3ra-222/19 — recunoasterea ilegalitatii raspunsului, obligarea de achitare a sporului la salariu, repararea prejudiciului moral si incasarea cheltuielilor de judecata

3ra-222/19 — recunoasterea ilegalitatii raspunsului, obligarea de achitare a sporului la salariu, repararea prejudiciului moral si incasarea cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-222/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (judecător A. Arhip)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (judecători I. Secrieru, A. Danilov și I. Cimpoi)

D E C I Z I E

20 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Valeriu Doagă

Nicolae Craiu

Victor Burduh

Nina Vascan

examinând recursul declarat de ÎS „Servicii Pază“ a Ministerului Afacerilor

Interne,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Igor Ciolcovan

împotriva ÎS „Servicii Pază“ a Ministerului Afacerilor Interne cu privire la

recunoașterea ilegalității răspunsului, obligarea de achitare a sporului la salariu,

repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 13 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin

care a fost respins apelul declarat de ÎS „Servicii Pază“ a Ministerului Afacerilor

Interne, a fost admis apelul declarat de Igor Ciolcovan, reprezentat de avocatul

Serghei Rusev, s-a casat hotărârea din 22 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, și s-a emis o nouă hotărâre, prin care a fost admisă parțial cererea de

chemare în judecată,

c o n s t a t ă:

La 21 noiembrie 2016, Igor Ciolcovan a depus cerere de chemare în judecată

împotriva ÎS „Servicii Pază“ a Ministerului Afacerilor Interne cu privire la

recunoașterea ilegalității răspunsului ÎS „Servicii Pază“ a Ministerului Afacerilor

Interne nr. C1-150/16 din 17 octombrie 2016, obligarea de achitare a sporului la

salariu în mărime de 25% din salariul de funcție pentru șoferii de clasa I pentru

perioada ianuarie 2011 – august 2015, în sumă totală de 20 112 lei, repararea

1

prejudiciului moral în sumă de 20 000 lei și încasarea cheltuielilor de judecată (f.d.

1-4).

În motivarea acțiunii, reclamantul Igor Ciolcovan a relatat că în perioada

noiembrie 2009 – februarie 2016, a muncit în cadrul ÎS „Servicii Pază“ a

Ministerului Afacerilor Interne, și anume în perioada noiembrie 2009 – iulie 2012,

a muncit în funcția de șofer al grupei operative a DP-2 Cantemir, filiala Cahul a ÎS

„Servicii Pază“ a Ministerului Afacerilor Interne, iar în august 2012, după

reorganizarea instituției, a fost transferat în funcția de șofer al grupei operative la

DP Cantemir, filiala Leova a ÎS „Servicii Pază“ a Ministerului Afacerilor Interne,

funcție în care a muncit până în februarie 2016.

Reclamantul a susținut că în perioada enunțată a muncit în funcția de șofer

pe un automobil operativ cu semnale sonore speciale de tip „Sirena“, având la

angajare un stagiu total de muncă de peste 22 de ani și dispunând de permis de

conducere de categoriile B, C, D și E.

De asemenea, reclamantul a indicat că la angajare, fiind șofer de clasa I, în

baza Anexei nr. 6 la Hotărârea Guvernului nr. 743 din 11 iunie 2002 cu privire la

salarizarea angajaților din unitățile cu autonomie financiară, i s-a stabilit un spor de

25% din salariu, fapt confirmat prin certificatul filialei Cahul a ÎS „Servicii Pază“ a

Ministerului Afacerilor Interne nr. 258 din 30 mai 2016.

Reclamantul a menționat că după eliberarea din funcție, obținând informația

integrală și descifrată a salariului primit pentru perioada activității în cadrul ÎS

„Servicii Pază“ a Ministerului Afacerilor Interne, a constatat că în perioada

ianuarie 2011 – august 2015, ilegal i-a fost sistată achitarea sporului la salariu în

mărime de 25% din salariul de funcție pentru șoferii de clasa I, iar din

septembrie 2015, a fost reluată achitarea sporului respectiv.

Astfel, reclamantul a specificat că în anul 2011, ÎS „Servicii Pază“ a

Ministerului Afacerilor Interne ilegal nu i-a achitat suma de 4 642, 67 lei cu titlu de

spor la salariu în mărime de 25% din salariul de funcție pentru șoferii de clasa I, în

anul 2012 – suma de 4 624, 38 lei, în anul 2013 – suma de 4 793, 81 lei, în anul

2014 – suma de 3 373, 84 lei, iar în perioada ianuarie-august 2015 – suma de

2 677, 5 lei.

În continuare, reclamantul a afirmat că la 30 septembrie 2016 s-a adresat cu

cerere prealabilă către ÎS „Servicii Pază“ a Ministerului Afacerilor Interne,

solicitând achitarea sporului la salariu în mărime de 25% din salariul de funcție

pentru șoferii de clasa I pentru perioada ianuarie 2011 – august 2015.

