2ra-1872/18 — încasarea salariului neachitat si a penalitătii de întârziere, repararea prejudiciului moral

2ra-1872/18 — încasarea salariului neachitat si a penalitătii de întârziere, repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra-1872/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. S. Tizu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Panov, M. Anton, V. Cotorobai)

DECIZIE

12 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Ala Cobăneanu

Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

examinând recursul declarat de către Întreprinderea de Stat „Servicii Pază” a

Ministerului Afacerilor Interne,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Gheorghii

Marcov împotriva Întreprinderii de Stat „Servicii Pază” a Ministerului Afacerilor

Interne cu privire la încasarea salariului neachitat și a penalității de întârziere și

repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 22 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost admis apelul declarat de către Gheorghii Marcov, a fost casată hotărârea din 06

octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și a fost emisă o nouă

hotărâre,

constată:

La data de 12 mai 2016 Gheorghii Marcov a depus în Judecătoria Leova cerere

de chemare în judecată împotriva ÎS „Servicii Pază” a Ministerului Afacerilor

Interne cu privire la încasarea salariului neachitat și a penalității de întârziere și

repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, între pârâtă, în calitate de

angajator și el, în calitate de salariat, a fost încheiat un contract individual de muncă.

A menționat că, conform pct. 9 lit. i) din contractul individual de muncă,

salariatul are dreptul la achitarea la timp și integrală a salariului în corespundere cu

calificarea sa, cu complexitatea, cantitatea și calitatea lucrului efectuat.

A susținut că, conform Hotărârii Guvernului RM nr. 165 din 09 februarie 2010

cu privire la cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real, art. 131 din

1

Codul muncii și pct. 9 lit. i) din contractul individual de muncă, pârâta urma să-i

achite un salariu în mărime de 1650 de lei lunar.

A solicitat încasarea de la pârâtă a sumei de 6418 lei, cu titlu de diferență

neachitată la salariu, a sumei de 36903,50 de lei pentru achitarea cu întârziere a

salariului, a sumei de 5350,75 de lei pentru achitarea cu întârziere a indemnizației

de concediu și repararea prejudiciului moral.

Prin încheierea din 08 iulie 2016 a Judecătoriei Leova, menținută prin decizia

din 09 noiembrie 2016 a Curții de Apel Cahul, cauza a fost strămutată spre judecare

la Judecătoria Centru, mun. Chișinău.

Ulterior, Gheorghii Marcov a depus cerere de concretizare a cerințelor, în care

a indicat că, în perioada 01 mai 2014 – 01 iunie 2015 nu i-a fost calculat corect

salariul. Or, conform pct. 1 din Hotărârea Guvernului RM nr. 165 din 09 martie 2010

cu privire la cuantumul minim garantat al salariului în sector real, modificat prin

Hotărârea Guvernului RM nr. 299 din 23 aprilie 2014, începând cu 01 mai 2014,

cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real (la întreprinderi, organizații,

instituții cu autonomie financiară, indiferent de tipul de proprietate și forma de

organizare juridică, în continuare – unități), cu excepția ramurii agriculturii și

silviculturii, se stabilește în mărime de 9,77 lei pe oră, sau 1650 lei pe lună, calculat

pentru un program complet de lucru în medie de 169 de ore pe lună.

A solicitat încasarea sumei drepturilor salariale reținute din vina angajatorului

în mărime de 13 883,83 de lei, a penalității de 0,1% din suma neachitată în mărime

de 12689,60 de lei, a sumei de 10000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral și a

cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 1500 de lei.

Prin hotărârea din 06 octombrie 2017 a Judecătoarei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea depusă de către Gheorghii Marcov a fost respinsă ca fiind nefondată.

Prin decizia din 22 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost admis apelul

declarat de către Gheorghii Marcov, a fost casată hotărârea primei instanțe și a fost

emisă o nouă hotărâre, prin care au fost încasate din contul ÎS „Servicii Pază” a MAI

în beneficiul lui Gheorghii Marcov suma de 13883,83 de lei, ce constituie diferența

neachitată a salariului, penalitatea în sumă de 12689,60 de lei, suma de 5000 de lei,

cu titlu de prejudiciul moral și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 1500 de

lei, iar în total suma de 34073,43 de lei. În rest acțiunea a fost respinsă ca

neîntemeiată.

