a declarat recurs împotriva încheierii din 30 ianuarie 2019 a Curţii de Apel Chişinău, solicitând casarea încheierii recurate, cu emiterea unei hotărîri suplimentare conform cererii din 02 ianuarie 2019. 1 În susţinerea recursului a indicat că prin hotărârea din 18 februarie 2010 a Curţii de Apel Chişinău, s-a admis parţial acţiunea lui Alexandru Miţcul către Direcţia Generală Locativ-Comunală şi Amenajare a Consiliului municipal Chişinău cu privire la nesoluţionarea în termeni legali a cererii şi s-a obligat Direcţia Generală Locativ- Comunală şi Amenajare a Consiliului municipal Chişinău să înregistreze cererile de raționalizare nr.M-96/09 din 14 ianuarie 2009 şi nr.M-96/2/09 din 22 ianuarie 2009, depuse de către Miţcul Alexandru.

Prin încheierea executorului judecătoresc Doroftei Igor din 29 aprilie 2010 a fost pornită procedura de executare a hotărîrii menţionate, şi în urma prezentării probelor şi explicaţiilor false de către debitor, prin încheierea din 10 martie 2015 a executorului judecătoresc a fost dispusă încetarea procedurii de executare silită. La 15 aprilie 2015 a înregistrat contestaţia împotriva încheierii din 10 martie 2015 a executorului judecătoresc de încetare a procedurii de executare, care nu a fost examinată pînă în prezent. Consideră că încheierea din 30 ianuarie 2019 nu este întemeiată, deoarece la şedinţa din 30 ianuarie 2019, dînsul nu a fost citat, nu a fost informat despre distribuirea cererii sale, lipsindu-l de dreptul de a depune cerere pentru a-i fi desemnat avocat din oficiu, prin ce i-au fost încălcate drepturile la accesul liber la informaţie şi la apărare.

În conformitate cu art. 425 Cod de procedură civilă, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii. Din materialele cauzei rezultă că încheierea Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 30 ianuarie 2019, fiind expediată în adresa părţilor la proces la 01 februarie 2019 (f.d. 111), însă la materialele cauzei lipseşte confirmarea recepţionării încheierii recurate. Prin urmare, recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul în termenul stabilit de art. 425 Cod de procedură civilă, la 27 februarie 2019. Potrivit prevederilor art. 426 alin. (3) Cod de procedură civilă, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului şi a referinţei la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție consideră recursul declarat de Alexandru Miţcul, neîntemeiat şi care urmează a fi respins din următoarele considerente. În conformitate cu art. 427 lit. a) Cod de procedură civilă, instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să mențină încheierea. După cum rezultă din materialele cauzei, la 02 februarie 2009 Alexandru Miţcul a depus cerere de chemare în judecată împotriva Direcţiei General Locativ-Comunală şi Amenajare a Consiliului municipal Chişinău privind obligarea înregistrării şi examinării cererilor cu propunerile de raţionalizare, încasarea prejudiciului material şi moral (f.d.

3), care prin hotărârea din 18 februarie 2010 a Curţii de Apel Chişinău, a fost admisă parţial. S-a obligat Direcţia Generală Locativ-Comunală şi Amenajare a Consiliului municipal Chişinău să înregistreze cererile de raţionalizare nr.M-96/09 din 14 ianuarie 2009 şi nr.M-96/2/09 din 22 ianuarie 2009, depuse de către Miţcul Alexandru (f.d. 61-62). Prin încheierea din 15 octombrie 2014 a Curţii Supreme de Justiţie recursul declarat de către Alexandru Miţcul, s-a considerat ca fiind inadmisibil, iar prin 2 încheierea din 24 decembrie 2014 a Curţii Supreme de Justiţie s-a respins ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Alexandru Miţcul împotriva încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 15 octombrie 2014 (f.d.

73-76, 88-92). La 02 ianuarie 2019 Alexandru Miţcul a depus cerere prin care a solicitat emiterea unei hotărîri suplimentare pe marginea dosarului nr.2-93/2009, cu admiterea cererii privind declararea probelor false în temeiul art. 227 alin. (2) Cod de procedură civilă, ordonarea efectuării expertizei judiciare a demersurilor din 22 februarie 2015 a debitorilor în baza cărora executorul judecătoresc Doroftei Igor a dispus la 10 martie 2015 încetarea procedurii de executare a documentului de executare nr.2-93/09 din 10 februarie 2010. În susţinerea cererii menţionate Alexandru Miţcul a indicat că prin încheierea din 29 aprilie 2010 executorul judecătoresc Igor Doroftei a dispus pornirea executării silite a documentului executoriu nr.2-93/09 din 10 februarie 2010, însă careva măsuri de restricţie asupra debitorilor nu au fost întreprinse.