Reclamantul a declarat că la 17 octombrie 2016, ÎS „Servicii Pază“ a

Ministerului Afacerilor Interne i-a expediat răspunsul nr. C1-150/16, prin care

aceasta și-a expus opinia cu privire la modul de formare a salariului, însă a evitat

să se expună asupra solicitării din cererea prealabilă din 30 septembrie 2016.

Reclamantul a considerat că este ilegal și evaziv răspunsul ÎS „Servicii

Pază“ a Ministerului Afacerilor Interne nr. C1-150/16 din 17 octombrie 2016.

Reclamantul a notat că în conformitate cu art. 128 alin. (1) din Codul

muncii, salariul reprezintă orice recompensă sau câștig evaluat în bani, plătit

salariatului de către angajator în temeiul contractului individual de muncă, pentru

2

munca prestată sau care urmează a fi prestată, iar art. 128 alin. (3) din Codul

muncii prevede că salariul este garantat.

La fel, reclamantul a relevat că potrivit art. 130 alin. (1) din Codul muncii,

salariul include salariul de bază (salariul tarifar, salariul funcției), salariul

suplimentar (adaosurile și sporurile la salariul de bază) și alte plăți de stimulare și

compensare.

Reclamantul a mai evidențiat că în conformitate cu Anexa nr. 6 la Hotărârea

Guvernului nr. 743 din 11 iunie 2002 cu privire la salarizarea angajaților din

unitățile cu autonomie financiară, șoferilor de autoturisme de clasa I li se stabilește

sporul în mărime de 25% din salariul tarifar, pentru timpul lucrat în calitate de

șofer.

În context, reclamantul a reliefat că potrivit pct. 2.4 din Regulamentul cu

privire la retribuirea muncii angajaților ÎS „Servicii Pază“ a Ministerului Afacerilor

Interne, aprobat prin Ordinul ÎS „Servicii Pază“ a Ministerului Afacerilor Interne

nr. 7 din 31 decembrie 2010, șoferilor de autoturisme care au clasa de calificare I,

li se plătește un spor de 25% din salariul tarifar.

Astfel, reclamantul a invocat că ÎS „Servicii Pază“ a Ministerului Afacerilor

Interne, în calitate de angajator, a încălcat prevederile art. 5 lit. f), 9 alin. (1) lit. d)

și n), 10 alin. (2) lit. g), h), p) și r), precum și 144 alin. (1) și (3) din Codul

muncii.

Cu referire la pretenția privind repararea prejudiciului moral în sumă de

20 000 lei, reclamantul a făcut trimitere la art. 329 alin. (1) din Codul muncii și a

precizat că drept urmare a încălcării abuzive de către ÎS „Servicii Pază“ a

Ministerului Afacerilor Interne a obligațiilor de angajator, a fost supus unor

frustrări emoționale și suferințe psihice legate inclusiv de suportarea consecințelor

economice nefavorabile, considerând de asemenea că i-a fost lezată demnitatea de

salariat datorită poziției principiale pe care o avea la locul de muncă.

Prin încheierea din 29 martie 2017 a Judecătoriei Cimișlia, sediul Leova,

prezenta cauză civilă a fost strămutată spre judecare la Judecătoria Chișinău, sediul

Centru (f.d. 48).

Prin hotărârea din 22 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost

admisă parțial cererea de chemare în judecată înaintată de Igor Ciolcovan

împotriva ÎS „Servicii Pază“ a Ministerului Afacerilor Interne cu privire la

recunoașterea ilegalității răspunsului, obligarea de a achita sporul la salariu,

compensarea prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată. S-a obligat ÎS

„Servicii Pază“ a Ministerului Afacerilor Interne să-i achite lui Igor Ciolcovan

sporul la salariu în mărime de 25% din salariul de funcție pentru șoferii de clasa I

pentru perioada de activitate 21 noiembrie 2013 – august 2015. S-a încasat în

beneficiul lui Igor Ciolcovan, din contul ÎS „Servicii Pază“ a Ministerului

Afacerilor Interne, suma de 2 000 lei cu titlu de compensare a prejudiciului moral,

suma de 2 500 lei cu titlu de compensare a cheltuielilor de asistență juridică și

suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de transport în legătură cu prezentarea în

instanță. În rest, cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată (f.d.

117-121).

3

La 18 iunie 2018, Igor Ciolcovan, reprezentat de avocatul Serghei Rusev, a

declarat apel împotriva hotărârii din 22 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru (f.d. 115).

La 20 iunie 2018, ÎS „Servicii Pază“ a Ministerului Afacerilor Interne a

declarat apel împotriva hotărârii din 22 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru (f.d. 116).