La data de 09 iulie 2018 ÎS „Servicii Pază” a Ministerului Afacerilor Interne

a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia,

casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu decizia instanței de

apel, deoarece instanța de apel a interpretat în mod eronat legea.

A menționat că, la examinarea apelului, instanța de apel a luat în considerare

prevederile Hotărârii Guvernului RM nr. 299 din 23 aprilie 2014, pe care intimatul

și-a întemeiat cerințele, făcând referire la cuantumul minim garantat al salariului și

nicidecum la cuantumul salariului tarifar, fapt ce denotă că, instanța de apel eronat

a interpretat prevederile Hotărârii Guvernului RM enunțată, deoarece intimatului i-

au fost stabilite coeficientul de multiplicare și sporuri, acesta primind salariul ce

2

depășește salariul minim garantat.

A susținut că, instanța de apel nu a luat în considerație nici prevederile art. 20

din Legea salarizării nr. 847-XV din 14 februarie 2002, conform cărora formele și

condițiile de salarizare, precum și mărimea salariilor în unitățile cu autonomie

financiară se stabilesc prin negocieri colective sau, după caz, individuale între

angajatori (persoane juridice sau fizice) și salariați sau reprezentanți ai acestora, în

funcție de posibilitățile financiare ale angajatorilor, și se fixează în contractele

colective de muncă, iar în cazul în care aceste contracte lipsesc – în contractele

individuale de muncă.

A afirmat că, în cadrul aplicării sistemelor netarifare de salarizare, stabilirea

cuantumului salariului pentru fiecare salariat se efectuează de către angajator. Astfel,

drept limită minimă și garanție a statului servește cuantumul minim garantat al

salariului în sectorul real, fapt care i-a fost asigurat și achitat intimatului,

circumstanță care nu a fost luată în considerare de către instanța de apel.

A relevat că, instanța de apel a aplicat eronat prevederile art. 330 alin. (2) din

Codul muncii, deoarece la achitarea drepturilor salariale față de intimat, recurenta a

respectat în totalitate normele Codului muncii, circumstanță stabilită de către prima

instanță.

A mai relevat că, instanța de apel a interpretat eronat și prevederile Codului

muncii cu privire la repararea prejudiciului moral, or, art. 329 alin. (1) din Codul

muncii prevede expres cazurile când salariatului i se repară prejudiciul moral, iar

munca prestată de intimat și obligațiile încredințate nu lezau demnitatea și onoarea

acestuia, nu constituiau careva acțiuni nedemne și înjositoare.

Prin referința depusă la data de 19 octombrie 2018 Gheorghii Marcov a

solicitat declararea recursului ca inadmisibil și menținerea deciziei instanței de apel.

În conformitate cu art. 440 alin. (2) Codul de procedură civilă, completul din

3 judecători prin încheierea din 14 noiembrie 2018 a considerat recursul admisibil și

a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și care

care urmează a fi admis, cu casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii

primei instanțe din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanței

de apel și să mențină hotărârea primei instanțe.

Pe parcursul judecării cauzei s-a constatat că, prin ordinul șefului Secției pază

de stat Leova a DGPS nr. 31 ef din 08 aprilie 2010 Gheorghii Marcov a fost numit

în funcția de inspector de pază al pazei paramilitară al Secției pază de stat Leova a

DGPS, fiindu-i stabilită categoria de salarizare 6 și sporul la salariul de funcție

pentru condiții deosebite de activitate în mărime de 30%, conform ordinului

Ministerului Afacerilor nr. 48 din 04 februarie 2009, de la 06 aprilie 2010.