Debitorii l-au informat că sunt în imposibilitate să execute hotărîrea din 10 februarie 2010, din motiv că colaboratorii au nimicit cererile de raţionalizare, desenele tehnice, calculele anexate la cererile respective. Astfel pîrîţii au recunoscut că au nimicit proprietatea sa intelectuală care are valoare estimativă în sumă de 480 000 de lei, fiindu-i cauzat un prejudiciul în valoare totală de 960 000 de lei. Necătînd la acest fapt executorul judecătoresc la 10 martie 2015 a dispus ilegal încetarea procedurii de executare silită (f.d. 101-102). Prin încheierea din 30 ianuarie 2019 a Curţii de Apel Chişinău, s-a refuzat în cererea reclamantului Alexandru Miţcul de emitere a unei hotărîri suplimentare (f.d.

109-110). Verificând legalitatea încheierii instanţei de apel contestate, în raport cu motivele recursului şi cadrul legal aplicabil speţei, instanţa de recurs constată ca întemeiată soluţia instanţei de apel de respingere a cererii lui Alexandru Miţcul, cu privire la emiterea unei hotărîrii suplimentare.

În susţinerea opiniei enunţate, instanţa de recurs reţine prevederile art. 250 alin. (1) Cod de procedură civilă, potrivit cărora instanţa care a pronunţat hotărârea emite, din oficiu sau la cererea participanţilor la proces, o hotărâre suplimentară dacă: a) nu s-a pronunţat asupra unei pretenţii formulate de către părţi sau de către intervenientul principal; b) rezolvând problema dreptului în litigiu, nu a indicat suma adjudecată, bunurile ce urmează a fi remise sau acţiunile pe care pârâtul trebuie să le îndeplinească; c) nu a rezolvat problema repartizării între părţi a cheltuielilor de judecată ori a omis să se pronunţe asupra cererilor martorilor, experţilor, specialiştilor, interpreţilor sau reprezentanţilor cu privire la cheltuielile de judecată a căror compensare li se cuvine.

Având în vedere prevederile enunţate, instanţa de recurs conchide că argumentele invocate în cererea cu privire la emiterea unei hotărîri suplimentare nu pot fi reţinute drept temei de admitere a acesteia şi emiterea unei hotărîri suplimentare, aşa cum solicitările reclamantului nu cad sub incidenţa prevederilor art. 250 alin. (1) Cod de procedură civilă. Prin urmare, instanţa de apel just a concluzionat asupra netemeiniciei cererii lui Alexandru Miţcul de emitere a unei hotărîri suplimentare. Relevant cazului este şi faptul că Alexandru Miţcul invocă un şir de fapte şi circumstanţe legate de executarea hotărîrii judecătoreşti pronunţate, fără însă a se indica concret asupra cărei situaţii reglementate de art. 250 alin. (1) Cod de procedură 3 civilă, urmează să se expună instanţa, or Codul de executare prevede modalitatea şi procedura de contestare a acţiunilor şi actelor executorului judecătoresc, în caz că creditorul nu este de acord cu acestea.

În circumstanţele enunţate, instanţa de recurs atestă ca argumentele recurentului nu constituie temei justificativ pentru emiterea unei hotărîri suplimentare. Colegiul apreciază ca fiind neîntemeiat şi argumentul recurentului că nu a fost citat pentru şedinţa din 30 ianuarie 2019, or părţile la proces au fost citate pentru şedinţa de judecată fixată la 30 ianuarie 2019, ora 09.30 (f.d. 104-106). Totodată, şedinţa de judecată a fost fixată şi pe portalul instanţelor judecătoreşti, informaţie care este publică şi accesibilă tuturor părţilor la proces, cît şi publicului. Art. 250 alin. (2) Cod de procedură civilă prevede că, instanţa emite, după examinare în şedinţă de judecată, hotărîrea suplimentară, care poate fi atacată în ordinea stabilită de prezentul cod.

Participanţilor la proces li se comunică locul, data şi ora şedinţei. Neprezentarea lor însă nu împiedică examinarea problemei. Totodată, în conformitate cu art. 56 alin. (3) Cod de procedură civilă, participanţii la proces sînt obligaţi să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligaţiilor procedurale, se aplică sancţiunile prevăzute de legislaţia procedurală civilă. Buna-credinţă prezumă, că partea este obligată la intervale rezonabile de timp să manifeste diligență şi să se intereseze de soarta dosarelor, despre care cunosc cu certitudine că se află pe rolul instanţei cu participarea lor şi să respecte termenele prevăzute de lege, urmînd să-și asume un rol activ în procesul în care este parte, valorificîndu-şi drepturile prevăzute de lege.

Din considerentele menționate şi având în vedere faptul că încheierea contestată este întemeiată şi conformă prevederilor legale, iar argumentele invocate de către recurent nu sunt întemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat, cu menținerea încheierii instanței de apel din 30 ianuarie 2019. În conformitate cu prevederile art. 427 lit. a), art. 428 Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiţie d i s p u n e : Se respinge recursul declarat de Alexandru Miţcul.

Se menţine încheierea din 30 ianuarie 2019 a Curţii de Apel Chişinău, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Alexandru Miţcul împotriva Direcţiei General Locativ-Comunală şi Amenajare a Consiliului municipal Chişinău privind obligarea înregistrării şi examinării cererilor cu propunerile de raţionalizare, încasarea prejudiciului material şi moral. Decizia este irevocabilă. Președintele şedinţei, judecătorul Oleg Sternioală judecătorii Nicolae Craiu Victor Burduh 4