Prin decizia din 13 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de ÎS „Servicii Pază“ a Ministerului Afacerilor Interne și a fost

admis apelul declarat de Igor Ciolcovan. S-a casat hotărârea din 22 mai 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, și s-a emis o nouă hotărâre, prin care a fost

admisă parțial cererea de chemare în judecată înaintată de Igor Ciolcovan

împotriva ÎS „Servicii Pază“ a Ministerului Afacerilor Interne cu privire la

recunoașterea ilegalității răspunsului, obligarea de a achita sporul la salariu,

repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată. S-a obligat ÎS

„Servicii Pază“ a Ministerului Afacerilor Interne să-i achite lui Igor Ciolcovan

încasarea sporului la salariu în mărime de 25% din salariul de funcție pentru șoferii

de clasa I pentru perioada de activitate ianuarie 2011 – august 2015, în mărime

totală de 20 112 lei. S-a încasat în beneficiul lui Igor Ciolcovan, din contul ÎS

„Servicii Pază“ a Ministerului Afacerilor Interne, suma de 5 000 lei cu titlu de

compensare a prejudiciului moral, suma de 4 500 lei cu titlu de compensare a

cheltuielilor de asistență juridică și suma de 1 185 lei cu titlu de cheltuieli de

transport. În rest, cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată

(f.d. 169-179).

La 10 ianuarie 2019, ÎS „Servicii Pază“ a Ministerului Afacerilor Interne a

declarat recurs împotriva deciziei din 13 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând casarea acesteia și a hotărârii din 22 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, precum și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie respinsă ca

neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de Igor Ciolcovan împotriva

ÎS „Servicii Pază“ a Ministerului Afacerilor Interne (f.d. 182-187).

În motivarea recursului, recurenta ÎS „Servicii Pază“ a Ministerului

Afacerilor Interne a susținut că Igor Ciolcovan este decăzut din dreptul de

soluționare a litigiului individual de muncă, deoarece art. 355 alin. (1) lit. a) din

Codul muncii stipulează că cererea privind soluționarea litigiului individual de

muncă se depune în instanța de judecată în termen de 3 luni de la data când

salariatul a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului său, iar Igor

Ciolcovan, care a demisionat în februarie 2016, a omis chiar și termenul de

adresare prealabilă pentru soluționarea litigiului.

Recurenta consideră că suma de 10 685 lei, pe care instanța de apel a

încasat-o în beneficiul lui Igor Ciolcovan cu titlu de cheltuieli de asistență juridică,

este una exagerată, nefiind reală, necesară și rezonabilă, ceea ce înseamnă că au

fost încălcate prevederile art. 96 din Codul de procedură civilă și cerințele impuse

de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

În continuare, recurenta a făcut referire la prevederile art. 355 alin. (1) lit. b)

din Codul muncii, indicând că în virtutea expirării termenului de prescripție, Igor

4

Ciolcovan este decăzut din dreptul de a solicita achitarea sporului la salariu în

mărime de 25% din salariul de funcție pentru șoferii de clasa I pentru perioada

anilor 2011-2014.

Mai mult, recurenta a menționat că lui Igor Ciolcovan i-a fost achitat integral

salariul, iar după reorganizarea Direcției generale pază de stat în ÎS „Servicii Pază“

a Ministerului Afacerilor Interne, salariul de funcție a fost majorat de două ori.

Recurenta a evidențiat că în conformitate cu art. 4 alin. (1) din Legea

salarizării nr. 847 din 14 februarie 2002, în sistemul tarifar și sistemele netarifare

salariul include salariul de bază (salariul tarifar, salariul funcției), salariul

suplimentar (adaosurile și sporurile la salariul de bază) și alte plăți de stimulare și

compensare, iar art. 160 din Codul muncii stabilește dreptul, și nu obligația

angajatorului de a majora sporurile, adaosurile și recompensele prevăzute la art.

138, 156, 157, 158 în raport cu nivelul lor minim stabilit de legislația în vigoare,

precum și de a stabili alte plăți cu caracter de stimulare și compensare în limitele

mijloacelor proprii (alocate), prevăzute pentru aceste scopuri în contractul colectiv

de muncă sau în devizul de cheltuieli pentru întreținerea unității finanțate din

buget.

În această ordine de idei, recurenta a notat că în opinia doctrinarilor, plățile

suplimentare de stimulare și compensare nu urmează a fi achitate în mod

obligatoriu, chiar dacă sunt stabilite.

Recurenta a subliniat că potrivit pct. 21 din Hotărârea Guvernului nr. 743

din 11 iunie 2002 cu privire la salarizarea angajaților din unitățile cu autonomie

financiară, în cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real nu se include

salariul suplimentar (sporuri, suplimente, adaosuri și premiile curente) și alte plăți

de stimulare sau compensare, iar pct. 9 din aceeași hotărâre a Guvernului statuează

că unitățile în cauză sunt în drept să majoreze adaosurile și sporurile, specificate în

anexa nr. 6, precum și să stabilească alte adaosuri și sporuri cu caracter

compensatoriu, în limitele mijloacelor proprii (mijloacelor alocate) prevăzute

pentru aceste scopuri în contractele colective de muncă.