3

Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, care pe parcursul examinării

cauzei a fost concretizată, Gheorghii Marcov a solicitat încasarea din contul ÎS

„Servicii Pază” a Ministerului Afacerilor Interne în beneficiul său a sumei

drepturilor salariale reținute din vina angajatorului în mărime de 13883,83 de lei, a

penalității de 0,1% din suma neachitată în mărime de 12689,60 de lei, a sumei de

10000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral și a cheltuielilor de asistență juridică în

sumă de 1500 de lei.

Prima instanță, fiind învestită cu judecarea prezentei cauze, a ajuns la

concluzia netemeiniciei acțiunii.

Ulterior, instanța de apel, fiind învestită cu judecarea apelului declarat de către

Gheorghii Marcov, a ajuns la concluzia temeiniciei acestuia, casând hotărârea primei

instanțe și pronunțând o nouă hotărâre, prin care a admis parțial acțiunea și a încasat

din contul ÎS „Servicii Pază” a Ministerului Afacerilor Interne în beneficiul lui

Gheorghii Marcov suma de 13883,83 de lei, ce constituie diferența neachitată a

salariului, penalitatea în sumă de 12689,60 de lei, suma de 5000 de lei, cu titlu de

prejudiciu moral și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 1500 de lei, iar în

total suma de 34073,43 de lei, în rest respingând acțiunea ca neîntemeiată.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții de

Supreme de Justiție, analizând materialele anexate la dosar, în coraport cu legislația

în vigoare ce guvernează raportul juridic litigios, a ajuns la concluzia că, soluția dată

de către instanța de apel este greșită.

Conform art. 45 din Codul muncii, contractul individual de muncă este

înțelegerea dintre salariat și angajator, prin care salariatul se obligă să presteze o

muncă într-o anumită specialitate, calificare sau funcție, să respecte regulamentul

intern al unității, iar angajatorul se obligă să-i asigure condițiile de muncă prevăzute

de prezentul cod, de alte acte normative ce conțin norme ale dreptului muncii, de

contractul colectiv de muncă, precum și să achite la timp și integral salariul.

Conform art. 68 din Codul muncii, contractul individual de muncă nu poate

fi modificat decît printr-un acord suplimentar semnat de părți, care se anexează

la contract și este parte integrantă a acestuia. Modificare a contractului individual de

muncă se consideră orice schimbare ce se referă la: durata contractului; locul de

muncă; specificul muncii (condiții grele, vătămătoare și/sau periculoase,

introducerea clauzelor specifice conform art.51 etc.); cuantumul retribuirii muncii;

regimul de muncă și de odihnă; specialitatea, profesia, calificarea, funcția; caracterul

înlesnirilor și modul lor de acordare dacă acestea sunt prevăzute în contract. Cu titlu

de excepție, modificarea unilaterală de către angajator a altor clauze ale contractului

individual de muncă decît cele specificate la alin. (2) este posibilă numai în cazurile

și în condițiile prevăzute de prezentul cod.

Din materialele dosarului rezultă că, la data de 16 aprilie 2010, între șeful

Secției pază de stat Leova a DGPS și Gheorghii Marcov a fost încheiat contractul

individual de muncă nr. 16, prin care ultimul a fost angajat în funcția de inspector

de pază al pazei paramilitară al Secției pază de stat Leova a DGPS, cu salariul de

funcție de 680 de lei.

4

De asemenea, din materialele dosarului rezultă că, ulterior, între filiala Leova

a ÎS „Servicii Pază” și Gheorghii Marcov a fost încheiat Acordul adițional nr. 1610/1

la contractul individual de muncă, prin care s-a stabilit achitarea unui salariu tarifar

și coeficientul de multiplicitate, spor pentru vechime în muncă în procente conform

Regulamentului întreprinderii.

La data de 22 noiembrie 2011 ÎS „Serviciu Pază” a Ministerului Afacerilor

Interne a emis ordinul nr. 277 „Cu privire la salarizarea angajaților ÎS „Servicii

Pază”, prin care s-a stabilit salariul tarifar pentru gardienii publici (pază fizică) în

mărime de 1540 de lei (f. d. 124, vol. I).

