3ra-1099/33 — Privind obligarea examinării cererilor cu prezentarea informatiei solicitate, încasarea prejudiciului material, moral

La 28 mai 2019 Simion Beglița a depus cerere de chemare în judecată împotriva Judecătoriei mun. Chișinău privind constatarea încălcării dreptului de acces la informație și repararea prejudiciului material și moral (f.d. 2-3, vol.I).

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, în Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana se află pe rol cauza civilă nr. 3-21/16 la cererea de chemare în judecată a lui Begliţa Simion împotriva SA ”Intrascop” cu privire la accesul la informație ce tine de relațiile de muncă, respinsă integral la 29 martie 2019 de judecătorul raportor Sergiu Daguţa.

La 01 aprilie 2019 prin cererea înregistrată cu nr. de intrare 0532-8443 reclamantul a solicitat copia hotărârii motivate; copia procesului-verbal le ședinței de judecată; CD-ul cu copia înregistrărilor audio ale şedinţelor de judecată, pentru a depune recurs împotriva încheierii Judecătoriei Chişinău, sediul Ciocana şi apel împotriva hotărârii din 29 martie 2019 al aceluiași judecător, dar nu a primit actele solicitate până în prezent.

Ulterior, la 08 aprilie 2019 s-a adresat la autoritatea pârâtă cu o cerere înregistrată cu nr. de intrare 0531-13373, privind oferirea posibilității de a lua cunoștință cu materialele cauzei civile nr. 3-21/16.

În opinia reclamantului această solicitare nefiind satisfăcută abuziv şi ilicit pentru a mușamaliza acțiunile şi inacțiunile SA ”Introscop”, cu privire la refuzul nejustificat a-i elibera lui Begliţa Simion certificatele de salubrizare pentru lunile iulie 1994, decembrie 1994 ş.a.

Astfel, prin acțiunile şi inacţiunile sale, pârâtul i-a cauzat în mod indirect un prejudiciu material echivalent cu cele provocate de SA ”Introscop”, care la moment ar depăși suma de 422 663, 03 lei şi suma de 500 000 lei prejudiciul moral.

La 29 septembrie 2021, Judecătoria Chișinău a depus apel împotriva hotărârii Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central din 02 septembrie 2021, solicitând casarea hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi decizii prin care acțiunea depusă de Simion Beglița să fie respinsă (f.d. 207, 224-225, vol.I).

Instanţa de apel, reieșind din prevederile art. 56 din Codul de procedură civil, art. 562 alin. (2) al Legii privind organizarea judecătorească nr. 514 din 06 iulie 1995, pct. 220, 221, 222 și 224 din Instrucțiunea referitor la activitatea de evidenţă şi documentare procesuală în judecătorii şi curțile de apel, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.142/4 din 04.02.2014, raportate la circumstanțele cauzei, a reţinut că argumentele invocate de Simion Beglița și preluate de instanța de fond nu sunt susceptibile să determine admiterea acțiunii, cu obligarea Judecătoriei Chișinău să satisfacă cererile înaintate de intimat.

În acest sens instanţa de apel a reţinut că lui Simion Beglița i-au fost eliberate actele solicitate prin cererea din 01 aprilie 2019 şi anume: copia hotărârii; fotocopia proceselor-verbale ale ședințelor de judecată și CD-ul cu înregistrările audio ale ședinței de judecată, deci autoritatea pârâtă, Judecătoria Chișinău a respectat dreptul intimatului de a face cunoștință cu materialele cauzei nr.3-21/16, inclusiv cu eliberarea actelor solicitate.

Prin urmare, Judecătoria Chișinău și-a exercitat dreptul discreționar conform prevederilor art. 225 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, în limitele legale și conform scopului acordat prin lege. Motiv din care Curtea de Apel Chişinău a conchis că, instanţa de fond neîntemeiat, cu aplicarea eronată a normelor de drept material și cu aprecierea eronată a probelor administrate, a 2 ajuns la concluzia de admitere a acțiunii în această parte, reținând greșit prevederile Legii privind accesul la informații.

Totodată, instanţa de apel a conchis că solicitarea lui Simion Beglița privind încasarea prejudiciului material, urmează a fi respinsă, or, cerinţa respectivă este subsecventă cerinței de obligare a prezentării informației solicitate, care a fost respinsă.

Ce ține de solicitarea lui Simion Beglița privind încasarea prejudiciului moral, Curtea de Apel Chişinău a reţinut că, aceasta este inadmisibilă, or potrivit art. 208 alin. (1) din Codul administrativ, în cazul solicitării reparării vreunui prejudiciu partea urmează să respecte procedura prealabilă, ceea ce nu s-a constatat în speţă.

În motivarea recursului Simion Beglița a reiterat circumstanțele de fapt și de drept invocate în cererea de chemare în judecată. Totodată, acesta a susținut că instanța de apel a tergiversat examinarea cauzei, iar prin declararea apelului său ca inadmisibil i-a fost schimbată poziția procesuală din apelant în intimat. De asemenea, recurentul a invocat încălcarea normelor de procedură civilă, susținând că cererea sa de recuzare a fost examinată în lipsă, iar apelul a fost examinat în fond fără ca acestuia să i se asigure posibilitatea de a se pregăti.

Art. 2451, alin. (1) din Codul administrativ statuează că: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.”

Art. 246, alin. (1) din Codul administrativ reglementează următoarele: „Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. 3 Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică părților.”

Art. 246, alin. (2), lit. h) din Codul administrativ prevede că: „Recursul se declară inadmisibil în special când este vădit neîntemeiat.”

Recursul motivat a fost depus de către Simion Beglița, la 10 noiembrie 2023. (f.d.163)

În asemenea circumstanțe completul de judecată al Curţii Supreme de Justiție consideră că, în speță, calea de atac în ordine de recurs a fost demarată în interiorul termenului legal.

Din analiza prevederilor legale citate supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, completul de judecată al Curţii Supreme de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne decizia instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul Curţii Supreme de Justiţie notează, că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Din analiza recursului declarat de către Simion Beglița, rezultă că recurentul a menţionat dezacordul cu soluția adoptată, fără a indica temeiul de admisibilitate a recursului prevăzut de Codul administrativ.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ. Nu este suficientă simpla expunere a 4 circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chişinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici.

Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chişinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins argument, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

La caz, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă, că motivele de casare, invocate în recursul depus de Simion Beglița, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece argumentele invocate în recurs sunt irelevante, care nu au putere să răstoarne soluția instanţei de apel, care în temeiul art. 219 din Codul administrativ a cercetat starea de fapt în baza tuturor probelor prezentate în dosarul administrativ, precum şi a celor prezentate în instanţa de judecată.

Astfel, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că, recursul depus de Simion Beglița conține obiecții de fapt şi de drept similare celor expuse în cererea de chemare în judecată, care au fost analizate minuțios de către Curtea de Apel Chişinău, fiind apreciate în mod corespunzător.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 §1 al Convenției.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea 5 a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul Simion Beglița. 36. Ţinând cont de cele expuse şi în temeiul art. 230 și 246, alin. (2), lit. h) din Codul administrativ COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de către Simion Beglița. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Diana Stănilă 6