În această conjunctură, recurenta a precizat că angajatorul poate stabili

adaosuri la salariu și plăți compensatorii doar în limitele mijloacelor proprii

(mijloacelor alocate) prevăzute pentru aceste scopuri.

În ceea ce privește pretenția privind repararea prejudiciului moral, recurenta

a declarat că instanța de fond nu a ținut cont de prevederile art. 1422 din Codul

civil și ale art. 329 din Codul muncii, or în cadrul examinării cauzei, nu s-a

constatat faptul privării ilegale a lui Igor Ciolcovan de anumite drepturi și nici

faptul cauzării suferințelor psihice sau fizice.

La 27 februarie 2019, intimatul Igor Ciolcovan a depus referință la recursul

declarat de ÎS „Servicii Pază“ a Ministerului Afacerilor Interne, solicitând

considerarea acestuia ca inadmisibil (f.d. 192-194).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale.

Colegiul constată că recurenta ÎS „Servicii Pază“ a Ministerului Afacerilor

Interne a declarat recursul la 10 ianuarie 2019, adicî în termen de mai puțin de

5

două luni de la data pronunțării dispozitivului deciziei recurate, ceea ce înseamnă

că recurenta ÎS „Servicii Pază“ a Ministerului Afacerilor Interne s-a conformat

prevederilor legale, încadrându-se în termenul de declarare a recursului prevăzut la

art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Prin încheierea din 06 martie 2019 a Curții Supreme de Justiție, recursul

declarat de ÎS „Servicii Pază“ a Ministerului Afacerilor Interne a fost considerat

admisibil (f.d. 196-197).

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

recursul declarat de ÎS „Servicii Pază“ a Ministerului Afacerilor Interne, a casa

decizia din 13 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a casa hotărârea din

22 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în partea respingerii ca

neîntemeiată a pretenției lui Igor Ciolcovan privind obligarea ÎS „Servicii Pază“ a

Ministerului Afacerilor Interne de achitare a sporului la salariu în mărime de 25%

din salariul de funcție pentru șoferii de clasa I pentru perioada

ianuarie 2011 – 20 noiembrie 2013 și a pronunța în această parte o nouă hotărâre,

prin care se respinge ca tardivă pretenția lui Igor Ciolcovan privind obligarea ÎS

„Servicii Pază“ a Ministerului Afacerilor Interne de achitare a sporului la salariu în

mărime de 25% din salariul de funcție pentru șoferii de clasa I pentru perioada

ianuarie 2011 – 20 noiembrie 2013, iar în rest, a menține hotărârea din

22 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din următoarele

raționamente.

Conform art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără

a administra noi dovezi.

Potrivit art. 444 din Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără

înștiințarea participanților la proces.

Art. 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă statuează că instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau

parțial decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă

hotărâre.

Colegiul relevă că prin hotărârea din 22 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, a fost admisă parțial cererea de chemare în judecată înaintată de Igor

Ciolcovan împotriva ÎS „Servicii Pază“ a Ministerului Afacerilor Interne cu privire

la recunoașterea ilegalității răspunsului, obligarea de a achita sporul la salariu,

compensarea prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată. S-a obligat ÎS

„Servicii Pază“ a Ministerului Afacerilor Interne să-i achite lui Igor Ciolcovan

sporul la salariu în mărime de 25% din salariul de funcție pentru șoferii de clasa I

pentru perioada de activitate 21 noiembrie 2013 – august 2015. S-a încasat în

beneficiul lui Igor Ciolcovan, din contul ÎS „Servicii Pază“ a Ministerului

Afacerilor Interne, suma de 2 000 lei cu titlu de compensare a prejudiciului moral,

suma de 2 500 lei cu titlu de compensare a cheltuielilor de asistență juridică și

suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de transport în legătură cu prezentarea în

6

instanță. În rest, cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată (f.d.

117-121).

Prin decizia din 13 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de ÎS „Servicii Pază“ a Ministerului Afacerilor Interne și a fost

admis apelul declarat de Igor Ciolcovan. S-a casat hotărârea din 22 mai 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, și s-a emis o nouă hotărâre, prin care a fost

admisă parțial cererea de chemare în judecată înaintată de Igor Ciolcovan

împotriva ÎS „Servicii Pază“ a Ministerului Afacerilor Interne cu privire la

recunoașterea ilegalității răspunsului, obligarea de a achita sporul la salariu,

repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată. S-a obligat ÎS

„Servicii Pază“ a Ministerului Afacerilor Interne să-i achite lui Igor Ciolcovan

încasarea sporului la salariu în mărime de 25% din salariul de funcție pentru șoferii

de clasa I pentru perioada de activitate ianuarie 2011 – august 2015, în mărime

totală de 20 112 lei. S-a încasat în beneficiul lui Igor Ciolcovan, din contul ÎS

„Servicii Pază“ a Ministerului Afacerilor Interne, suma de 5 000 lei cu titlu de

compensare a prejudiciului moral, suma de 4 500 lei cu titlu de compensare a

cheltuielilor de asistență juridică și suma de 1 185 lei cu titlu de cheltuieli de

transport. În rest, cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată

(f.d. 169-179).