La caz, se reține că, intimatul Gheorghii Marcov a solicitat achitarea de către

recurenta ÎS „Servicii Pază” a Ministerului Afacerilor Interne a salariului neachitat

reieșind din Hotărârea Guvernului RM nr. 165 din 09 martie 2010 cu privire la

cuantumul minim garantat al salariului în sector real, modificată prin Hotărârea

Guvernului RM nr. 299 din 23 aprilie 2014, însă Hotărârea Guvernului RM enunțată

face referire la cuantumul minim garantat salariului și nicidecum la cuantumul

salariului tarifar, fapt ce denotă că, intimatul a interpretat eronat prevederile hotărârii

în cauză.

Mai mult ca atât, actele cauzei denotă faptul că, intimatul Gheorghii Marcov

a primit un salariu, ce depășește salariul minim garantat, cu excepția lunilor în care

a activat mai puține zile.

Astfel, ÎS „Serviciu Pază” a Ministerului Afacerilor Interne a executat întru

totul prevederile Hotărârii Guvernului RM nr. 165 din 09 martie 2010 cu privire la

cuantumul minim garantat al salariului în sector real, modificată prin Hotărârea

Guvernului RM nr. 299 din 23 aprilie 2014, achitând un salariu mai mare de 1650

de lei lunar.

Totodată, acest fapt a fost confirmat și de către contabilul-șef din cadrul ÎS

„Servicii Pază”, filiala Leova, Ana Bejenaru, care, fiind audiată în ședința de

judecată a primei instanțe, a declarat că, salariul intimatului a fost calculat în așa

mod ca acesta să nu primească un salariu mai mic decît salariul minim garantat pe

republică (f. d. 114, vol. I).

Prin urmare, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție consideră că, prima instanță temeinic și legal a respins

pretenția intimatului cu privire la încasarea sumei drepturilor salariale reținute din

vina angajatorului în mărime de 13883,83 de lei.

Conform art. 330 alin. (2) din Codul muncii, în caz de reținere, din vina

angajatorului, a salariului (art.142), a indemnizației de concediu (art.117), a plăților

în caz de eliberare (art.143) sau a altor plăți (art.123, 124, 127, 139, 186, art.225

alin.(8) etc.) cuvenite salariatului, acestuia i se plătesc suplimentar, pentru fiecare zi

de întârziere, 0,3 la sută din suma neplătită în termen.

Instanța de recurs subliniază că, penalitatea prevăzută de art. 330 alin. (2) din

Codul muncii se încasează doar în cazul existenței vinei angajatorului ca condiție

obligatorie prevăzută de lege pentru angajarea răspunderii patrimoniale indicate.

5

În speță, se reține că, la achitarea drepturilor salariale față de intimat, recurenta

ÎS „Servicii Pază” a Ministerului Afacerilor Interne a respectat în totalitate

prevederile legale, fiind lipsă o careva încălcare în acest sens.

În asemenea circumstanțe, prima instanță corect a concluzionat că, lipsește

careva temei pentru încasarea penalității de întârziere și, prin urmare, temeinic și

legal a respins pretenția intimatului cu privire la încasarea penalității pentru

neachitarea în termen a salariului.

De asemenea, prima instanță temeinic și legal a respins pretenția intimatului

cu privire la repararea prejudiciului moral, deoarece conform art. 329 alin. (1) din

Codul muncii, repararea de către angajator a prejudiciului moral cauzat salariatului

poate avea loc în cazul discriminării salariatului la locul de muncă sau ca rezultat al

privării ilegale de posibilitatea de a muncă, însă în speță asemenea cazuri nu au fost

stabilite.

Astfel, din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

admite recursul, de a casa decizia instanței de apel și de a menține hotărârea primei

instanțe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de către Întreprinderea de Stat „Servicii Pază” a

Ministerului Afacerilor Interne.

Se casează decizia din 22 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău și se menține

hotărârea din 06 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Gheorghii Marcov împotriva

Întreprinderii de Stat „Servicii Pază” a Ministerului Afacerilor Interne cu privire la

încasarea salariului neachitat și a penalității de întârziere și repararea prejudiciului

moral.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Ala Cobăneanu

Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

6