Colegiul reține că esența art. 432 și 442 alin. (1) din Codul de procedură

civilă oferă instanței de recurs competența de a efectua un control al legalității

deciziei atacate, nu și a temeiniciei acesteia. Astfel, se vor reține circumstanțele de

fapt, privite în ansamblu, care au fost prezentate de părți și stabilite de instanțele de

judecată în fazele procesuale anterioare, cu excepția situației în care constatările lor

pot fi considerate arbitrare sau vădit nerezonabile.

În speță, în perioada 20 noiembrie 2009 – 15 februarie 2016, Igor Ciolcovan

a muncit în cadrul ÎS „Servicii Pază“ a Ministerului Afacerilor Interne, și anume în

perioada 20 noiembrie 2009 – 24 iulie 2012, a muncit în funcția de șofer al grupei

operative a DP-2 Cantemir, filiala Cahul a ÎS „Servicii Pază“ a Ministerului

Afacerilor Interne, iar la 01 august 2012, după reorganizarea instituției, a fost

transferat în funcția de șofer al grupei operative la DP Cantemir, filiala Leova a ÎS

„Servicii Pază“ a Ministerului Afacerilor Interne.

Igor Ciolcovan a invocat că de la începutul încadrării în serviciu la ÎS

„Servicii Pază“ a Ministerului Afacerilor Interne, deținea clasa I de calificare

pentru șoferi, fapt pe care angajatorul ÎS „Servicii Pază“ a Ministerului Afacerilor

Interne l-a recunoscut.

În conformitate cu pct. 2.4 din Regulamentul cu privire la retribuirea muncii

angajaților ÎS „Servicii Pază“ a Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin

Ordinul ÎS „Servicii Pază“ a Ministerului Afacerilor Interne nr. 7 din

31 decembrie 2010, șoferilor de autoturisme care au clasa de calificare I, li se

plătește un spor de 25% din salariul tarifar (f.d. 27-29).

În perioada ianuarie 2011 – august 2015, lui Igor Ciolcovan nu i-a fost

achitat sporul la salariu în mărime de 25% din salariul de funcție pentru șoferii de

clasa I, fapt pe care angajatorul ÎS „Servicii Pază“ a Ministerului Afacerilor Interne

7

de asemenea l-a recunoscut.

Colegiul observă că Regulamentul cu privire la retribuirea muncii angajaților

ÎS „Servicii Pază“ a Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Ordinul ÎS

„Servicii Pază“ a Ministerului Afacerilor Interne nr. 7 din 31 decembrie 2010, a

fost emis în baza Codului muncii, a Legii salarizării nr. 847 din 14 februarie 2002

și a Hotărârii Guvernului nr. 743 din 11 iunie 2002 cu privire la salarizarea

angajaților din unitățile cu autonomie financiară.

Art. 128 alin. (1) din Codul muncii stipulează că salariul reprezintă orice

recompensă sau câștig evaluat în bani, plătit salariatului de către angajator în

temeiul contractului individual de muncă, pentru munca prestată sau care urmează

a fi prestată.

Art. 130 alin. (1) din Codul muncii prevede că salariul include salariul de

bază (salariul tarifar, salariul funcției), salariul suplimentar (adaosurile și sporurile

la salariul de bază) și alte plăți de stimulare și compensare.

În conformitate cu art. 4 alin. (1) din Legea salarizării nr. 847 din

14 februarie 2002, în sistemul tarifar și sistemele netarifare salariul include salariul

de bază (salariul tarifar, salariul funcției), salariul suplimentar (adaosurile și

sporurile la salariul de bază) și alte plăți de stimulare și compensare.

După cum prevede Anexa nr. 6 la Hotărârea Guvernului nr. 743 din

11 iunie 2002 cu privire la salarizarea angajaților din unitățile cu autonomie

financiară, pentru șoferii de autoturisme de clasa I, pentru timpul lucrat în calitate

de șofer, mărimea minimă a sporului la salariul de bază este de 25% din salariul

tarifar.

Așadar, Colegiul reține că prin pct. 2.4 din Regulamentul cu privire la

retribuirea muncii angajaților ÎS „Servicii Pază“ a Ministerului Afacerilor Interne,

aprobat prin Ordinul ÎS „Servicii Pază“ a Ministerului Afacerilor Interne nr. 7 din

31 decembrie 2010, angajatorul ÎS „Servicii Pază“ a Ministerului Afacerilor

Interne a stabilit sporul la salariul de bază pentru șoferii de autoturisme de clasa I

în mărimea minimă permisă de Anexa nr. 6 la Hotărârea Guvernului nr. 743 din

11 iunie 2002 cu privire la salarizarea angajaților din unitățile cu autonomie

financiară.

În viziunea recurentei, aceasta este în drept să stabilească adaosuri la salariu

doar în limitele mijloacelor proprii (mijloacelor alocate) prevăzute pentru aceste

scopuri, iar plata adaosurilor stabilite nu are caracter imperativ, fiind dependentă

de asemenea de limitele respective ale mijloacelor proprii.

Acest argument al recurentei este unul declarativ, fiind lipsit de suport

juridic, deoarece potrivit pct. 9 din Hotărârea Guvernului nr. 743 din 11 iunie 2002

cu privire la salarizarea angajaților din unitățile cu autonomie financiară, unitățile

în cauză sunt în drept să majoreze adaosurile și sporurile, precum și să stabilească

alte adaosuri și sporuri cu caracter compensatoriu, în limitele mijloacelor proprii

(mijloacelor alocate) prevăzute pentru aceste scopuri în contractele colective de

muncă.

Astfel, anume majorarea adaosurilor și sporurilor poate fi efectuată în

limitele mijloacelor proprii prevăzute pentru aceste scopuri, și anume majorarea

8

adaosurilor și sporurilor în raport cu mărimea lor minimă prevăzută la Anexa nr. 6

la Hotărârea Guvernului nr. 743 din 11 iunie 2002 cu privire la salarizarea

angajaților din unitățile cu autonomie financiară. Astfel, angajatorul ÎS „Servicii

Pază“ a Ministerului Afacerilor Interne, care printr-un act intern a stabilit sporul la

salariul de bază pentru șoferii de autoturisme de clasa I anume în mărimea minimă

permisă de anexa la actul normativ nominalizat, urmează să-și execute obligația

asumată indiferent de limitele mijloacelor proprii, or aceste limite se referă la

majorarea adaosurilor și sporurilor, iar deficiențele de bugetare internă nu pot fi

puse pe seama salariatului care a obținut un drept legal.

Mai mult, Colegiul relevă că în contradicție cu opinia recurentei, plata

adaosurilor stabilite are caracter imperativ, deoarece reprezintă o obligație asumată

de angajator în virtutea unei norme cu caracter imperativ, și anume în baza Anexei

nr. 6 la Hotărârea Guvernului nr. 743 din 11 iunie 2002 cu privire la salarizarea

angajaților din unitățile cu autonomie financiară.

Luând în considerare cele expuse și faptul că în conformitate cu art. 130 alin.

(1) din Codul muncii, toate categoriile de sporuri la salarii, adică inclusiv sporul în

mărime de 25% din salariul de funcție pentru șoferii de clasa I fac parte din salariu,

pe care angajatorul, indiferent de particularitățile bugetării interne, urmează să-l

achite regulat și integral, persistă și obligația angajatorului ÎS „Servicii Pază“ a

Ministerului Afacerilor Interne de a-i achita salariatului Igor Ciolcovan sporul

nominalizat pentru perioada ianuarie 2011 – august 2015.

Însă, art. 267 alin. (1) din Codul civil în redacția în vigoare la data relevantă

speței statuează că termenul general în interiorul căruia persoana poate să-și apere,

pe calea intentării unei acțiuni în instanță de judecată, dreptul încălcat este de 3 ani,

iar art. 355 alin. (1) lit. b) din Codul muncii prevede că cererea privind soluționarea

litigiului individual de muncă se depune în instanța de judecată în termen de 3 ani

de la data apariției dreptului respectiv al salariatului, în situația în care obiectul

litigiului constă în plata unor drepturi salariale sau de altă natură, ce i se cuvin

salariatului.

În conformitate cu art. 271 din Codul civil în redacția în vigoare la data

relevantă speței, acțiunea privind apărarea dreptului încălcat se respinge în temeiul

expirării termenului de prescripție extinctivă numai la cererea persoanei în a cărei

favoare a curs prescripția, depusă până la încheierea dezbaterilor în fond.

Colegiul observă că în cadrul examinării cauzei în prima instanță, și anume

până la încheierea dezbaterilor în fond, pârâta ÎS „Servicii Pază“ a Ministerului

Afacerilor Interne a depus referință prin care a invocat expirarea termenului de

prescripție extinctivă reglementat la art. 355 alin. (1) lit. b) din Codul muncii (f.d.

86-89).

Referitor la tardivitatea pretenției privind obligarea ÎS „Servicii Pază“ a

Ministerului Afacerilor Interne de achitare a sporului la salariu în mărime de 25%

din salariul de funcție pentru șoferii de clasa I pentru perioada

ianuarie 2011 – august 2015, prima instanță a concluzionat că salariatul Igor

Ciolcovan a fost salarizat lunar și, ca efect, acesta trebuia să cunoască despre

omisiunea angajatorului ÎS „Servicii Pază“ a Ministerului Afacerilor Interne de a-i

9

achita sporul respectiv.

Însă, la același capitol, instanța de apel a conchis că angajatorul ÎS „Servicii

Pază“ a Ministerului Afacerilor Interne a tăinuit omisiunea de achitare a sporului

nominalizat, deoarece nu-i elibera lunar salariatului Igor Ciolcovan informația

detaliată cu privire la forma și structura salariului.

Totodată, instanța de apel a indicat că art. 355 din Codul muncii stabilește

termenele de adresare în instanța de judecată cu un litigiu de muncă, nu și

prescripția stingerii obligației angajatorului de a achita anumite plăți salariale.

Colegiul decelează că prescripția extinctivă este o instituție juridico-civilă

care se răsfrânge asupra posibilității apărute la persoană de a-și apăra dreptul

încălcat pe calea acțiunii civile. Posibilitatea persoanei de a primi apărarea pe calea

acțiunii civile reprezintă dreptul subiectiv la apărare pe calea acțiunii civile,

denumit dreptul la acțiune. Apărut din cadrul raportului juridic civil, dreptul la

acțiune reprezintă dreptul de a cere de la instanța de judecată emiterea hotărârii,

care ar admite acțiunea, sau dreptul la admiterea acțiunii.

Așadar, prescripția extinctivă este termenul la expirarea căruia, în cazul în

care acțiunea n-a fost înaintată, se stinge dreptul civil apărut în urma litigiului.

Expirarea prescripției extinctive nu duce la încetarea dreptului subiectiv civil

încălcat, ci stinge dreptul subiectiv civil la apărare pe calea acțiunii civile.

Deci, în contradicție cu soluția instanței de apel, se impune concluzia că art.

355 alin. (1) lit. b) din Codul muncii prevede anume instituția prescripției

extinctive în litigiile de muncă.

Mai mult, spre deosebire de art. 272 alin. (1) din Codul civil, care statuează

că dreptul la acțiune se naște la data când persoana a aflat sau trebuia să afle despre

încălcarea dreptului, art. 355 alin. (1) lit. b) din Codul muncii prevede un termen

rigid de adresare în instanța de judecată, care nu poate depăși 3 ani de la apariția

dreptului la plata salariului, adică în litigiile de muncă referitoare la plata

salariului, data când salariatul a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului

la plata salariului nu servește drept punct de referință pentru începtului curgerii

termenului de prescripție extinctivă.

Colegiul consideră că termenul de prescripție de mai sus servește mai multor

scopuri importante, și anume să asigure securitatea și finalitatea juridică, să

protejeze potențialii pârâți de plângerile tardive care pot fi dificil de contestat și să

prevină orice nedreptate care poate rezulta în cazul în care instanțele ar fi obligate

să se pronunțe cu privire la evenimente care au avut loc în trecutul îndepărtat, pe

baza unor probe care este posibil să fi devenit nesigure și incomplete din cauza

trecerii timpului (hotărârea în cauza Kamenova v. Bulgaria din 12 iulie 2018).

Prin urmare, este irelevantă invocarea de către salariatul Igor Ciolcovan a

faptului că angajatorul ÎS „Servicii Pază“ a Ministerului Afacerilor Interne, prin

neeliberarea lunară a informației detaliate cu privire la forma și structura salariului,

a tăinuit omisiunea de achitare a sporului la salariu în mărime de 25% din salariul

de funcție pentru șoferii de clasa I pentru perioada ianuarie 2011 – august 2015.

De altfel, termenul de prescripție în cauză nu este foarte scurt și a oferit o

șansă reală salariatului Igor Ciolcovan de a-și valorifica în mod efectiv și plenar

10

dreptul de a solicita, pe cale judecătorească, obligarea angajatorului ÎS „Servicii

Pază“ a Ministerului Afacerilor Interne de a-i achita sporul la salariu în mărime de

25% din salariul de funcție pentru șoferii de clasa I pentru perioada

ianuarie 2011 – august 2015.

Această șansă este evidentă și prin aceea că salariatul Igor Ciolcovan primea

în mod regulat salariul și avea posibilitatea, chiar și în lipsa informației detaliate cu

privire la forma și structura salariului, să deducă omisiunea angajatorului ÎS

„Servicii Pază“ a Ministerului Afacerilor Interne de a-i achita sporul respectiv în

perioada enunțată.

Luând în considerare cele menționate și, prin prisma art. 355 alin. (1) lit. b)

din Codul muncii, Colegiul constată că în raport cu salariatul Igor Ciolcovan,

termenul-limită de adresare în instanța de judecată cu pretenția privind obligarea

angajatorului ÎS „Servicii Pază“ a Ministerului Afacerilor Interne de achitare a

sporului la salariu în mărime de 25% din salariul de funcție pentru șoferii de clasa I

pentru perioada ianuarie 2011 – 20 noiembrie 2013, a expirat la

20 noiembrie 2016.

Prima instanță a reținut în parte argumentul pârâtei ÎS „Servicii Pază“ a

Ministerului Afacerilor Interne privind tardivitatea acțiunii, cu toate că aceasta a

respins ca neîntemeiată pretenția reclamantului Igor Ciolcovan privind obligarea ÎS

„Servicii Pază“ a Ministerului Afacerilor Interne de achitare a sporului la salariu în

mărime de 25% din salariul de funcție pentru șoferii de clasa I pentru perioada

ianuarie 2011 – 20 noiembrie 2013, deși urma să o respingă ca tardivă, eroare pe

care instanța de recurs poate să o corecteze prin pronunțarea unei noi hotărâri în

această parte, de respingere ca tardivă a pretenției nominalizate.

În continuare, Colegiul nu reține criticile recurentei privind netemeinicia

pretențiilor privind repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de

judecată.

Or, deși recurenta a declarat, fără a detalia acest aspect, că instanța de fond

nu a ținut cont de prevederile art. 1422 din Codul civil și ale art. 329 din Codul

muncii, Colegiul relevă că prima instanța, a cărei hotărâre în partea încasării în

beneficiul lui Igor Ciolcovan, din contul ÎS „Servicii Pază“ a Ministerului

Afacerilor Interne, a sumei de 2 000 lei cu titlu de reparare a prejudiciului moral,

urmează a fi menținută, a acordat deplină eficiență prevederilor legale invocate,

analizând caracterul și gradul încălcărilor admise, natura drepturilor lezate și locul

acestora în sistemul de valori ale persoanei, precum și caracterul și gradul

suferințelor psihice.

La fel, Colegiul nu reține nici criticile recurentei privind netemeinicia

pretenției privind încasarea cheltuielilor de judecată, în condițiile în care prima

instanța, a cărei hotărâre în partea încasării în beneficiul lui Igor Ciolcovan, din

contul ÎS „Servicii Pază“ a Ministerului Afacerilor Interne, a sumei de 2 500 lei cu

titlu de compensare a cheltuielilor de asistență juridică și a sumei de 400 lei cu titlu

de cheltuieli de transport în legătură cu prezentarea în instanță, urmează a fi

menținută, corect a aplicat prevederile art. 94 alin. (1) din Codul de procedură

civilă, iar recurenta nu a formulat argumente ce ar răsturna concluzia respectivă.

11

Așadar, în baza argumentelor invocate de părți, coroborate cu înscrisurile

anexate la dosar, Colegiul notează că greșelile la interpretarea legii pot fi corectate

de către instanța de recurs. Or, evaluarea efectuată de către instanța de recurs a fost

susținută pe deplin de materialele cauzei, iar ambele părți au beneficiat de un

proces în contradictoriu și au avut posibilitatea reală de a comenta în scris și de a

depune observații în cadrul acestei proceduri.

Luând în considerare problemele de drept invocate în speță, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge

la concluzia de a admite recursul declarat de ÎS „Servicii Pază“ a Ministerului

Afacerilor Interne, a casa decizia din 13 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

a casa hotărârea din 22 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în partea

respingerii ca neîntemeiată a pretenției lui Igor Ciolcovan privind obligarea ÎS

„Servicii Pază“ a Ministerului Afacerilor Interne de achitare a sporului la salariu în

mărime de 25% din salariul de funcție pentru șoferii de clasa I pentru perioada

ianuarie 2011 – 20 noiembrie 2013 și a pronunța în această parte o nouă hotărâre,

prin care se respinge ca tardivă pretenția lui Igor Ciolcovan privind obligarea ÎS

„Servicii Pază“ a Ministerului Afacerilor Interne de achitare a sporului la salariu în

mărime de 25% din salariul de funcție pentru șoferii de clasa I pentru perioada

ianuarie 2011 – 20 noiembrie 2013, iar în rest, a menține hotărârea din

22 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) și alin. (2)-(3) din Codul de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de ÎS „Servicii Pază“ a Ministerului Afacerilor

Interne.

Se casează decizia din 13 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău și

hotărârea din 22 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în partea

respingerii ca neîntemeiată a pretenției lui Igor Ciolcovan privind obligarea ÎS

„Servicii Pază“ a Ministerului Afacerilor Interne de achitare a sporului la salariu în

mărime de 25% din salariul de funcție pentru șoferii de clasa I pentru perioada

ianuarie 2011 – 20 noiembrie 2013, și se pronunță în această parte o nouă hotărâre,

după cum urmează:

Se respinge ca tardivă pretenția lui Igor Ciolcovan privind obligarea ÎS

„Servicii Pază“ a Ministerului Afacerilor Interne de achitare a sporului la salariu în

mărime de 25% din salariul de funcție pentru șoferii de clasa I pentru perioada

ianuarie 2011 – 20 noiembrie 2013.

În rest, se menține hotărârea din 22 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Igor Ciolcovan

împotriva ÎS „Servicii Pază“ a Ministerului Afacerilor Interne cu privire la

recunoașterea ilegalității răspunsului, obligarea de achitare a sporului la salariu,

12

repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Valeriu Doagă

Nicolae Craiu

Victor Burduh

Nina Vascan

13